Strategia Națională de Apărare a Țării, prezentată miercuri de președintele Nicușor Dan, prezintă un spectru larg de amenințări la adresa României, majoritatea având ca origine “acțiunile ostile ale Rusiei” sau specifice actorilor statali care urmăresc provocarea instabilității prin activități cibernetice, acte de sabotaj sau afectarea infrastructurilor critice.

România intră într-o nouă etapă de definire a politicii sale de securitate și apărare națională cuprinsă în 40 de pagini și 117 paragrafe. Într-o conferință de presă de 107 minute, președintele Nicușor Dan a lansat în dezbatere publică proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, un document programatic care trasează direcțiile de acțiune ale statului român și care introduce un nou concept strategic, acela de “independența solidară”, cu ambiția de a semnala o nouă etapă în dezvoltarea istorică a României, o țară care “să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia”. În același timp, consolidarea rolului țării în NATO și în Uniunea Europeană și “importanța covârșitoare” a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ca “pilon de neînlocuit al securității noastre și platformă de avansare a prosperității României” reprezintă ancore prin care România, în acțiunea sa externă, să răspundă amenințărilor reprezentate de “acțiunile ostile ale Federației Ruse”, inclusiv spionajul și războiul hibrid, precum și riscurilor și vulnerabilităților identificate ca fiind ca tendințele de populism, curentele anti-europene și anti-UE, emergența unor alianțe anti-occidentale sau instabilitatea din regiune.

“O eventuală graniță pe Dunăre cu Rusia” este dată ca exemplu concret al unei amenințări, în vreme ce documentul atrage atenția că “o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România”.

Tot în sfera externă, China este menționată adiacent în Strategie, în descrierea contextului global al competiției strategice pentru supremație.

În acțiunea sa internă, strategia de apărare propune “un parteneriat cu națiunea română” al cărui nivel de ambiție să ilustreze “un posibil nou proiect național” și care să răspundă unor riscuri și vulnerabilități precum corupția, politicile fiscale inadecvate, precaritatea educației, accentuarea declinului populației sau nivelul scăzut al gândirii critice.

Amenințări: Un fel de Rusia cu nume și fără nume. “O eventuală graniță pe Dunăre cu Rusia” este dată ca exemplu concret al unei amenințări

În Strategie este menționat faptul că securitatea României este afectată de o gamă extinsă de amenințări recurente și emergente, care se manifestă în planurile politic, militar, economic, social, tehnologic și informațional. Totodată, în ultima perioadă, tipul și modul de manifestare a amenințărilor la adresa securității României s-au diversificat, acoperind atât spectrul convențional, cât și cel hibrid.

“Acțiunile ostile ale Federației Ruse constituie principalele amenințări la adresa securității naționale, Moscova fiind responsabilă de perpetuarea instabilității în regiune și pe întreg continentul european, prin războiul de agresiune împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre și consolidarea capacităților militare ofensive. Este de așteptat ca Federația Rusă să intensifice acțiunile hibride desfășurate direct și prin interpuși împotriva unor state membre NATO, inclusiv împotriva României, la limita aplicării Articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. De asemenea, utilizând tot mai mult noile tehnologii, ar putea recurge la: activități cibernetice ostile, acte de sabotaj, operațiuni informaționale și acțiuni avansate de manipulare – menite să altereze percepțiile asupra realității, să discrediteze autoritățile române și să afecteze procesele de luare a deciziilor de nivel strategic”, este paragraful care setează cadrul acestui capitol.

O eventuală extindere a conflictului militar din Ucraina către zone din proximitatea țării noastre ar reprezenta o amenințare majoră la adresa securității României.

Astfel, “continuarea invaziei militare a Federației Ruse și anexarea de noi teritorii în Ucraina sporesc considerabil riscurile și amenințările la adresa securității României”, iar “o eventuală graniță pe Dunăre cu Federația Rusă ar fi o amenințare directă la adresa securității noastre și ar deschide calea unor evoluții impredictibile, cu efect potențial inclusiv asupra independenței și suveranității Republicii Moldova”.

Celelalte tipuri de amenințări cuprind atacurile cibernetice, cu accent pe operațiunile informatice ofensive derulate de entități asociate serviciilor secrete ruse, spionajul sau acțiunile din spectrul hibrid generate de actori ostili (dezinformare, fake-news, influențe maligne, angrenarea zonei de intelligence).

Afectarea infrastructurilor critice/vitale, inclusiv a celor destinate sistemului național de apărare a platformelor off-shore, a coridoarelor de energie din Marea Neagră sau a cablurilor de telecomunicații submarine, constituie o amenințare emergentă la adresa securității naționale și a celei regionale.

Totodată, amenințările la adresa intereselor economice strategice ale României sunt generate de acțiuni/inacțiuni ale unor entități care vizează promovarea propriilor obiective economico-financiare în detrimentul celor naționale.

Tot la capitolul amenințări, radicalizarea, la nivel european, a discursurilor și ideologiilor politice, ascensiunea populismului și a extremismului, polarizarea societăților prin provocări majore pentru securitatea europeană și a României, amplifică tensiunile sociale, erodează consensul politic și crește riscul de expunere la influențe externe ostile.

Amenințarea teroristă la adresa României va rămâne scăzută, cu diversificări și accentuări conjuncturale în funcție de dinamica fenomenului terorist în plan global.

Demersurile unor actori (non)statali care afectează și subminează statul de drept și ordinea constituțională, precum și planurile și acțiunile care au ca scop suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român constituie de asemenea amenințări.

Riscuri și vulnerabilități: Amânarea pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei

La capitolul riscuri și vulnerabilități sunt menționate tendințele de populism, curentele anti-europene și anti-UE, polarizarea politică și presiunile asupra statului de drept în unele state membre UE pot contribui la fragmentarea proiectului european și la diminuarea capacității Uniunii de a acționa coerent ca actor strategic.

Posibilitatea ca instabilitatea din Europa de Est, Balcanii de Vest și Caucazul de Sud să se accentueze în urma acțiunilor concertate ale unor actori statali și non-statali, pe de o parte prin presiuni externe, război hibrid și conflicte prelungite, iar pe de altă parte prin investiții în infrastructura strategică, este de asemenea privită sub lupa riscurilor și vulnerabilităților. 

Între riscuri și vulnerabilități regionale se disting:

• perpetuarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei va crește insecuritatea în regiune, cu implicații majore la adresa securității României;
• o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România;
• destabilizarea regională în Balcanii de Vest, alimentată de interferențe externe, de reacții naționaliste și de lipsa unor progrese substanțiale în procesele de aderare la UE poate genera frustrări politice și reacții naționalist-izolaționiste care pot degenera în conflicte interne și regionale, accentuând riscurile de securitate pentru România;
• instabilitatea din Caucazul de Sud poate afecta proiectele de conectivitate comercială și energetică de interes pentru România.
• insecuritatea din Orientul Mijlociu și Africa creează premisele de export al unor riscuri spre Europa și țara noastră.

Emergența unor alianțe anti-occidentale poate crea poli de putere adverși care vizează destabilizarea și, la limită, reconfigurarea arhitecturii de securitate euroatlantice și a ordinii internaționale actuale.

În sfera riscurilor și vulnerabilităților externe să regăsesc și noua cursă a înarmării, competiția neloială și agresivă, neajunsurile în asigurarea securității energetice la nivel regional, infrastructura critică, migrația ilegală și schimbările climatice.

În plan intern, strategia cuprinde, în zona riscurilor și vulnerabilităților, capacitatea redusă a administrației publice, corupția, politicile fiscale inadecvate, precaritatea educației și abandonul școlar, accentuarea declinului populației, perturbarea funcționării statului de drept și nivelul scăzut al gândirii critice, alfabetizării media și culturii de securitate.

Ce urmează?

După dezbaterea publică, Strategia Națională de Apărare a Țării va fi discutată, pe 24 noiembrie, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Pe 26 noiembrie, președintele Nicușor Dan va prezenta documentul în plenul reunit al Parlamentului României, unde va fi supusă la vot.

România intră într-o nouă etapă de definire a politicii sale de securitate și apărare națională cuprinsă în 40 de pagini și 117 paragrafe. Într-o conferință de presă de 107 minute, președintele Nicușor Dan a lansat în dezbatere publică proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, un document programatic care trasează direcțiile de acțiune ale statului român și care introduce un nou concept strategic, acela de “independența solidară”, cu ambiția de a semnala o nouă etapă în dezvoltarea istorică a României, o țară care “să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia”. În același timp, consolidarea rolului țării în NATO și în Uniunea Europeană și “importanța covârșitoare” a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ca “pilon de neînlocuit al securității noastre și platformă de avansare a prosperității României” reprezintă ancore prin care România, în acțiunea sa externă, să răspundă amenințărilor reprezentate de “acțiunile ostile ale Federației Ruse”, inclusiv spionajul și războiul hibrid, precum și riscurilor și vulnerabilităților identificate ca fiind ca tendințele de populism, curentele anti-europene și anti-UE, emergența unor alianțe anti-occidentale sau instabilitatea din regiune. “O eventuală graniță pe Dunăre cu Rusia” este dată ca exemplu concret al unei amenințări, în vreme ce documentul atrage atenția că “o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România”. Tot în sfera externă, China este menționată adiacent în Strategie, în descrierea contextului global al competiției strategice pentru supremație. În acțiunea sa internă, strategia de apărare propune “un parteneriat cu națiunea română” al cărui nivel de ambiție să ilustreze “un posibil nou proiect național” și care să răspundă unor riscuri și vulnerabilități precum corupția, politicile fiscale inadecvate, precaritatea educației, accentuarea declinului populației sau nivelul scăzut al gândirii critice.

Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025 – 2030 – DOCUMENT

“Prezentăm această strategie din perspectiva cetățeanului. Adică nu vrem să apărăm statul dar apărăm cetățeanul care trăiește, locuiește în acest stat. (…) Strategia introduce un concept sau conceptul central al acestei strategii este acesta de independență solidară”, a declarat președintele, în conferința de presă în care a prezentat liniile directoare ale strategiei.

Într-o conferință de presă de 107 minute, șeful statului a subliniat că este vorba despre faptul ca acțiunile statului român și ale administrației să fie în sensul “apărării și confirmării unei identități, unui mod de a fi în lume și în acest sens în relațiile sale externe să apere interesele României”.

Un nou concept strategic: Independența solidară, cu loialitate față de aliații din NATO și UE, cu importanța covârșitoare a Parteneriatului Strategic cu SUA

Plasând acest concept în centrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării, președintele a declanșat deja o polemică în reacțiile și analizele cu privire la elementele cheie ale documentului, care variază de la o formă semantică pentru autonomia strategică promovată de Franța și Europa la un mesaj pe care platformele politice naționaliste și/ sau anti-occidentale l-ar putea răsturna în cheia unei independențe față de Occident.

Cum este explicat, însă, în document acest concept?

“Conceptul-cheie al Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, independența solidară, se naște deopotrivă din analiza lucidă a actualității și dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la țara noastră, (…) Acest nou concept strategic nu se naște și nici nu operează în vid. Dacă România poate avea azi ambiții mai mari este pentru că a beneficiat – și continuă să o facă – de avantajele apartenenței la NATO și UE. România de azi s-a născut și prin fructificarea avantajelor de neînlocuit ale apartenenței la două dintre formatele cele mai prestigioase pe plan global. Nu este deloc un paradox că, alături de procesele amintite în paragraful anterior, apartenența la NATO și UE a creat condițiile pentru trecerea la acest nou concept strategic pentru România: independența solidară“, este argumentat în document.

În Strategie este evocat faptul că prin “manifestarea loială a solidarității cu aliații și partenerii săi”, România și-a consolidat statutul și poziția în cadrul NATO și UE, și că, în sens simetric, urmărindu-și consecvent propriile interese și contribuind cu expertiza sa unică la politicile aliate și europene, România a știut să dea o valoare deplină solidarității sale cu aliații și partenerii.

Astfel, documentul semnat de președinte ilustrează că “adevărata independență nu se poate priva de loialitate și că valoarea celei din urmă e fortificată de cea dintâi”.

În același timp, această Strategie dă “o importanță covârșitoare și Parteneriatului Strategic cu SUA, pilon de neînlocuit al securității noastre și platformă de avansare a prosperității României“.

“Prezența militară a SUA în țara noastră, precum și investițiile americane, cu precădere în domenii strategice și de frontieră tehnologică, vor putea să ducă Parteneriatul nostru în etapa maturității sale depline, optimizând fundamentele securității noastre naționale” se mai arată în document.

Un nou concept strategic: Independența solidară, în parteneriat cu națiunea română.

Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030 propune un parteneriat cu națiunea română, deoarece documentul “are ambiția de a semnala o nouă etapă în dezvoltarea istorică a României”. 

Este evocat faptul că după consolidarea rolului de membru al NATO și al UE și după accederea proximă la OCDE, România trebuie să își propună extinderea influenței sale în regiunea de interes imediat și proiectarea mai fermă a intereselor românești pe plan internațional.

“Statutul României în ordinea regională și internațională trebuie să reflecte dimensiunile sale teritoriale, demografice și economice, inclusiv sub aspectul resurselor naturale, precum și poziția sa geostrategică. În secvența istorică următoare, România are vocația să își asume o poziție de jucător geopolitic la nivelul capacităților reale ale țării, deopotrivă considerabile și neglijate. Țara noastră are argumente să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia. Un asemenea nivel de ambiție ilustrează un posibil nou proiect național și reclamă participarea solidară a cetățenilor, alimentată de un pact înnoit de încredere între aceștia și instituții. Combaterea sistematică și onestă a corupției este o precondiție a acestui nou contract social și una dintre temeliile securității naționale”, se arată în document.

În ceea ce privește proiectarea sa ca principală putere în sud-estul Europei observăm o ambiție localizată care ne arată o repoziționare a României pe linia estică a Uniunii Europene și a NATO pentru a-și promova veleități de lider și o încadrare, după Polonia, în ecuația de putere și influență din spectrul mai larg al Europei de Est.

Cum va fi pus acest concept în practică? Nicușor Dan explică în preambulul Strategiei

• Conceptul de independență solidară propus în acest document reprezintă o cheie de lectură a contextului geopolitic și de acțiune, care se traduce prin două elemente foarte simple: pe de-o parte, România își va urmări responsabil și matur propriile interese, manifestându-se, pe de altă parte, ca și până acum, drept un asociat loial al partenerilor și aliaților.
• Suntem convinși că doar în acest fel valoarea noastră adăugată în UE și în NATO își va atinge cu adevărat potențialul.  Ne vom manifesta, așadar, ca un membru activ și responsabil al UE și al NATO.
• Vom rămâne același promotor decis al parteneriatului strategic cu SUA și al unei relații transatlantice din ce în ce mai strânse, mai profunde și mai diversificate.
• Ne vom manifesta, ca până acum, drept apărătorul cel mai activ al intereselor Republicii Moldova, pe temeiul unității noastre de limbă, cultură, spiritualitate și destin istoric.
• Vom rămâne, de asemenea, un partener serios și un punct de sprijin solid pentru Ucraina și bravul popor ucrainean.
• Ne vom achita de angajamentele față de parteneri și aliați, inclusiv în privința cheltuielilor dedicate apărării și securității, vom apăra cu egală dârzenie dreptul internațional și Carta ONU și vom rămâne un interlocutor serios, în forurile multilaterale, pentru soluționarea în comun a problemelor de interes și cuprindere globală.
• Toate acestea rămân neschimbate, chiar dacă preocuparea noastră de căpătâi va fi identificarea și realizarea intereselor noastre naționale, așa cum ne-o cer în fond cetățenii noștri.

Amenințări: Un fel de Rusia cu nume și fără nume. “O eventuală graniță pe Dunăre cu Rusia” este dată ca exemplu concret al unei amenințări

În Strategie este menționat faptul că securitatea României este afectată de o gamă extinsă de amenințări recurente și emergente, care se manifestă în planurile politic, militar, economic, social, tehnologic și informațional. Totodată, în ultima perioadă, tipul și modul de manifestare a amenințărilor la adresa securității României s-au diversificat, acoperind atât spectrul convențional, cât și cel hibrid.

“Acțiunile ostile ale Federației Ruse constituie principalele amenințări la adresa securității naționale, Moscova fiind responsabilă de perpetuarea instabilității în regiune și pe întreg continentul european, prin războiul de agresiune împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre și consolidarea capacităților militare ofensive. Este de așteptat ca Federația Rusă să intensifice acțiunile hibride desfășurate direct și prin interpuși împotriva unor state membre NATO, inclusiv împotriva României, la limita aplicării Articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. De asemenea, utilizând tot mai mult noile tehnologii, ar putea recurge la: activități cibernetice ostile, acte de sabotaj, operațiuni informaționale și acțiuni avansate de manipulare – menite să altereze percepțiile asupra realității, să discrediteze autoritățile române și să afecteze procesele de luare a deciziilor de nivel strategic”, este paragraful care setează cadrul acestui capitol.

O eventuală extindere a conflictului militar din Ucraina către zone din proximitatea țării noastre ar reprezenta o amenințare majoră la adresa securității României.

Astfel, “continuarea invaziei militare a Federației Ruse și anexarea de noi teritorii în Ucraina sporesc considerabil riscurile și amenințările la adresa securității României”, iar “o eventuală graniță pe Dunăre cu Federația Rusă ar fi o amenințare directă la adresa securității noastre și ar deschide calea unor evoluții impredictibile, cu efect potențial inclusiv asupra independenței și suveranității Republicii Moldova”.

Celelalte tipuri de amenințări cuprind atacurile cibernetice, cu accent pe operațiunile informatice ofensive derulate de entități asociate serviciilor secrete ruse, spionajul sau acțiunile din spectrul hibrid generate de actori ostili (dezinformare, fake-news, influențe maligne, angrenarea zonei de intelligence).

Afectarea infrastructurilor critice/vitale, inclusiv a celor destinate sistemului național de apărare a platformelor off-shore, a coridoarelor de energie din Marea Neagră sau a cablurilor de telecomunicații submarine, constituie o amenințare emergentă la adresa securității naționale și a celei regionale.

Totodată, amenințările la adresa intereselor economice strategice ale României sunt generate de acțiuni/inacțiuni ale unor entități care vizează promovarea propriilor obiective economico-financiare în detrimentul celor naționale.

Tot la capitolul amenințări, radicalizarea, la nivel european, a discursurilor și ideologiilor politice, ascensiunea populismului și a extremismului, polarizarea societăților prin provocări majore pentru securitatea europeană și a României, amplifică tensiunile sociale, erodează consensul politic și crește riscul de expunere la influențe externe ostile.

Amenințarea teroristă la adresa României va rămâne scăzută, cu diversificări și accentuări conjuncturale în funcție de dinamica fenomenului terorist în plan global.

Demersurile unor actori (non)statali care afectează și subminează statul de drept și ordinea constituțională, precum și planurile și acțiunile care au ca scop suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român constituie de asemenea amenințări.

Riscuri și vulnerabilități: Amânarea pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei

La capitolul riscuri și vulnerabilități sunt menționate tendințele de populism, curentele anti-europene și anti-UE, polarizarea politică și presiunile asupra statului de drept în unele state membre UE pot contribui la fragmentarea proiectului european și la diminuarea capacității Uniunii de a acționa coerent ca actor strategic.

Posibilitatea ca instabilitatea din Europa de Est, Balcanii de Vest și Caucazul de Sud să se accentueze în urma acțiunilor concertate ale unor actori statali și non-statali, pe de o parte prin presiuni externe, război hibrid și conflicte prelungite, iar pe de altă parte prin investiții în infrastructura strategică, este de asemenea privită sub lupa riscurilor și vulnerabilităților. 

Între riscuri și vulnerabilități regionale se disting:

• perpetuarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei va crește insecuritatea în regiune, cu implicații majore la adresa securității României;
• o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România;
• destabilizarea regională în Balcanii de Vest, alimentată de interferențe externe, de reacții naționaliste și de lipsa unor progrese substanțiale în procesele de aderare la UE poate genera frustrări politice și reacții naționalist-izolaționiste care pot degenera în conflicte interne și regionale, accentuând riscurile de securitate pentru România;
• instabilitatea din Caucazul de Sud poate afecta proiectele de conectivitate comercială și energetică de interes pentru România.
• insecuritatea din Orientul Mijlociu și Africa creează premisele de export al unor riscuri spre Europa și țara noastră.

Emergența unor alianțe anti-occidentale poate crea poli de putere adverși care vizează destabilizarea și, la limită, reconfigurarea arhitecturii de securitate euroatlantice și a ordinii internaționale actuale.

În sfera riscurilor și vulnerabilităților externe să regăsesc și noua cursă a înarmării, competiția neloială și agresivă, neajunsurile în asigurarea securității energetice la nivel regional, infrastructura critică, migrația ilegală și schimbările climatice.

În plan intern, strategia cuprinde, în zona riscurilor și vulnerabilităților, capacitatea redusă a administrației publice, corupția, politicile fiscale inadecvate, precaritatea educației și abandonul școlar, accentuarea declinului populației, perturbarea funcționării statului de drept și nivelul scăzut al gândirii critice, alfabetizării media și culturii de securitate.

China este menționată adiacent în Strategie. Precizările președintelui Nicușor Dan

China apare în proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Țării o singură dată, în descrierea contextului global.

“Creșterea tensiunii în plan militar, generată de escaladarea atacurilor Federației Ruse împotriva Ucrainei și multiplicarea provocărilor sale împotriva statelor occidentale prezintă un risc imediat pentru România și Europa, în timp ce interacțiunea dintre SUA, China, Rusia și UE este determinantă pentru conturarea pe termen lung a unui nou echilibru global. Acest climat geopolitic prezintă riscuri pentru România atât în domeniul securității, cât și în cel economic și comercial”, se arată în document.

Întrebat despre influența Chinei în România, președintele a afirmat că relația economică cu Beijingul trebuie menținută.

“Când (strategia) vorbește de spionaj se referă la oricine ne-ar putea spiona. Chiar dacă cuvântul China nu apare foarte des, el răzbate. Când vorbim de resurse critice, e o bulină mare acolo. Nu putem rupe intempestiv relațiile economice cu China, trebuie un echilibru. Trebuie să ne vedem interesul pe zona economică”, a spus Nicușor Dan răspunzând la o întrebare referitoare la influența Chinei în România.

Interesele de securitate ale României

Interesele de securitate ale României se concentrează pe păstrarea independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale, ca premisă pentru dezvoltarea culturii și civilizației românești în conformitate cu valorile democratice asumate. Ele vizează consolidarea democrației constituționale și a statului de drept, protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și creșterea încrederii acestora în capacitatea statului de a asigura siguranța și îmbunătățirea calității vieții. România urmărește protejarea libertății economice și a economiei naționale de concurența agresivă a statelor care nu împărtășesc aceleași valori, precum și promovarea identității naționale și valorificarea patrimoniului cultural și natural, inclusiv pentru românii din diaspora.

La nivel strategic, România își consolidează profilul extern în regiunea Mării Negre, în Balcanii de Vest, în cadrul NATO și UE, precum și în relație cu partenerii strategici, întărind postura de descurajare și apărare prin eforturi naționale și prin creșterea prezenței militare aliate. Securitatea economică și energetică, dezvoltarea infrastructurilor critice și transformarea digitală sunt priorități pentru stabilitatea economico-financiară. În plan intern, țara urmărește întărirea sistemului de justiție, combaterea corupției și a evaziunii fiscale, creșterea capacității administrative și reducerea decalajelor regionale pentru a moderniza și eficientiza serviciile publice.

Ce urmează?

După dezbaterea publică, Strategia Națională de Apărare a Țării va fi discutată, pe 24 noiembrie, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Pe 26 noiembrie, președintele Nicușor Dan va prezenta documentul în plenul reunit al Parlamentului României, unde va fi supusă la vot.

“Documentul de față este primul de o asemenea importanță în cursul mandatului meu. Îl propun românilor cu onestitate, respect și încredere, ca un semnal despre responsabilitatea asumată de mine de a apăra drepturile și libertățile lor fundamentale, în primul rând dreptul de a fi apărați și de a trăi în siguranță. Experiența ultimelor alegeri, dramatică și pentru mine, și pentru români, ne-a schimbat și ne cheamă la dialog și reconciliere, în vremuri în care provocările interne și primejdiile externe fac unitatea națională mai prețioasă ca oricând. Această Strategie vine însoțită și de angajamentul meu de a mobiliza toate instrumentele puse la dispoziție de Constituția României pentru ca românii să se bucure în continuare de dividendele păcii și pentru a putea să punem azi temeiul unei Românii mai bune, mai prospere și mai libere, chiar de mâine. Toți împreună!”, a conchis președintele, în cuvântul înainte al strategiei care îi poartă numele și care va ghida destinul strategic al României în următorii cinci ani.

Președintele Senatului, Mircea Abrudean, și-a luat angajamentul de a sprijini inițiativele legislative care vizează crearea unui cadru coerent și predictibil pentru programul național „Lift pentru viață – accesibilitatea locuințelor și demnitate socială”, în cadrul dezbaterii organizate miercuri de vicepreședintele Robert Cazanciuc, împreună cu Federația Patronatelor Societăților din Construcții și Universitatea Tehnică de Construcții București.

„România are capacitatea de a transforma o idee socială într-un proiect concret, prin implicarea tuturor actorilor relevanți: universități, asociații patronale, societate civilă și cetățeni. Acest lucru este, în opinia mea, o condiție esențială a unei guvernări moderne și un semn că statul are capacitatea strategică de a valorifica expertiza din societate în sprijinul public”, a declarat Mircea Abrudean.

Președintele Senatului a subliniat că România se poate inspira din modelele aplicate în alte state europene care au implementat programe similare de reabilitare și adaptare a clădirilor vechi, cu beneficii directe pentru persoanele vârstnice și pentru cele cu dizabilități.

© Senatul României

„Sunt multe exemple și bune practici din state europene care, în ultimii ani, au demarat programe ample de instalare de lifturi și reabilitare a clădirilor vechi, transformându-le în locuințe sigure, confortabile și accesibile. Astfel de programe nu doar că au îmbunătățit condițiile de viață, ci au și redat cetățenilor sentimentul de demnitate și încrederea că pot trăi independent”, a spus Abrudean.

Totodată, acesta a avertizat că implementarea unui astfel de program presupune și provocări tehnice și administrative, care pot fi depășite doar printr-o colaborare strânsă între autorități, mediul academic și sectorul privat.

„Fie că vorbim despre dificultăți tehnice, de proiectare, de montaj sau de întreținere, toate acestea pot fi depășite printr-o abordare inteligentă, una în care legislația să simplifice procedurile, nu să le blocheze”, a mai afirmat Mircea Abrudean.

În finalul intervenției sale, președintele Senatului a reafirmat sprijinul instituției pentru demersurile care consolidează demnitatea și accesibilitatea socială.

„În calitate de președinte al Senatului României, vă asigur că voi sprijini orice demers care contribuie la crearea unui cadru legislativ coerent, predictibil și durabil pentru implementarea unui astfel de proiect.”

Dezbaterea de miercuri a reunit reprezentanți ai mediului politic, de afaceri, ai societății civile și ai mass-media, în demersul comun de a contura un proiect care să concretizeze nevoia instalării de ascensoare la blocurile de trei și patru etaje construite înainte de anii ’90, acolo unde circa 3,5 milioane de români au acces dificil în propriile locuințe.

© Senatul României

Evenimentul, care a reunit reprezentanți ai mediului politic, de afaceri, ai societății civile și ai mass-media, a urmărit analiza cadrului legislativ și consultarea publică în vederea elaborării și implementării unui program național care să contribuie la scoaterea din izolare socială a persoanelor vârstnice sau a persoanelor cu dizabilități, care locuiesc în blocuri de 3 sau 4 etaje, prin instalarea de lifturi care să faciliteze accesul la o viață socială demnă.

Din datele furnizate de Institutul Național de Statistică rezultă că în România există 88.000 de astfel de blocuri în care locuiesc aproximativ 3.500.000 de persoane. Dezbaterea are în vedere evaluarea impactului social, economic și urbanistic al unui astfel de program, identificarea surselor de finanțare, a bunelor practici europene privind accesibilitatea locuințelor, precum și promovarea parteneriatelor între autoritățile publice, mediul privat și comunitățile locale, în scopul îmbunătățirii calității vieții persoanelor vulnerabile.

Implementarea unui astfel de program va aduce nu doar beneficii de incluziune socială, ci va fi și un motor economic. Prin investițiile care se vor realiza în toate județele României se vor crea premisele apariției a mii de locuri de muncă pe parcursul mai multor ani, atât în faza de construcție, cât și în cea de întreținere ulterioară.