Pentru a atinge un anumit nivel de dezvoltare economica locala, regionala sau nationala, trebuie sa luam in considerare diferiti factori economici, socio-culturali si politici. Dezvoltarea economica nu este de natura economica tot timpul. Este clar ca societatea si capitalul social au un impact major asupra economiei si implicit asupra dezvoltarii si cresterii economice. Pe langa influenta pe care o are capitalul social, demonstrata de autori celebrii precum Putnam, Granovetter si Fukuyama, alti factori care influenteaza dezvoltarea unei zone sunt pozitia geografica a acesteia, nivelul increderii intre actorii publici si privati implicati in acest proces, patrimoniu cultural  si obiceiurile inradacinate intr-o anumita comunitate si probabil cel mai important factor suportul politic si al institutiilor publice.

In ultimul timp, este recunoscut faptul ca o economie de piata este incorporata in societate, in alte cuvinte o economie poate functiona daca este sustinuta de o intreaga societate. Teoria si practica au demonstrat deja impactul pozitiv pe care politica de coeziune a UE o are asupra cresterii economice. Mergand mai departe, prin extrapolare, putem spune ca fenomenul de absorbtie al fondurilor europene, este incorporat in societate si este influentat de factorii social-politici.

In articolul de fata voi sublinia rolul institutional dar in principiu ma voi focusa pe impactul pe care il are politica si politicienii asupra acestui fenomen, analizand la nivel macro evolutia absortiei de fonduri in Romania si Polonia.  De ce o analiza politica a fenomenului? Este ceea ce Webber numea “capitalismul politic” si anume în absenţa statului de drept şi cu un sistem instituţional slab aparatul birocratic  nu functioneaza in conformitate cu normele universale si este influentat de relatii dependente de puterea politica. Exista factori socio-economici ca si lipsa de eficienta, management defectuos, inertia birocratica si coruptia care au un impact major asupra economiei de piata si mai ales asupra absorbtiei de fonduri europene. Acesti factori pot fi priviti ca trasaturi ale  unui popor sau ale unei anumite regiuni ce  au radacini în istoria si patrimoniul cultural. Comunitatiile locale si institutiile locale formeaza o stransa relatie influentandu-se reciproc. Actiunile dintr-o  comunitate genereaza functionarea institutiilor locale şi acestea stau la baza relatiilor (sociale, culturale, religioase şi familiale), care „lipesc” o comunitate.

Daca vorbim despre dezvoltare la nivel local si regional, conceptul trebuie sa ia in considerare institutiile economice, socio-culturale si politice ale acelui loc. Chiar daca EU accentueaza importanta politicii de coeziune, (in special al obiectivului european de cooperare teritoriala), care prevede o sumă importantă de bani pentru diferite activitati de dezvoltare regionala cum ar fi infrastructura, inovare şi antreprenoriat, turism, şi alte tipuri de actiuni care duc la  crestere economica, trebuie sa luam în considerare că rezultatele sunt diferite de la tara la tara şi de la regiune la regiune. La nivel european schimbul de cunostinte si bune practici este  apreciat si multe proiecte transnationale sau interregionale sunt promovate in scopul de a sublinia buna colaborare intre regiuni cu un PIB mare pe cap de locuitor si regiunile mai putin dezvoltate. Dar pentru a reusi în acest proces de dezvoltare intre cele mai bogate regiuni din Europa si regiunile mai putin dezvoltate ar trebui sa luam in considerare factorii sociologici care au o influenta directa asupra acest lucru: mentalitatea, cultura, birocratia şi coruptia. Ce poate fi dovedit a fi un proiect de succes pentru o regiune din Polonia, poate fi considerat ca un esec intr-o regiune din Romania. Relatiile si aspectele competitionale ale unui anumite regiuni nu sunt universale, nu le gasim pretudindeni si nu sunt egal distribuite.

ROMANIA SI POLONIA

Chiar daca ambele tari au similaritati privind pozitia geografica, marime si divizia administrativa teritoriala, impactul fondurilor a avut efect diferit, Polonia fiind una dintre tariile cu o relativ buna absorbtie (in comparatie cu Romania), dupa primii ani de le aderare 2004-2006.

Chiar daca Polonia nu a facut parte din topul acestui clasament, trebuie sa luam in considerare faptul ca spre deosebire de celelate tari Polonia, este cea mai mare tara din Estul Europei. Laudabil este faptul ca dupa prima perioada (2004-2006) Polonia a invatat din greselile comise si guvernul impreuna cu societatea civila au creat climatul propice pentru perioada 2007-2013. In aceasta comparatie intre cele doua tari, trebuie sa luam insa in consideratie, nivelul de dezvoltare si economia de piata inainte de 1989. In Polonia, piata a fost mult mai libera si schimburile economice cu Vestul mult mai intensive decat in Romania, unde regimul lui Ceausescu era foarte strict. Alt factor care trebuie luat in calcul, este cel legat de politicile aplicate imediat dupa 1989, in ambele tari. In Polonia, politicile au fost mai liberale, interventia statului fiind minora, marile intreprinderi industriale fiind privatizate la inceputul anilor 90, spre deosebire de Romania, unde politica protectionista a statului a ingreunat dezvoltarea economica rapida. Si un ultim factor care trebuie luat in considerare, si probabil cel mai important este nivelul de descentralizare al Poloniei. Pentru fiecare regiune dintre cele 16 NUTS II, a fost creat cate un Program Operational specific cu nevoile regiunii respective.

Romania dupa patru ani de la aderare se confruntă inca, cu diverse probleme care influenţează procesul de absorbţie al fondurilor comunitare: incapacitatea administraţiei publice, lipsa de personal calificat, lipsa de măsuri legislative care pot încuraja parteneriatul public-privat, mari perioade de evaluare a proiectelor, un sistem instituţional cu eficienţă scăzută, lipsa unei  strategii locale sau regionale de absorbţie a fondurilor  UE şi politizarea excesivă a fondurilor. Pe langa toate aceste probleme, coruptia prezenta  la toate nivelurile societăţii este un alt factor care influenţează procesul de absorbţie al banilor europeni.

În 2008, România a fost din nou evaluata de Transparency International printre naţiunile cele mai corupte din UE-27 cu un Indicele de Percepţie al Corupţiei (IPC) scor de 3,8, ceea ce înseamnă că ţara are o problemă gravă de corupţie. Potrivit unui Eurobarometru din aprilie 2008, 75% dintre respondenţii români consideră corupţia o problemă majoră în ţara lor (Comisia Europeană, 2008). Toti acesti factori sunt factori socio-politici care au un impact major asupra procesului de dezvoltare regionala.

In parlamentul romanesc

În februarie 2011, Daniel Befu, un jurnalist de la ziarul România Liberă, a trimis mesaje SMS la 460 de români MP, pretinzând a fi un om de afaceri care reprezintă un fond de investitii din Emiratele Arabe Unite, care doreste să facă afaceri cu ei. Un sfert din cei 460 de membri ai parlamentului român, au  răspuns într-un mod pozitiv, chiar dacă legea le  interzice să se implice în activităţi economice.

In parlamentul european

În luna martie, 2011, Parlamentul European a fost zguduită de un scandal de coruptie, in care a fost implicat una dintre cele mai importante figuri ale delegaţiei române la Bruxelles, Adrian Severin, fostul vice-cancelar şi ministru de externe al României în anii 1990. Jurnalisti de la Sunday Times, au pretins ca reprezinta o organizaţie de Lobby din sectoarul bancar şi au contact 60  de deputaţi europeni pentru a testa etica lor. În cursul anchetei de opt luni, jurnalistii au gasit politicieni dispusi „sa isi vanda serviciile”, pentru a crea amendamente in schimbul unor sume de bani. Editia din 20 Martie a Sunday Times, a publicat numele celor trei europarlamentari care au cazut in capcana: Ernst Strasser din Austria, Zoran Thaler din Slovenia si Adrian Severin din Romania. Dar ceea ce a fost mai interesant, a fost scandalul care a urmat acestui articol si inversunarea cu care Adrian Severin a tinut piept clasei politice romanesti, mass-mediei si societatii civile, refuzand sa renunte la pozitia de europarlamentar.

In guvernul Romaniei

Cel mai recent caz de “conflict de interese” este cel al  ministrului Muncii, Ioan Botis care a demisionat în 20 aprilie 2011, după ce a aparut in presa o informatie conform careia ONG-ul pentru care  soţia sa a lucrat, a primit 500.000 de euro în subvenţii de la  UE. Soţia domnului Botis a lucrat ca si consilier pentru un ONG care a primit finantare din partea Ministerului Municii in valoare de peste 2 milioane de Ron, finantare oferita de prin AMPOSDRU.Chiar dacă la început a avut sprijinul partidului de guvernământ, şi de sprijinul prim-ministrului Emil Boc, domnul Botis a decis sa demisioneze.

În opinia mea, cele  mai importante elemente care trebuie luate in considerare in Romania sunt legate de intarirea sistemului institutional si a statului de drept, factori care reprezinta conditii esentiale in  procesul de realizare al politicilor. Transparenta, responsabilitate, eficienta, competitivitate, multi-level governance reprezintă factorii principali care ar trebui să fie pilonii oricarui sistem.  In Romania toti acesti factori sunt in faza incipienta. Apoi, putem merge mai departe si discuta despre lipsa de resurse umane, lipsa de infrastructura si inovatie, distanta si accesibilitatea pietelor externe,etc. Dar, inainte de aceste lucruri, trebuie sa ne asiguram  ca acei factori care alcatuiesc pilonii de baza ai unui sitem functioneaza într-un mod sanatos.

Cand vorbim despre performanta economica, cheia succesului o reprezinta buna guvernanta. Dacă nu exista imbunatatiri si  responsabilitati pentru  reducerea coruptiei alte reforme vor avea doar un impact limitat. Dupa 20 de ani de economie de piata, Romania este inca la coada clasamentului, in spatele tuturor tarilor post-comuniste, cand vine vorba de performanta institutionala sau economica. Coruptia, care apare ca  o reflectare a cadrului institutional slab, continua sa fie un impediment serios pentru competitivitatea economiei romanesti. Lupta impotriva coruptiei, reducerea acesteia printr-o reforma de succes administratiei publice este un subiect care a fost în mod constant o prioritate in relatia dintre Romania si UE.

Gratian Mihailescu

Consultant Afaceri Europene