Connect with us

EDITORIALE

Ce evenimente vor influența agenda internațională și europeană în 2018: presiunea testelor electorale ajunge și în SUA, reformismul lui Macron sau noua ”încoronare” a lui Putin

Published

on

de Robert Lupițu

Anul 2018 va fi unul de o intensitate aparte față de precedenții 2016 și 2017, când referendumul privind Brexit și alegerea lui Donald Trump au pus la mare încercare relația transatlantică, timp în care Rusia și-a consolidat postura militară, China și-a manifestat ambițiile geopolitice și economice, iar Coreea de Nord s-a transformat într-o amenințare majoră la adresa securității internaționale.

Marii actori ai scenei globale – Statele Unite, China, Rusia și Uniunea Europeană – vor trebui să răspundă unor provocări fie moștenite, fie ce pot fi anticipate în anul în care urmează. La finalul unui 2017 în care lumea s-a acomodat cu stilul prezidențial al lui Donald Trump, asistând la decuplarea SUA de politica administrațiilor precedente, în care China a sesizat un culoar favorabil amplificării poziției sale globale, iar Rusia a poziției militare, în timp ce Coreea de Nord a devenit centrul amenințărilor împotriva păcii și securității, provocările majore ce se prefigurează pentru 2018 anunță un an internațional cu potențial disruptiv 

În privința Europei, dacă anul 2017 a adus în cont mai multe plusuri decât minusuri, începând cu victoria strălucitoare a lui Emmanuel Macron și încheind cu unitatea europeană în fața Brexit și consensul pe teme deunăzi sensibile precum apărarea europeană, 2018 se anunță un an în provocarea majoră va fi reprezentată de a nu transforma evoluția politică într-un joc cu sumă nulă.

1) Statele Unite: Își propune Donald Trump un 2017 la pătrat?/ Primul examen electoral pentru administrația actualului lider al SUA

Foto: ONU

La Washington, Donald Trump va continua linia adoptată în primul an de mandat în care președintele a decis retragerea Statelor Unite din Acordul climatic de la Paris sau din Parteneriatul Transpacific și a hotărât, printre altele, mutarea ambasadei SUA din Israel la Ierusalim și diminuarea contribuției SUA la bugetul ONU, acolo unde Statele Unite sunt membru fondator, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, dincolo de statutul de cea mai mare putere a lumii. Urmărind retorica și ambițiile sale din campania pentru alegerile prezidențiale observăm că anumite aspecte pronunțate de Donald Trump au rămas încă netranșate. De pildă, acordul nuclear cu Iranul, dosarul nuclear nord-coreean și relația de putere cu China. Președintele SUA și-a asumat faptul că nu se consideră liderul și apărătorul ordinii internaționale de inspirație liberală, iar decuplarea SUA din înțelegerea multiterală cu UE, China, Rusia și Iran privind programul nuclear al Teheranului ar putea să reprezintă o schimbare majoră a anului 2018, ținând cont și de criticile virulente pe care Trump le-a adresat regimului de la Teheran chiar în primul său discurs la ONU.

Pe de altă parte, liderul lumii cu care Donald Trump a avut cele mai multe întâlniri în anul 2017 este nimeni altul decât Xi Jinping, reconfirmat recent în fruntea leadership-ului chinez și considerat de mulți cel mai puternic lider al Chinei de la Mao Zedong încoace. Cunoscut fiind faptul că a acuzat Beijing-ul de devalorizarea monedei și a acționat provocator în privința ”politicii unei singure Chine”, Trump a manifestat în 2017 o bunăvoință ieșită din tiparul abordării sale față de China, o bunăvoință care nu s-a regăsit și în prima sa strategie națională de securitate în care a calificat China drept ”competitor strategic”. Din acest motive, dar și în contextul subiectelor de interes comun – precum amenințarea nord-coreeană – este de așteptat ca relația Washington-Beijing să fie una dintre temele vedetă ale anului 2018. Totodată, o nouă dinamică ar putea apărea și pe radarul relațiilor americano-ruse după realegerea lui Vladimir Putin ca președinte al Rusiei, mai ales că în următorii trei ani trebuie luată o decizie strategică privind renegocierea sau prelungirea unor acorduri cheie pentru securitatea internațională, precum Tratatul New Start semnat de președinții Obama și Medvedev. 

În ceea ce privește relația transatlantică, aceasta își va urma cursul îndeosebi prin menținerea cooperării consolidate la nivel de administrații și interesul pe care secretari americani, precum James Mattis (viitorul lui Rex Tillerson în fruntea diplomației americane fiind incert), îl vor acorda subiectelor și provocărilor comune. Un test major al acestei relații va fi summit-ul NATO din 11-12 iulie 2018 de la Bruxelles, primul summit decizional după cel de la Varșovia. Totodată, în 2018 am putea să vedem și un rol mai pronunțat al vicepreședintelui Mike Pence, cel care în 2017 a fost primul om care a adus mesajul și poziția administrației Trump în Europa. În același timp, o prezență interesantă și un rol sporit în politica externă americană l-ar putea căpăta Nikki Haley, ambasadorul care gestionează la ONU poziția americană în subiecte extrem de sensibile precum dosarul nord-coreean și conflictul israelo-palestinian.

Finalul lui 2018 va fi important pentru Donald Trump și pentru perioada de după jumătatea mandatului său. În noiembrie vor avea loc alegeri legislative pentru ambele camere ale Congresului – Camera Reprezentanților și Senat – , iar în cazul în care republicanii ar pierde majoritatea în favoarea democraților, situația internă s-ar complica și mai mult pentru administrația președintelui, care are o relație dificilă și cu membrii propriului partid.

2) Uniunea Europeană: “Macronismul” – nume de cod pentru reforma UE, criză politică în Germania, derapaje democratice în est. Presiunea electorală rămâne pe agendă

Cu un 2017 fundamental diferit de preconizatele scenarii în care populismul și naționalismul ar fi pus stăpânire pe leadership-ul guvernamental al unora dintre țările fondatoare ale Uniunii Europene, iar Brexit-ul ar fi produs un mare efect de contagiune, UE pășește în 2018 cu câteva certitudini, dar și provocări de mare anvergură.

Emmanuel Macron și Angela Merkel (FOTO: Facebook.com/Donald Tusk)

Victoria lui Emmanuel Macron în Franța, unitatea în fața Brexit-ului și în privința viitorului Europei pe teme sensibile precum apărarea și cooperarea cu NATO, rolul de lider asumat în dosare precum clima și acordurile comerciale cu Canada și Japonia au diluat o parte din nereușitele anului 2017: criza politică din țara în care Europa se aștepta mai puțin (Germania), secesionismul catalan, o coaliție de guvernare în Austria din care face parte un partid de extremă dreapta fondat de naziști și derapaje democratice puternice în Polonia cu potențial de multiplicare și intensificare în regiune, îndeosebi în Ungaria și România.

Momentul politic favorabil pentru avansarea proiectului politic european va depinde în primele luni ale lui 2018 de formarea unui guvern la Berlin, cel mai probabil între conservatorii cancelarului Angela Merkel și socialiștii probabilului ministru de Externe Martin Schulz, evitând astfel alegeri anticipate care ar putea amplifica prezența extremei drepte în Bundestag. Încă de la alegerea sa pe 7 mai, președintele francez Emmanuel Macron a devenit cel mai activ lider european și cu cel mai puternic apetit pentru reformă – fie că vorbim de moneda euro, apărare, securitate, dezvoltare economică sau schimbări climatice. Diferențele de timing electoral cu Germania Angelei Merkel nu i-au permis președintelui francez să concretizeze propunerile sale. Pe de altă parte, perioada de criză politică ce a precedat învestitura guvernului federal ar putea reprezenta un context în care Franța lui Emmanuel Macron ar contesta, cel puțin politic, greutatea poziției germane pe agenda europeană.

Pe agenda Uniunii Europene, cele mai mari provocări vor reprezentate de încheierea tuturor capitolelor în acordurile cu Marea Britanie și menținerea unității în negocieri, pregătirea bugetului multianual pentru primii 5 sau 7 ani ai următorului deceniu, reforma zonei euro, inclusiv prin crearea unui fond monetar european sau a poziției de ministru european de finanțe, implementarea cooperării structurate permanente în materie de apărare și evoluția situației politice din Spania pe fondul tentativelor de secesionism din Catalonia

O potențială provocare politică ar putea fi generată de președinția austriacă la Consiliul UE, în iulie-decembrie 2018, când istoria ar putea să consemneze faptul că un guvern care are în componența sa un partid de extremă-dreapta format de naziști va prezida reuniuni ale miniștrilor europeni.

Nu în ultimul rând, starea democrației în Europa va fi o temă de mare interes în condițiile în care în 2018 vom asista la modul cum este dezvoltat articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene, activat în premieră în privința Poloniei, și care ar putea culmina cu suspendarea dreptului de vot în Consiliu, chiar dacă procedura se anunță extrem de complexă. Sub aceleași auspicii se înscriu și alegerile legislative din Ungaria din aprilie-mai 2018, acolo unde partidul premierului Viktor Orban, cunoscut pentru pozițiile sale contradictorii față de marile țări ale UE, este principalul favorit.

Un moment electoral important și apărut pe ultima sută de metri vor fi alegerile parlamentare anticipate din Italia din primăvara lui 2018. În logică electorale se vor afla și alte țări ale UE: alegeri prezidențiale în Cehia și Irlanda sau parlamentare în Letonia, Slovenia și Suedia.

3) În vecinătatea Europei: în Rusia Vladimir Putin concurează cu longevitatea lui Stalin. Alegeri în Republica Moldova, Turcia devine o ”necunoscută strategică”

Alegerile prezidențiale din Federația Rusă pot fi considerate cele mai importante de pe plan internațional în 2018. Motivul nu este generat de vreo incertitudine în privința câștigătorului, ci de potențialele acțiuni pe care Rusia, prin validarea electorală pentru a patra oară a lui Vladimir Putin și aflată în atenția internațională în condițiile găzduirii Campionatului Mondial de Fotbal, le-ar putea dezvolta. Totodată, alegerea datei de 18 martie pentru desfășurarea alegerilor prezidențiale are o simbolistică aparte pentru Rusia: în aceeași zi se împlinesc patru ani de la anexarea Crimeei de către Federația Rusă.

Foto: Kremlin.ru

În vreme ce criza ucraineană, anexarea Crimeei și războiul informațional purtat de Moscova cu Occidentul vor rămâne motive de menținere a stadiului actual tensionat al relațiilor dintre Rusia și NATO, respectiv UE, rămânerea la putere a lui Vladimir Putin până în 2024 ar putea complica și mai mult relațiile menționate. Mai mult, există și teama că Putin, aflat la putere de 18 ani în Rusia, va profita de contextul favorabil pentru a pune din nou presiune pe Europa și de a submina poziția SUA în lume, profitând de retragerea americană din mai multe dosare și de problema nord-coreeană.

De asemenea, poziția Rusiei la nivel global nu a fost slăbită de sancțiunile occidentale, iar recenta decizie de concesionare pentru 49 de ani către Rusia a bazei militare siriene de la Tartus din Marea Mediterană, inclusiv prin posibilitatea de a amplasa vase nucleare, indică un climat de insecuritate la granițele Europei.

Tot în regiune, lucrurile ar putea fi agravate de un aliat NATO și o ”eternă candidată” la UE – Turcia. Dincolo de derapajele democratice și conturarea unei puternice doctrine autoritare ”erdoganiste”, parteneriatul dintre Ankara și Moscova dezvoltă două componente problematice pentru securitatea euro-atlantică și transformă Turcia într-o ”necunoscută strategică”: mai întâi, acordul ce se află deja în implementare privind construcția gazoductului TurkStream și care ar facilita transportarea gazului rusesc spre Europa și, cel mai recent și extrem de sensibil, înțelegerea prin care Turcia se va dota cu rachete rusești S-400, extrem de performante, și aflate în incompatibilitate cu sistemele de armanent ale NATO, din care Turcia face parte.

În aceeași logică, o anumită pondere în ecuația strategică a relației UE cu vecinătatea vor fi și alegerile parlamentare din Republica Moldova. În primul rând, este cunoscută perioada de instabilitate politică generată de precedentele alegeri din 2014 în urma cărora au fost schimbate mai multe guverne, parcursul european al țării fiind diminuat ca impact. Pe de altă parte, alegerea lui pro-rusului Igor Dodon ca președinte al țării în anul 2016 a complicat și mai mult peisajul politic și a divizat puterea de la Chișinău, guvernul prezentând o poziție pro-vest, iar președintele una pro-Rusia, dovadă fiind declarațiile sale și nenumăratele întâlniri cu Vladimir Putin.

FOTO: Screenshot/ World Economic Forum

4) China: profitând de repoziționarea Statelor Unite pe plan global

Cu o economie preconizată să depășească SUA în următorul deceniu, cu intenții clar manifestate de dezvoltare militare și cu un leadership întărit al lui Xi Jinping după Congresul Partidului Comunist Chinez din septembrie 2017, Beijing-ul este așteptat să pună în practică ceea ce XI a promis, și anume ”mai multă deschidere internațională”.

Profitând de o repoziționare a administrației SUA, statuată și în Strategia Națională de Securitate în care Donald Trump a calificat Rusia și China drept ”puteri rivale”, Beijing-ul va deveni un actor și mai proeminent pe plan global. În timp ce va continua politica sa suverană manifestată prin proiectarea de insule artificiale în vecinătatea sa imediată, China va pune mare accent pe o prezență mondială în spiritul globalizării: dezvoltare tehnologică impresionantă, intensificarea cooperării economice cu aliații tradiționali ai SUA, îndeosebi Europa, dar și cu alți parteneri internaționali, inclusiv țările BRICS sau țările partenere din G20, în contextul summitului din 2018 din Argentina. În termeni strategici, poziționarea ca mediator în dosarul nord-coreean și angajarea Statelor Unite în soluționarea unei probleme care ar putea atârna greu pe agenda internațională americană, ar putea reprezenta o carte câștigătoare pentru Beijing.

 

 

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

2023: Este Occidentul pregătit să tranșeze în favoarea sa prima bătălie dintre democrații și autocrații? Mizele României: Schengen, Marea Neagră, R. Moldova, OCDE și securitate energetică

Published

on

© European Union, 2022

2023 este un an care va debuta nemărginit pentru noi, lumea democratică și alianța transatlantică, cu evoluțiile în derulare ale conflictului declanșat de Federația Rusă în Ucraina și, mai ales, cu modul în care vom continua să ne raportăm la acesta. Vom trece, în mai puțin de două luni, în cel de-al doilea an al acestui război de agresiune pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei, generând urmări și consecințe multi-domeniu și transformări epocale, de la geopolitică și arhitectură de securitate europeană la securitate energetică și a aprovizionării, navigând prin crize multiple economice, sociale și politice.

Tendințele, publicate și în grupajul de prognoze semnate de experții think tank-ului ICDE – România Europeană, care vor da tonul agendei europene și transatlantice vor sta, în 2023, atât sub semnul exclamării, cât și sub cel al întrebării. De pildă, “Occidentul va continua sprijinul său de neclintit Ucraina în ciuda “epuizării” politico-sociale determinate de prelungirea conflictului și a crizelor!” sau “vor continua Europa, SUA și democrațiile lumii să sprijine fără rezerve Ucraina în fața Rusiei?”.

Un răspuns cu două variante la aceste poziționări care ar îngloba o serie de tendințe pentru 2023 ar putea fi următorul: Războiul Rusiei contra Ucrainei reprezintă prima bătălie a competiție strategice pentru supremație în secolul al XXI-lea, și anume cursa dintre democrații și autocrații și noua ordine globală. Eșecul Rusiei ar însemna o victorie de etapă a democrațiilor și un recul al autocrațiilor. Un succes al Rusiei ar îndrepta ordinea democrațiilor liberale către un declin

Vom vedea, în 2023, dacă Occidentul și alianța transatlantică în ansamblu sunt pregătite să tranșeze în favoarea lor prima bătălie dintre democrații și autocrații. De asemenea, la aceste două opțiuni de răspuns, care vor domina, probabil, marile teme de pe agenda europeană și transatlantică, deci și a politicii externe a României, trebuie să atașăm o certitudine: 2023 va fi anul când, inevitabil, Uniunea Europeană se va întoarce și către provocările sale interne, care nu sunt puține, și cărora va fi nevoită să le ofere răspunsuri. De ce? Pentru că 2023 setează cadrul anului electoral 2024, iar rezultatele alegerilor europene vor pregăti scenariile pentru o nouă “Urzeală a tronurilor” în care puterea și leadership-ul în instituțiile UE vor trebui împărțite, reașezând politic Europa.

Un indiciu clar în acest sens este faptul că primul summit programat al liderilor europeni în 2023, în luna februarie mai precis, va fi consacrat presiunii migrației, dosarul care a pus în piuneze unitatea europeană în anul 2015, iar summit-urile UE erau prilej de dezacorduri, nu de concordii politice.

Printre provocările la care UE va trebui să răspundă se află ajustarea modelului său de creștere economică, flexibilitatea regulilor bugetare dorită de sudici versus sobrietatea fiscală a celor din nord, și competitivitatea industrială, tehnologică și digitală la nivel global. PNRR-urile, ajustate în domeniul energiei prin ambițiosul RePowerEU, se vor afla în ultimul an de contractare, iar un moment de bilanț al acestui model de redresare și reziliență va fi necesar.

La acestea, merită să adăugăm contracțiile episodice între adepții deciziilor prin unanimitate și drept de veto, un atribut al suveranității naționale în cadrul UE, și susținătorii unui proces decizional al majorității, mai suplu și mai eficient, dar cu potențialul de a dezavantaja interese naționale.

O potențială decizie semnificativă a anului 2023, cu iz geopolitic și cu interes special și pentru România, ar fi cea a deschiderii negocierilor de aderare la UE pentru Republica Moldova și Ucraina, în timp ce Uniunea va continua să sprijine cele două țări din vecinătatea sa.

Marile puteri continentale, Germania și Franța, vor fi supuse nu doar responsabilității făuririi consensului, ci și articulării pe termen lung a propriilor lor poziții de politică externă și de securitate, inclusiv în privința unor eventuale tratative de pace între Ucraina și Rusia.

Parisul și Emmanuel Macron vor naviga mai departe între autonomia strategică a UE, sprijin și garanții de securitate pentru Ucraina, dar și garanții pentru Rusia, dar cu o solidă ancorare transatlantică. Practic, președintele Macron va continua să transpire ca un decar al scenei politicii europene, dar fără certitudinea unui trofeu concret.

Berlinul, Social-democrații lui Olaf Scholz și Verzii lui Robert Habeck și Annalena Baerbock vor avea cea mai dificilă misiune, aceea de a furniza conținut politicii “Zeitenwende” prin bugetarea consistentă a apărării, desprinderea de Rusia și asumarea unui rol de lider în acțiunea externă europeană și apărarea europeană în concordanță cu alianța transatlantică. O politică mai degrabă de travaliu după decizii cu impact în 2022 (renunțarea la Nord Stream 2, sancțiuni împotriva Rusiei, 100 de miliarde de euro pentru apărare).

La nivel transatlantic, tendințele vor întrepătrunde trei tipuri de relații: UE – SUA, UE – NATO și SUA – aliații europeni din NATO.

În planul relațiilor UE – NATO este imperioasă o nouă Declarație Comună privind cooperarea dintre cele două organizații pentru a răspunde noilor provocări și pentru a trasa calea de urmat în zone de interes strategic, precum mobilitatea militară, apărarea cibernetică sau combaterea războiului informațional. Ultima astfel de declarație datează din 2018, iar întârzierea convenirii unei foi de parcurs actualizate a parteneriatului strategic UE – NATO rămâne, deocamdată, principala restanță a relației transatlantice după revirimentul din 2021.

Relațiile dintre UE și SUA reprezintă, probabil, marele câștig al alianței transatlantice după instalarea administrației Biden, iar coordonarea cu privire la sancționarea Rusiei și sprijinirea financiară, militară, umanitară și pentru reconstrucție a Ucrainei a fost și este esențială. Miza lui 2023 este ca această coordonare să nu fie alterată și să reziste tentației loviturilor prin ricoșeu de tipul Inflation Reduction Act.

Reangajarea imediată și concretă a SUA față de securitatea aliaților europeni în ajunul invaziei Rusiei în Ucraina și după declanșarea conflictului este un succes despre care se vorbește prea puțin, dar care cântărește foarte mult, în vreme ce regiunea Asia-Pacific și China capătă o pondere tot mai însemnată în strategiile de politică externă și de securitate de la Washington. Un nou moment major în această direcție va fi summitul NATO de la Vilnius, din iulie 2023, pe flancul estic al Alianței. Tot până atunci, aliații din NATO vor trebui să pecetluiască aderarea Finlandei și a Suediei, îndepărtând astfel obiecțiile Turciei și oportunismul Ungariei și păstrând unitatea transatlantică.

Tendințele care vor profila și politica europeană și transatlantică a României, care va trece printr-un moment de cotitură politică al rocadei guvernamentale, stau sub semnul câtorva coordonate: Schengen, securitate energetică, Marea Neagră și Republica Moldova.

Aderarea la Schengen, după eșecul așezării unei decizii unite europene, se va regăsi pe agenda fiecărei discuții de la nivelul UE pe care oficialii români o vor purta cu partenerii. Subiectul își va cunoaște în 2023 deznodământul fericit sau va rămâne “piatra de moară” a integrării noastre europene. O altă direcție importantă pentru completarea integrării noastre depline în guvernanța spațiului economiilor democratice ale lumii va fi reprezentată de continuarea demersurilor de aderare la OCDE.

Capitalul politic investit în ultimii ani, acordurile majore cu SUA privind energia nucleară, reașezarea legislației privind exploatarea gazelor naturale sau acordurile regionale precum cablul electric prin Marea Neagră au transformat România în jucător important în ecuația securității energetice europene.

Nu există regiune mai delicată pentru securitatea europeană decât cea a Mării Negre, iar Bucureștiul va fi dornic să vadă la lumina zilei o strategie a administrației SUA privind regiunea Mării Negre care să ghideze acțiunea politică, economică și militară a Washingtonului în zonă și care să amprenteze și mai mult prezența Statelor Unite în acest spațiu geopolitic. În acest sens, un rol subsidiar, dar important, îl vor juca și primul summit prezidențial al trilateralei de securitate România – Polonia – Turcia pe care președintele Erdogan s-a arătat dornic să-l organizeze și summitul Inițiativei celor Trei Mări pe care România îl va găzdui, pentru a doua oară, în 2023.

Calea europeană a Republicii Moldova trece pe la București, fapt asumat de ambele maluri ale Prutului. De aceea, progresul R. Moldova în direcția deschiderii negocierilor de aderare la UE, interconectarea țării la rețelele energetice europene, sprijinirea cetățenilor acestei țări, și diluarea abilității Rusiei de a periclita viitorul european al Chișinăului vor fi priorități majore.

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a determinat un răspuns transatlantic unit, o transformare fără precedent a acțiunii externe a UE, a politicii externe germane, o reconfirmare a importanței cruciale a NATO și a SUA pentru securitatea europeană și euro-atlantică, și a declanșat decizii strategice majore precum calea către NATO a Suediei și Finlandei și calea către UE a Ucrainei și a Republicii Moldova.

Aceste efecte cu impact strategic sunt suficiente pentru a demonstra că dinamica anului 2023 va fi determinată de relația dintre reziliența unității occidentale și undele de șoc care pot izbucni sau se pot intensifica pe marginea conflictului ruso-ucrainean și nu numai.

Continue Reading

EDITORIALE

Retrospectivă 2022: Anul războiului cu premeditare, al despărțirii de “Elisabeta cea Mare” și al deciziilor strategice istorice ale NATO și Uniunii Europene

Published

on

2022 își numără ultimele ceasuri înainte de a intra în istorie ca anul în care războiul a revenit pe continentul european și, în egală măsură, ca anul în care personalitatea epocală a istoriei postbelice, regina Elisabeta a II-a, a trecut la cele veșnice. Cu dificultate poți găsi ani în sfera relațiilor internaționale care să graviteze în jurul a puține momente, poate de la anii Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Retrospectiva care acompaniază anul 2022 imortalizează cum praful de pușcă a înlocuit diplomația de salon, tancurile și militarii au substituit coloanele oficiale de lideri politici și diplomatici, iar rachetele au încercat în zadar să distrugă curajul unui popor, vocile liderilor și unitatea transatlantică. În fapt, retrospectiva lui 2022 începe din ultima săptămână a lui 2021, când Rusia a prezentat Occidentului pretențiile sale de securitate, căci garanții nu pot fi numite solicitări precum încetarea oricărei extinderi suplimentare a NATO și un angajament din partea Alianței de a nu desfășura trupe suplimentare în țări în care nu erau deja prezente forțe terestre ale NATO înainte de 1997. Ceea ce a urmat, inclusiv dezvăluirile privind informațiile, au încadrat și chiar au anticipat că 2022 va fi anul războiului cu premeditare adus de Rusia pe sol european prin invazia sa militară la scară largă asupra Ucrainei și al despărțirii de vechea arhitectură de securitate continentală.

2022 este în mod invariabil anul în care a izbucnit prima ciocnire în sens clasic, militar, între democrații și autocrații, cele două lumi politico-economice și militare care își vor disputa supremația în competiția strategică a secolului al XXI-lea pentru a decide cine va scrie regulile noii ordini internaționale. Deși premeditat, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost declanșat în timp ce liderii de pe ambele maluri ale Atlanticului de Nord meșteșugiseră în 2021 o reedificare a frontispiciului transatlantic după aproape cinci ani în timpul cărora casa alianței dintre America de Nord și Europa a fost jefuită de populism, iar fundația sa a fost sistematic erodată, inclusiv interior de actori ambientali ce nu împărtășesc aceleași valori și mod de viziona și de a acționa în comunitatea globală.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început, practic, în fața unei alianțe transatlantice reclădite, într-o simfonie aproape sincron la Washington, Londra, Bruxelles, Paris, Berlin, Roma, Varșovia, București sau Madrid. Fără să o spună, America și Europa erau pregătite de consecințe și, mai mult decât de atât, aveau să pregătească astfel de consecințe strategice. Sancțiuni peste sancțiuni, o izolare internațională fără precedent a Rusiei, o decuplare deopotrivă brutală și graduală a Europei de dependența energetică de Rusia, un sprijin financiar, militar, politic și umanitar pentru Ucraina de neclintit și decizii geopolitice majore, atât pentru NATO, cât și pentru UE, prin invitarea Finlandei și Suediei să adere la NATO, prin oferirea statutul de țări candidate la UE pentru Ucraina și Republica Moldova, prin apariția de facto a Comunității Politice Europene, dar și prin discursul “Zeitenwende” prin care cancelarul Germaniei a anunțat că Berlinul va deveni cea mai puternică armată pentru apărarea securității europene, în timp ce se va desprinde de dependența sa energetică față de Rusia.

O relație transatlantică aflată pe aceeași partitură pentru a asigura o concomitență între o ordine de securitatea europeană în desfacere și zorii unei alteia noi. Așa pot fi sintetizate deciziile de la cele trei summit-uri NATO din 2022 – la o zi de la invazia rusă, la o lună de la debutul războiului și summitul de la Madrid care a consfințit adoptarea Conceptului Strategic al Alianței, al doilea document cardinal pentru funcționarea NATO după Tratatul fondator. Trei summit-uri în care, succesiv, aliații au decis să activeze în premieră Forța de Reacție Rapidă a NATO, să activeze planurile de apărare pentru flancul estic pentru prima dată, să înființeze patru noi grupuri de luptă, dintre care unul în România, și să redefinească Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice. Așa pot fi sintetizate și acțiunile concordante ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite, unde livrările de gaz natural lichefiat american au depășit importurile de gaze rusești.

Fără doar și poate, eforturile comunității transatlantice ar fi fost zadarnice pentru întreaga securitate europeană dacă la Kiev nu s-ar fi format din mers și într-un ritm surprinzător un adevărat lider de război. Îmbrăcat în haine specifice militarilor, Volodimir Zelenski s-a transformat din actorul ce juca rolul de ”slujitor al poporului” în seriale de televiziune în președintele salvator și slujitor al curajosului popor ucrainean. Discursurile sale și comunicarea strategică pe care Kievul a adoptat-o după invazie au făcut și fac parte din arsenalul cu care Ucraina apără, pe propriul teritoriu, libertatea și democrația în Europa. Nu întâmplător, Zelenski a încheiat anul geopolitic 2022 printr-un discurs rostit, în carne și oase, de la tribuna Congresului american, într-o alocuțiune care a amintit de discursul lui Winston Churchill în Congresul SUA la scurt timp după atacul de la Pearl Harbor.

Bucureștiul s-a comportat ca o adevărată capitală europeană și euro-atlantică, în timp ce și-a atins atins obiective sinonime cu interesul național, pentru a închide, însă, anul, cu amărăciune. Țara UE și NATO cu cea mai lungă frontieră cu războiul, România a derulat un sprijin neobosit pentru Ucraina, de la înființarea unui hub umanitar la preluarea a milioane de cetățeni ucraineni care au fugit din calea războiului și la susținerea acțiunilor juridice internaționale pentru ca vinovații de acest război și atrocitățile comise să fie trași la răspundere. Încă o dată în istoria României s-a dovedit că în vremuri de furtună sunt clădite printre cele mai mari obiective strategice naționale, iar în 2022 acestea au fost: ancorarea pe orbita europeană a Republicii Moldova, care a devenit stat candidat pentru aderarea la UE, ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, atașat parcursului european al țării încă de la aderarea la Uniune, dobândirea statutul de țară candidată pentru aderarea la OCDE, înființarea unui grup de luptă al NATO în România, stabilirea regiunii Mării Negre ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică și recunoscută ca atare în noul Concept Strategic, iar activarea Forței de Reacție Rapidă a NATO în premieră aliată chiar în România a venit să confirme lecția predată de România aliaților și partenerilor occidentali: toate acțiunile revanșarde ale Rusiei în vecinătatea comunității euro-atlantice au avut ca platformă de lansare regiunea Mării Negre. Cu toate acestea, România a fost protagonistul nefericit al unui eșec de proporții al unității europene, când, la final de 2022, veto-ul nejustificat al Austriei a blocat aderarea țării noastre la spațiul Schengen.

CaleaEuropeană.ro vă propune, în cele ce urmează, o retrospectivă a celor mai importante momente de pe scena europeană, euro-atlantică și internațională ale anului, iar în mod deloc surprinzător războiul Rusiei împotriva Ucrainei domină această cronologie.

Ianuarie: Pregătiri (non)-diplomatice… pentru război. Franța anunță că va conduce o prezență NATO în România. Bucureștiul primește invitația de aderare la OCDE

1 ianuarie: Franța preia, de la Slovenia, președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene, iar președinția lui Macron peste Europa făgăduia o UE “suverană și stăpână pe destinul său”. Însă, istoria avea să plaseze Franța și cârma sa la Consiliul UE într-o situație similară că precedenta președinție franceză la nivelul UE, în a doua jumătate a anului 2008, când Rusia a atacat Georgia. De asemenea, Franța a preluat și conducerea Forței de Reacție Rapidă a NATO. În aceeași zi, Polonia a preluat președinția OSCE, o organizație consacrată securității europene și care reunește atât țările europene, cât și SUA și Rusia, Varșovia având ca prioritate… soluționarea conflictelor din Marea Neagră. Tot la 1 ianuarie 2022, Germania a preluat președinția G7, redevenit un club al unității democrațiilor, iar Indonezia președinția G20, un format transformat în câmp de ciocniri politice între democrațiile occidentale și autocrații precum China și Rusia.

1 ianuarie: România aniversează 15 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, alături de Bulgaria. 

3 ianuarie: Într-un rar demers de consonanță politico-strategică la nivelul marilor puteri nucleare ale lumii, SUA, China, Rusia, Marea Britanie și Franța au adoptat o declarație în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU în care au afirmat că “un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie să fie purtat niciodată”.

4-6 ianuarie: Izbucnesc proteste în Kazahstan: Președintele kazah Kasîm-Jomart Tokaev impune stare de urgență la nivel național din cauza protestelor violente care au avut loc în regiune ca urmare a creșterii prețului la benzină. Alianța militară a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) aprobă o misiune de menținere a păcii în Kazahstan, ca răspuns la o solicitare oficială de asistență militară din partea președintelui kazah Kasîm-Jomart Tokaev, iar Forțele CSTO conduse de Rusia intră în Kazahstan pentru a ajuta guvernul să restabilească controlul asupra țării.

10 – 14 ianuarie: O săptămână crucială pentru securitatea europeană, soldată cu incertitudine, mai ales că Moscova a staționat aproximativ 100.000 de soldați în apropierea graniței cu Ucraina, lucru pe care Occidentul l-a interpretat ca o pregătire pentru invazie, cu scopul de a forța NATO să facă concesii privind arhitectura de securitate în Europa. La Geneva au avut loc consultările strategice și diplomatice dintre Statele Unite și Federația Rusă privind arhitectura de securitate în Europa, care s-au încheiat după aproape opt ore, reliefând un dialog de pe poziții diametral opuse. Washington-ul a sperat că ar putea elimina pericolul unei noi invazii ruse în Ucraina fără a accepta vreuna dintre solicitările în domeniul securităţii ale Rusiei, în timp ce Moscova a urmărit să obțină așa numite “garanții de securitate” privind limitarea extinderii NATO și non-desfășurarea de trupe aliate în statele ce au aderat post-1997, inclusiv România, și a cerut garanţii ”scrise în piatră” că Ucraina şi Georgia nu vor adera la NATO. În paralel, la sediul Alianței Nord-Atlantice de la Bruxelles a avut loc o întrunire a Comisiei NATO-Ucraina, calificată de secretarul general Jens Stoltenberg “drept o oportunitate de a face schimb de evaluări privind situația de securitate, de a exprima sprijinul ferm al aliaților pentru Ucraina și de a se coordona înainte de angajamentele diplomatice cu Moscova”. La o zi distanță, SUA și aliații au decis “o abordare unificată a NATO”. Discuțiile dintre Occident și Rusia au continuat la Bruxelles și la Viena, în formatul Consiliului NATO – Rusia și la nivelul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

© European Union 2022 – Source : EP

11 ianuarie: Președintele Parlamentului European David Sassoli a murit la Aviano, Italia. El a fost succedat pe 18 ianuarie de europarlamentarul maltez Roberta Metsola care a devenit prima persoană malteză care ocupă această funcție și a treia femeie, după Simone Veil și Nicole Fontaine, care conduce legislativul european.

18-21 ianuarie: Continuă discuțiile diplomatice pentru prevenirea unui război între Rusia și Ucraina. Noua șefa a diplomației germane, Annalena Baerbock, efectuează prima sa vizită la Moscova, avertizându-l pe omologul rus Serghei Lavrov împotriva unor acțiuni militare, în timp ce șeful diplomației americane, Antony Blinken, s-a deplasat la Kiev pentru a arăta susținere față de Ucraina și pentru a avertiza că Rusia poate decide oricând să atace Ucraina. În paralel, secretarul general al NATO propunea organizarea unei serii de reuniuni NATO – Rusia pentru detensionarea situației, iar președintele american Joe Biden îl asigura pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de întreaga sa susținere. De asemenea, SUA asigură Rusia că vor transmite un răspuns la propunerile de securitate avansate de Moscova, iar NATO respinge categoric cererea Rusiei privind retragerea militară aliată din România și Bulgaria.

19 ianuarie: Președintele francez Emmanuel Macron prezintă, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, prioritățile președinției Franței la Consiliul UE, pledând pentru o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru “o nouă ordine de securitate” care “să fie negociată cu Rusia”. În aceeași zi, liderul francez anunță că Franța este dispusă să asigure rolul de națiune-lider a unui grup de luptă al NATO în România.

22 ianuarie: Criza ruso-ucraineană continuă. Ministerul de Externe de la Londra afirmă că, potrivit informațiilor disponibile, guvernul rus intenționează să “instaleze un lider pro-rus la Kiev în timp ce se gândește dacă să invadeze și să ocupe Ucraina”, iar SUA trimit primul pachet de ajutor militar către Ucraina, asigurând Kievul că nicio decizie privind securitatea Ucrainei nu va fi luată “fără Ucraina”. Între timp, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz se pregătesc de discuții cu Vladimir Putin, iar SUA și Marea Britanie le recomandă cetățenilor lor să părăsească Ucraina. NATO trimite Rusiei propriile propuneri privind ordinea de securitate în Europa.

25 ianuarie: Consiliul OCDE a adoptat decizia privind deschiderea discuțiilor de aderare cu România (alături de alte cinci state). Odată cu această decizie, România a obținut statutul de țară candidată la aderare.

29 ianuarie: Sergio Mattarrella este reales în funcția de președinte al Italiei.

Februarie: SUA trimit 1.000 de soldați în România. Franța anunță susținere pentru aderarea României la Schengen. Inevitabilul se produce, Rusia declanșând “cel mai mare război în Europa din 1945 încoace”. Ucraina răspunde cu semnarea cererii de aderare la UE

2 februarie: Președintele SUA Joe Biden a aprobat trimiterea a 3.000 de militari americani în Europa de Est, dintre care 1.000 în România, pentru a întări flancul estic al NATO pe fondul tensiunilor cu Rusia, evocând obligația sacră a Statelor Unite conform articolului 5 din Tratatul NATO de a apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat.

3 februarie: România găzduiește o reuniune a miniștrilor de externe din țările de pe flancul estic al NATO, cunoscutul format “București 9, la care au participat în premieră și ministrul de externe francez și cel ucrainean. Mai mult, ministrul de externe al Franței s-a adresat Parlamentului României cu ocazia împlinirii a 15 ani de la aderarea la UE și a afirmat susținerea Parisului pentru aderarea României la spațiul Schengen.

© Kremlin

4 – 20 februarie: Are loc cea de-a 24 ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2022, care s-a desfășurat la Beijing. Momentul, important pentru diplomația chineză și rolul internațional al președintelui Xi Jinping, a fost considerat drept un eveniment ce a întârziat invazia plănuită de Vladimir Putin în Ucraina. Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing a fost însă precedată de o declarație comună anti-SUA și anti-NATO semnată de Xi și Putin, statuând că “relațiile China – Rusia sunt superioare alianțelor din perioada Războiului Rece”.

8 februarie: Emmanuel Macron este primit, la Moscova, de Vladimir Putin, unde îi propune liderului rus garanții de securitate concrete pentru a evita războiul.

9 februarie: Avioane F-18 SuperHornet ale SUA, avioane F-16 ale Statelor Unite și avioane Typhoon Eurofigher ale Forțelor Aeriene Germane vin în România alături de aeronavele de luptă ale Italiei pentru a proteja spațiul aerian al NATO la Marea Neagră.

11 februarie: Guvernele României și R. Moldova se reunesc pentru prima dată la Chișinău: Printre acorduri semnate, reducerea tarifelor de roaming, un nou pod peste Prut și ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova.

11 februarie: Declarația unității transatlantice vine de la Baza Mihai Kogălniceanu din România: “Nu vor exista niciodată aliați de rangul unu și aliați de rangul doi în NATO. Există doar aliați NATO uniți ca unul singur”. Președintele Klaus Iohannis și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-au aflat în vizită la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, unde au ajuns cei 1.000 de soldați americani pe care SUA i-au dislocat pe fondul tensiunilor cu Rusia, dar și primul convoi cu tehnică militară

11 februarie: Joe Biden, Klaus Iohannis și liderii Franței, Marii Britanii, Germaniei, Italiei, Poloniei, Canadei, NATO și UE au discutat despre pachetul de sancțiuni împotriva Rusiei dacă invadează Ucraina.

13 februarie: Frank-Walter Steinmeier a fost reales președinte al Germaniei.

15 februarie: Putin și Scholz, față în față pentru prima dată: Rusia nu vrea “un război în Europa”, dar invocă un “genocid” în estul Ucrainei. Germania susține că securitatea nu poate fi obținută decât împreună și nu împotriva Rusiei.

© Munich Security Conference

18 – 20 februarie: Cea de-a 58-a ediție a Conferinței de Securitate de la München, cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale, are loc la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei pentru un maraton de conversații strategice, dialoguri diplomatice de la distanță între superputerile lumii, reuniuni informale ale marilor puteri democratice, având pe fundal un peisaj geopolitic oscilant între iminența unei invazii sau atac militar al Rusiei asupra Ucrainei și continuarea căii diplomatice în discuțiile dintre Occident și Moscova pe marginea arhitecturii de securitate a Europei. Importanți lideri și oficiali transatlantici – de la vicepreședintele SUA Kamala Harris și secretarul de stat Antony Blinken la triada germană “cancelarministru de externe – ministru al apărării” și până la liderii UE și NATO – au urcat pe scena Conferinței, afirmând unitatea transatlantică în fața oricăror acțiuni ale Rusiei. Moscova a refuzat să fie reprezentată la acest forum, iar președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a efectuat atunci ultima sa vizită înainte de invazia militară a Rusiei. El a cerut un calendar pentru aderarea Ucrainei la NATO, în timp ce premierul britanic Boris Johnson a avertizat că Rusia pregătește “cel mai mare război în Europa din 1945 încoace”.

19 februarie: Joe Biden este convins că Putin “a luat decizia” invadării Ucrainei și afirmă că America, Europa, comunitatea transatlantică și întreaga lume liberă sunt unite. De asemenea, liderul american a convocat o reuniune a Consiliului de Securitate Națională.

21 februarie: Președintele rus Vladimir Putin semnează decrete de recunoaștere a independenței Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk cu efect imediat. El cere, de asemenea, parlamentului să ratifice tratatele de prietenie și ajutor reciproc cu teritoriile separatiste. Într-o adresă adresată națiunii, președintele Putin declară că Ucraina este o țară „fără tradiție de stat independent și o creație artificială a fondatorului Uniunii Sovietice Vladimir Lenin” și că țara a devenit un „regim marionetă al SUA plin de corupție”.

22 februarie: Decizia Rusiei este amplu condamnată de comunitatea occidentală, Franța acuzând Rusia de “derivă ideologică” și etichetând drept “paranoic” discursul lui Vladimir Putin. Germania suspendă proiectul Nord Stream 2 ca răspuns la recunoașterea de către Rusia a Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk ca state independente. Parisul cere sancțiuni țintite și o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, iar UE, SUA și Marea Britanie adoptă primele seturi de sancțiuni împotriva Rusiei.

© Kremlin

24 februarie: Rusia a lansat în zorii zilei de joi o invazie pe scară largă împotriva Ucrainei – terestră, aeriană şi navală -, cel mai mare atac al unui stat împotriva altui stat în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Preşedintele Vladimir Putin a anunţat o operaţiune militară în Ucraina pentru a apăra separatiştii din regiunea Donbas, situată în estul ţării. “Am luat decizia pentru o operaţiune militară”, a spus Vladimir Putin într-o declaraţie surpriză la televizor, cu puţin timp înaintea orei 03:00 GMT. Liderul de la Kremlin a cerut armatei ucrainene “să depună armele” şi a promis să contracareze orice interferenţă străină în operaţiunea rusă în Ucraina. Vladimir Putin a indicat că responsabilitatea pentru orice vărsare de sânge va fi pe conştiinţa regimului ucrainean, iar răspunsul va fi instantaneu dacă cineva încearcă să confrunte Rusia. Președintele Volodimir Zelenski a decretat legea marțială în Ucraina ca urmare a atacurilor Rusiei, afirmând că țara sa este în stare de război. Liderii comunității transatlantice au condamnat în termeni cei mai duri agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, care încalcă flagrant dreptul internațional, pe care au denumit-o “o zi neagră pentru Europa și o amenințare serioasă la adresa securității euro-atlantice” și au anunțat că invadarea de către armata rusă a țării vecine va avea consecințe pentru Moscova. astfel, liderii UE au convenit asupra unor ”sancțiuni masive și severe” împotriva Rusiei ce vizează ”sectoarele financiar, energetic și al transporturilor”, Boris Johnson a anunțat cel mai mare set de sancțiuni din istoria Regatului Unit, iar liderii europeni și cei transatlantici au decis organizarea de urgență a unor summit-uri UE și NATO, ziua următoare. Mai mult, Alianța Nord-Atlantică a activat pentru prima dată în istorie planurile de apărare pentru flancul estic, iar președintele Klaus Iohannis a convocat reuniuni de urgență ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

© NATO

25 februarie: Cu prilejul summitului extraordinar al NATO, desfăşurat prin videoconferinţă, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, liderii statelor aliate au stabilit, pentru prima dată în istoria Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, desfăşurarea unor elemente ale Forţei de Reacţie Rapidă a NATO, în contextul apărării colective. De asemenea, într-o declarație aliată fără precedent, ei au denunțat invazia militară a Rusiei în Ucraina, afirmând că “pacea pe continentul european a fost distrusă în mod fundamental”, că “Rusia va plăti un preț sever”, în timp ce au reafirmat angajamentul pentru articolul 5 din Tratatul NATO, care prevede că dacă o țară aliată este atacată, ceilalți aliați vor interveni în ajutor.

25 februarie: Statele UE, SUA și Marea Britanie au convenit să înghețe orice active europene și americane ale președintelui rus Vladimir Putin și ale ministrului său de externe Serghei Lavrov. De asemenea, Rusia a fost suspendată din Comitetul de Miniștri și din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

27 februarie:Zeitenwende”. Discurs istoric al lui Olaf Scholz în Bundestag, cancelarul german anunțând că Berlinul va investi 100 de miliarde de euro pentru apărare, va crește bugetul militar la peste 2% din PIB și va trimite ajutor militar Ucrainei.

27 februarie: UE, SUA, Marea Britanie și Canada au ajuns la un acord să excludă bănci din Rusia din sistemul SWIFT.

27 februarie: Noi sancțiuni împotriva Rusiei: Pentru prima dată în istorie, UE va furniza arme letale de apărare unui stat – Ucraina. Spațiul aerian al țărilor membre, închis tuturor avioanelor din Rusia. Russia Today și Sputnik, interzise în UE. Reuniți de urgență la Bruxelles, miniștrii de externe din UE au hotărât să deblocheze 450 de milioane de euro pentru a cumpăra arme şi le va livra forţelor armate ucrainene pentru a le ajuta să reziste ofensivei ruse. În total, de la începutul invaziei și până la finalul anului 2022, UE a adoptat 9 pachete de sancțiuni împotriva Rusiei pentru a paraliza capacitatea acesteia de a finanța mașinăria de război împotriva Ucrainei și a mobilizat peste 2 miliarde de euro în ajutor militar pentru Ucraina prin intermediul Instrumentului European pentru Pace.

28 februarie: La patru zile de la debutul agresiunii militare a Rusiei în Ucraina, președintele Volodimir Zelenski, a semnat cererea de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană

© Volodimir Zelenski/ Facebook

28 februarie: Președintele american Joe Biden și liderii Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Japoniei, Marii Britaniei, Poloniei, României, instituțiilor UE și NATO au discutat despre continuarea sprijinului militar, economic și umanitar pentru Ucraina, precum și despre impunerea de sancțiuni suplimentare Federației Ruse dacă nu se retrage din țara vecină. La aceste discuții, președintele Klaus Iohannis a făcut un apel la liderii statelor aliate să trimită mai mulți militari în România pentru accelerarea procesului de creare a Grupului de Luptă al NATO în România și a exprimat disponibilitatea ca România să servească în calitate de hub de distribuție a asistenței umanitare pentru Ucraina în contextul agresiunii militare a Federației Ruse. În același timp, avioane de ultimă generație F-35 ale SUA s-au deplasat în România, Franța a dislocat 500 de militari în țara noastră, iar Belgia (300 de soldați) și Portugalia (200 de soldați) au anunțat trimiterea de contingente militare în România. În total, 22 de avioane de luptă ale SUA, Italiei și Germaniei au fost dislocate în România pentru a descuraja orice amenințare.

© President Biden/ Twitter

Martie: Începe suita de discursuri ale liderului de război Zelenski în parlamentele democrațiilor transatlantice. Joe Biden susține primul său discurs privind Starea Națiunii. Republica Moldova depune cererea de aderare la UE. Forța de Reacție Rapidă a NATO desfășurată pentru prima dată în istorie chiar în România. Alianța decide înființarea unui grup de luptă în România. 

1 martie: Președintele ucrainean a susținut, prin videoconferință, un discurs istoric în plenul Parlamentului European, făcând un apel pentru aderarea țării sale la UE. “Dovediţi că sunteţi cu adevărat europeni şi că viaţa va învinge moartea şi lumina va birui întunericul”, spunea el. Zelenski a rostit alocuțiuni similare în Camera Comunelor de la Londra, în Parlamentul Canadei, în Congresul american sau în Bundestagul german, unde s-a distins prin referințe la momente și discursuri istorice. De pildă, s-a adresat parlamentarilor britanici parafrazând discursul memorabil al lui Winston Churchill susținut la 4 iunie 1940 în Camera Comunelor pentru a se opune Germaniei naziste. Decidenților germani le-a cerut să dărâme zidul care nu permite Germaniei să se manifeste ca un lider european, într-o referire la discursul lui Ronald Reagan din 1987 de la Poarta Brandenburg, iar pe legiuitorii americani i-a îndemnat să își amintească de rolul global al SUA după momente cruciale precum atacul de la Pearl Harbor sau atacurile din 11 septembrie 2001. Liderul de la Kiev s-a mai adresat prin videoconferință și parlamentelor de la ParisRoma, Tokyo și Varșovia, iar la data de 4 aprilie s-a adresat și Parlamentului României, spunând că este fundamental să apărăm și independența R. Moldova și comparându-l pe Putin cu dictatorul Nicolae Ceaușescu.

© The White House/ Flickr

2 martie: La 79 ani de ani, după aproape cinci decenii în care a servit interesele politicii externe americane din Senatul american și ca vicepreședinte al SUA, și deci pe cele ale Alianței Transatlantice, o pre-condiție a Europei unite, Joe Biden a susținut primul său discurs privind Starea Națiunii. Acesta a fost primul discurs privind Starea Uniunii al unui lider de la Casa Albă din acest secol care este susținut în timp ce o țară europeană, Ucraina, se află sub asediul armatei Rusiei. El a făgăduit că atunci “când istoria acestei ere va fi scrisă, războiul lui Putin în Ucraina va găsi Rusia mai slabă și restul lumii mai puternică”.

3 martie: Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Un gest similar a fost făcut și de premierul georgian Irakli Garibașvili, care a semnat cererea de aderare a țării sale UE în aceeași zi.

© Guvernul Republicii Moldova

3 martie: Forța de Reacție Rapidă a NATO, activată pentru prima dată în istorie la summitul din 25 februarie, a fost desfășurată în premieră în România, statuând “angajamentul de neclintit față de articolul 5 al apărării colective”.

8 martie: Comisia Europeană a prezentat inițiativa “RePowerEU”, care reprezintă liniile generale ale unui plan menit să asigure independența Europei de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030, începând cu gazele naturale, măsura fiind accelerată ca urmare a agresiunii militare a Rusiei în Ucraina. Prin această inițiativă, Comisia Europeană propune ca, până la data de 1 octombrie, stocurile de gaz din Uniunii Europene să fie la 90% din capacitatea lor pentru a avea rezerve și cantități suficiente de gaz. Printre alternativele luate în calcul de Bruxelles se numără diversificarea aprovizionării cu gaze prin importuri mai mari de gaz natural lichefiat sau de la alți furnizori în afară de Rusia și punerea în aplicare a pachetului de reducere cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 care ar diminua consumul anual de gaze cu 30%.

10-11 martie: Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene se reunesc la Palatul Versailles pentru un summit găzduit de președintele francez Emmanuel Macron. Șefii de stat sau de guvern din UE au recunoscut “calea europeană” a Ucrainei și cer Comisiei Europene să prezinte avize privind cererile de aderare ale Ucrainei, R. Moldova și Georgiei

11 martie: Președintele SUA, Joe Biden, anunță că va revoca statutul comercial de națiune cea mai favorizată a Rusiei, în coordonare cu Uniunea Europeană și G7

11 martie: Vicepreședintele Statelor Unite, Kamala Harris, a efectuat o vizită oficială la București, ca parte a primei sale deplasări în țările de pe flancul estic al NATO pe fondul războiului ruso-ucrainean declanșat de agresiunea militară a Rusiei la adresa statului vecin. Ea a devenit primul vicepreședinte american după Joe Biden și cel mai înalt oficial al SUA care vizitează România după opt ani, vizita având loc și în anul marcării a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic bilateral. Ultima vizită a unui vicepreședinte al SUA în România a avut loc în mai 2014, când actualul președinte, Joe Biden, efectua o vizită la București pe fondul anexării ilegale a peninsulei Crimeea de către Federația Rusă și a destabilizării estului Ucrainei. La București, Kamala Harris a afirmat că “Statele Unite sunt dedicate alianței cu România” și a asigurat că SUA vor apăra România: “Un atac împotriva unei țări din NATO este un atac asupra tuturor”.

© Administrația Prezidențială

24 martie: Liderii celor 30 de națiuni aliate în cadrul NATO, reuniți într-un moment critic pentru securitatea euro-atlantică, au decis la summitul extraordinar de la Bruxelles să consolideze postura NATO de descurajare și apărare pe termen lung, să acorde un sprijin suplimentar Ucrainei și să impună noi costuri Rusiei pentru că a readus războiul pe continentul european și “a spulberat pacea” în Europa. Reafirmând angajamentul de “fier” pentru articolul 5 din Tratatul NATO, Joe Biden, Klaus Iohannis, Emmanuel Macron și ceilalți lideri aliați au decis înființarea a patru grupuri de luptă multinaționale suplimentare în Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia. De asemenea, NATO a activat elementele de apărare chimică, biologică, radiologică și nucleară.

© Administrația Prezidențială

24 martie: Momentul de unitate transatlantică din cadrul summitului NATO a fost continuat în aceeași zi și la nivelul Consiliului European, cu participarea în premieră a președintelui american Joe Biden. Declarația unității transatlantice a fost adoptată de liderii SUA și UE, aceștia făgăduind că vor “acționa pentru consolidarea democrației în Ucraina și R. Moldova” și asumându-și că întărirea apărării și securității trebuie să se realizeze prin intermediul cooperării NATO-UE. O altă declarație UE-SUA convenită de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele american Joe Biden a stabilit înființarea unui grup operativ comun pentru securitatea energică a Europei.

25 martie: Președintele american Joe Biden și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen au semnat și un acord pentru reducerea dependenței Europei de gazul rusesc, prin care SUA se angajează să asigure o majorare a livrărilor de gaze naturale lichefiate.

25 martie: Liderii UE au dat undă verde finală pentru Busola strategică a apărării europene și au ajuns la un acord istoric pentru achiziția comună de gaze cu scopul de a readuce dependența de Rusia și a furniza securitate a aprovizionării cu energie pentru Uniunea Europeană.

26 martie: Președintele american Joe Biden a susținut la Varșovia, cea mai mare capitală de pe flancul estic al NATO, un discurs epocal în care a etalat din nou bătălia majoră și istorică între democrații și autocrații, purtată acum prin războiul ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei. El a reafirmat că Statele Unite nu doresc să intre în conflict cu forţele ruse care au invadat Ucraina, dar a lansat un avertisment puternic Moscovei: ”Să nu vă gândiţi să avansaţi un centimetru pe teritoriul NATO”.

Aprilie: Viktor Orban rămâne la putere la Budapesta. Macron, primul președinte francez reales în funcție în ultimii 20 de ani. România, Germania și Franța lansează Platforma de sprijin pentru Republica Moldova.

3 aprilie: Alegeri legislative în Ungaria. Partidul premierului Viktor Orban, a câștigat detașat alegerile cu 53% din voturi exprimate, liderul de la Budapesta urmând să rămână la putere pentru un al patrulea mandat consecutiv.

© Nicu Popescu/ Facebook

5 aprilie: Miniștrii de externe ai României, Germaniei și Franței au co-prezidat la Berlin prima conferință internațională de sprijin pentru Republica Moldova. Cu acea ocazie, Platforma de sprijin pentru R. Moldova, lansată de Germania, Franța și România, a strâns donații de 695 de milioane de euro pentru această țară.

8 aprilie: Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a votat pentru suspendarea Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului din cauza informațiilor privind “încălcări și abuzuri grave și sistematice ale drepturilor omului” de către trupele rusești invadatoare în Ucraina, imaginile masacrelor de la Bucea, Irpin și Borodianka făcând înconjurul planetei.

8 aprilie: Aliații NATO au lansat o inițiativă revoluționară pentru a îmbunătăți avantajul tehnologic al Alianței și pentru a-i menține supremația tehnologică globală, miniștrii de externe aliați aprobând Carta acceleratorului de inovare în domeniul apărării pentru Atlanticul de Nord – sau DIANA, dar și cadrul pentru un fond multinațional NATO pentru inovare.

14 aprilie: Invazia Rusiei în Ucraina. Nava amiral rusă Moskva devine cea mai mare navă de război scufundată în acțiune de la al Doilea Război Mondial.

24 aprilie: Au loc alegeri prezidențiale în Franța. Președintele în exercițiu Emmanuel Macron și contracandidata Marine Le Pen s-au confruntat din nou în turul al doilea din scrutin, precum în urmă cu cinci ani, iar Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale, fiind reales pentru al doilea mandat cu 58,8% din voturi, învingând-o pe populista de dreapta Marine Le Pen cu 41,5%. De asemenea, Emmanuel Macron a devenit primul președinte francez reales în ultimii 20 de ani.

© Emmanuel Macron avec vous/ Facebook

Mai: Emmanuel Macron propune înființarea Comunității Politice Europene. Finlanda și Suedia pun capăt neutralității militare și anunță decizia lor de a adera la NATO. Președinta R. Moldova s-a adresat în premieră Parlamentului European

7 mai: Prima Doamnă a Statelor Unite, Jill Biden, efectuează o vizită în România, unde le-a servit masa militarilor americani de la Baza Mihail Kogălniceanu care răspund “la chemarea datoriei cu curaj, onoare și putere”

8 mai: La 77 de ani de la Ziua Victoriei în Europa prin care s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial pe bătrânul continent, liderii G7 s-au angajat să elimine importurile de petrol din Rusia. “Rămânem uniți ca Putin să nu câștige războiul împotriva Ucrainei. O datorăm memoriei celor care au luptat pentru libertate în cel de-al Doilea Război Mondial”, au transmis ei, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comparat Rusia cu Germania nazistă.

9 mai: Ziua Europei. UE aniversează 72 de ani de la începuturile integrării europene printr-un eveniment de închidere a lucrărilor Conferinței privind viitorul Europei, în urma căreia președintele francez Emmanuel Macron a propus crearea unei “comunități politice europene” și “revizuirea tratatelor” UE. Cu o zi a Europei marcată de imaginea războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, șeful statului francez, a cărui țară asigură președinția semestrială a Consiliului UE, a făcut apel la crearea unei “comunități politice europene” care să primească în special Ucraina, în paralel cu o procedură de aderare la UE care ar dura “decenii” și s-a arătat “favorabil” unei “revizuiri a tratatelor” Uniunii Europene, propunând ca liderii celor 27 de țări să discute despre aceasta. Pe de altă parte, el a avertizat că pentru a se pune capăt războiului din Ucraina, pacea va trebui să se construiască fără “umilirea” Rusiei.

9 mai: Drept răspuns la pledoariile președintelui francez și ale președintei Comisiei Europene, România și alte 12 de state membre au semnat, de Ziua Europei, o scrisoare prin care au criticat încercările necugetate de modificare a tratatelor UE, subliniind că un astfel de demers ar putea afecta capacitatea UE de a da un răspuns rapid la preocupările cetățenilor europeni.

12-15 mai: Într-o serie de anunțuri și decizii succesive, Finlanda și-a făcut cunoscută intenția de a depune cererea de aderare la NATO.

16 mai: Finlanda a fost urmată de Suedia, care a decis să depună cererea de aderare la NATO, punând capăt unei perioade de două secole de neutralitate.

© Finland at NATO/ Twitter

18 mai: Finlanda și Suedia au depus la sediul NATO de la Bruxelles cererea oficială de aderare la Alianța Nord-Atlantică, o decizie care pune capăt deceniilor, în cazul finlandezilor, și celor două secole, în cazul suedezilor, de neutralitate și nealiniere militară, o hotărâre istorică stimulată de invazia Rusiei în Ucraina și care pune în mișcare un proces de aderare care se așteaptă să se deruleze rapid după soluționarea obiecțiilor Turciei. Prin cooptarea celor două țări, Alianța s-ar extinde la 32 de state membre și și-ar dubla granița cu Rusia.

18 mai: Președinta Republicii Moldova Maia Sandu a susținut un discurs istoric în plenul Parlamentului European, fiind pentru prima dată când un șef al statului moldovean se adresează eurodeputaților, unde a pledat pentru acordarea statutului de ţară candidată la aderarea la UE și ancorarea Republicii Moldova în marea familie europeană din care valoric face parte și definind o astfel de decizie ca fiind “luminița de la capătul tunelului”.

30-31 mai: Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au ajuns la acord cu privire la cel de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Moscovei, care prevede un compromis referitor la interzicerea importurilor de petrol din Rusia, prin care aproximativ 90% din importurile de petrol rusesc ar urma să înceteze până la sfârșitul anului și prin care Ungaria este scutită de acest embargo. Șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană au agreat să continue diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare cu energiei prin încurajarea utilizării platformei europene pentru achiziționarea energiei, limitarea creșterii prețurilor la energie, accelerarea investițiilor în energii regenerabile, precum și finalizarea și îmbunătățirea interconectărilor rețelelor europene de gaz și electricitate prin investiții în infrastructura proiectelor noi și a celor existente.

Iunie: Liderii Franței, Germaniei, Italiei și României, vizită istorică la Kiev. De 27 de ori da!” – Ucraina și Republica Moldova au primit statutul de țări candidate pentru aderarea la UE. Suedia și Finlanda, invitate să adere la NATO. La Madrid, Alianța adoptă noul Concept Strategic, iar SUA și aliații decid suplimentarea prezenței militare pe flancul estic, inclusiv cu o apărare înaintată în România.

2 iunie: Danemarca a votat masiv “Da” la referendumul pentru aderarea țării la politica de securitate și apărare la UE, după 30 de ani de neparticipare.

9 iunie: Parlamentul European adoptă o rezoluție prin care îndeamnă la modificarea tratatelor Uniunii Europene pentru a desființa principiul unanimității în luarea deciziilor în ceea ce privește sancțiunile și politica externă și pentru a acorda Parlamentului dreptul la inițiativă legislativă.

10 iunie: Declarația Summitului B9 în pregătirea summitului NATO de la Madrid a fost adoptată. România, Polonia și ceilalți aliați regionali cer o “apărare înaintată” a NATO pe întreg flancul estic.

15 iunie: Președintele francez Emmanuel Macron efectuează o vizită în România, la Baza Mihail Kogălniceanu, unde s-a întâlnit cu președintele Klaus Iohannis și cu militarii francezi care compun grupul de luptă al NATO din România. România nu este pentru Franţa o ţară ca oricare alta, iar alianţa dintre cele două state se bazează pe o prietenie de două secole, a declarat miercuri preşedintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, care a vizitat Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu şi a avut convorbiri cu omologul său român, context în care a anunțat că Franța lucrează împreună cu România la un plan de susținere a Forțelor Navale Române și că după summitul NATO de la Madrid va fi intensificată prezența aliată în România. În cadrul discuțiilor, președinții României și Franței au discutat și despre integrarea europeană a Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei, o temă asupra căreia liderii celor 27 de state membre ale UE vor purta discuții intense cu final incert la Consiliul European din 23-24 iunie în vederea acordării unei perspective sau a unui statut de candidatură la UE pentru cei trei parteneri estici. De asemenea, Iohannis i-a transmis lui Macron așteptarea legitimă a României de a adera la spațiul Schengen și și-a manifestat încrederea că țara noastră va putea conta pe sprijinul Franței.

16 iunie: Cei mai importanți lideri europeni – președinții Franței și României, Emmanuel Macron și Klaus Iohannis, cancelarul Germaniei Olaf Scholz și premierul Italiei Mario Draghi – au efectuat o vizită istorică la Kiev, capitala Ucrainei, acolo unde au fost primiți de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, cu câteva zile înainte ca liderii statelor membre ale Uniunii Europene să decidă dacă vor acorda Ucrainei statutul de țară candidată la Uniunea Europeană. “Toți cei patru susținem statutul de candidat imediat la aderare”, au transmis aceștia.

© Administrația Prezidențială

© European Union, 2022/ Source: EC – Audiovisual Service

17 iunie: La o zi după vizita liderilor Franței, Germaniei, Italiei și României la Kiev, Comisia Europeană recomandă Consiliului European să acorde statutul de țări candidate la UE pentru Ucraina și Republica Moldova

23-24 iunie:De 27 de ori da!”. Șefii de stat sau de guvern din cele 27 de state membre ale UE, reuniți la Bruxelles, au recunoscut perspectiva europeană a Ucrainei, a Republicii Moldova și a Georgiei și au decis să acorde statutul de țară candidată Ucrainei și Republicii Moldova, oficializând o decizie istorică la exact 120 de zile de la debutul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei. 

25-27 iunie: Liderii țărilor G7, în frunte cu inițiatorul Joe Biden, au lansat oficial, la summitul care se desfășoară în Germania, Parteneriatul pentru infrastructura globală și investiții (PGII) prin care vor mobiliza 600 de miliarde de dolari pentru a furniza o infrastructură durabilă și de calitate și să consolideze și să diversifice lanțurile de aprovizionare. Parteneriatul este menit să contrabalanseze inițiativa Belt and Road a Chinei și să rivalizeze cu modelul de infrastructură promovat de Beijing. Acordul a fost anunțat cu mare fast de liderii G7, inclusiv gazda – cancelarul german Olaf Scholz -, și liderii instituțiilor UE. Printre proiectele finanțate se numără și implementarea de către România a unei centrale de tipul reactorului modular cu mici dimensiuni, prima de acest fel din Europa construită cu tehnologie americană în urma unui acord agreat între Washington și București la Summitul COP26 de la Glasgow. De asemenea, președintele american Joe Biden și președinta Comisiei Europene au adoptat, în marja summitului G7 din Germania, o nouă declarație comună prin care denunță “coerciția energetică a Rusiei” și utilizarea gazelor naturale ca “armă politică și economică.

28 iunie: În ajunul summitului NATO, Turcia, Finlanda și Suedia au semnat un memorandum prin care Ankara a promis că va susține invitarea celor două țări scandinave în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

© NATO

29 iunie: Președintele american Joe Biden a anunțat, la începutul summitului NATO de la Madrid, că SUA își vor intensifica prezența militară în Europa ca răspuns la agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, iar în România vor fi trimiși încă 3.000 de militari americani la nivelul unei brigăzi de luptă dislocată prin rotație și 2.000 de membri ai personalului militar.

29-30 iunie: Liderii celor 30 de state membre ale NATO, între care Joe Biden, Emmanuel Macron, Boris Johnson, Klaus Iohannis și Andrzej Duda, au adoptat noul Concept Strategic al Alianței, al doilea cel mai important document aliat după tratatul fondator de la Washington. Principala decizie istorică cu caracter transformator a acestui summit, Conceptul Strategic de la Madrid înlocuiește Conceptul Strategic de la Lisabona din 2010 și are rolul de a pregăti NATO pentru o eră a competiției strategice și pentru o lume din ce în ce mai periculoasă și mai impredictibilă. Noul Concept Strategic numește Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice, o recalificare fundamentală a relațiilor cu Moscova, care în precedentul concept strategic din 2010 era considerată un potențial partener strategic. De asemenea, China este abordată în premieră într-un astfel de document, fiind definită ca o “provocare sistemică”, iar regiunea Mării Negre este recunoscută, tot pentru prima dată în concepția strategică aliată, ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică. În completarea Conceptului Strategic, liderii aliați au resetat postura NATO de apărare și descurajare cu decizii privind creșterea grupurilor de luptă de pe flancul estic la nivel de brigadă, planuri de apărare regionale cu forțe specifice pre-alocate pentru anumiți aliați regionali și sporirea efectivelor Forței de Reacție Rapidă a NATO de la 40.000 la 300.000 de soldați. De asemenea, au decis să invite Finlanda și Suedia să adere la Alianță, iar la solicitarea “majoră” a României, NATO va intensifica sprijinul politic și practic pentru R. Moldova pentru a-i consolida reziliența și menține independența. La finalul summitului NATO și președintele francez Emmanuel Macron a anunțat instalarea unei prezenței militare franceze pe termen lung în România cu “o brigadă care poate fi activată în caz de nevoie” și “cu sisteme cu rază medie de acțiune”, în contextul în care Franța conduce grupul de luptă al NATO în România. Totodată, liderii din 22 țări NATO, inclusiv România, au lansat primul Fond de Inovare al Alianței, iar România va găzdui două centre de testare ale Acceleratorului menit să păstreze supremația tehnologică NATO.

© NATO

Iulie: Finlanda și Suedia au semnat protocoalele de aderare la NATO. România, Franța și Germania decid să transforme Platforma de Sprijin pentru R. Moldova într-un mecanism permanent

5 iulie: Țările NATO au semnat protocolul de aderare a Finlandei și a Suediei la Alianța Nord-Atlantică, care se va extinde la 32 de state membre. Semnarea protocolului de aderare între Alianță și cele două țări nordice trebuie ratificat de parlamentele tuturor celorlalte 30 de state NATO pentru ca Finlanda și Suedia să devină membri cu drepturi depline și să beneficieze de principiul apărării colective – articolul 5 din Tratatul de la Washington.

6 iulie: Reprezentanți din peste 40 de țări, ai Consiliului Europei, Comisiei Europene și ai organizațiilor multilaterale precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au adoptat Declarația de la Lugano, prin care stabilesc principiile pentru reconstrucția Ucrainei post-război.

7 iulie: În urma unor presiuni politice și slăbire a susținerii sale, Boris Johnson a demisionat din funcția de prim-ministru al Marii Britanii și lider al Conservatorilor, dar va rămâne în funcție până la alegerea unui nou lider.

12 iulie: Consiliul Uniunii Europene a adoptat documentele juridice necesare prin care a stabilit că Croația va adera zona euro la 1 ianuarie 2023

15 iulie: La București, România, Germania și Franța au decis să transforme Platforma de Sprijin pentru R. Moldova într-un mecanism permanent interguvernamental. De asemenea, Conferința de la București a Platformei de Sprijin pentru R. Moldova a obținut finanțări de 600 de milioane de euro pentru această țară.

22 iulie: Ucraina și Rusia au semnat acorduri cu Turcia și ONU pentru a relua exportul cerealelor prin porturile ucrainene din Marea Neagră.

August: Germania își anunță susținerea pentru aderarea României la Schengen. Moare ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov.

© European Union

29 august: În primul său discurs major privind viitorul Europei de la preluarea mandatului de cancelar în decembrie anul trecut și după președinția franceză a Consiliului UE, Scholz a rostit o alocuțiune intitulată “Europa este viitorul nostru” la Universitatea Carolină din Praga, prima universitate din spațiul central european, unde a reafirmat promisiunea că Germania va susține Ucraina “atât timp cât va fi necesar”, a exprimat susținerea țării sale pentru aderarea României, Bulgariei și Croației la spațiul Schengen, precizând că acestea îndeplinesc criteriile tehnice și a manifestat sprijin pentru extinderea Uniunii Europene, evocând ”o Uniune Europeană cu 30 sau 36 de state, mult diferită de Uniunea noastră actuală” care să cuprindă și cele șase țări din Balcanii de Vest, dar și trei țări ale Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova și Georgia. De asemenea, a pledat pentru înlăturarea regulii deciziilor bazate pe unanimitate în UE în chestiuni de politică externe și politici fiscale pentru a evita ca procesul decizional european să fie paralizat de veto-urile exercitate individual de statele membre, în timp ce Uniunea Europeană a impulsionat din nou procesul de extindere, și a solicitat ca statele membre UE să ajungă la un acord cu caracter obligatoriu privind modul de reducere a nivelului ridicat al datoriei lor.

30 august: Moare Mihail Gorbaciov, ultimul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ultimul lider al URSS. În semn de omagiu, liderii occidentali au transmis că Gorbaciov “a deschis calea către o Europă liberă, jucând un rol crucial în încheierea Războiului Rece”.

Septembrie: “London Bridge is down”. Moare Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, regina care “reprezintă istoria Europei” de la războaie la reconciliere

© The Royal Family/ Facebook

6 septembrie: Liz Truss a fost numită oficial prim-ministru al Marii Britanii de regina Elisabeta a II-a, devenind a treia femeie premier din istoria țării.

8 septembrie: “London Bridge is down”: Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, suveranul cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii și al doilea cel mai longeviv monarh din istoria lumii, a decedat la vârsta de 96 de ani, punând capăt unei domnii de șapte decenii, începută în 1952 și care a culminat anul acesta cu aniversarea Jubileului de Platină. După decesul suveranei, prințul Charles devine noul rege al Regatului Unit al Marii Britanii și va domni sub numele de Charles al III-lea. Decesul monarhului britanic, un eveniment fără precedent în istoria ultimilor 70 de ani, a fost urmat de mesaje de condoleanțe și omagii ale liderilor lumii, începând cu președinții SUA și Franțeiale liderilor UE și NATO, ale Papei Francisc, precum și principalilor lideri britanici, de la premierul Liz Truss la fostul prim-ministru Boris Johnson și la alți lideri politici. Mesaje au fost transmise și de președintele Klaus Iohannis și premierul Nicolae Ciucă. “A fost cu adevărat Elisabeta cea Mare”, au consemnat aceștia.

© The Royal Family/ Twitter

10 septembrie: La o ceremonie de la Palatul St James din Londra, Charles al III-lea este proclamat oficial rege al Regatului Unit și al tărâmurilor Commonwealth.

© European Union 2022 – Source : EP

14 septembrie: Ursula von der Leyen a susținut, de la pupitrul democrației europene, cel de-al treilea său discurs privind starea Uniunii Europene, urmat de o dezbatere cu eurodeputaţii în plenul Parlamentului European de la Strasbourg. În cadrul alocuțiunii sale, șefa executivului european a anunțat că UE va continua să ajute Ucraina, inclusiv prin acces la piața unică și prin sprijin militar și va intensifica sancțiunile împotriva Rusiei al cărei sector financiar este în “pragul morții”. De asemenea, Comisia Europeană va propune plafonarea veniturilor companiilor care produc energie electrică la costuri reduse și plata unei contribuții de criză din partea producătorilor de energie bazată pe combustibili fosili, înființarea unei bănci europene pentru hidrogen, lansarea unui pachet de facilități pentru IMM-uri, adoptarea unui act european pentru accesul la materiile prime critice pentru ca viitorul industriei să fie “Made in Europe”, dar și refacerea “spiritului de la Maastricht” privind stabilitatea și creșterea pentru reguli fiscale sustenabile și gestionarea datoriilor publice pentru a facilita investiții strategice. Nu în ultimul rând, von der Leyen a exprimat susținerea pentru comunitatea politică europeană și viitorul european al R. Moldova, Georgiei și Ucrainei, a propus includerea corupției în cadrul regimului de sancțiuni privind drepturile omului și lansarea unei convenții europene pentru revizuirea tratatelor.

20-21 septembrie: Liderii occidentali folosesc prilejul lucrărilor Adunării Generale a ONU de la New York pentru a condamna, de la tribuna forului onusian, războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Astfel, președintele francez Emmanuel Macron a acuzat Rusia de o întoarcere la “epoca imperialismelor” și a denunțat “complicitatea” națiunilor neutre, afirmațiile sale fiind susținute și de cancelarul german Olaf Scholz, în primul său discurs la ONU. La rândul său, președintele american Joe Biden a denunțat încălcarea Cartei Națiunilor Unite de către Rusia. “Un membru permanent al Consiliului de Securitate a încercat să șteargă de pe hartă un stat suveran”, a spus el.

27-30 septembrie: Rusia a organizat referendumuri de alipire a regiunilor ucrainene Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie la Federația Rusă, demersuri considerate false și ilicite de către Occident, care a transmis că nu le va recunoaște. NATO, SUA și ONU au denunțat referendumurile ilegale organizate de Rusia pentru anexarea teritoriilor ucrainene, în timp ce China, un aliat al Moscovei, a solicitat respectarea integrității teritoriale a Ucrainei. Reacții similare au venit și din partea Marii Britanii și a României. Mai mult, UE a formulat propunerea unui nou pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, cel de-al optulea de la începutul războiului împotriva Ucrainei, astfel încât “Kremlinul să plătească” pentru escaladarea conflictului în Ucraina prin “simulacrele” de referendumuri din teritoriile ocupate militar în această țară. Pe același scenariu, Rusia a anexat în 2014 peninsula Crimeea, nerecunoscută de comunitatea internaționale, iar agresiunea sa militară împotriva Ucrainei a fost precedată de recunoașterea independenței așa-ziselor republici populare Donețk și Lugansk, regiuni asupra cărora Federația Rusă a aplicat acțiuni de destabilizare tot în anul 2014, după anexarea Crimeei.

29 septembrie: Patru scurgeri de gaz din conductele Nord Stream 1 şi 2 ce leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică au fost semnalate în zonele economice exclusive ale Danemarcei şi Suediei, în apropierea insulei daneze Bornholm, iar NATO a denunțat un act de sabotaj asupra conductelor Nord Stream 1 și 2. Livrările de gaz prin conducta Nord Stream 1 au fost oprite de Rusia luna aceasta, iar noul gazoduct Nord Stream 2 nu a fost dat în exploatare în urma sancţiunilor europene impuse Rusiei după începerea agresiunii militare contra Ucrainei. Deşi scoase din funcţiune, cele două conducte au rămas pline cu gaz.

Octombrie: Are loc primul summit al Comunității Politice Europene. Parlamentul European cere admiterea României în Schengen. Noi prim-miniștrii la Roma și la Londra. Xi Jinping, reconfirmat în fruntea Chinei în timp ce noua strategie de securitate a SUA stabilește ca priorități “câștigarea competiției cu China”.

1 octombrie: Bulgaria și Grecia inaugurează un interconector de gaze, care va facilita importurile de gaze naturale din Azerbaidjan către UE, precum și viitoare transporturi de gaz natural lichefiat dinspre Grecia spre restul continentului.

6 octombrie: La Praga, în prezența a 44 de lideri de stat din Europa, a luat naștere de facto Comunitatea Politică Europeană. În incinta milenarului Castel din Praga, cei 27 de șefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, între care și președintele României, împreună cu 17 omologi din restul Europei, între care premierii Marii Britanii și Ucrainei, dar și președinții Turciei și Republicii Moldova, s-au reunit, fără Rusia agresoare, pentru a încuraja dialogul politic și cooperarea și pentru a consolida securitatea, stabilitatea și prosperitatea continentului european. Următorul summit la avea loc în primăvara lui 2023, la Chișinău, în Republica Moldova.

© European Union 2022

12-13 octombrie: Miniștrii apărării din țările NATO se reunesc la Bruxelles, context în care decid creșterea stocurilor de muniții și echipamente pe flancul estic și organizarea exercițiului anual de descurajare nucleară. De asemenea, România și alte 13 state aliate au semnat un document pentru achiziția comună de sisteme de apărare aeriană.

13 octombrie: Doctrina Biden într-un “deceniu decisiv”. Noua Strategie de securitate națională a SUA stabilește ca priorități “câștigarea competiției cu China și constrângerea Rusiei”.

18 octombrie: Parlamentul European cere admiterea României în Schengen la începutul lui 2023. Într-o rezoluție non-legislativă, dar cu rol de declarație politică, adoptată marți cu o majoritate covârșitoare, Parlamentul European afirmă că, până la sfârșitul anului 2022, Consiliul ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a adopta decizia asupra admiterii României și Bulgariei în spațiul Schengen de liberă circulație, iar acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele state membre în prima parte a anului 2023.

16-23 octombrie: Are loc al 20-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez. Xi Jinping este reales ca secretar general al Partidului Comunist Chinez de către Comitetul Central, începând cu al treilea mandat ca lider suprem al Chinei.

20 octombrie: Liz Truss demisionează din funcția de prim-ministru al Regatului Unit după 45 de zile, devenind premierul cu cel mai scurt mandat din istoria Marii Britanii.

21 octombrie: Liderii UE au agreat “o foaie de parcurs solidă” și un “mandat clar” pentru reducerea prețului la energie prin achiziții voluntare comune de gaze și plafonarea temporară a prețului gazelor

22 octombrie: Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d’Italia învingător în alegerile legislative, a fost numită prim-ministru al Italiei, succedându-l pe Mario Draghi, ea devenind prima femeie prima femeie prim-ministru din istoria țării

25 octombrie: Pe fondul unei crize guvernamentale, Rishi Sunak a devenit prim-ministru al Regatului Unit, primul asiatic britanic care deține funcția.

Noiembrie: Summitul G20 din Indonezia și prima întâlnire Biden – Xi. Comisia Europeană recomandă ridicarea MCV pentru România și cere primirea țării noastre în spațiul Schengen. România – capitala diplomatică europeană și transatlantică.

6-18 noiembrie: Are loc Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2022 (COP27) despre atenuarea schimbărilor climatice la Sharm el-Sheih, Egipt, context în care preşedintele Klaus Iohannis și trimisul special pentru climă al președintelui SUA, John Kerry, au participat la evenimentul de înmânare a celor două scrisori de intenţie privind împrumuturile din partea US Exim Bank pentru Unităţile 3 şi 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavodă. Cele două scrisori de intenţie din partea US Exim Bank vizează un prim împrumut de circa 50 milioane de dolari, care va sprijini derularea Fazei a doua, de lucrări preliminare, a proiectului Unităţilor 3 şi 4 şi un împrumut ulterior, de 3 miliarde de dolari, care să sprijine Faza a treia, de construcţie efectivă a proiectului

8 noiembrie: În Statele Unite au loc alegerile de la mijlocul mandatului președintelui Joe Biden în care sunt disputate toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților a SUA și 35 din cele 100 de locuri din Senatul SUA pentru a determina cel de-al 118-lea Congres al Statelor Unite, în urma cărora Partidul Republican a câștigat la limită controlul Camerei, în timp ce Democrații și-au extins ușor majoritatea în Senat.

© The White House

15 noiembrie: Summitul G20 din Indonezia s-a desfășurat în Bali, cu președintele rus Vladimir Putin drept mare absent și cu prima întâlnire bilaterală dintre președintele american Joe Biden și cel chinez Xi Jinping. Biden și Xi s-au întâlnit pentru prima dată ca lideri ai SUA și Chinei pentru a evita “transformarea competiției în conflict” și a readuce relațiile pe “calea cea bună”. De asemenea, Emmanuel Macron i-a cerut lui Xi Jinping ca Franța și China să își unească forțele împotriva războiului din Ucraina și revenirea Rusiei la masa negocierilor. Astfel, declarația finală a Summitului G20 din Bali a condamnat “în termenii cei mai fermi” agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski li s-a adresat liderilor “G19“, făcând un apel către aceștia să nu ceară un acord de pace prin care Ucraina și-ar știrbi independența sau integritatea teritorială.

15 noiembrie: Doi civili sunt uciși în urma exploziei unor rachete în Polonia, în apropiere de satul Przewodów, în apropiere de granița cu Ucraina. Inițial s-a crezut că sunt rachete rusești lansate împotriva Ucrainei, dar președintele Poloniei și secretarul general al NATO au precizat că rachetele sunt cel mai probabil de origine ucraineană și că incidentul nu a fost unul intenționat. Ambasadorii statelor membre ale NATO s-au reunit în timp ce Polonia se declarase pregătită să solicite declanșarea articolului 4 al Tratatului Nord-Atlantic, care prevede declanșarea mecanismului de consultare între aliați. Președintele polonez Andrzej Duda a discutat la telefon cu președintele SUA, Joe Biden, și cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, iar liderii G7 și NATO au adoptat o declarație în care condamnă atacul barbar cu rachete al Rusiei împotriva Ucrainei. Atacurile cu rachete ale Rusiei au avut loc pe fondul eliberării orașului Herson de către armata ucraineană, o înfrângere strategică pentru președintele Putin și forțele ruse, și în timp ce ministrul de externe rus Serghei Lavrov părăsea summitul G20 din Bali, acolo unde Rusia a fost din nou acuzată de Occident pentru invazia sa militară nejustificată împotriva Ucrainei.

16 noiembrie: Comisia Europeană solicită Consiliului Uniunii Europene să adopte fără întârziere deciziile necesare pentru a permite Bulgariei, României și Croației să participe pe deplin la spațiul Schengen

22 noiembrie: La 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și de la instituirea Mecanismului de Cooperare și Verificare prin tratatul de aderare, Comisia Europeană recomandă ridicarea MCV pentru România, o piatră de hotar evocată de multe state membre în calea aderării României la spațiul Schengen. Astfel, raportul publicat marți, 22 noiembrie, de către executivul european este ultimul astfel de document pe care Comisia îl realizează cu privire la România.

28-30 noiembrie: Vreme de trei zile, între 28 și 30 noiembrie, România a fost capitala diplomatică europeană și euroatlantică, în contextul în care Bucureștiul a fost gazda a două evenimente diplomatice de amploare la sfârșitul acestei luni, reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai NATO și reuniunea liderilor Conferinței de Securitate de la München, fiind pentru prima dată când România a găzduit o ministerială de externe a Alianței Nord-Atlantice în timp ce tot pentru prima dată, reuniunea liderilor de la München a avut loc pe flancul estic al NATO. Astfel, miniștrii de externe din NATO au adoptat Declarația de la București, “aproape de țărmul Mării Negre, reafirmând deciziile summitului din 2008” privind aspirațiile euro-atlantice ale Ucrainei, iar Republica Moldova a participat în premieră la o astfel de reuniune. De asemenea, aliații au convenit că trebuie să evalueze dependențele euro-atlantice de China și să reducă vulnerabilitățile. În subsidiar, șeful diplomației americane, Antony Blinken, a avut consultări politice cu liderii români și a reafirmat angajamentul SUA pentru parteneriatul strategic cu România, care în 2022 a marcat 25 de ani de la lansare.

© NATO

Decembrie: Macron la Washington. României îi este respinsă aderarea la Schengen de veto-ul Austriei. Izbucnește scandalul de corupție Qatargate în Parlamentul European. Volodimir Zelenski, discurs și vizită istorice la Casa Albă și în Congresul SUA.

1-2 decembrie: Președinții Statelor Unite și Franței, Joe Biden și Emmanuel Macron au demonstrat, la Casa Albă, o unitate și o sincronizare transatlantice de neclintit, în pofida unor dezacorduri privind subvențiile americane care riscă să afecteze poziția economică a Europei, în prima vizită de stat pe care liderul american o primește la Washington și în cea de-a doua pentru liderul de la Elysee în capitala americană. Adresându-se de trei ori publicului – în timpul ceremoniei de primire, înainte de reuniunea lor bilaterală și după discuții -, Biden și Macron au afișat puterea alianței americano-franceze, cea mai veche pentru SUA, și au vorbit pe o singură voce despre războiul Rusiei în Ucraina, sprijinirea poporului ucrainean, China, relațiile bilaterale și parteneriatul cu Uniunea Europeană.

2 decembrie: G7 și Australia se alătură Uniunii Europene pentru a impune un plafon de 60 de dolari pe baril țițeiului rusesc, menit să “împiedice Rusia să profite de pe urma războiului său de agresiune împotriva Ucrainei”.

8 decembrie: Austria și Olanda au votat joi, în cadrul reuniunii Consiliului Justiție și Afaceri Interne al Uniunii Europene, împotriva aderării României și a Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen, nefiind întrunită unanimitatea necesară pentru ca cele două state să intre în spațiul de liberă circulație. În același timp, statele membre ale UE care fac parte și din Schengen, 22 dintre acestea, au votat aderarea Croației la spațiul Schengen. Austria este singura ţară din UE care s-a opus intrării României în spaţiul Schengen. În cazul Bulgariei, opoziţia a fost exprimată şi de către Austria și de către Olanda.

14 decembrie: Curajosul popor ucrainean reprezentat de Volodimir Zelenski a fost laureat cu Premiul Saharov pentru libertatea de gândire acordat de Parlamentul European.

15 decembrie: Într-un scandal politic în desfășurare, numit Qatargate, politicieni, membri ai personalului politic, lobbyiști, funcționari publici și familiile acestora ar fi fost implicați în corupție, spălare de bani și crimă organizată care implică statele Maroc și Qatar pentru influență în Parlamentul European. Poliția belgiană a arestat mai multe persoane, printre care eurodeputata greacă Eva Kaili, și partenerul ei italian, Francesco Giorgi, precum și fostul europarlamentar italian Pier Antonio Panzeri și Niccolo Figa-Talamanca, secretar general al unui grup de campanie pentru statul de drept. De asemenea, poliția a închis mai multe birouri din Parlament și a confiscat cel puțin 1,5 milioane de euro în numerar, în urma unei investigații de un an de zile, la nivel european, privind presupuse fapte de corupție și spălare de bani. Ca urmare, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a anunțat că va conduce un proces de reformă instituțională privind transparența și măsurile de descurajare a mitei pentru ca activitatea depusă de Parlamentul European în special în lupta pentru libertate și drepturile omului să nu fie afectată de asemenea chestiuni, iar eurodeputații au demis-o din funcția de vicepreședintă a PE pe Eva Kaili.

15 decembrie: Situația extinderii spațiului Schengen și blocarea aderării României și Bulgariei la zona de liberă circulație a fost adusă în discuție la summitul Consiliului European de iarnă. La finalul summitului UE, președintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat că cei 27 de șefi de stat sau de guvern au avut “o dezbatere politică” cu privire la extinderea spațiului Schengen prin aderarea României și a Bulgariei, arătându-se optimist că o astfel de decizie va fi luată în cursul anului 2023 și confirmând că liderii UE vor participa la 9-10 februarie anul viitor la un summit special consacrat migrației. Tot atunci, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a adăugat: “României vreau să-i transmit că vom lucra neobosit pentru aderarea sa la Schengen cât mai curând posibil, anul viitor“.

17 decembrie: Acordul între guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi Ungariei privind Parteneriatul strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi, prin care va fi realizat un cablu subacvatic electric prin Marea Neagră, a fost semnat, la Palatul Cotroceni, în prezenţa preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi a preşedintelui Klaus Iohannis, gazda ceremoniei.

21 decembrie: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a efectuat o vizită istorică surpriză la Washington, prima sa deplasare externă de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, invazie militară de la care trecuseră 300 de zile. Zelenski a fost primit la Casa Albă de președintele Joe Biden, iar apoi a făcut o pledoarie pasionată și emoționantă în fața Congresului SUA pentru continuarea sprijinului american împotriva asaltului necruțător al Rusiei, într-un discurs care poate fi considerat drept unul istoric, fiind pentru prima dată când un lider de război se adresează unei sesiuni comune a Congresului, după premierul britanic Winston Churchill în decembrie 1941, la câteva săptămâni după atacul japonez de la Pearl Harbor, care a declanșat intrarea Statelor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial.

© President of Ukraine Official Website

31 decembrie: Fostul papă Benedict al XVI-lea a murit la vârsta de 95 de ani. Fostul papă Benedict a fost primul papă de origine germană din ultimii 500 de ani. Când Benedict al XVI-lea a demisionat în 2013 invocând bătrânețea, a devenit primul papă în 600 de ani care a renunțat la această funcție.

Continue Reading

EDITORIALE

Toate drumurile transatlantice duc la… București. Ministeriala NATO și reuniunea liderilor de la München sau cum să ne apropiem de influența și talia propriei poziții geostrategice

Published

on

© MAE

Centrul de greutate al Europei se mută spre est. Este o idee provenită din primul mare discurs privind integrarea europeană pe care noul cancelar german Olaf Scholz l-a susținut în vara acestui an, la Universitatea Carolină din Praga, când liderul de la Berlin că printr-o Uniune Europeană extinsă la 30 sau 36 de state “s-ar putea spune că centrul Europei se mută spre est”. Dar centrul de greutate al Europei și chiar al apărării și securității euro-atlantice s-a deplasat înspre estul continentului, pe flancul estic al UE și NATO de mai bine de nouă luni, de la invazia militară brutală și ilegitimă a Rusiei în Ucraina. Fie dacă acredităm sau nu această teză, fie dacă ne referim la comunitatea transatlantică ca la un spațiu geopolitic cuprins între coasta pacifică a Statelor Unite și Marea Neagră, se desprinde o certitudine: capitalele de pe flancul estic al NATO, mai ales Bucureștiul, dețin un rol semnificativ și devin și mai importante și influente dacă jocul politic și diplomatic pe care acestea îl practică atinge talia pe care poziția geostrategică le-o conferă.

Și despre toate acestea este vorba în următoarele trei zile în care România, potrivit ministrului de externe, este capitala diplomatică europeană și euroatlantică prin faptul că Bucureștiul găzduiește simultan și consecutiv reuniunea liderilor Conferinței de Securitate de la München (Munich Leaders Meeting) și reuniunea miniștrilor de externe din țările NATO. Prima reprezintă o manifestare intelectuală, de gândire și prospectivă strategică, de anticipare a următoarelor lebede negre într-un deceniu în care am intrat afectați de o pandemie, de debutul unei crize economice, energetice și a lanțurilor de aprovizionare și de război și, nu în ultimul rând, de a decanta lecțiile învățate și de a pune laolaltă acel “to do transatlantic” pentru a depăși uniți crizele anilor ce vin. Cea de-a doua este o reuniune decizională care va aduce la aceeași masă toți cei 30 de miniștri de externe din țările aliate, între care SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Canada, Italia și Turcia, împreună cu omologi din țări partenere, inclusiv Ucraina, Republica Moldova și viitorii membri Finlanda și Suedia. Iar cel de-al treilea moment de referință este acela că România atașează ministerialei de externe a NATO și contextul unor întâlniri bilaterale cu secretarul de stat al SUA prilejuite de aniversarea, în acest an, a 25 de ani de Parteneriat Strategic între România și SUA.

Dar contextul, simbolistica și conținutul contează.

Între 18 și 20 februarie, Conferința de Securitate de la München, cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internațional și amfitrion al atâtor momente diplomatice de referință între SUA și aliații europeni sau între americani, germani, francezi, britanici și ruși, își deschidea pentru prima oară ușile în format fizic de la debutul pandemiei. Deși era prima ediție pentru noul cancelar german Olaf Scholz sau pentru administrația Biden, reprezentată de vicepreședinta Kamala Harris, atenția era îndreptată simultan spre prezența și discursul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și absența totală a Rusiei, adeseea reprezentată de ministrul de externe Serghei Lavrov. La finele săptămânii următoare, arhitectura de securitate europeană era zguduită din temelii, Moscova și Kremlinul declanșând agresiunea militară la scară largă împotriva Ucrainei.

Între ediția de anul acesta și cea viitoare, din februarie 2023, reprezentanții Conferinței de Securitate de la München au organizat două reuniuni ale “Munich Leaders Meeting”. Prima, din luna mai, la Washington. Cea de-a doua, din aceste zile, la București. Este pentru prima dată când o astfel de manifestare sub egida Conferinței de Securitate de la München are loc pe flancul estic al NATO și al Uniunii Europene, la frontieră directă cu conflictul declanșat de Rusia în Ucraina. Și în ce moment, unul de război la porțile UE și NATO. Sigur că vorbim de o punte simbolică între Washington și București prin filtrul celui mai important think tank german și european în domeniul securității transatlantice, dar reuniunea din aceste zile de la București este o recunoaștere, la nivel conceptual, că România este parte a circuitului ideilor strategice și informațiilor atât de necesare în analiza și prospectiva pe care fiecare trebuie să bazeze fiecare decizie și acțiune de politică externă și de securitate.

Conținutul este limpede. Invazia militară Rusiei în Ucraina marchează un moment de cotitură în politica mondială pe care noul cancelar german Olaf Scholz l-a denumit “Zeitenwende” pentru a explica resetarea politicii externe și de securitate a Germaniei și a o transformă într-o amprentă puternică asupra acțiunii externe a Uniunii Europene.

Ca răspuns, la acest “Zeitenwende” partenerii transatlantici au dat dovadă de o unitate remarcabilă în a se opune asaltului Rusiei, în a sprijini Ucraina și în a consolida NATO. Cu toate acestea, războiul brutal împotriva Ucrainei continuă, iar efectele sale sunt resimțite în întreaga lume, de la (in)securitate alimentară la (in)securitate energetică și așa mai departe.

Iar dacă Munich Leaders Meeting de la Washington s-a concretizat cu un “to do list transatlantic”, o versiune actualizată a acestuia va fi consolidată după reuniunea de la București, desfășurată în ajunul unei întruniri politico-diplomatice și decizionale de referință – ministeriala de externe a NATO – cu o agendă centrată pe susținerea Ucrainei și care, în mod inevitabil, va viza flancul estic al NATO și importanța strategică a Mării Negre, priorități centrale ale României.

Dacă reuniunea liderilor de la München este prima astfel de întâlnire organizată pe flancul estic, și ministeriala NATO este definită de importanța contextului, simbolisticii și a conținutului pe care îl va livra.

Conturată în faza sa inițial ca o reuniune care va marca și aniversarea a 20 de ani de la Summitul NATO de la Praga, când România, țările baltice, Slovacia, Slovenia și Bulgaria primeau invitația de a se alătura Alianței, reuniunea miniștrilor de externe din NATO de la București a căpătat o importanță și mai aparte. Este prima reuniune de acest tip între șefii diplomațiilor euro-atlantice după summitul NATO de la Madrid, când aliații au adoptat noul Concept Strategic, și este prima astfel de întâlnire decizională pe flancul estic după debutul agresiunii militare a Rusiei în Ucraina.

Astfel, în mod invariabil, reuniunea NATO de la București va fi centrată pe reconfirmarea importanței strategice a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică și a angajamentului NATO pentru securitatea statelor aliate de pe flancul estic. Iar componenta importanței strategice pe care Europa de Est a căpătat-o poate fi observată și prin maniera în care a fost concepută reuniunea cu țările partenere NATO în cadrul ministerialei de la București. Ucraina, Georgia și Republica Moldova sunt reprezentate la nivel de miniștri de externe, înregistrându-se o premieră în ceea ce privește R. Moldova.

Dar ghidajul discuțiilor și deciziilor va fi noul Concept Strategic, documentul cardinal aprobat în vara acestui an pentru a pregăti NATO pentru o eră a competiției strategice și pentru o lume din ce în ce mai periculoasă și mai impredictibilă.

Noul Concept Strategic numește Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice, o recalificare fundamentală a relațiilor cu Moscova, care în precedentul concept strategic din 2010 era considerată un potențial partener strategic. De asemenea, China este abordată în premieră într-un astfel de document, fiind definită ca o “provocare sistemică”, iar regiunea Mării Negre este recunoscută, tot pentru prima dată în concepția strategică aliată, ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică. 

De aceea, deciziile de la București vor gravita în jurul asumării unor noi forme de sprijin pentru Ucraina, consolidarea rezilienței și protejarea infrastructurii critice, securitatea flancului estic și, nu în ultimul rând, articularea continuă a unei abordări a Alianței față de China ca regim autocratic care reprezintă o provocare pentru securitatea occidentală și internațională.

Continue Reading

Facebook

ROMÂNIA12 hours ago

Directorul executiv al FMI a remarcat consolidarea reputației României în plan european și internațional, prin performanțele economice obținute și reformele asumate

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI14 hours ago

Vasile Blaga apreciază că rezultatul alegerilor din Austria mai degrabă încurcă decât ajută România în eforturile de aderare la Schengen: Subiectul nu trebuie să se stingă. Demersul diplomatic trebuie să continue

SUA14 hours ago

Antony Blinken îndeamnă Israelul și Palestina să ia măsuri pentru aplanarea tensiunilor care au dus la un nou val de violențe

ROMÂNIA14 hours ago

Lituania susține ferm aderarea României la Schengen. Miniștrii de externe ai celor două țări au discutat despre cooperarea în cadrul UE, NATO și a Inițiativei celor Trei Mări

U.E.15 hours ago

Franța se angajează să lupte mai eficient împotriva rasismului, antisemitismului şi discriminării printr-un plan menit să facă tânăra generație mai puțin vulnerabilă la mesajele bazate pe ură

COMISIA EUROPEANA16 hours ago

Protecția consumatorilor: Comisia Europeană a identificat practici manipulatoare în 148 din cele 399 de magazine virtuale care au făcut obiectul unei verificări

ROMÂNIA17 hours ago

Eurostat: România continuă să se bazeze în proporție de 72% pe combustibili fosili pentru aprovizionarea sa globală cu energie

U.E.17 hours ago

Polonia își crește bugetul pentru apărare la 4% din PIB în 2023. Morawiecki: Războiul din Ucraina ne determină să ne înarmăm și mai repede

CONSILIUL UE17 hours ago

Consiliul UE recomandă consolidarea plaselor de siguranță socială prin promovarea unui venit minim adecvat și garantarea accesului la servicii esențiale pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente

ROMÂNIA18 hours ago

Bogdan Aurescu anunță că România și Austria vor demara “discuții la nivel de experți în perioada imediat următoare”: Rezultatul alegerilor arată absenţa impactului folosirii temei Schengen

NATO3 days ago

Ungaria se alătură Cehiei și Poloniei în misiunile de protejare a spațiului aerian al Slovaciei

U.E.3 days ago

Ministrul de externe al Olandei: România a parcurs un drum extraordinar. Am spus că vom sprijini aderarea României la Schengen și ne menținem angajamentul luat

ROMÂNIA4 days ago

Premierul Nicolae Ciucă a discutat cu miniștrii de externe ai Franței și Olandei despre aderarea României la Schengen și sprijinirea R. Moldova

NATO4 days ago

Grupul de luptă NATO de la Cincu: Miniștrii de externe ai României, Olandei și Franței reafirmă solidaritatea și unitatea aliată pentru apărarea flancului estic

NATO5 days ago

Vizită istorică la NATO: Președintele Israelului s-a adresat în premieră aliaților reuniți în Consiliul Nord-Atlantic

ROMÂNIA5 days ago

Premierul Nicolae Ciucă: PIB-ul României a crescut cu 49 de miliarde de euro în 2022. Pentru acest an prognoza este una favorabilă, cu o creștere de 2,8%

PARLAMENTUL EUROPEAN5 days ago

Din Parlamentul European, președintele Israelului a îndemnat la comemorarea „alianței sacre făurite în paralel cu Holocaustul” pentru cinstirea supraviețuitorilor și combaterea antisemitismului

PARLAMENTUL EUROPEAN5 days ago

Roberta Metsola evidențiază responsabilitatea generației actuale de a menține vie memoria victimelor Holocaustului: Ura încă găsește multe voci care o disculpă. Nu putem permite nimănui să găsească alinare în ignoranță

INTERNAȚIONAL5 days ago

SUA aprobă trimiterea a 31 de tancuri Abrams în Ucraina. NATO afirmă că “împreună, tancurile americane, britanice și germane” pot face diferența în lupta împotriva Rusiei

NATO7 days ago

Secretarul general al NATO are încredere că decizia trimiterii de tancuri de luptă în Ucraina va veni în curând: Este un moment crucial al războiului

Team2Share

Trending