Jens Stoltenberg încheie marți, 1 octombrie 2024, un deceniu la conducerea Alianței Nord-Atlantice, predându-i ștafeta fostului prim-ministru olandez Mark Rutte după o perioadă în care a devenit al doilea cel mai longeviv secretar general din istoria NATO, atingând importante borne, precum creșterea bugetelor militare ale țărilor NATO, cu majoritatea alocând în prezent peste 2% din PIB pentru apărare, coordonând extinderea Alianței de la 28 la 32 de state membre, în timp ce NATO și-a instalat prezență militară pe flancul estic ca parte a celei mai mari transformări după Războiul Rece, accelerată și de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. La finalul epocii sale la cârma NATO, Alianța i-a dedicat un material din cunoscuta serie “Declassified” (Declasificat), iar Stoltenberg și-a împărtășit gândurile unui mandat în care a fost martorul unora dintre cei mai turbulenți ani din istoria Alianței, lăsând în urma sa cinci lecții despre securitate, libertate, putere militară și legătura transatlantică.

Fostul premier norvegian a preluat cârma Alianței în 2014, la câteva luni după ce Rusia a anexat ilegal peninsula Crimeea și a declanșat destabilizarea estului Ucrainei, și își încheie mandatul în 2024, la mai bine de doi ani și jumătate de când Federația Rusă a lansat invazia militară la scară largă asupra Ucrainei, interval în care au avut loc schimbări majore în mediul de securitate, inclusiv pandemia COVID-19 și aderarea a patru noi aliați NATO – Muntenegru, Macedonia de Nord, Finlanda și Suedia.

Longevitatea lui Stoltenberg poate fi probată și în comparație cu transformările politice din țările aliate. A colaborat cu trei președinți americani – Barack Obama, Donald Trump și Joe Biden, cu doi cancelari germani – Angela Merkel și Olaf Scholz, cu doi președinți francezi – Francois Hollande și Emmanuel Macron, cu cinci prim-miniștri britanici, dar și cu câteva prezențe constante în Consiliul Nord-Atlantic – premierul canadian Justin Trudeau, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, președintele român Klaus Iohannis, președintele polonez Andrzej Duda, ex-premierul olandez Mark Rutte sau premierul maghiar Viktor Orban.

“Acest ultim deceniu a fost, fără îndoială, cel mai transformator pentru Alianță de la Războiul Rece încoace“, a scris Stoltenberg, într-un editorial publicat la finele săptămânii trecute pe site-ul NATO și consacrat propriilor reflecții ale unui deceniu decisiv la conducerea NATO.

Cele cinci lecții ale lui Stoltenberg

În editorialul în care își împărtășește reflecțiile după un deceniu la conducerea NATO, Stoltenberg lasă în urmă cinci lecții.

© NATO

“Prima lecție este că securitatea noastră nu este gratuită“, a spus el, referindu-se la necesitatea creșterii bugetelor militare.

Sub bagheta politico-diplomatică a lui Stoltenberg, inclusiv în perioada complicată a relației transatlantice din timpul administrației Trump, aliații și-au sporit semnificativ investițiile în apărare. Numărul aliaților care cheltuiesc cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare a crescut de la trei în 2014 la 23 în 2024.

“A doua lecție este că libertatea este mai valoroasă decât comerțul liber“, a adăugat liderul aliat, făcând trimitere la faptul că unii aliați credeau că cumpărarea de gaz din Rusia era o chestiune pur comercială, dar și un apel ca această greșeală a dependenței de Rusia să nu fie repetată în raport cu China. El a amintit, totodată, că protecționismul între aliați nu este bun pentru securitatea și economiile transatlantice, mai ales că, în conformitate cu articolul 2 din Tratatul Atlanticului de Nord, aliații trebuie să lucreze împreună pentru a spori colaborarea economică.

“A treia lecție este că puterea militară este o condiție prealabilă pentru dialog“, a spus cel care în timpul mandatelor sale Alianța și-a consolidat apărarea prin plasarea a zeci de mii de soldați NATO gata de luptă pe flancul estic, pentru prima dată în istorie.

NATO are în prezent jumătate de milion de soldați în stare de alertă ridicată în întreaga Alianță, susținuți de o putere navală și aeriană substanțială, iar aliații intensifică producția de capacități militare și creăm legături mai strânse între industriile noastre de apărare din Europa și America de Nord.

“A patra lecție este că puterea militară are limitele sale“, a mai adăugat Stoltenberg, referindu-se la unul dintre capitolele mai puțin plăcute ale acestui deceniu, și anume revenirea talibanilor la putere în Afganistan imediat după retragerea aliaților la capătul a două decenii de prezență militară pentru a construi o țară stabilă și sigură.

“A cincea și ultima lecție este că nu trebuie să luăm niciodată de-a gata legătura dintre Europa și America de Nord“, a insistat Jens Stoltenberg, cerându-le aliaților să recunoască valoarea alianței transatlantice și să investească în ea.

Teza centrală a mandatelor lui Stoltenberg a fost aceea că fără NATO, nu există securitate în Europa, mai ales 80% din cheltuielile de apărare ale NATO provin de la aliați care nu sunt membri ai Uniunii Europene și care sunt poziționați strategic pentru a asigura securitatea continentului european, de la Turcia în sud și Norvegia în nord până la SUA, Canada și Regatul Unit în vest.

În ceea ce privește Statele Unite, Stoltenberg a amintit că din Coreea până în Afganistan, America nu a trebuit niciodată să lupte singură, cu 31 de aliați în prezent care multiplică puterea și influența Americii la nivel global.

“Într-o lume mai periculoasă și mai interconectată, provocările de securitate cu care ne confruntăm sunt prea mari și concurența prea acerbă pentru ca o țară NATO să le poată face singură. Nu cred în Europa singură și nu cred în America singură. Cred în Europa și America împreună într-un NATO puternic. Investiția în relația transatlantică este singura cale câștigătoare pentru pacea și securitatea noastră – acum și pentru generațiile viitoare“, conchide Jens Stoltenberg.

NATO Declassified. O altă perspectivă asupra mandatelor lui Stoltenberg

3.654 de zile la cârmă

În spatele acestor momente de prim-plan, viața de zi cu zi a lui Stoltenberg la NATO a constat în mai multe activități: prezidarea Consiliului Nord-Atlantic, întâlniri cu Aliații și partenerii pentru coordonarea politicilor, primirea liderilor mondiali la sediul NATO, călătorii în țările membre și partenere din întreaga lume, discursuri în fața presei și conducerea personalului internațional al Alianței.

În ciuda acestui program încărcat, Stoltenberg și-a făcut întotdeauna timp să cunoască oameni și să dialogheze cu ei în calitate de reprezentant principal al NATO. Odată, de exemplu, în timp ce se îndrepta spre intrarea principală a sediului NATO pentru a-l saluta pe regele Iordaniei, a dat peste un grup de studenți polonezi și ucraineni aflați în vizită. Chiar dacă se grăbea, el și-a făcut timp să discute cu toți studenții și să facă fotografii înainte de a-și relua îndatoririle oficiale.

Una dintre cele mai mari schimbări din timpul mandatului lui Stoltenberg a fost inaugurarea unui nou sediu NATO. Proiectul fusese planificat cu mult înainte de sosirea sa, dar în primele sale zile la NATO, a fost dus la subsol și i s-au arătat câteva dintre reparațiile și cablurile improvizate care țineau vechea clădire funcțională. Acest lucru l-a convins și mai mult de importanța mutării de la sediul anterior, vechi de 50 de ani (care fusese construit în 1967 ca sediu “temporar”), la o clădire nouă, peste drum, în Bruxelles.

© NATO

Pentru a sărbători mutarea în noul sediu, Stoltenberg a organizat o petrecere cu hot dog pentru tot personalul NATO în agora centrală a noii clădiri. Stoltenberg a insistat să servească mâncare și să facă fotografii cu tot personalul și a convins oficialii de rang înalt să facă același lucru. El a continuat această tradiție la o petrecere anuală de Crăciun pentru personalul NATO și era cunoscut pentru faptul că oferea porții masive de somon norvegian drept cadouri de Crăciun. După ultimul său summit – cel cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a NATO, care va avea loc la Washington D.C. în iulie 2024 – a organizat o petrecere în grădina de vară din spatele sediului central al NATO, pentru a le mulțumi membrilor personalului pentru dedicarea lor de-a lungul anilor.

Maestrul de ceremonii al aniversărilor de 70 și 75 de ani de la înființarea NATO

Ca parte a prezenței sale în țările aliate, Stoltenberg a efectuat cele mai multe vizite la Washington D.C., locul de naștere al NATO. Cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a NATO în 2019, Stoltenberg a devenit primul secretar general care s-a adresat unei sesiuni comune a Congresului Statelor Unite. Cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Alianței, în 2024, el a primit Medalia Prezidențială a Libertății din partea președintelui SUA, Joe Biden, în aceeași sală – Walter Mellon Auditorium – în care a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord.

© NATO

© NATO

Sprijinul pentru Ucraina

Nicio problemă nu a influențat mai mult mandatul lui Stoltenberg decât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. În lunile premergătoare invaziei la scară largă a Rusiei, la 24 februarie 2022, Stoltenberg a susținut numeroase conferințe de presă în care a atras atenția asupra consolidării militare masive a Rusiei de-a lungul granițelor Ucrainei, declasificând cantități fără precedent de informații NATO pentru a furniza dovezi și a contracara minciunile Kremlinului. Cu toate acestea, el a încercat să mențină dialogul cu Rusia și să reducă escaladarea, inclusiv prin prezidarea Consiliului NATO-Rusia în ianuarie 2022.

Pe tot parcursul războiului, Stoltenberg a lucrat neobosit pentru a se asigura că Aliații oferă Ucrainei sprijinul de care are nevoie pentru a supraviețui și pentru a se impune. La summiturile NATO de la Madrid (2022), Vilnius (2023) și Washington D.C. (2024), Stoltenberg a ajutat Aliații să ajungă la un consens cu privire la promisiunile de asistență durabilă și pe termen lung pentru Ucraina – și la afirmațiile repetate că Ucraina se află pe o cale ireversibilă către aderarea la NATO.

© NATO

O Alianță extinsă

În același timp, NATO nu a devenit doar mai puternică militar, ci și o Alianță mai mare.

Deși Stoltenberg nu a fost secretarul general care a primit cele mai multe țări în NATO (această onoare îi revine lui Jaap de Hoop Scheffer, care a primit șapte noi aliați în timpul extinderii „Big Bang” din 2004 și încă două în 2009), el a supervizat totuși cele mai multe runde de extindere a NATO, primind Muntenegru (2017), Macedonia de Nord (2020), Finlanda (2023) și Suedia (2024), ultimele două reprezentând o consecință strategică directă a invaziei militare a Rusiei în Ucraina, deoarece prin aderarea Finlandei granița NATO cu Rusia s-a dublat, iar integrarea Suediei a pus capăt a două secole de neutralitate militară a regatului scandinav.

“Patru țări – Muntenegru, Macedonia de Nord, Finlanda și Suedia – s-au alăturat familiei noastre, iar Ucraina este mai aproape ca niciodată de NATO, unde îi este locul de drept. De asemenea, ne-am aprofundat parteneriatele cu țările din regiunea Indo-Pacific, ne-am extins parteneriatele în vecinătatea noastră sudică și am adus cooperarea noastră cu Uniunea Europeană la niveluri fără precedent”, rememorează Stoltenberg.

Stoltenberg a depus eforturi deosebite pentru a obține un consens privind aderarea Finlandei și a Suediei. În ajunul reuniunii la nivel înalt de la Madrid din 2022, Stoltenberg a petrecut ore întregi negociind cu liderii Finlandei, Suediei și Turciei, ajungând la un acord târziu în noapte care a stabilit calea către aderarea acestora. Discuțiile au durat atât de mult încât Stoltenberg și soția sa au fost nevoiți să lipsească de la dineul oficial de la Palatul Regal spaniol, mulțumindu-se în schimb să bea o bere cu personalul care a lucrat la acord.

© NATO

Toate cele patru extinderi au reprezentat evoluții istorice pentru NATO, însă Stoltenberg a fost deosebit de mișcat de integrarea în Alianță a țărilor nordice, în special a Suediei. La scurt timp după aderarea Suediei, Stoltenberg a glumit cu colegii săi spunând că această țară nu numai că a renunțat la 200 de ani de neutralitate pentru a adera la NATO, dar, cu și mai multă dificultate, a renunțat și la rivalitatea sa seculară cu Norvegia, deoarece ultima dată când Norvegia a fost în război, a fost cu Suedia.

Viața după NATO

Deși există tot mai multe semnale care arată că după încheierea carierei sale la NATO, Stoltenberg va prelua conducerea Conferinței de Securitate de la Munchen, secretarul general al Alianței în ultimul deceniu a fost întotdeauna nerăbdător să se întoarcă în țara sa natală, Norvegia.

Secretarului general al NATO nu îi este niciodată cu adevărat posibil să se deconecteze și să se îndepărteze de cerințele funcției. Dar în timpul vacanțelor petrecute în jurul fiordului Oslo, practicând schiul și făcând drumeții în munții norvegieni, Stoltenberg a reușit să găsească momente de pace. În Norvegia, în sălbăticie, el nu trebuia să fie fostul prim-ministru sau secretarul general al NATO. După cum a spus el, în aceste contexte, “sunt întotdeauna doar Jens”.