Cetățenii din statele membre ale Uniunii Europene pot da în judecată guvernele lor pentru a solicita despăgubiri financiare în cazul în care nivelul ridicat al poluării aerului le afectează sănătatea, a apreciat joi avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Potrivit unui comunicat, în 2019, CJUE a constatat că valorile limită pentru dioxidul de azot din Paris au fost depășite încă din 2010, moment din care trebuiau respectate. Consiliul de Stat francez a constat, de asemenea, că în capitală valorile limită pentru acest indicator de poluare au fost depășite și în 2020, în vreme ce valorile pentru PM10 (particule în suspensie) au depășit limita admisă în 2018 și 2019.
Curtea de Apel administrativă, sesizată în acest caz, a sesizat la rândul său Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru opinie cu privire la condițiile în care persoanele pot solicita statului despăgubiri pentru prejudicii aduse sănătății ca urmare a încălcării valorilor limită impuse de UE în privința calității aerului.
În concluziile prezentate astăzi, avocatul general al Curții de Justiție a UE, Juliane Kokott, a evidențiat că o încălcare a acestor valori prevăzute de dreptul european poate atrage după sine dreptul la despăgubiri din partea statului.
Prima condiție este îndeplinită din moment ce limitele valorice pentru poluanții din aer și obligațiile pentru îmbunătățirea calității aerului stabilite prin directive europene au drept obiectiv conferirea de drepturi. Obiectivul principal al acestor norme este acela de a proteja sănătatea individului.
În al doilea rând, cu referire la existența unei încălcări grave a normelor privind protecția calității aerului, avocatul general consideră o încălcare a acestei norme toate perioadele în care au fost depășite valorile limită aplicabile fără a exista un plan de îmbunătățire a calității aerului care să nu conțină vicii evidente. În această situație, revine statelor membre să supună examinării această situație.
În al treilea rând, dificultățile în punerea în aplicare a solicitărilor rezidă în dovedirea unei legături directe de cauzalitate între încălcarea gravă a normelor privind calitatea aerului și daunele specifice aduse sănătății.
Astfel, partea vătămată trebuie să dovedească faptul că a stat, pentru o perioadă de timp suficient de lungă, într-un mediu în care valorile limită privind calitatea aerului prevăzute de legislația UE au fost grav încălcate.
Durata acestei perioade este o chestiune medicală care necesită un răspuns științific.
Mai mult, persoana în cauză trebuie să dovedească existența unui prejudiciu care poate fi pus în legătură cu poluarea atmosferică în cauză.
În ultimă instanță, partea vătămată trebuie să dovedească existența unei legături de cauzalitate directe între șederea într-un loc în care a fost încălcată grav o valoare limită privind calitatea aerului înconjurător și prejudiciul invocat. Acest lucru necesită, în general, o expertiză medicală de specialitate.
Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene subliniază că, și în cazul în care ar exista o legătură directă între încălcarea valorilor limită și daune aduse sănătății, problema nu se încheie aici.
Statul membru ar putea fi exonerat de răspundere dacă dovedește că o astfel de depășire a valorilor limită s-ar fi produs și dacă ar fi adoptat în timp util planuri de asigurare a calității aerului care să pună în aplicare solicitările stipulate în directiva europeană.
Opiniile avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene nu au caracter obligatoriu pentru instituție, dar aceasta tinde să țină cont de ele în procesul de deliberare a spețelor.