Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement împotriva României pentru netranspunerea Directivei privind prezumţia de nevinovăţie. Ce prevede aceasta

Comisia Europeană a declanşat o procedură de infringement împotriva României pentru nerespectarea Directivei europene 343 din 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, conform site-ului executivului comunitar, transmite Agerpres.  

Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un proces echitabil sunt consacrate în articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), articolul 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (PIDCP) şi articolul 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Foto: ec.europa.eu

Ce prevede directiva

În decembrie anul trecut, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat, în faţa comisei speciale pentru legile Justiţiei, că Directiva Parlamentului European privind prezumţia de nevinovăţie trebuie transpusă, iar dacă Parlamentul nu o va face, Guvernul va fi îndreptăţit să emită o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Codurilor penale. “Indiscutabil, ea trebuie transpusă. Avem termenul aprilie 2018. Eu sunt convins că Parlamentul o va transpune (…) Faptul că dacă legea, dintr-un motiv sau altul, într-o formă sau alta, nu va trece de Parlament şi nu va fi promulgată, publicată în Monitor, astfel încât să producă efecte juridice, Guvernul este îndreptăţit să emită o ordonanţă de urgenţă pentru transpunerea directivei”, a declarat Tudorel Toader, conform Adevărul.ro.

Conform articolului 3 al Directivei aprobate în 20 ianuarie 2016 în PE, statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei conform legii.

Articolul 4 stabileşte că statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăţia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declaraţiile publice făcute de autorităţi şi deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăţie, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. 

Textul documentului prevede că obligaţia de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca şi cum ar fi vinovate nu împiedică autorităţile publice să difuzeze informaţii în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.

”Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate şi acuzate nu sunt prezentate ca şi cum ar fi vinovate, în faţa instanţei sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică”, mai prevede Directiva europeană la articolul 5, care stabileşte însă că această reglementare nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanţele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terţe persoane.

Directiva europeană mai prevede că statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăţie este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanţa evaluează posibilitatea achitării persoanei respective.

De asemenea, statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracţiunea de săvârşirea căreia sunt suspectate sau acuzate.

Totodată, persoanele suspectate şi acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina, ceea ce nu împiedică autorităţile competente să strângă probe care pot fi obţinute în mod legal prin utilizarea unor măsuri de constrângere prevăzute de lege şi care au o existenţă independentă de voinţa persoanelor suspectate sau acuzate.

Statele membre pot permite autorităţilor sale judiciare ca, la pronunţarea hotărârilor, să ţină seama de atitudinea cooperantă a persoanelor suspectate şi acuzate, se mai arată în document.

Exercitarea de către persoanele suspectate şi acuzate a dreptului de a păstra tăcerea şi a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva acestora şi nu se consideră a fi o dovadă a săvârşirii infracţiunii respective de către acestea, se arată în directivă

În acelaşi timp, documentul menţionează că aceste regelementări nu împiedică statele membre să decidă ca, în cazul infracţiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia să se poată desfăşura în scris sau fără interogarea persoanei suspectate sau acuzate de către autorităţile competente în legătură cu infracţiunea în cauză, cu condiţia ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil.

Statele membre UE aveau la dispoziţie 2 ani pentru a implementa această directivă europeană.

 

.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.