Comisia Europeană a adoptat miercuri Raportul de prospectivă strategică pentru anul 2022 intitulat ”Înfrățirea tranzițiilor ecologice și digitale în noul context geopolitic”.
Potrivit unui comunicat al instituției, raportul identifică zece domenii-cheie de acțiune cu obiectivul de a maximiza sinergiile și coerența dintre ambițiile în domeniul climei și în cele din sectorul digital.
În acest fel, UE își va consolida reziliența trans-sectorială și autonomia strategică deschisă și va fi mai bine pregătită să facă față noilor provocări globale de acum până în 2050.
”Pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050, trebuie să eliberăm puterea digitalizării. În același timp, sustenabilitatea trebuie să se afle în centrul transformării digitale. Acesta este motivul pentru care acest raport de previziune strategică analizează mai în profunzime modul în care putem alinia cel mai bine cele două obiective gemene, mai ales că acestea capătă o dimensiune de securitate semnificativă din cauza schimbărilor geopolitice actuale. De exemplu, începând cu 2040, reciclarea ar putea fi o sursă majoră de metale și minerale, inevitabilă pentru noile tehnologii, dacă Europa remediază deficiențele în domeniul materiilor prime. Înțelegerea acestei interacțiuni între cele două tranziții gemene, în timp ce se urmărește o autonomie strategică deschisă, este calea corectă de urmat”, a declarat Maroš Šefčovič, vicepreședintele Comisiei Europene pentru relațiile interinstituționale și prospectivă.
Tranziția ecologică și cea digitală se află în fruntea agendei politice a Comisiei, stabilită de președinta von der Leyen în 2019.
Având în vedere agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, Europa își accelerează rolul de lider mondial în domeniul climei și cel digital, cu ochii ațintiți cu fermitate asupra provocărilor-cheie, de la energie și alimente, la apărare și tehnologii de ultimă generație.
Din această perspectivă, Raportul de prospectivă strategică pentru anul 2022 propune o analiză holistică și orientată spre viitor a interacțiunilor dintre cele două tranziții gemene, ținând seama de rolul tehnologiilor noi și emergente, precum și de factorii geopolitici, sociali, economici și de reglementare cheie care le modelează înfrățirea – adică capacitatea lor de a se consolida reciproc.
Tehnologii esențiale pentru înfrățire în perspectiva anului 2050
Pe de o parte, tehnologiile digitale ajută UE să atingă neutralitatea climatică, să reducă poluarea și să restabilească biodiversitatea. Pe de altă parte, utilizarea lor pe scară largă crește consumul de energie, conducând totodată la creșterea cantității de deșeuri electronice și la o amprentă ecologică mai mare.
Energia, transporturile, industria, construcțiile și agricultura – cei mai mari cinci mari emițători de gaze cu efect de seră din UE – sunt esențiale pentru o înfrățire reușită a tranziției ecologice cu cea digitală.
Tehnologiile vor juca un rol esențial în reducerea amprentei de carbon a acestor sectoare. Până în 2030, cele mai mari reduceri ale emisiilor de CO2 vor proveni din tehnologiile disponibile în prezent. Cu toate acestea, atingerea neutralității climatice și a circularității până în 2050 va fi facilitată de noile tehnologii aflate în prezent în faza experimentală, de testare sau de prototip.
De exemplu:
- În sectorul energetic, senzorii noi, datele obținute prin satelit și blockchain ar putea contribui la consolidarea securității energetice a UE, prin îmbunătățirea previziunilor privind producția și cererea de energie, prin prevenirea întreruperilor cauzate de condițiile meteorologice sau prin facilitarea schimburilor transfrontaliere;
- În sectorul transporturilor, o nouă generație de baterii sau tehnologii digitale, precum inteligența artificială și internetul lucrurilor, vor permite schimbări majore în direcția sustenabilității și a mobilității multimodale în diferite moduri de transport, chiar și în cazul aviației pe distanțe scurte;
- În toate sectoarele industriale, ”gemenii digitali” – un corespondent virtual al unui obiect sau proces fizic, care utilizează date în timp real și învățarea automată – ar putea contribui la îmbunătățirea proiectării, producției și întreținerii;
- În sectorul construcțiilor, modelarea informatică a clădirilor (BIM) ar putea îmbunătăți eficiența energetică și a apei, influențând alegerile de proiectare și utilizare a clădirilor;
- În sfârșit, în sectorul agricol, calculul cuantic, în combinație cu bio-informatica, poate îmbunătăți înțelegerea proceselor biologice și chimice necesare pentru a reduce utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor.
Factori geopolitici, sociali, economici și de reglementare care afectează procesul de twinning
Instabilitatea geopolitică actuală confirmă necesitatea de a accelera tranzițiile de twinning, dar și de a reduce dependențele strategice.
Pe termen scurt, acest lucru va continua să afecteze prețurile la energie și la alimente, cu repercusiuni sociale semnificative. Pe termen mediu și lung, de exemplu, accesul sustenabil la materiile prime esențiale pentru tranzițiile de twinning va rămâne de o importanță capitală, ceea ce va spori presiunea pentru a trece la lanțuri de aprovizionare mai scurte și mai puțin vulnerabile și pentru a recurge la ”friend-shoring” ori de câte ori este posibil.
Această înfrățire va necesita, de asemenea, axarea modelului economic al UE pe bunăstare, durabilitate și circularitate.
Poziția UE în elaborarea standardelor globale va juca un rol important, în timp ce echitatea socială și agenda privind competențele se vor număra printre condițiile de succes, alături de mobilizarea investițiilor publice și private. Se preconizează că, până în 2030, vor fi necesare anual aproape 650 de miliarde de euro în investiții suplimentare de viitor.
Zece domenii-cheie de acțiune
Raportul identifică domeniile în care este necesar un răspuns politic pentru a maximiza oportunitățile și a minimiza riscurile potențiale care decurg din această înfrățire:
- consolidarea rezilienței și a autonomiei strategice deschise în sectoarele critice pentru cele două tranziții prin intermediul, de exemplu, al activității Observatorului UE al tehnologiilor critice sau al Politicii Agricole Comune în ceea ce privește asigurarea securității alimentare;
- intensificarea diplomației ecologice și digitale, prin valorificarea puterii de reglementare și de standardizare a UE, promovând în același timp valorile UE și încurajând parteneriatele;
- gestionarea strategică a aprovizionării cu materiale și produse de bază esențiale, prin adoptarea unei abordări sistemice pe termen lung pentru a evita o nouă capcană a dependenței;
- consolidarea coeziunii economice și sociale, de exemplu, prin consolidarea protecției sociale și a statului social, strategiile de dezvoltare regională și investițiile jucând, de asemenea, un rol important;
- adaptarea sistemelor de educație și formare profesională pentru a corespunde unei realități tehnologice și socioeconomice în transformare rapidă, precum și sprijinirea mobilității forței de muncă între sectoare;
- mobilizarea unor investiții suplimentare, orientate spre viitor, în noi tehnologii și infrastructuri – în special în domeniul cercetării și inovării și al sinergiilor dintre capitalul uman și tehnologie -, proiectele transnaționale fiind esențiale pentru punerea în comun a resurselor UE, naționale și private;
- dezvoltarea de cadre de monitorizare pentru măsurarea bunăstării nu doar prin raportare la PIB și evaluarea efectelor favorizante ale digitalizării și a amprentei globale de carbon, energie și mediu a acesteia;
- asigurarea unui cadru de reglementare pentru piața unică, pregătit pentru viitor, care să favorizeze modele de afaceri și modele de consum durabile, de exemplu, prin reducerea constantă a sarcinilor administrative, actualizarea setului de instrumente privind politica în materie de ajutoare de stat sau prin aplicarea inteligenței artificiale pentru a sprijini elaborarea politicilor și implicarea cetățenilor;
- intensificarea unei abordări globale în ceea ce privește stabilirea de standarde, profitând de avantajul de pionierat al UE în ceea ce privește sustenabilitatea competitivă, axată pe principiul ”reducere, reparare, reutilizare și reciclare”;
- promovarea unui cadru robust de securitate cibernetică și de partajare securizată a datelor pentru a se asigura, printre altele, că entitățile critice pot preveni, rezista și se pot redresa în urma unor perturbări și, în cele din urmă, pentru a crea încredere în tehnologiile legate de tranzițiile de twinning.
