Statele membre ale Uniunii Europene și pretendenții nominalizați de acestea pentru mult râvnitele portofolii de comisari europeni se luptă să obțină roluri legate de economia Uniunii Europene, cu state puternice precum Franța, Olanda, Austria, Italia sau Polonia intrate într-o competiție acerbă pentru portofolii care înglobează domenii cu greutate financiară, economică sau bugetară.

“Politica industrială și portofoliile bugetare sunt cele mai importante acum”, a spus Guntram Wolff, economist la think tank-ul Bruegel din Bruxelles, pentru Politico Europe, într-un articol explicativ al preferințelor statelor membre. În plus, există oportunități responsabile de fondurile regionale, reglementarea financiară și controlul cheltuielilor naționale.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a stabilit data de 30 august drept termen limită pentru a primi candidaturile din partea tuturor statelor membre înainte de a continua procedura care presupune interviuri unu-la-unu cu candidații, alocarea portofoliilor, verificarea candidaturilor la nivelul Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului European, audierea comisarilor propuși în comisiile de specialitate ale Parlamentului European și aprobarea lor, înainte de etapa finală care presupune validarea, prin vot în plen, a întregii Comisii Europene.

Dincolo de criteriul parității de gen dorit de Ursula von der Leyen și ignorat de majoritatea statelor membre, 19 state membre ale Uniunii Europene și-au înaintat candidații pentru poziția de comisar european, 12 fiind bărbați, iar aproximativ șapte dintre aceștia își doresc portofolii cu legături economice.

Cum arată, în cifre, șantierul în lucru numit “Comisia vdL 2.0”

Din cele 19 state membre care și-au nominalizat comisari, șase îi propun pe actualii ocupanți ai acestor fotolii din executivul european. De asemenea, șase dintre propuneri sunt femei, dintre care două sunt Ursula von der Leyen (Germania) și Kaja Kallas (Estonia), aceasta din urmă fiind nominalizată pentru funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate.

Slovacia, Olanda, Croația, Letonia, Ungaria și Franța sunt țările care au optat să-i propună pe actualii comisari – Maros Sefcovic, Wopke Hoekstra, Dubravka Suica, Valdis Dombrovskis, Oliver Varhelyi și Thierry Breton – pentru un nou mandat.

Statele care și-au mai nominalizat candidați pentru poziția de membru al Comisiei Europene sunt Austria (Magnus Brunner), Cehia (Josef Sikela), Cipru (Costas Kadis), Grecia (Apostolos Tzitzikostas), Finlanda (Henna Virkkunen), Irlanda (Michael McGrath), Malta (Glenn Micallef), Polonia (Piotr Serafin), Slovenia (Tomaz Vesel), Spania (Teresa Ribera) și Suedia (Jessika Roswall).

Țările care nu au nominalizat încă oficial un comisar sunt: ​​Belgia, Bulgaria, Danemarca, Italia, Lituania, Luxemburg, Portugalia și România.

Cine râvnește portofoliile economice?

Austria, Cehia, Franța, Irlanda, Olanda, Polonia, Slovenia sunt țările anunțate la linia de start pentru competiția acerbă înspre portofolii cu atribuții economice.

Propunerile din partea Austriei, Cehiei, Irlandei, Olandei, Poloniei și Sloveniei sunt analizate de către Politico Europe din perspectiva ambițiilor pentru portofolii economice, dar sunt menționate și potențiale propuneri din partea Italiei și Danemarcei, precum și tradiția nescrisă din interiorul Comisiei Europene, aceea potrivit căreia comisarii aflați în funcție de mai multe mandate să primească roluri cu greutate care reclamă experiență politică.

© European Union 2024

Sportivul – Dacă gestionarea unui portofoliu economic puternic necesită mâna fermă și instinctul competitiv al unui jucător de tenis, atunci candidatul Austriei ar fi alegerea perfectă. Magnus Brunner (52 de ani), ministru de finanțe la Viena din decembrie 2021 și din aceeași familie politică (PPE) ca von der Leyen, este un “excelent jucător de tenis”, a declarat Reinhold Lopatka, șeful delegației austriece în cadrul grupului PPE din Parlamentul European, referindu-se la faptul că a primit cursa cu Brunner pentru președinția Federației Austriece de Tenis. Brunner provine dintr-o familie de antreprenori din cea mai vestică regiune a Austriei, învecinată cu land-ul german Bavaria și cu Elveția, având experiență atât în mediul public, cât și în mediul privat.

© Tomaž Vesel/ LinkedIn

Grădinarul – Guvernul liberal al Sloveniei a transmis că dorește un portofoliu economic, financiar și legat de competitivitate. Candidatul nominalizat Tomaž Vesel (56 de ani) este fostul președinte al Curții de Conturi a Sloveniei, expert în achiziții publice și administrarea bugetului. El a ocupat funcția de președinte al organismului care a efectuat un audit independent la FIFA, organismul de conducere al fotbalului, când Gianni Infantino, președintele acestuia, s-a confruntat cu acuzații de corupție.

© Piotr Serafin/X

Omul din interior – Comisarul nominalizat din partea Poloniei, Piotr Serafin, în vârstă de 50 de ani, este un aliat apropiat al premierului Donald Tusk și urmărește portofoliul bugetar, potrivit presei poloneze. Serafin a fost mâna dreaptă a premierului Donald Tusk în perioada 2014-2019, când Tusk a fost președinte al Consiliului European, o epocă în care UE s-a confruntat cu provocări fără precedent – ​​punctul culminant al crizei datoriilor grecești, criza migrației și Brexit. Numit șef al misiunii permanente a Poloniei la UE după revenirea lui Tusk la putere, Serafin ar putea fi arma secretă a Poloniei dacă dorește să dețină mai multă putere la Bruxelles, portofoliul bugetar fiind unul dintre cele mai influente, mai ales că noua Comisiei Europeană va trebui să propună viitorul cadru financiar multianual după anul 2027.

© European Union, 2023

Domnul Nu – Wopke Hoekstra, în vârstă de 48 de ani, a fost ministru de finanțe și ministru de externe al Olandei înainte de a deveni comisar în octombrie anul trecut, când Franz Timmermans a decis să candideze la alegerile naționale din Țările de Jos. În politica autohtonă el a căpătat porecla de “Domnul Nu” din cauza obiceiului său de a nu asculta apelurilor din partea celorlalți miniștri care solicitau noi fonduri, pretinzând că a livrat bugete bine conturate și a canalizat excedentul național olandez în investiții. Însă, pe scena europeană, sprijinul său pentru rigoarea bugetară – respectiv principiul potrivit căruia o țară care nu respectă regulile de cheltuieli nu ar trebui să primească fonduri UE – i-a atras o reputație mixtă, mai ales când s-a hotărât să respingă împărțirea în comun a datoriei UE pentru abordarea crizei pandemice. 

© European Union 2023

Omul de familie – Irlanda a făcut cunoscut că fostul ministru de finanțe Michael McGrath, în vârstă de 47 de ani, își dorește și el un portofoliu economic. Însă, numirea lui într-un astfel de portofoliu ar putea fi dificilă, având în vedere că Irlanda deține în actuala Comisie Europeană portofoliul de servicii financiare. În Irlanda, McGrath, care la fel ca von der Leyen are șapte copii, a înființat un fond de suveranitate alimentat de taxele corporative pentru a aborda provocările actuale și viitoare de natură demografică și tranziția ecologică.

Bancherul – Jozef Síkela, 57 de ani, este ministrul ceh al industriei și comerțului, și ar prefera un portofoliu legată de piață internă, de concurență sau unul legat de comerț. Sikela a lucrat întreaga sa carieră non-politică în sectorul bancar, axat pe corporații și investiții.

Outsiderii care ar putea curta zona economică

© European Union 2024

Politico Europe mai ia în calcul și outsiderii, referindu-se la actualul comisar european din partea Franței. Thierry Breton, comisar european pentru piață internă, și-ar dori o promovare politică în privința influenței rolului său, în pofida relațiilor tensionate avute cu Ursula von der Leyen și mai ales în contextul influenței pe care președintele francez Emmanuel Macron o are asupra ascendenței politice a lui von der Leyen.

De asemenea, sunt avuți în vedere și comisarii din partea Letoniei și Slovaciei, Valdis Dombrovskis și Maroš Šefčovič, din rațiuni similare legate de experiența politică și longevitatea în prima linie a instituțiilor UE. 

© European Union, 2021

Dombrovskis, care ocupă poziția de vicepreședinte executiv pentru economie în actuala Comisie Europeană, a asigurat în ultimii ani și gestiunea portofoliului pentru comerț. Mai mult decât atât, Dombrovksis urmează să preia un al treilea mandat de comisar european, el fiind însărcinat cu portofoliul de servicii financiare și Uniunea Piețelor de Capital și în cadrul Comisiei Juncker (2014-2019). Înainte de cariera politică europeană, Dombrovskis a fost prim-ministru al Letoniei, iar la nivelul Comisiei există un agreement ca foști lideri naționali deveniți comisari europeni să primească roluri cu greutate politică.

© European Union, 2023/ Source: EC – Audiovisual Service

În privința lui Šefčovič, situația este de aceeași natură. Slovacia l-a propus comisar european pentru a cincea oară, acesta urmând a deveni cel mai longeviv membru din istoria Comisiei Europene. Din 2009 și până în prezent, Maroš Šefčovič a fost, pe rând, comisar european pentru educație, tineret, cultură și sport (2009-2010), vicepreședinte al Comisiei pentru relații inter-instituționale (2010-2014), comisar european pentru energie (2014-2019) și vicepreședinte al Comisiei pentru relații inter-instituționale (2019-2024). A mai deținut din postura de interimar pozițiile de comisar european pentru sănătate și consumatori (2012), comisar european pentru piața unică digitală (2019) și comisar european pentru acțiune climatică (2023).

Alte nume ar putea apărea în următoarele câteva săptămâni. Maria Luís Albuquerque, un fost ministru portughez de finanțe care a gestionat criza bancară din Portugalia, este a doua opțiune pentru Lisabona.

Danemarca l-ar putea propune în Comisia Europeană pe ministrul său al industriei, Morten Bødskov. Jessika Roswall, propunerea Suediei, a vorbit despre competitivitate în discursul său de prezentare, iar comisarul european belgian, Didier Reynders, ar putea fi interesat de un mandat economic.

De avut în vedere este și Italia premierului Giorgia Meloni, care s-a simțit tratată incorect de liderii europeni la negocierile privind liderii instituțiilor UE, deși conservatorii eurosceptici au câștigat teren după alegerile europene. Deși nu și-a oficializat propunerea, Italia l-ar putea avansa la Bruxelles pe Raffaele Fitto, în vârstă de 54 de ani,  actualul ministru pentru afaceri europene și politici de coeziune, care a fost însărcinat de Meloni să gestioneze suma uriașă de bani primită de țară prin intermediul Next Generation EU – fondul de redresare post-COVID-19 al UE.  Rezultatele sale la nivel național sunt mixte. Ministerul de Finanțe al Italiei a calculat că, până la începutul lunii iulie, au fost cheltuite mai puțin de 50 de miliarde de euro din cele aproximativ 192 de miliarde de euro, iar Comisia a solicitat o accelerare din partea Italiei.

Intră și România în această luptă pentru portofolii cu bani?

© Marcel Ciolacu/ Facebook

În fața acestei competiții acerbe, și premierul român, Marcel Ciolacu, înclină către un portofoliu cu atribuții economice, numele vehiculat pentru propunerea din partea României fiind vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu, actualmente și negociator-șef al PE pentru bugetul UE pentru anul 2025. Ciolacu urmează să aibă o întrevedere pe 22 august, la Bruxelles, cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în vreme ce surse oficiale au explicat pentru CaleaEuropeană.ro că România este interesată de portofoliile de comisar european pentru economie sau extinderea UE în noua Comisie Europeană.

Construirea structurii viitoarei Comisii

Ideea de a avea vicepreședinți care se situează deasupra unui număr de comisari – așa cum s-a întâmplat în timpul primului mandat al lui von der Leyen – poate ajuta la controlul grupului, dar acest lucru nu a fost pe placul tuturor.

“Nu a funcționat foarte bine”, a declarat Wolff de la Institutul Bruegel, amintind de reuniunile miniștrilor economiei în care Dombrovskis și italianul Paolo Gentiloni, comisarul pentru economie, “au venit cu mesaje diferite și au slăbit poziția Comisiei”.

O idee care circulă este fuzionarea portofoliilor pentru buget și coeziune, iar o alta aceea de a împărți numeroasele direcții generale care se aflau sub controlul lui Margrethe Vestager, vicepreședinta CE pentru Europa digitală și comisarul european pentru concurență.

Principiul discutat intens la Bruxelles este acela că structura internă a Comisiei trebuie să fie reformată pentru a ține pasul cu realitatea.