România va rămâne până în anul 2050 cu o populaţie rezidentă de aproximativ 16 milioane de persoane, iar asta fără a fi luată în calcul migraţia. În plus, o treime vor fi pensionari. „Va fi un raport absolut dramatic, o populaţie vârstnică uriaşă. Nicio altă ţară din Europa nu se va confrunta cu o evoluţie similară României”, a declarat pentru gândul prof. Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.
Evoluţia populaţiei României pentru următorii ani ar trebui să fie un semnal de alarmă, susţin specialiştii. Asta pentru că, pe de-o parte, numărul populaţiei rezidente va scădea la de 16 milioane de persoane, iar pe de alta, fiindcă numărul pensionarilor va fi cu mult mai mare decât cel al persoanelor active economic.
De vină pentru această evoluţie sunt o serie de factori – natalitatea scăzută, creşterea speranţei de viaţă după pensionare, imigraţia – care, cumulaţi, vor pune într-o situaţie extrem dificilă ţara noastră.
Astfel, „dacă în prezent raportul este de 25 de persoane de 65 de ani (sau mai mult) la 100 de persoane care muncesc, pentru anul 2050 cifra prognozată este 50 de persoane vârstnice la 100 de persoane care lucrează. Aşadar, dublu!”, a explicat pentru gândul prof. Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.
„Se naşte un raport nefavorabil între populaţia cu vârsta de muncă, activă economic, care susţine populaţia inactivă economic. Este un raport de dependenţă. Problema este cu ce resurse populaţia activă în muncă va putea susţine economic o populaţie bătrână atât de mare?”, a adăugat acesta.
În ianuarie 2014, populaţia rezidentă a României a scăzut, pentru prima dată după 1968, sub 20 de milioane de locuitori , ajungând la 19.942.600 de locuitori. Scăderea raportată de Institutul Naţional de Statistică la începutul acestui an a fost provocată în principal de sporul natural negativ.
Directorul INS, Tudor Andrei, a precizat atunci că, în perioada 1 ianuarie 2002 – 1 ianuarie 2014, populaţia rezidentă a scăzut cu 1,68 de milioane de persoane.
Până în 2009, scăderea cea mai importantă a populaţiei rezidente a fost urmare a migraţiei externe. Astfel, în 2009, migraţia externă explică fenomenul scăderii populaţiei în proporţie de trei sferturi, iar sporul natural negativ, în proporţie de un sfert.
Începând cu 2010 însă, migraţia externă are o influenţă din ce în ce mai mică, iar sporul negativ predomină.
În 2013, sporul natural negativ avea o pondere de peste 91% în fenomenul scăderii populaţiei, iar migraţia externă are o pondere mai mică, de doar nouă procente.
