Comisia Europeană dispune de competențele juridice și de resursele necesare pentru a efectua controlul ajutoarelor de stat în favoarea instituțiilor financiare, însă nu a fost întotdeauna în măsură să le exploateze la maximum, așa cum se arată într-un nou raport al Curții de Conturi Europene. Între 2013 și 2018, au existat deficiențe în ceea ce privește atât evaluarea compatibilității, cât și monitorizarea performanței. În plus, deși clare și simple în general, normele privind ajutoarele de stat nu mai fuseseră modificate din 2013, în pofida schimbării semnificative a contextului între timp. Curtea pledează, așadar, pentru o reevaluare a normelor actuale, potrivit unui comunicat remis caleaeuropeana.ro.
În general, legislația UE interzice acordarea de sprijin financiar public. În urma crizei financiare din 2007-2008, ajutoarele de stat în favoarea instituțiilor financiare au înregistrat însă un avânt fără precedent, fiind considerate necesare pentru a se limita amenințarea pe care o reprezentau băncile pentru stabilitatea financiară. Între timp, UE a procedat la reforme majore ale cadrului său pentru sectorul financiar, astfel încât să nu mai fie necesare în viitor acțiuni de salvare a băncilor. Cu toate acestea, există în continuare cazuri în care băncile primesc bani publici, caz în care Comisiei îi revine sarcina de a evalua compatibilitatea acestor măsuri cu piața internă a UE.
Curtea a examinat dacă, între august 2013, când a fost adoptată noua Comunicare privind sectorul bancar, și sfârșitul anului 2018, Comisia a exercitat un control adecvat pentru a asigura faptul că ajutoarele de stat au avut un caracter excepțional și au fost limitate la minimul necesar, așa cum se prevede în tratatele UE.
„Circumstanțele s-au schimbat în mod clar față de situația de după criza financiară din anii 2007-2008, chiar și luând în calcul criza actuală provocată de pandemia de COVID-19. Cadrul normativ a fost consolidat semnificativ, ceea ce a permis băncilor să devină mai rezistente și să necesite într-o mai mică măsură sprijin financiar din banii contribuabililor. În același timp, există un obiectiv recunoscut de a se urmări integrarea în mai mare măsură a sectorului bancar din UE”, a declarat Mihails Kozlovs, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport. „Așadar, Curtea invită Comisia să aibă în vedere atât optimizare normelor, cât și a practicilor în materie de ajutoare de stat care se acordă sectorului financiar”, a adăugat acesta.
În ansamblu, Curtea recunoaște că UE s-a dotat cu mijloace și cu competențe adecvate pentru a asigura controlul eficient al ajutoarelor de stat în favoarea băncilor. Comisia a alocat resursele și expertiza necesare și a instituit un cadru etic solid. Au fost instituite procese adecvate și activitățile de tratare a cazurilor erau în general conforme. Cu toate acestea, procedurile durau uneori prea mult timp și nu erau întotdeauna pe deplin transparente, în principal din cauza recurgerii pe scară largă la contacte informale prealabile notificării.
În opinia Curții, normele pentru controlul ajutoarelor de stat în favoarea sectorului financiar erau, în general, bine concepute și clare. Tratatele UE permit acordarea de sprijin public în favoarea băncilor cu titlu excepțional, pentru a remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru. Curtea atrage însă atenția că normele UE nu explică suficient de bine acest aspect și nu definesc ce anume constituie o perturbare gravă.
De asemenea, Curtea a observat că Comisia nu a contestat afirmațiile statelor membre că, în fiecare caz, exista o amenințare la adresa stabilității financiare. În plus, deși Comisia a solicitat măsuri menite să limiteze denaturarea concurenței, ea nu a analizat impactul efectiv al fiecărei măsuri asupra concurenței. Nici indicatorii de performanță utilizați de Comisie nu erau pe deplin adecvați scopului, deoarece nu reflectau întotdeauna activitățile sale, ci înglobau factori externi care nu se aflau sub controlul său.
În fine, Curtea își exprimă regretul că normele pentru perioada de criză nu au mai fost evaluate în mod adecvat de Comisie din 2013. În consecință, ele au rămas neschimbate în ciuda revizuirii cadrului normativ (inclusiv după ce Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare a restricționat posibilitățile de a acorda ajutoare băncilor fără ca aceasta să antreneze proceduri de insolvență) și în pofida unui climat economic și financiar îmbunătățit considerabil (înainte de pandemia de COVID-19). Prin urmare, Curtea avertizează că există riscul ca actualele norme ale UE să nu mai fie aliniate la realitățile pieței.
Având în vedere considerațiile prezentate mai sus și pentru a optimiza controlul desfășurat de UE cu privire la ajutoarele de stat în favoarea sectorului financiar, Curtea invită Comisia Europeană:
- să evalueze, până în 2023, măsura în care normele actuale continuă să fie adecvate și să le modifice acolo unde este necesar;
- să amelioreze respectarea proceselor interne și a bunelor practici și
-
să își îmbunătățească modul în care măsoară performanța.
