Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins recursul mai multor societăți ruse aparținând grupului Rosneft împotriva Tribunalului Uniunii Europene, care a respins, la rândul său, solicitarea acestor societăți ruse de anulare a măsurilor restrictive impuse în contextul crizei din Ucraina.
Începând cu 31 iulie 2014, Consiliul a adoptat măsuri restrictive în raport, printre altele, cu sectorul petrolier din Rusia ca răspuns la acțiunile acestui stat care vizau destabilizarea situației din Ucraina. Aceste măsuri cuprind printre altele interdicții la exportul anumitor produse și tehnologii sensibile destinate acestui sector, precum și restricții privind accesul la piața de capital a Uniunii în privința anumitor operatori din sectorul respectiv.
Scopul acestor măsuri este de a crește costurile acțiunilor Rusiei împotriva suveranității Ucrainei și de a promova o soluționare pașnică a crizei.
Potrivit unui comunicat al CJUE remis CaleaEuropeană.ro, mai multe societăți ruse aparținând grupului Rosneft (denumit în continuare „Rosneft”), specializat în sectoarele petrolului și gazelor, au introdus, în fața Tribunalului Uniunii Europene, o acțiune pentru a solicita anularea măsurilor menționate mai sus. Prin Hotărârea din 13 septembrie 20181, Tribunalul a respins această acțiune. Societățile în cauză au declarat recurs împotriva hotărârii Tribunalului la Curtea de Justiție.
Așadar, prin hotărârea adoptată joi, Curtea a respins recursul acestor societăți în integralitatea sa.
Cu titlu introductiv, Curtea a respins argumentația Consiliului întemeiată pe cauza de inadmisibilitate a anumitor motive ale recursului din cauza autorității de lucru judecat de care ar beneficia Hotărârea Curții Rosneft din 28 martie 2017.
Potrivit Curții, chiar dacă se presupune că o hotărâre pronunțată cu titlu preliminar poate fi invocată în sprijinul unei asemenea cauze de inadmisibilitate, prezenta cauză nu are aceleași părți precum cele în discuție în cauza în care s-a pronunțat această hotărâre.
Așadar, nu se poate considera că sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate.
Pe fond, Curtea a confirmat, mai întâi, că interdicțiile la export în litigiu constituie măsuri de aplicabilitate generală, chiar dacă, din cauza particularităților sectorului vizat, numărul de actori care fac parte efectiv din acesta este susceptibil să fie destul de limitat.
În consecință, Tribunalul a considerat, în mod întemeiat, că, pentru a motiva aceste măsuri, Consiliul putea să se limiteze la a expune, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea lor și, pe de altă parte, obiectivele generale pe care acestea își propuneau să le atingă și că nu era obligat să motiveze aceste măsuri în mod specific și concret.
În ceea ce privește motivarea restricțiilor de aplicabilitate individuală aplicate societăților în cauză în ceea ce privește accesul la piața de capital, Curtea amintește că Rosneft este un actor major al sectorului petrolier rus, ale cărui părți sunt deținute în majoritate de statul rus și că aceste societăți nu contestă că îndeplinesc criteriile pe care Consiliul le-a stabilit pentru aplicarea unor asemenea măsuri specifice.
Astfel, având în vedere situația de ansamblu citată și obiectivele vizate de ansamblul măsurilor restrictive adoptate de Consiliu, Curtea confirmă aprecierea Tribunalului potrivit căreia societățile în cauză nu puteau în mod rezonabil să ignore motivele pentru care restricțiile specifice în cauză au fost impuse împotriva acestora.
În continuare, Curtea subliniază că atât interdicțiile la export cât și restricțiile privind accesul la piața de capital a Uniunii contribuie în mod clar la atingerea obiectivului urmărit de Consiliu. În consecință, în mod contrar față de ceea ce susțin societățile menționate mai sus, Tribunalul nu a săvârșit o eroare atunci când a estimat că aceste măsuri nu erau în mod vădit inadecvate în lumina acestui obiectiv.
În sfârșit, după ce a amintit că măsurile restrictive în cauză sunt compatibile cu Acordul de parteneriat între Uniunea Europeană și Rusia, Curtea constată că Tribunalul nu a săvârșit o eroare atunci când a estimat că acestea erau conforme și cu GATT.
Astfel, la fel ca și acordul menționat mai sus, GATT cuprinde de asemenea o dispoziție referitoare la ”excepții privind securitatea”, care, în împrejurări precum cele care au condus la adoptarea măsurilor în litigiu, permite părților sale contractante să ia toate măsurile necesare pentru protecția propriilor interese esențiale în materie de securitate.
