Corespondență din Bruxelles
Summitul unei noi epoci pe care liderii europeni îl desfășoară la Bruxelles este și pentru România un punct de cotitură. Primul summit al Consiliului European pentru președintele interimar al României coincide cu o reuniune sinonimă cu resetarea majoră a întregii paradigme pe care a fost fondată Uniunea: un proiect al păcii și bunăstării. Păstrând acești piloni, Europa trebuie să răspundă acum la chemarea istoriei de a-și crea capacitatea de a se apăra și a-și proteja securitatea. Pentru ca Uniunea Europeană să rămână un garant democratic al păcii, aceeași Uniune trebuie să se înarmeze în fața cursei geopolitice declanșate de Rusia și curbei pe care politica externă a administrației Trump o traversează.
Din acest peisaj face parte și România, o țară aflată în propriile sale convulsii, asaltată de ingerințe împotriva ordinii constituționale care o plasează în postura de stat UE și NATO ai cărui piloni sunt fragilizați printr-un asediu propagandistic și printr-un război hibrid care aduce în spațiul puterii judecătorești acuzația de trădare de țară, complot pentru ieșirea României din NATO prin negocieri cu Rusia. O preluare ostilă a unei țări care la debutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei era un pilon de stabilitate și un furnizor de securitate pentru spațiul euro-atlantic.
România are de trei săptămâni un președinte interimar. De la președinte de Consiliu Județean în decembrie 2024 la președinte care reprezintă România la summitul Consiliului European, după un tur al principalelor capitale europene în sfera politicii externe și a securității – Paris și Londra – și după o vizită necesară la Chișinău.
România este, asemenea multor momente de răscruce în istoria sa, prizoniera jocurilor politice. Un președinte interimar și o echipă diplomatică sunt în miezul tratativelor privind viitorul securității Europei, deci și viitorul securității României. Actorii politici de la București derulează un joc în care cărțile sunt candidații sau potențialii candidați la funcția prezidențială.
Dacă Ilie Bolojan trebuie sau nu trebuie să candideze, acesta este un aspect la care numai domnia sa poate să răspundă. Însă, în situația în care se află România, orice argument împotriva unei candidaturi a domnului Bolojan sau orice alt argument de tipul unei candidaturi salvatoare a domniei sale, sunt, de fapt, abordări electorale care dăunează României și viitorului său.
De la administrarea cu succes a unui județ prosper grație apartenenței României la UE la masa Consiliului European care decide apărarea Europei prin reînarmare și gestionarea unei relații transatlantice din ce în ce mai desincronizare, este o pălărie mare pentru oricine face asta în mai puțin de trei luni. Dar numai și pentru faptul că nu s-a înlăturat de la o astfel de misiune complicată este un semnal că România încă mai are lideri politici cu profil de oameni de stat și patrioți ancorați în destinul european și euro-atlantic României.
