Curtea de Conturi Europeană atrage atenția că Uniunea Europeană trebuie să identifice cum să își formuleze, să își pună în aplicare și să își monitorizeze mai bine propria strategie pe care o aplică față de China și cum să coordoneze mai bine acțiunile întreprinse de instituțiile UE și măsurile luate de diferitele state membre în ceea ce privește relația lor bilaterală cu China, potrivit unui comunicat al instituției remis CaleaEuropeană.ro.
Într-un nou document de analiză intitulat „Răspunsul UE la strategia de investiții controlată de stat aplicată de China”, dat publicității joi, Curtea de Conturi Europeană analizează riscurile multipe – cu precădere cele de natură economică și politică – pe care le prezintă pentru UE strategia de investiții controlată de stat aplicată de China, precum și oportunitățile pe care le oferă aceasta.
În același timp, Curtea de Conturi Europeană atenționează asupra caracterului incomplet al datelor care există cu privire la investițiile Chinei în UE și semnalează că este necesară o cartografiere riguroasă a riscurilor și oportunităților.
Așadar, în documentul mai sus citat Curtea identifică mai multe elemente care împiedică UE să elaboreze politici în cunoștință de cauză cu privire la relația cu China.
Instituția subliniază că, din cauză că, printre altele, datele sunt incomplete și fragmentate, a fost dificil să se obțină o imagine de ansamblu asupra investițiilor care fac parte din strategia de investiții controlată de stat pe care o aplică China în UE.
De asemenea, instituțiile UE nu au realizat încă nicio analiză cuprinzătoare și formalizată a riscurilor și a oportunităților pe care le prezintă strategia de investiții a Chinei.
Printre riscurile și oportunitățile care au fost compilate de Curte (prima compilare de acest tip), au fost identificate 18 riscuri cu caracter politic, economic, social, juridic și de mediu, dintre care se pot cita îndatorarea excesivă față de China a anumitor state membre și forțarea firmelor să transfere tehnologie. Dacă s-ar concretiza, aceste riscuri ar avea un impact negativ asupra reciprocității și a existenței unor condiții de concurență echitabile.
Mai mult, trei dintre aceste riscuri (lacunele sau suprapunerile în infrastructura de conectivitate, șocurile asupra lanțurilor de aprovizionare din UE și transmiterea bolilor) nu sunt încă acoperite de niciuna dintre acțiunile întreprinse în prezent de Comisie sau de Serviciul European de Acțiune Externă. În cadrul aceleiași compilări realizate de Curte, sunt identificate și 13 oportunități care se conturează pentru UE pe arena politică și economică.
Curtea avertizează că UE va trebui să facă față la șase provocări viitoare în ceea ce privește răspunsul pe care îl oferă față de strategia de investiții controlată de stat aplicată de China, și anume:
– cum să furnizeze date mai complete și de actualitate în ceea ce privește investițiile realizate de China în UE;
– cum să efectueze o analiză exhaustivă a riscurilor și a oportunităților;
– cum să își pună mai bine în aplicare propria strategie – în special acțiunile care promovează
reciprocitatea și care previn efectele de denaturare pe piața internă a UE – și cum să se
abordeze riscurile rămase;
– cum să evalueze nevoile în materie de finanțare și cum să urmărească cheltuielile;
– cum să consolideze monitorizarea, evaluarea și raportarea;
– și cum să coordoneze mai bine răspunsul instituțiilor UE și cel al statelor membre.
Încă din anii 1980, China pune în aplicare o strategie de investiții care încurajează întreprinderile deținute de stat și societățile comerciale private din această țară să investească în sectoare strategice din străinătate. Cei doi piloni principali ai strategiei sunt inițiativa „O centură, un drum”, care vizează conectivitatea, și strategia industrială „Fabricat în China 2025” – ambele urmărind să garanteze influența și creșterea economică a acestei țări.
Instituțiile europene au lansat un număr de inițiative, iar cea mai recentă dintre acestea – perspectiva strategică UE-China, adoptată în 2019 – a marcat o modificare a tonului relațiilor dintre UE și China, aceasta din urmă fiind considerată atât ca un partener, cât și ca un rival sistemic.
În plus, statele membre cooperează cu China la nivel bilateral, adeseori în funcție de propriile interese naționale și fără a informa Comisia, chiar și în cazurile în care există o obligație în acest sens. O astfel de abordare fragmentată nu este de natură să promoveze puterea economică pe care ar avea-o UE dacă ar acționa unitar.
În acest context, Curtea atrage atenția asupra dificultăților speciale cu care se confruntă UE în a acționa în mod coordonat și oportun în domeniile în care o abordare concertată a UE ar putea constitui un avantaj, așa cum este cazul cu securitatea tehnologiei 5G.
De altfel, investițiile realizate de China în UE s-au multiplicat în ultimele decenii și pot avea efecte pozitive pentru economiile europene, cum ar fi promovarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă. Ele pot implica însă sectoare cu importanță strategică, de exemplu, energie, telecomunicații, porturi și căi ferate.
În plus, în spatele a peste jumătate din aceste investiții realizate în UE s-au aflat întreprinderi deținute de statul chinez.
Conform normelor UE, dacă ar fi acordate de statele membre, astfel de subvenții ar fi tratate drept ajutoare de stat. Acest tratament diferit poate denatura concurența pe piața internă a UE și îngreunează asigurarea unor condiții de concurență echitabile în UE pentru întreprinderile și pentru investițiile acesteia.
UE este cel mai mare partener comercial al Chinei, iar China este al doilea partener comercial ca mărime al UE.
Potrivit datelor publicate de Eurostat în luna august, UE a exportat către China în perioada ianuarie-iunie 2020 bunuri în valoare de 93.8 miliarde de euro, în scădere cu 3% comparativ cu primele șase luni ale anului trecut, de la 96.7 miliarde de euro.
Cât privește importul, Uniunea Europeană a importat în prima jumătate a acestui an bunuri în valoare de 181.7 miliarde de euro, cu 5.1% mai mult în comparație cu lunile ianuarie-iunie 2019, când bunurile importate se ridicau la valoare de 172.9 miliarde de euro.
În plus, Uniunea Europeană se angajează să asigure reciprocitate în relațiile comerciale cu China și condiții de concurență echitabile.
China este însă o piață mai puțin deschisă decât UE în ceea ce privește investițiile străine. Există, de asemenea, preocupări că investițiile sponsorizate de statul chinez în statele membre ar putea denatura concurența pe piața internă a UE.
Acest aspect a fost semnalat și de oficialii europeni în cadrul celui de-al 8-lea Dialog economic și comercial la nivel înalt cu reprezentanți ai statului chinez, desfășurat la finalul lunii iulie.
Astfel, comisarul european pentru Comerț de la acel moment, Phil Hogan, a transmis vicepremierului chinez Liu He și celorlalți oficiali din cadrul Guvernului de la Beijing că ”relațiile bilaterale și comerciale UE-China trebuie să se bazeze pe ”principiile-cheie ale reciprocității și concurenței echitabile, fundamentate pe norme predictibile și clare”.