Connect with us

EDITORIALE

Drumul celui de-al 45-lea președinte al SUA: Hillary Clinton sau Donald Trump? Prima dezbatere prezidențială unu la unu

Published

on

de Robert Lupițu

Un fost secretar de stat și un magnat imobiliar. O fostă primă Doamnă și un autor de cărți de literatură motivațională. Un democrat șifonat de episodul Benghazi și scandalurile cu e-mail-urile și un republican controversat și alunecos spre populism fervent. O primă femeie președinte a SUA sau un neo-izolaționist instalat în Biroul Oval. 

clinton trumpCu 43 de zile înainte a deveni cel mai puternic om din lume, Hillary Clinton și Donald Trump se vor confrunta în prima dezbatere electorală (marți dimineața, ora 04.00 în România), eveniment de referință în spațiul politic american și în care cei doi contracandidați își vor etala planurile și viziunea care ar trebui să-i propulseze în postura de urmași ai lui Barack Obama, Ronald Reagan, J.F. Kennedy, Dwight Eisenhower, F.D. Roosevelt, Woodrow Wilson sau Abraham Lincoln.

Cu o audiență record estimată la 90 de milioane de telespectatori, dezbaterea de 90 de minute dintre Clinton și Trump afișează duelul între (aparent) două Americi: una dispusă să își continue parcursul asumat de lider internațional, apărător al ordinii liberale și o alta în care establishment-ul va avea misiunea temperării pornirilor unui candidat care provoacă tensiune și incertitudine.

Direcţia în care se îndreaptă America. Drumul spre prosperitate. Securitate naţională – Care sunt liniile de poziționare?

Vizibil structurate în două sloganuri (Stronger together – Clinton, Let’s make America great again – Trump) intențiile prezidențiale ale celor doi candidați, îmbrăcate în cele trei teme de dezbatere expuse mai sus se vor afla, pentru întâia oară, în același loc la câțiva metri distanță una de cealaltă, concurând pentru un număr: cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite. 

Cu un slogan orientat atât împotriva politicii de fragmentare a lui Donald Trump, cât și către o direcție a continuității ultimilor opt ani de administrație democrată, campania fostului secretar de stat al SUA are două componente ce, mai mult ca sigur, vor fi articulate ca mesaje primordiale în confruntarea cu adversarul: acoperirea subiectelor ce o pot decredibiliza cu teme atractive de creștere economică și leadership global și poziționarea sa ca o alternativă la discursul găunos, dar captivant al candidatului republican.

De cealaltă parte, Donald Trump întruchipează figura prezidențială cvasi-detestată de partenerii externi ai SUA și fără susținere din partea republicanilor cu convingeri tradiționale, dar cu ascensiunea generată de impactul curentului anti ”political correctness” pe care republicanul l-a promovat în ultimul an. Cu o astfel de poziționare, Trump are avantajul de a putea deturna o temă reală de dezbatere într-una care îi alimentează discursul și popularitatea.

Se poate anticipa o dezbatere care va supune publicul avizat la un test de rezistență în care Hillary Clinton va pendula între două abordări, iar Donald Trump nu va face notă discordantă de la expunerile sale zgomotoase.

Fostul secretar stat și senator vreme de două mandate va căuta să argumenteze de ce ea este cea mai viabilă opțiune pentru a deveni comandantul suprem, lucrând, astfel, la reconstruirea credibilității sale și o alta, de context, în care va urmări să înlocuiască capcanele greșelilor trecutului cu un discurs îndreptat către inabilitatea contracandidatului de a produce soluții pentru America. Un fel de ”răul mai mic”. Utilizarea celei din urmă abordări ar indica, de altfel, și neliniștea candidatului democrat legat oscilațiile măsurătorilor sociologice.

Donald_Trump_Laconia_Rally,_Laconia,_NH_4_by_Michael_Vadon_July_16_2015_21Pattern-ul oratoric al lui Donald Trump indică o dezbatere ce va fi abordată în spirit conflictual, cu atacuri la subiectele sensibile pentru imaginea lui Clinton,  și cu o tipologie de ”one man show” care vor prevala în aserțiunile republicanului și care se vor abate de la conținutul temelor dezbătute. Deși pe termen lung astfel de abordări nu produc rezultate palpabile, ele pot fi suficiente pentru a-i crea lui Hillary Clinton un decor care să nu-i permită rezonarea cu publicul.

Într-o logică a expunerii, temele dezbaterii sunt mai importante decât argumentația anterioară, însă relația de cauzalitate dintre poziționare și conținut gestionează, de fapt, așteptările care, în cele din urmă, digeră și modelează efectele. 

Direcția în care se îndreaptă America? – o temă platformă în care diferența dintre Clinton și Trump se va resimți din ritmul în care cei doi vor pulsa argumente. Două elemente trebuie luate în considerare la acest capitol: asamblarea și detalierea. Primul indică furnizarea unei duble diagnoze a mediului internațional și a climatului intern și anexarea la acestea a viziunii pe care fiecare dintre cei doi candidați o va susține, în vreme ce detalierea direcției spre care ei ar îndrepta America este elementul care ar trebui să facă diferența între Trump și Clinton și să prevină virajul spre schimburi de replici lipsite de substanță, dar generatoare de combustibil electoral. 

Drumul spre prosperitate – depinde de tonusul și vigoarea pe care programul fiecărui candidat le relevă. În vreme ce Hillary Clinton se va poziționa în liderul continuator al măsurilor de stimulare a economiei revitalizate de actualul președinte Barack Obama, Donald Trump va juca în spirit de opozabilitate și va argumenta în defavoarea acestui aspect, căutând să demonizeze moștenirea amprentei democrate asupra economiei americane. 

Securitate națională – un subiect ce va funcționa ca o interconexiune între problema armelor de foc, terorismul și tema migrației. Prima va evidenția divergențele politice între democrați și republicani, în vreme ce terorismul și migrația vor juca rolul ”butoiului cu pulbere” în cadrul dezbaterii, fiind, fără îndoială, ariile unde Trump va miza să o arunce pe Clinton în dificultate. Dincolo de aciditatea subiectului, dezbaterea cu privire la terorism și la migrație ar trebui să determine o evaluare a rolului Americii în lume: alegerea între melanjul reconstrucției post-conflict prin export de democrație (un fel de securitate națională prin securitate globală) sau un intervenționsm caracterizat de asigurarea și menținerea păcii, justificat prin poziția de cel mai dominant și influent actor.

Cum să privim din Europa și din România?

FOTO: Hillary Clinton/ Facebook

FOTO: Hillary Clinton/ Facebook

Dincolo de dezavantajul fusului orar, în capitalele europene și la București dezbaterea prezidențială americană nu pare să regleze sau să clarifice preferințe: indiferent de afilierea ideologică (firește, ignorând mișcările centrifuge) susținerea pentru Hillary Clinton este covârșitoare.

Întâmplător sau nu, temele prioritare ale dezbaterii dintre Hillary Clinton și Donald Trump vor reliefa și modul cum va fi tratată Europa după ce noul locatar al Casei Albe va fi instalat pe 20 ianuarie 2017. Rolul Americii în lume este legat de o Europă stabilă și parteneră, iar momentul de excepție al unipolarismului american s-a produs când Europa se unifica. Drumul spre prosperitate poate avea ca sursă revitalizarea Acordului Transatlantic, care ar asigura SUA de poziția de conector între Atlantic și Pacific din punct de vedere comercial și economic, dar și de actor care reglementează cursul comerțului global.

Cu o Mare Britanie care stă cu scrisoarea articolului 50 în față, parteneriatul dintre SUA și Uniunea Europeană are nevoie de o reenergizare, iar leadership-ul politic este, evident, cel dintâi catalizator. Implicarea americană în Europa, atât prin intermediul NATO, dar și din perspectiva parteneriatelor sale strategice, va avea măsurători diferite ale puterii decizionale, în funcție de care va fi aceasta.

În orice scenariu, însă, cheia relației transatlantice rămâne cultivarea legăturii cu establishment-ul politic, militar și strategic. Nici Clinton și cu atât mai puțin Trump nu vor face o pledoarie pentru Europa. Fosta Primă Doamnă are ca exemplu experiența de secretar de stat, în vreme ce republicanul se anunță a fi un partener dificil. Europenii au, însă, antrenament cu populismul.

Consolidarea legăturii cu establishment-ul american este valabilă și pentru România ca partener strategic al SUA, iar alegerea lui Hillary Clinton ar putea aduce un plus simbolic relației bilaterale, având în vedere istoria acordului privind sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este parte a programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Intrarea Dragonului

Published

on

de Dan Cărbunaru

De când am intrat în Uniunea Europeană, am avut de înfruntat alături de partenerii noștri o gamă variată de provocări majore. Criza economico-financiară,  anexarea ilegală a Crimeei, valurile de atacuri teroriste, valurile de migranți și refugiați, negocierile eșuate cu SUA pe tema noului Acord Comercial, Brexit, tensionatele raporturi cu Turcia, criza din Siria, compromiterea acordului cu Iranul, noul coronavirus.

Uniunea Europeană, colosul economic cu ambiții geopolitice a fost și este luată la țintă la fiecare criză majoră cu mesaje integrate în peisajul războiului hibrid. Un război în care victimele sunt chiar cetățenii europeni. 

Elementul comun, firul roșu care reunește mesajele anti-europene și anti-occidentale propagate în astfel de perioade grele pentru Uniune este legat de decredibilizarea capacității instituțiilor europene, singure sau împreună cu statele membre, să gestioneze aceste crize. 

Mai vechile îngrijorări europene privind dezinformarea de origine rusă și anxietatea cu care au fost întâmpinate mesajele critice de peste atlantic în materie comercială sau privind contribuțiile la apărare sunt, zilele acestea, dublate de un nou tip de propagare de mesaje. China face eforturi teribile de a recupera terenul pierdut, după ce Covid19 a pus-o într-o serioasă dificultate comercială și de percepție pe scena globală. Acuzate că au încercat să țină sub preș sâmburii pandemiei globale cu centrul în Wuhan, autoritățile chineze au creat un reality show care a început cu impresionanta construcție a  mega-spitalului. De câteva zile, în paralel cu miraculoasa scădere a numărului de îmbolnăviri, China plasează pachete consistente de ajutoare către state europene – Italia, Spania, Franța, Polonia. Fiecare ajutor este însoțit de strategii de comunicare care sugerează puterea chinezilor în raport cu ”neputințele” Uniunii Europene. O Uniune care s-a grăbit, de îndată ce chinezii au decis să-și recunoască oficial epidemia, să livreze zeci de tone de ajutoare celor afectați. O Uniunea care a anunțat pachete de sprijin pentru statele membre afectate, după ce virusul chinezesc a ajuns și la noi. O Uniune care caută, prin mecanisme democratice, care să respecte și principiile economiei de piață, să ajute atât cetățenii,  cât și companiile care au nevoie de acest sprijin.

Dintre toate crizele de până acum, criza noului coronavirus, care prefigurează nu doar o mare problemă de sănătate, ci și deschide porțile noii crize economico-financiare, marchează intrarea Dragonului Chinezesc pe terenul propagandei care targetează europenii.

Pentru România, în mod special, o țară în care războiul hibrid a inclus mai degrabă mesaje de care ar fi beneficiat o țară a cărei asertivitate preocupă de o bună bucată de vreme NATO și UE, aparent benigna propagandă chinezească poate fi un nou instrument care să urmărească slăbirea încrederii și suportului public față de partenerii occidentali. 

Va fi, poate, un nou prilej să ne amintim împreună de ce ne-am dorit să ne integrăm în familia occidentală, de ce am fost primiți și care au fost și sunt beneficiile noastre ca țară și ca cetățeni.

Continue Reading

EDITORIALE

Criza coronavirusului va modela deceniul trei din acest secol. Unde este Occidentul?

Published

on

© White House/ Flickr

Westlessness este un concept proaspăt pe piața ideilor globale. În câmpul teoretic și empiric al relațiilor internaționale el acționează asemenea unui bisturiu care, până de curând, nu a fost aplicat cu o precizie înaltă pe pacient. Pe scurt, el se referă la dezoccidentalizare și a fost patentat astfel la Conferința de Securitate de la Munchen din acest an. Pe fond, semnifică un sentiment răspândit de neliniște și agitație în fața unei incertitudini tot mai mari cu privire la viitorul și destinul Occidentului.

Certitudinea tot mai mare a tranziției către o nouă eră a competiției între marile puteri este suprapusă cu cea mai mare criză geopolitică, potențial geoeconomică, sanitară și potențial umanitară de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial încoace. Criza coronavirusului va modela, pe de-a întregul, deceniul trei din acest secol.

Spre deosebire de criza economică din 2008, pandemia de coronavirus ne regăsește într-o situație în care încrederea în stat, în Uniunea Europeană, dar și în parteneriatul transatlantic, sunt mult mai importante pentru că ne referim la cel de mai de preț drept într-o democrație: dreptul la viață.

Dacă prăbușirea financiară din 2008 este încă recentă, rețetele de gestiune a crizei posibil să se fi îmbunătățit și ele încă sunt actuale. Un exemplu în acest sens este atitudinea politică promptă dinspre Washington, Berlin sau Paris de a injecta și a arunca în joc sute de miliarde de euro pentru atenuarea impactului asupra companiilor și, implicit, pentru salvarea puterii economice occidentale. Împreună, SUA și Uniunea Europeană reprezintă peste 30% din economia lumii, însă separat ambele sunt devansate de China.

În debutul acestei crize, ministrul francez al economiei și finanțelor, Bruno Le Maire, argumenta că Occidentul trebuie să își regândească strategia industrială și de business, profund dependentă de China și de producția din această țară. 

La scară europeană, este și o oportunitate în această situație grea. Negocierile pentru bugetul UE 2021-2027 nu sunt încă finalizate, iar anvelopa financiară a acestuia încă poate fi echipată în așa fel încât șocul unui recesiuni să nu fie la fel de puternic pentru statele mai vulnerabile economic, inclusiv România.

În egală măsură, această criză pandemică a scos, din nou, la interval desincronizarea transatlantică. Președintele SUA Donald Trump a anunțat închiderea granițelor fără a-și notifica în prealabil partenerii europeni, gest criticat de liderii instituțiilor Uniunii Europene. Tot liderul de la Casa Albă, potrivit unei anchete jurnalistice, a încercat să își asigure exclusivitate națională pentru un potențial vaccin ce ar putea fi produs de compania germană CureVac. Dovada unui sâmbure de adevăr stă în faptul că Ministerul german al Sănătății și Comisia Europeană au intrat pe fir pentru a aloca fonduri acestei companii. Într-adevăr, comunicatul reieșit în urma unei summitului – videoconferință al țărilor G7, grupul celor mai industrializate democrații ale lumii, și angajamentul comun de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru soluționarea acestei crize a cuplat ca o dezamorsare a carențelor, însă nu este suficient.

Beijing-ul însă, care pare să fi ajuns la o metodă de control a răspândirii acestei pandemii, este acum în postura de a profita de pe urma tensiunilor transatlantice dintre SUA și Europa și a lipsei de solidaritate dintre cele două, promovând imaginea unui stat care desfășoară acțiuni umanitare în sprijinul altor state care se confruntă cu pandemia de coronavirus.

O analiză apărută în Atlantic Council sugerează oportunitatea activării articolului 5 din Tratatul NATO privind apărarea colectivă în contextul pandemiei de coronavirus. Se face paralela cu singurul moment în care această prevedere a fost declanșată – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

Remarc că scopul invocat pentru această activare este acela al probării unității aliate. Cu toții am observat că măsurile luate în ultima săptămână pe ambele maluri ale Atlanticului au dus lipsă de sincronizare, însă un astfel de gest politic transatlantic trebuie tratat cu prudență. Articolul 5 a fost conceput pentru amenințări militare, clasice. Activarea clauzei împotriva unui agent patogen ce implicații va produce? Pe de altă parte, cine va fi tras la răspundere pentru efectele acestei pandemii care este asemuită celei mai dramatice crize de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial?

Războiul Rece, 11 septembrie 2001, Războiul din Irak sau criza economico-financiară din 2008. Toate acestea au fost depășite pentru că Occidentul, în pofida și a unor divergențe, a fost unit. Dacă liderii acestui construct valoric nu vor reveni sub aceeași umbrelă, coronavirusul va fi fost și el un agent al Westlessness-ului.

Continue Reading

EDITORIALE

Relatarea unei studente românce din Roma. Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Published

on

© Ana-Maria Balaj

Relatare din Roma de Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Italia trăiește momente de nedescris. De la medici în tranșee care se luptă cu mii de eșantioane, la decizii pe care tot aceștia sunt obligați să le ia privind o prioritizare a pacienților pe secțiile de terapie intensivă. De ieri seară, prin decretul președintelui Consiliului de Miniștri Giuseppe Conte, Italia devine zonă ,,protejată”, iar activitățile economice par să se reducă de la zi la zi.

Școlile și universitățile rămân închise până pe 3 aprilie. Pe de altă parte statul e în acord cu Biserica Catolică, care s-a angajat responsabil să participe activ la combaterea acestei probleme sociale. Pentru prima dată în istorie Suveranul Pontif a recitat rugăciunea Angelus din interiorul Palatului Apostolic și nu de le fereastra din Piața Sfântului Petru. Serviciile religioase au fost suspendate în întreaga Italie, iar azi au fost închise porțile Bazilicii Sfântului Petru.

Instituții de învățământ de pe lângă Sfântul Scaun, precum Universitatea Pontificală Santa Croce, au decis să își continue activitatea didactică în online, ținând cont de faptul că studenții acestora sunt internaționali și condiționați de timp și resurse materiale pentru a studia. Totul e in stand-by și pare a fi cea mai bună decizie pentru diminuarea numărului de contagiați. Cerul albastru roman și ziua tipic senină nu par a fi suficiente pentru a tăia nuanța de gri din atmosferă.

În tot acest timp România învață cum și ce să facă după reușitele sau greșelile modelului italian, iar comunitatea de români din peninsulă a înțeles că trebuie respectate regulile pe care guvernul le-a impus. Autoritățile românești sunt în plină activitate de monitorizare, după ce în urmă cu două săptămâni ambasadorul României în Republica Italiană E.S. George Gabriel Bologan a efectuat o vizită de lucru în plină zonă declarată atunci ,,roșie”, în Lombardia, un gest de solidaritate și susținere față de compatrioți.

Cam așa ar putea fi descrisă imaginea peninsulei care se găsește acum singură în Europa, mai singură ca niciodată. Virusul nu ține cont de frontiere și este nevoie de o solidaritate la nivel european, o gândire echilibrată a fiecărui cetățean în parte și respectarea normelor și restricțiilor, pentru că acum nu suntem responsabili doar de viețile proprii, cât și a celor din jurul nostru.”

Alina-Maria Balaj

MA Student in Institutional and Social Communication, Pontifical University of the Holy Cross Rome, Italy

MA and BA in Communication and International Relations and European Studies University of Oradea, Romania

Associate in the Communication Office of the Pontifical University of the Holy Cross and MCE Research Center in Rome

Continue Reading

Facebook

Guvernul României: Măsuri de prevenție coronavirus (COVID-19)

Măsuri de prevenție - COVID19

Măsuri de prevenție - COVID-19#Coronavirus #COVID19

Publicată de Guvernul României pe Miercuri, 11 martie 2020
Advertisement
Advertisement

Trending