Mii de oameni din orașul Hanau au pornit sâmbătă, 22 februarie, într-un marș împotriva grupărilor de extremă dreapta și a rasismului, ca urmare a atacurilor armate de miercuri seara în care au murit nouă persoane, inclusiv suspectul, informează dpa preluat de Agerpres.

Poliția a raportat că aproximativ 3.000 de persoane au participat la protestele din orașelul german, aflat la 25 de kilometri est de Frankfurt.

Protestatarii au pornit marșul de comemorare a victimelor atacului din centrul orașului, zona Freiheitsplatz – care se traduce prin Piața Libertății -, după care au mers în tot orașul, înaintând în spatele unui banner pe care scria „Uniți împotriva rasismului și a fascismului”, pentru a ajunge la final în cele două locații unde au fost împușcate cele nouă victime.

De asemenea, furia oamenilor ieșiți în stradă s-a îndreptat și spre  Alternative für Deutschland (AfD), partid de extremă dreapta care reprezintă a treia forță politică din parlamentul german la ora actuală, cu 94 de locuri raportat la un total de 79, și care a fost condamnat pentru retorica sa xenofobă.

La rândul lor, numeroși politicienii germani de top au cerut ca AfD să fie pus sub supraveghere, susținând că a contribuit la alimentarea retoricii extremiste din spatele atacului sângeros de la Hanau, relatează The Guardian.

Ca răspuns la atacul de miercuri, în care Tobias Rathjen, etnic german în vârstă de 43 de ani, a împușcat nouă persoane în două baruri frecventate de minorități etnice înainte de se sinucide și de a o ucide și pe mama sa, Guvernul german a promis că va aplica măsuri dure împotriva extremiștilor de dreapta, va oferi o protecție mai bună comunităților musulmane și va analiza modul în care legile privind armele pot fi înăsprite.

Rathjen și-a expus motivele rasiste din spatele acestor fapte într-un document de 24 de pagini, încărcat pe site-ul său web înainte de atacuri. Potrivit acestuia, anumite grupuri etnice din Asia, Africa și Orientul Mijlociu trebuiau „complet anihilate”, iar populația Germaniei înjumătățită astfel.

Masacrul de la Hanau a fost cel de-al treilea atac din Germania comis de către extremiștii de dreapta doar în ultimele nouă luni și cel cu cel mai mare număr de victime. La 9 octombrie 2019, două persoane au murit în estul orașului Halle, când un extremist a încercat să pătrundă într-o sinagogă.

Printre victimele de etnie turcă, bulgară, afgană, bosniacă și germană din cele două locații atacate s-a aflat și un român. Guvernul german s-a angajat să sprijine financiar familiile decedaților.

UE se împotrivește ferm tuturor celor care vor să ne dividă societățile prin ură și violență, este mesajul transmis de Comisia Europeană, cu prilejul Zilei Europene a Victimelor Criminalității și pe fondul atacurilor armate rasiste din orașul german Hanau.

Astfel, vicepreședintele Comisiei Europene, Vera Jourová, și comisarul european pentru justiție, Didier Reynders, au emis următoarea declarație:

„În acest an Ziua Europeană a Victimelor Criminalității împlinește 30 ani. Cu toate acestea, în fiecare an 75 de milioane de oameni din toată Europa continuă să cadă victime ale criminalității.

Tocmai ce ieri plângeam victimele unui alt act înfiorător, de data aceasta la Hanau. Să fim foarte clari: rasismul și xenofobia nu au loc în Europa. Ne împotrivim ferm tuturor celor care doresc să ne dividă societățile prin ură și violență.

UE are legi stricte pentru protecția victimelor criminalității. Ne asigurăm că acestea au parte de sprijinul și protecția necesară. Aceasta este o realizare majoră, dar, ținând cont că Uniunea se străduiește pentru mai mult, nu ar trebui să ne oprim aici.

Există încă prea multe victime ale căror drepturi nu sunt garantate în mod egal atunci când o infracțiune se petrece într-o altă țară a UE decât cea de origine. Toți cetățenii UE merită drepturi egale indiferent de locul în care aceștia cad victime ale criminalității. În prezent, lucrăm la o nouă strategie pentru a ne asigura că acest lucru devine o realitate.”

Comisia lucrează acum la o nouă strategie pentru garantarea drepturilor victimelor pentru 2020-2024, care va fi prezentată în iunie anul acesta. Strategia se va concentra pe abilitarea victimelor, consolidarea cooperării și coordonării între autoritățile naționale, îmbunătățirea protecției și sprijinului victimelor și facilitarea accesului la despăgubiri.

de Dan Cărbunaru

Tratat ca o afacere, bugetul UE, alimentat generos de țările bogate din Nordul și Vestul Europei, a ajuns iar motiv de dispută între politicieni. Refuzul unora de a plăti mai mult pentru a acoperi gaura lăsată de britanici –  al doilea contributor după germani, generează nemulțumirea celor care se văd cu perspectiva recuperării decalajelor de dezvoltare tot mai îndepărtată. 

Discuția despre bani devine tot mai politică. Și cu cât devine mai politică, ea riscă să contureze o dispută între europenii cu bani mai mulți și cei mai puțin bogați. Realizăm, astfel, pe dosarul bugetului multi-anual, că nu suntem toți la fel. Că afacerea de 923 de miliarde de euro, generată pe piața unică din cei 123 de miliarde de euro depuși de toate statele membre anual, nu e suficient de bine digerată nici măcar de beneficiari. Care, întâmplător sau nu, se regăsesc integral pe lista celor 27 de state membre. Pentru că, așa cum publicam zilele trecute, analizele Comisiei Europene arată că nimeni nu pierde pe Piața Unică. Pentru fiecare euro vărsat de un stat la bugetul UE în economie apar alți 8. Cu cât dai mai mult, cu atât se întorc mai mulți.

Dacă nu banii, așadar, sunt problema, înseamnă că discuția se așază în zona politică. În fața electoratelor din țările bogate. Acolo unde beneficiile Pieței Unice fie nu se mai simt la fel, fie există alte dorințe. 

Unii par a se fi săturat nu doar de contribuțiile la bugetul UE, dar și de libera circulație a muncitorilor din Est, și de regulile internaționale care protejează refugiații din afara UE, și de protecția americană, și de parteneriatul transatlantic. Alții s-au săturat să se simtă tratați  ca piață de desfacere, sursă de medici și ingineri, resurse naturale. 

Cu cât dezbaterea din Consiliul European se adâncește, iar eșecul din această sătămână arată că negocierile sunt departe de final, cu atât pe masa lungă a celor peste 450 de milioane de europeni, reprezentați de 27 de șefi de state și de guverne, președinte de Comisie, Parlament și de Consiliu vor fi așezate mai degrabă argumentele care ne despart decât cele care ne unesc. Neobișnuiți cu chestiuni tehnice, europenii bogați se vor simți agresați de insistența cu care săracii le cer bani, în timp ce săracii resimt umilitor tăierile din bugetul UE.

Primul buget negociat fără britanici, plecați din UE după jumătate de secol, lasă liderii rămași fără vinovatul de serviciu, după ce Cameron era cel care bloca un acord privind precedentul buget cu câteva zile înainte de începerea noului cadru financiar. Ce fel de unitate și ce fel de spirit de coeziune mai arată liderii noștri azi? Ce ar spune părinții fondatori ai UE, cei pe care românii i-au descoperit mai târziu, pentru că la vremea aceea URSS avea alte modele de comunicat în această parte a Europei? 

Presiunea politică este azi mai mare decât presiunea bugetară. Fără solidaritate reală, europenii se pregătesc de dezintegrare mult mai dramatică decât premiera generată de britanici.