După Ucraina pe câmpul de luptă, Republica Moldova îi răspunde Rusiei lui Putin prin vot democratic: aderarea la UE și integrarea europeană vor fi înscrise în Constituție.
La est de UE și NATO, democrația și libertatea sunt apărate cu arma, în Ucraina, și cu votul, în Republica Moldova.
Dacă 24 februarie 2022 a devenit pentru Rusia un coșmar militar și nu o victorie rapidă, 20 octombrie 2024 a devenit data la care Republica Moldova a ales desprinderea de influența rusă. Este, raportat la proporțiile momentului, a doua declarație de independență față de influența nocivă a post-imperialismului sovietic de inspirație rusească.
Ca într-o democrație. Așa cum 16 milioane de britanici pro-UE au fost nevoiți să accepte voința majoritar exprimată a 17 milioane de britanici pro-Brexit, așa s-a întâmplat și acum. De la momentul Brexit, UE n-a mai avut un moment democratic de atașament și speranță din partea unei țări care dorește să-i devină membră. Iar pentru asta sunt “responsabili” cetățenii moldoveni, din interiorul și exteriorul hotarelor țării, care au răspuns cu curaj aceluiași curaj asumat de Maia Sandu și puterea de la Chișinău, în frunte cu liderii PAS și premierul Dorin Recean.
Așa cum n-a cucerit militar Kievul, Moscova eșuează și în războiul hibrid de boicotare a referendumului constituțional din Republica Moldova.
Să obții sprijinul pentru integrare europeană a puțin peste 50% al celor care s-au prezentat la vot într-o țară care acum patru ani avea încă un președinte pro-rus este o performanță istorică. Pentru ca ea să fie trainică, această victorie la limită trebuie capitalizată strategic, politic și social. Cum?
1. Bătălia nu s-a încheiat. Victoria Maiei Sandu în turul al doilea nu este un dat, ci o luptă care trebuie purtată.
2. Energiile politice din orice partid, mai ales unul care deține majoritatea absolută ce îi acutizează erodarea la guvernare, trebuie direcționate către construcție pentru a absorbi șocul și tentația unor lupte interne pentru putere.
3. Chișinăul trebuie să transmită Uniunii Europene că votul majoritar pentru integrarea europeană este primul mesaj democratic pe care o societate care aspiră la aderare îl oferă deciziei UE de a prioritiza extinderea, justificând-o popular. Liderii UE au decis în 2023 că extinderea este o investiție geostrategică, lansând o foaie de parcurs în acest sens, în timp ce în 2022, 2023 și 2024, Ucraina și Republica Moldova au devenit țări candidate și au început negocierile de aderare. Bucureștiul are aici rolul său de jucat și trebuie să acționeze rapid, la fel sau mai rapid cum a făcut din 2022 încoace.
4. Țesutul social al unei țări este alcătuit din firicele cu multiple particularități unde cusătura devine, deci, elementul care leagă și ține laolaltă ținuta. Această cusătură trebuie să fie capabilă să armonizeze și cei peste 730.000, respectiv 49% din totalul voturilor exprimate, de cetățeni care au avut o altă opinie. Din convingere sau din dezinformare, acești cetățeni vor rămâne parte a societății așa cum sunt și afd-iștii în Germania, lepeniștii în Franța, conservatorii eurosceptici în Polonia și așa mai departe. Dar dacă democrațiile mature au expertiză în croială, o democrație jună încă mai are de lucru, mai ales dacă experiența sa anterioară a fost bocancul sovietic.
Victoria pro-europeană în acest plebiscit republican constituțional este de netăgăduit într-o democrație, reprezentând în același timp o confirmare a faptului că UE nu a greșit când s-a trezit din amorțeala strategică care guverna politica de extindere. Dar pentru a fi ireversibilă, UE și România trebuie să amplifice susținerea pentru Republica Moldova, în timp ce această țară mică cu o inimă mare își menține curajul și își asumă acest succes la limită ca pe un pas istoric într-o bătălie de durată pentru democrație și libertate, pentru bunăstarea și siguranța sa.
