Corespondență din München

Așezată calendaristic în ajunul împlinirii unui an de la războiul declanșat de Federația Rusă pe teritoriul Ucrainei, ediția din acest an a Conferinței de Securitate de la München nu se încheie cu tradiționala cortină în care concluziile principale ale reuniunii ne oferă indicatorul lumii belice, imprevizibile, concurente și într-un prag continuu de escaladare în care am intrat de anul trecut. Tradiționala adunare anuală, preponderent a liderilor transatlantici și a organizațiilor ce exprimă ordinea liberală democratică, a fost acum un preambul pentru săptămâna ce urmează, cu vizita președintelui american Joe Biden în Europa Centrală și de Est, inclusiv vizita surpriză istorică și simbolică la Kiev, și cu evenimentele, inclusiv la sediul ONU de la New York, care vor marca un an de la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și, implicit, a modului în care alianța transatlantică, UE, NATO și întreaga comunitate democratică globală s-au așezat ca forță propulsivă a sprijinului financiar și militar pentru țara victimă, Ucraina.

Cu o Rusie exclusă de pe lista invitațiilor în semn de izolare diplomatică și cu o Chină prezentă pentru a etala angrenarea sa în competiția globală, dar și pentru a lua pulsul fuziunii de interese și valori între democrațiile europene, nord-americane și indo-pacifice, Conferința de Securitate de la München ne-a pus în fața, la fel de îndrăzneț și clarvăzător strategic cum îi este tradiția, unui nou concept – “Re:vision“. Pe scurt, liderii prezenți, de la președintele Franței la cancelarul Germaniei, de la vicepreședinta la SUA la premierul Marii Britanii, și de la liderii UE și NATO la liderii și reprezentanților statelor membre ale celor două organizații din Europa Centrală și de Est, au fost provocați să răspundă cum vor acționa democrațiile lumii, dincolo de riposta și unitatea binevenite, în raport cu ordinea mondială concurentă pe care o propun autocrațiile precum China și Rusia, înfățișați în “atacatorii revizioniști” ai ordinii bazate pe reguli și norme. Pe scurt, competiția sistemică acerbă dintre democrații și autocrații, profetic sau nu clamată de președintele SUA Joe Biden, a devenit starea de fapt a relațiilor internaționale. O recunosc toți actorii transatlantici, chiar dacă o expun în nuanțe diferite.

Iar această teorie a fost întâmpinată cu claritate în conversațiile strategice de la München, dominate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, rolul SUA, Franței, Germaniei, Marii Britanii în lume, emanciparea unei Europe geopolitice și viitoarea arhitectură de securitate europeană, cu un strong focus pe Republica Moldova, substanțial reprezentată la Conferință. Un plus major și pentru România, care a reușit să insereze situația de securitate din regiunea Mării Negre pe agenda dezbaterilor.

Cele “3+1” concluzii propuse, de la fața locului:

1. Sincronizare și claritate occidentală privind războiul Rusiei împotriva Ucrainei: Înfrângerea Rusiei

La München a fost cât se poate de limpede, fără a fi necesar să citești printre rânduri, că poziția occidentală de sprijin “atât timp cât este nevoie” pentru Ucraina are un țel: ca Ucraina să câștige războiul și Rusia să fie înfrântă. Este o gândire omogenă care, cu câteva excepții absente la Conferință, dar prezente în procesul decizional european, precum Ungaria, a cuprins sfera decizională transatlantică. Faptul că președintele ucrainean Volodimir Zelenski este cel care a deschis lucrările Conferinței, chiar și prin videoconferință, a dat tonul dezbaterilor. Niciun subiect care până de curând părea să fie controversat – livrare de arme, ce tipuri de arme, ce tip de susținere acordă Occidentului – nu a mai fost și nu mai este tabu. Liderii occidentali au vorbit atât practic, cât și nuanțat, că Ucraina trebuie și va fi susținută în continuare. Fermitatea cu care înșiși președintele Franței, cancelarul Germaniei sau șeful diplomației europene au specificat că războiul Rusiei trebuie să eșueze, că obiectivul imperialist al lui Vladimir Putin este cel care prelungește războiul și că o Europă geopolitică este cea care livrează muniție de război Ucrainei, oferă claritate și poziției europene de susținere a Ucrainei.

O altă notă importantă este aceea că aliații transatlantici, în frunte cu SUA și Germania, resping orice fel de concesie teritorială a Ucrainei în schimbul păcii. O sinteză simbolică a acestei gândiri politico-diplomatice a furnizat-o și ministrul român de externe, care a precizat că “peninsula Crimeea reprezintă simbolul integrității teritoriale a Ucrainei”.

Conflictul ruso-ucrainean poate fi încheiat în două scenarii. Primul, o încetare fizică a ostilităților, este un scenariu periculos pentru că permite instalarea unui așa-numit conflict înghețat și prelungit și prevede posibilitatea prelungirii crizei de securitate fără precedent în ultimii 80 de ani în Europa. Cel de-al doilea, cu un acord de pace, reprezintă scenariul pentru care se lucrează, dar pentru asta, Ucraina trebuie să dețină supremația pe câmpul de luptă. De aceea, un element de claritate este acela că înfrângerea Rusiei înseamnă reinstaurarea integrității teritoriale a Ucrainei. La fel de limpede este că acest război rămâne departe de a fi încheiat în perioada următoare.

Cu toate acestea, înfrângerea Rusiei trebuie privită sub mai multe aspecte, nefiind vorba doar despre înfrângerea militară în teatrul de operații, ci și despre înfrângerea politico-economică a Moscovei, care se traduce în decuplare energetică, comercială, tehnologică etc. de Moscova și care va presupune inclusiv judecarea oficialilor ruși pentru crime împotriva umanității. 

2. Sincronizare și claritate privind Europa post-conflict: o nouă arhitectură de securitate europeană

Victoria Ucrainei înseamnă eșecul Rusiei, iar înfrângerea Rusiei va determina o nouă arhitectură de securitate europeană. Aceasta este, de fapt, miza pe termen lung. Cum vor arăta Ucraina post-conflict și Rusia post-conflict va influența noua arhitectură de securitate europeană. După cel de-al Doilea Război Mondial, ordinea de securitate europeană era determinată de doi actori rivali, SUA și URSS. Era o situație similară cu ceea ce Rusia încearcă acum să definească în Ucraina și în vecinătatea estică a NATO și a UE, și anume o ordine de securitate bazată pe sfere de influență, ceea ce Occidentul respinge categoric. În paralel, în cancelariile occidentale sunt avute în vedere toate opțiunile.

Pentru ca înfrângerea Rusiei să determine o nouă arhitectură de securitate europeană, una stabilă, sunt necesare a fi observate mai multe aspecte. Primele semnale au fost date încă de anul trecut, când Finlanda și Suedia au luat decizia istorică a aderării la NATO și de încheiere a epocii de nealiniere militară și când Republica Moldova și Ucraina au devenit state candidate la Uniunea Europeană. Aderarea celor două țări scandinave la Alianța Nord-Atlantică mai necesită doar soluționarea obiecțiilor Turciei și depășirea oportunismului maghiar. Dar între momentul înfrângerii Rusiei și refacerii parametrilor de securitate europeană vor fi create acele ferestre oportunitate pentru țări precum Ucraina și Republica Moldova să intensifice procesul de aderare la UE. Ar putea fi, dacă vreți, o repetiție a primilor 15 ani de la finalul Războiului Rece, când țările din Europa Centrală și de Est au luat calea NATO și UE.

Dar arhitectura de securitate europeană nu se oprește doar la extinderea acestor structuri occidentale, ci și la înțelegerea și aplicarea noii geografii. Berlinul consideră că centrul de greutate al Europei se mută către est. Germania, stat care vreme de patru decenii a reprezentat flancul estic al NATO, a lansat această abordare geopolitică a-și găsi și ea locul în această nouă geografie. În același timp, NATO afirmă că tratează flancul de est al Alianței în mod omogen, cuprinzând toată granița estică, de la nord la sud, într-o gândire omogenă: din Scandinavia, trecând prin țările baltice, Polonia, România și Marea Marea Neagră până în Turcia și Grecia. 

Noua arhitectură de securitate europeană va avea mai mulți actori definitorii. În vreme ce aliații de pe flancul estic vor susține preeminența SUA ca garant al acestei securității, Berlinul va deveni un alt garant prin politica post-Zeitenwende, politica externă și de securitate germană intrând pe o turnantă care va produce un impact modului în care apărarea europeană și euro-atlantică vor fi gândite. Parisul va avea și el propriile ambiții de lider al pilonului european al apărării în cadrul UE și NATO, iar Londra va fi același liant între Europa continentală și Europa atlantică. Un rol important îl va avea, indiscutabil, și Varșovia, investițiile Poloniei în apărare dublând abilitățile diplomatice, influența strategică și gândirea strategică prospectivă.

În această nouă arhitectură de securitate, rolul României va fi reașezat. Vom avea oportunitatea de a include Marea Neagră în noua ordine de securitate și stabilitate, în vreme ce vom avea datoria istorică de a ancora și Republica Moldova în această arhitectură. În vremuri de război și post-conflict care redesenează mediul de securitate, niciun subiect nu mai este tabu.

3. Competiția strategică dintre democrații și autocrații: Către o ordine multipolară bazată pe reguli, nu pe revizionism

“Eu nu cred în Europa singură, nu cred în America de Nord singură, cred în Europa și America de Nord împreună!“. Acesta a fost răspunsul oferit de actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, la întrebarea privind ce sfaturi i-ar acorda succesorului său. 

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este prima înfățișare a competiției de lungă durată între democrații și autocrații, teză fundamentală a doctrinei președintelui american Joe Biden. De altfel, nu este deloc întâmplător că președintele american a ales să vorbească din Polonia în ajunul împlinirii unui an de la invazia Rusiei în Ucraina, mai ales că Biden va susține un discurs înainte ca Vladimir Putin să fie autorul unui demers similar. Este o înfruntare politică, de la distanță, a celor două viziuni concurente privind ordinea internațională.

Dar, în vreme ce Joe Biden va vorbi având în spatele său războiul dus de Rusia în Ucraina, cum Ronald Reagan vorbea la Berlin cu Cortina de Fier pe fundal, Occidentul înțelege că în această competiție pe termen lung, în care ochii Washington-ului sunt spre Beijing, felul în care SUA și europenii vor riposta împreună și în unitate la acțiunile revizioniste ale Rusiei sunt definitorii pentru noua ordine globală.

De aceea, a treia concluzie de la Conferința de Securitate de la München merge mână în mână cu primele două. Eșecul Rusiei va termina o nouă ordine de securitate în Europa, iar această nouă arhitectură garantată împreună de americani și europeni va fi un semnal către restul lumii, în timp ce democrațiile occidentale își fortifică parteneriatele cu democrațiile din Asia-Pacific pentru a preveni inclusiv un scenariu cu repetiție în regiune, în care China ar fi în rolul Rusiei, iar Taiwanul în rolul Ucrainei.

La München a existat o primă prezență consistentă din partea liderilor din Sudul global. Există o recunoaștere francă din partea Occidentului că noua ordine globală va fi și mai multipolară decât este. O ordine internațională determinată de multipolarități regionale, iar discursurile cancelarului Germaniei și președintelui Franței sunt definitorii. Emmanuel Macron și Olaf Scholz au cerut “reechilibrarea” ordinii mondiale și un “parteneriat între nordul și sudul global”. 

Pentru o “lume multipolară bazată pe reguli, nu pe revizionism”, a spus Olaf Scholz. O frază cheie și esențială care arată strategia Occidentului: în vreme ce revizioniștii autoritari vor să își imprime influența și controlul, Occidentul democratic, elitist, nord-atlantist este pregătit să fie incluziv și să dea un loc la masă celor care au forța să modeleze ordinea regională componentă a ordinii globale.

+ 1. România și nevoia de mai multă proiecție a intereselor sale de politică externă

Pentru lumea relațiilor internaționale, München-ul este scena geopolitică și strategică unde se ia pulsul dimensiunii de securitate globală, iar Davos-ul este cadrul de referință pentru trend-ul, direcția și ritmul economiei globale, a fenomenului globalizării și a revoluțiilor economice. Pentru România, Davos-ul rămâne în mare parte un miraj, un obiectiv neatins la nivel de reprezentare guvernamentală. Însă München-ul reprezintă o necesitate strategică. Participarea la Conferință presupune două aspecte: 1) prezență pe scenele Conferinței a reprezentanților statului român, cu discursuri și dezbateri și 2) participare în marja Conferinței la evenimente adiacente și reuniuni bilaterale. Prin cea de-a doua componentă, participăm în fiecare ediție, iar 2023 nu face excepție prin întrevederile și dezbaterile la care statul român a fost reprezentat la nivelul ministrului de externe. Anul acesta, la fel ca la ediții precedente, România a punctat și la prima componentă. Coroborat cu agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, România a reușit să aducă securitatea regiunii Mării Negre, ministrul român de externe fiind vorbitorul principal al unei sesiuni de discuții privind securitatea Mării Negre, în care. Acesta este rezultatul direct al faptului că România a găzduit în luna noiembrie a anului trecut reuniunea liderilor Conferinței de Securitate de la München, pledând pentru un to-do list transatlantic consacrat Mării Negre. Un rezultat notabil, dar, cu toate acestea, ar trebui să fie un obiectiv de prim rang pentru toate echipele de politică externă de la palatele decizionale de la București, ca parte a eforturilor României de a fi mai influentă pe scena europeană și transatlantică, să fim prezenți pe podiumul Conferinței de Securitate de la München în fiecare an pentru a ne promova contribuția la agenda de securitate euro-atlantică și pentru a susține cauza intereselor geostrategice ale României.

Desfășurată sub semnul competiției geopolitice sistemice și a unor viziuni concurente asupra ordinii mondiale, Conferința de Securitate de la München a galvanizat din nou perspectiva strategică că alianța dintre Europa și America de Nord nu și-a spus ultimul cuvânt dominant pe arena internațională, ci și-a recăpătat vigoarea, că recesiunea geopolitică a Occidentului democratic a luat sfârșit și că democrațiile au o viziune despre viitorul lumii în care trăim: victoria Ucrainei, înfrângerea Rusiei, o nouă arhitectură de securitate în Europa și o ordine multipolară bazată pe reguli, nu pe revizionism autoritar.

2023 este un an care va debuta nemărginit pentru noi, lumea democratică și alianța transatlantică, cu evoluțiile în derulare ale conflictului declanșat de Federația Rusă în Ucraina și, mai ales, cu modul în care vom continua să ne raportăm la acesta. Vom trece, în mai puțin de două luni, în cel de-al doilea an al acestui război de agresiune pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei, generând urmări și consecințe multi-domeniu și transformări epocale, de la geopolitică și arhitectură de securitate europeană la securitate energetică și a aprovizionării, navigând prin crize multiple economice, sociale și politice.

Tendințele, publicate și în grupajul de prognoze semnate de experții think tank-ului ICDE – România Europeană, care vor da tonul agendei europene și transatlantice vor sta, în 2023, atât sub semnul exclamării, cât și sub cel al întrebării. De pildă, “Occidentul va continua sprijinul său de neclintit Ucraina în ciuda “epuizării” politico-sociale determinate de prelungirea conflictului și a crizelor!” sau “vor continua Europa, SUA și democrațiile lumii să sprijine fără rezerve Ucraina în fața Rusiei?”.

Un răspuns cu două variante la aceste poziționări care ar îngloba o serie de tendințe pentru 2023 ar putea fi următorul: Războiul Rusiei contra Ucrainei reprezintă prima bătălie a competiție strategice pentru supremație în secolul al XXI-lea, și anume cursa dintre democrații și autocrații și noua ordine globală. Eșecul Rusiei ar însemna o victorie de etapă a democrațiilor și un recul al autocrațiilor. Un succes al Rusiei ar îndrepta ordinea democrațiilor liberale către un declin. 

Vom vedea, în 2023, dacă Occidentul și alianța transatlantică în ansamblu sunt pregătite să tranșeze în favoarea lor prima bătălie dintre democrații și autocrații. De asemenea, la aceste două opțiuni de răspuns, care vor domina, probabil, marile teme de pe agenda europeană și transatlantică, deci și a politicii externe a României, trebuie să atașăm o certitudine: 2023 va fi anul când, inevitabil, Uniunea Europeană se va întoarce și către provocările sale interne, care nu sunt puține, și cărora va fi nevoită să le ofere răspunsuri. De ce? Pentru că 2023 setează cadrul anului electoral 2024, iar rezultatele alegerilor europene vor pregăti scenariile pentru o nouă “Urzeală a tronurilor” în care puterea și leadership-ul în instituțiile UE vor trebui împărțite, reașezând politic Europa.

Un indiciu clar în acest sens este faptul că primul summit programat al liderilor europeni în 2023, în luna februarie mai precis, va fi consacrat presiunii migrației, dosarul care a pus în piuneze unitatea europeană în anul 2015, iar summit-urile UE erau prilej de dezacorduri, nu de concordii politice.

Printre provocările la care UE va trebui să răspundă se află ajustarea modelului său de creștere economică, flexibilitatea regulilor bugetare dorită de sudici versus sobrietatea fiscală a celor din nord, și competitivitatea industrială, tehnologică și digitală la nivel global. PNRR-urile, ajustate în domeniul energiei prin ambițiosul RePowerEU, se vor afla în ultimul an de contractare, iar un moment de bilanț al acestui model de redresare și reziliență va fi necesar.

La acestea, merită să adăugăm contracțiile episodice între adepții deciziilor prin unanimitate și drept de veto, un atribut al suveranității naționale în cadrul UE, și susținătorii unui proces decizional al majorității, mai suplu și mai eficient, dar cu potențialul de a dezavantaja interese naționale.

O potențială decizie semnificativă a anului 2023, cu iz geopolitic și cu interes special și pentru România, ar fi cea a deschiderii negocierilor de aderare la UE pentru Republica Moldova și Ucraina, în timp ce Uniunea va continua să sprijine cele două țări din vecinătatea sa.

Marile puteri continentale, Germania și Franța, vor fi supuse nu doar responsabilității făuririi consensului, ci și articulării pe termen lung a propriilor lor poziții de politică externă și de securitate, inclusiv în privința unor eventuale tratative de pace între Ucraina și Rusia.

Parisul și Emmanuel Macron vor naviga mai departe între autonomia strategică a UE, sprijin și garanții de securitate pentru Ucraina, dar și garanții pentru Rusia, dar cu o solidă ancorare transatlantică. Practic, președintele Macron va continua să transpire ca un decar al scenei politicii europene, dar fără certitudinea unui trofeu concret.

Berlinul, Social-democrații lui Olaf Scholz și Verzii lui Robert Habeck și Annalena Baerbock vor avea cea mai dificilă misiune, aceea de a furniza conținut politicii “Zeitenwende” prin bugetarea consistentă a apărării, desprinderea de Rusia și asumarea unui rol de lider în acțiunea externă europeană și apărarea europeană în concordanță cu alianța transatlantică. O politică mai degrabă de travaliu după decizii cu impact în 2022 (renunțarea la Nord Stream 2, sancțiuni împotriva Rusiei, 100 de miliarde de euro pentru apărare).

La nivel transatlantic, tendințele vor întrepătrunde trei tipuri de relații: UE – SUA, UE – NATO și SUA – aliații europeni din NATO.

În planul relațiilor UE – NATO este imperioasă o nouă Declarație Comună privind cooperarea dintre cele două organizații pentru a răspunde noilor provocări și pentru a trasa calea de urmat în zone de interes strategic, precum mobilitatea militară, apărarea cibernetică sau combaterea războiului informațional. Ultima astfel de declarație datează din 2018, iar întârzierea convenirii unei foi de parcurs actualizate a parteneriatului strategic UE – NATO rămâne, deocamdată, principala restanță a relației transatlantice după revirimentul din 2021.

Relațiile dintre UE și SUA reprezintă, probabil, marele câștig al alianței transatlantice după instalarea administrației Biden, iar coordonarea cu privire la sancționarea Rusiei și sprijinirea financiară, militară, umanitară și pentru reconstrucție a Ucrainei a fost și este esențială. Miza lui 2023 este ca această coordonare să nu fie alterată și să reziste tentației loviturilor prin ricoșeu de tipul Inflation Reduction Act.

Reangajarea imediată și concretă a SUA față de securitatea aliaților europeni în ajunul invaziei Rusiei în Ucraina și după declanșarea conflictului este un succes despre care se vorbește prea puțin, dar care cântărește foarte mult, în vreme ce regiunea Asia-Pacific și China capătă o pondere tot mai însemnată în strategiile de politică externă și de securitate de la Washington. Un nou moment major în această direcție va fi summitul NATO de la Vilnius, din iulie 2023, pe flancul estic al Alianței. Tot până atunci, aliații din NATO vor trebui să pecetluiască aderarea Finlandei și a Suediei, îndepărtând astfel obiecțiile Turciei și oportunismul Ungariei și păstrând unitatea transatlantică.

Tendințele care vor profila și politica europeană și transatlantică a României, care va trece printr-un moment de cotitură politică al rocadei guvernamentale, stau sub semnul câtorva coordonate: Schengen, securitate energetică, Marea Neagră și Republica Moldova.

Aderarea la Schengen, după eșecul așezării unei decizii unite europene, se va regăsi pe agenda fiecărei discuții de la nivelul UE pe care oficialii români o vor purta cu partenerii. Subiectul își va cunoaște în 2023 deznodământul fericit sau va rămâne “piatra de moară” a integrării noastre europene. O altă direcție importantă pentru completarea integrării noastre depline în guvernanța spațiului economiilor democratice ale lumii va fi reprezentată de continuarea demersurilor de aderare la OCDE.

Capitalul politic investit în ultimii ani, acordurile majore cu SUA privind energia nucleară, reașezarea legislației privind exploatarea gazelor naturale sau acordurile regionale precum cablul electric prin Marea Neagră au transformat România în jucător important în ecuația securității energetice europene.

Nu există regiune mai delicată pentru securitatea europeană decât cea a Mării Negre, iar Bucureștiul va fi dornic să vadă la lumina zilei o strategie a administrației SUA privind regiunea Mării Negre care să ghideze acțiunea politică, economică și militară a Washingtonului în zonă și care să amprenteze și mai mult prezența Statelor Unite în acest spațiu geopolitic. În acest sens, un rol subsidiar, dar important, îl vor juca și primul summit prezidențial al trilateralei de securitate România – Polonia – Turcia pe care președintele Erdogan s-a arătat dornic să-l organizeze și summitul Inițiativei celor Trei Mări pe care România îl va găzdui, pentru a doua oară, în 2023.

Calea europeană a Republicii Moldova trece pe la București, fapt asumat de ambele maluri ale Prutului. De aceea, progresul R. Moldova în direcția deschiderii negocierilor de aderare la UE, interconectarea țării la rețelele energetice europene, sprijinirea cetățenilor acestei țări, și diluarea abilității Rusiei de a periclita viitorul european al Chișinăului vor fi priorități majore.

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a determinat un răspuns transatlantic unit, o transformare fără precedent a acțiunii externe a UE, a politicii externe germane, o reconfirmare a importanței cruciale a NATO și a SUA pentru securitatea europeană și euro-atlantică, și a declanșat decizii strategice majore precum calea către NATO a Suediei și Finlandei și calea către UE a Ucrainei și a Republicii Moldova.

Aceste efecte cu impact strategic sunt suficiente pentru a demonstra că dinamica anului 2023 va fi determinată de relația dintre reziliența unității occidentale și undele de șoc care pot izbucni sau se pot intensifica pe marginea conflictului ruso-ucrainean și nu numai.

2022 își numără ultimele ceasuri înainte de a intra în istorie ca anul în care războiul a revenit pe continentul european și, în egală măsură, ca anul în care personalitatea epocală a istoriei postbelice, regina Elisabeta a II-a, a trecut la cele veșnice. Cu dificultate poți găsi ani în sfera relațiilor internaționale care să graviteze în jurul a puține momente, poate de la anii Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Retrospectiva care acompaniază anul 2022 imortalizează cum praful de pușcă a înlocuit diplomația de salon, tancurile și militarii au substituit coloanele oficiale de lideri politici și diplomatici, iar rachetele au încercat în zadar să distrugă curajul unui popor, vocile liderilor și unitatea transatlantică. În fapt, retrospectiva lui 2022 începe din ultima săptămână a lui 2021, când Rusia a prezentat Occidentului pretențiile sale de securitate, căci garanții nu pot fi numite solicitări precum încetarea oricărei extinderi suplimentare a NATO și un angajament din partea Alianței de a nu desfășura trupe suplimentare în țări în care nu erau deja prezente forțe terestre ale NATO înainte de 1997. Ceea ce a urmat, inclusiv dezvăluirile privind informațiile, au încadrat și chiar au anticipat că 2022 va fi anul războiului cu premeditare adus de Rusia pe sol european prin invazia sa militară la scară largă asupra Ucrainei și al despărțirii de vechea arhitectură de securitate continentală.

2022 este în mod invariabil anul în care a izbucnit prima ciocnire în sens clasic, militar, între democrații și autocrații, cele două lumi politico-economice și militare care își vor disputa supremația în competiția strategică a secolului al XXI-lea pentru a decide cine va scrie regulile noii ordini internaționale. Deși premeditat, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost declanșat în timp ce liderii de pe ambele maluri ale Atlanticului de Nord meșteșugiseră în 2021 o reedificare a frontispiciului transatlantic după aproape cinci ani în timpul cărora casa alianței dintre America de Nord și Europa a fost jefuită de populism, iar fundația sa a fost sistematic erodată, inclusiv interior de actori ambientali ce nu împărtășesc aceleași valori și mod de viziona și de a acționa în comunitatea globală.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început, practic, în fața unei alianțe transatlantice reclădite, într-o simfonie aproape sincron la Washington, Londra, Bruxelles, Paris, Berlin, Roma, Varșovia, București sau Madrid. Fără să o spună, America și Europa erau pregătite de consecințe și, mai mult decât de atât, aveau să pregătească astfel de consecințe strategice. Sancțiuni peste sancțiuni, o izolare internațională fără precedent a Rusiei, o decuplare deopotrivă brutală și graduală a Europei de dependența energetică de Rusia, un sprijin financiar, militar, politic și umanitar pentru Ucraina de neclintit și decizii geopolitice majore, atât pentru NATO, cât și pentru UE, prin invitarea Finlandei și Suediei să adere la NATO, prin oferirea statutul de țări candidate la UE pentru Ucraina și Republica Moldova, prin apariția de facto a Comunității Politice Europene, dar și prin discursul “Zeitenwende” prin care cancelarul Germaniei a anunțat că Berlinul va deveni cea mai puternică armată pentru apărarea securității europene, în timp ce se va desprinde de dependența sa energetică față de Rusia.

O relație transatlantică aflată pe aceeași partitură pentru a asigura o concomitență între o ordine de securitatea europeană în desfacere și zorii unei alteia noi. Așa pot fi sintetizate deciziile de la cele trei summit-uri NATO din 2022 – la o zi de la invazia rusă, la o lună de la debutul războiului și summitul de la Madrid care a consfințit adoptarea Conceptului Strategic al Alianței, al doilea document cardinal pentru funcționarea NATO după Tratatul fondator. Trei summit-uri în care, succesiv, aliații au decis să activeze în premieră Forța de Reacție Rapidă a NATO, să activeze planurile de apărare pentru flancul estic pentru prima dată, să înființeze patru noi grupuri de luptă, dintre care unul în România, și să redefinească Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice. Așa pot fi sintetizate și acțiunile concordante ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite, unde livrările de gaz natural lichefiat american au depășit importurile de gaze rusești.

Fără doar și poate, eforturile comunității transatlantice ar fi fost zadarnice pentru întreaga securitate europeană dacă la Kiev nu s-ar fi format din mers și într-un ritm surprinzător un adevărat lider de război. Îmbrăcat în haine specifice militarilor, Volodimir Zelenski s-a transformat din actorul ce juca rolul de ”slujitor al poporului” în seriale de televiziune în președintele salvator și slujitor al curajosului popor ucrainean. Discursurile sale și comunicarea strategică pe care Kievul a adoptat-o după invazie au făcut și fac parte din arsenalul cu care Ucraina apără, pe propriul teritoriu, libertatea și democrația în Europa. Nu întâmplător, Zelenski a încheiat anul geopolitic 2022 printr-un discurs rostit, în carne și oase, de la tribuna Congresului american, într-o alocuțiune care a amintit de discursul lui Winston Churchill în Congresul SUA la scurt timp după atacul de la Pearl Harbor.

Bucureștiul s-a comportat ca o adevărată capitală europeană și euro-atlantică, în timp ce și-a atins atins obiective sinonime cu interesul național, pentru a închide, însă, anul, cu amărăciune. Țara UE și NATO cu cea mai lungă frontieră cu războiul, România a derulat un sprijin neobosit pentru Ucraina, de la înființarea unui hub umanitar la preluarea a milioane de cetățeni ucraineni care au fugit din calea războiului și la susținerea acțiunilor juridice internaționale pentru ca vinovații de acest război și atrocitățile comise să fie trași la răspundere. Încă o dată în istoria României s-a dovedit că în vremuri de furtună sunt clădite printre cele mai mari obiective strategice naționale, iar în 2022 acestea au fost: ancorarea pe orbita europeană a Republicii Moldova, care a devenit stat candidat pentru aderarea la UE, ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, atașat parcursului european al țării încă de la aderarea la Uniune, dobândirea statutul de țară candidată pentru aderarea la OCDE, înființarea unui grup de luptă al NATO în România, stabilirea regiunii Mării Negre ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică și recunoscută ca atare în noul Concept Strategic, iar activarea Forței de Reacție Rapidă a NATO în premieră aliată chiar în România a venit să confirme lecția predată de România aliaților și partenerilor occidentali: toate acțiunile revanșarde ale Rusiei în vecinătatea comunității euro-atlantice au avut ca platformă de lansare regiunea Mării Negre. Cu toate acestea, România a fost protagonistul nefericit al unui eșec de proporții al unității europene, când, la final de 2022, veto-ul nejustificat al Austriei a blocat aderarea țării noastre la spațiul Schengen.

CaleaEuropeană.ro vă propune, în cele ce urmează, o retrospectivă a celor mai importante momente de pe scena europeană, euro-atlantică și internațională ale anului, iar în mod deloc surprinzător războiul Rusiei împotriva Ucrainei domină această cronologie.

Ianuarie: Pregătiri (non)-diplomatice… pentru război. Franța anunță că va conduce o prezență NATO în România. Bucureștiul primește invitația de aderare la OCDE

1 ianuarie: Franța preia, de la Slovenia, președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene, iar președinția lui Macron peste Europa făgăduia o UE “suverană și stăpână pe destinul său”. Însă, istoria avea să plaseze Franța și cârma sa la Consiliul UE într-o situație similară că precedenta președinție franceză la nivelul UE, în a doua jumătate a anului 2008, când Rusia a atacat Georgia. De asemenea, Franța a preluat și conducerea Forței de Reacție Rapidă a NATO. În aceeași zi, Polonia a preluat președinția OSCE, o organizație consacrată securității europene și care reunește atât țările europene, cât și SUA și Rusia, Varșovia având ca prioritate… soluționarea conflictelor din Marea Neagră. Tot la 1 ianuarie 2022, Germania a preluat președinția G7, redevenit un club al unității democrațiilor, iar Indonezia președinția G20, un format transformat în câmp de ciocniri politice între democrațiile occidentale și autocrații precum China și Rusia.

1 ianuarie: România aniversează 15 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, alături de Bulgaria. 

3 ianuarie: Într-un rar demers de consonanță politico-strategică la nivelul marilor puteri nucleare ale lumii, SUA, China, Rusia, Marea Britanie și Franța au adoptat o declarație în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU în care au afirmat că “un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie să fie purtat niciodată”.

4-6 ianuarie: Izbucnesc proteste în Kazahstan: Președintele kazah Kasîm-Jomart Tokaev impune stare de urgență la nivel național din cauza protestelor violente care au avut loc în regiune ca urmare a creșterii prețului la benzină. Alianța militară a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) aprobă o misiune de menținere a păcii în Kazahstan, ca răspuns la o solicitare oficială de asistență militară din partea președintelui kazah Kasîm-Jomart Tokaev, iar Forțele CSTO conduse de Rusia intră în Kazahstan pentru a ajuta guvernul să restabilească controlul asupra țării.

10 – 14 ianuarie: O săptămână crucială pentru securitatea europeană, soldată cu incertitudine, mai ales că Moscova a staționat aproximativ 100.000 de soldați în apropierea graniței cu Ucraina, lucru pe care Occidentul l-a interpretat ca o pregătire pentru invazie, cu scopul de a forța NATO să facă concesii privind arhitectura de securitate în Europa. La Geneva au avut loc consultările strategice și diplomatice dintre Statele Unite și Federația Rusă privind arhitectura de securitate în Europa, care s-au încheiat după aproape opt ore, reliefând un dialog de pe poziții diametral opuse. Washington-ul a sperat că ar putea elimina pericolul unei noi invazii ruse în Ucraina fără a accepta vreuna dintre solicitările în domeniul securităţii ale Rusiei, în timp ce Moscova a urmărit să obțină așa numite “garanții de securitate” privind limitarea extinderii NATO și non-desfășurarea de trupe aliate în statele ce au aderat post-1997, inclusiv România, și a cerut garanţii ”scrise în piatră” că Ucraina şi Georgia nu vor adera la NATO. În paralel, la sediul Alianței Nord-Atlantice de la Bruxelles a avut loc o întrunire a Comisiei NATO-Ucraina, calificată de secretarul general Jens Stoltenberg “drept o oportunitate de a face schimb de evaluări privind situația de securitate, de a exprima sprijinul ferm al aliaților pentru Ucraina și de a se coordona înainte de angajamentele diplomatice cu Moscova”. La o zi distanță, SUA și aliații au decis “o abordare unificată a NATO”. Discuțiile dintre Occident și Rusia au continuat la Bruxelles și la Viena, în formatul Consiliului NATO – Rusia și la nivelul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

© European Union 2022 – Source : EP

11 ianuarie: Președintele Parlamentului European David Sassoli a murit la Aviano, Italia. El a fost succedat pe 18 ianuarie de europarlamentarul maltez Roberta Metsola care a devenit prima persoană malteză care ocupă această funcție și a treia femeie, după Simone Veil și Nicole Fontaine, care conduce legislativul european.

18-21 ianuarie: Continuă discuțiile diplomatice pentru prevenirea unui război între Rusia și Ucraina. Noua șefa a diplomației germane, Annalena Baerbock, efectuează prima sa vizită la Moscova, avertizându-l pe omologul rus Serghei Lavrov împotriva unor acțiuni militare, în timp ce șeful diplomației americane, Antony Blinken, s-a deplasat la Kiev pentru a arăta susținere față de Ucraina și pentru a avertiza că Rusia poate decide oricând să atace Ucraina. În paralel, secretarul general al NATO propunea organizarea unei serii de reuniuni NATO – Rusia pentru detensionarea situației, iar președintele american Joe Biden îl asigura pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de întreaga sa susținere. De asemenea, SUA asigură Rusia că vor transmite un răspuns la propunerile de securitate avansate de Moscova, iar NATO respinge categoric cererea Rusiei privind retragerea militară aliată din România și Bulgaria.

19 ianuarie: Președintele francez Emmanuel Macron prezintă, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, prioritățile președinției Franței la Consiliul UE, pledând pentru o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru “o nouă ordine de securitate” care “să fie negociată cu Rusia”. În aceeași zi, liderul francez anunță că Franța este dispusă să asigure rolul de națiune-lider a unui grup de luptă al NATO în România.

22 ianuarie: Criza ruso-ucraineană continuă. Ministerul de Externe de la Londra afirmă că, potrivit informațiilor disponibile, guvernul rus intenționează să “instaleze un lider pro-rus la Kiev în timp ce se gândește dacă să invadeze și să ocupe Ucraina”, iar SUA trimit primul pachet de ajutor militar către Ucraina, asigurând Kievul că nicio decizie privind securitatea Ucrainei nu va fi luată “fără Ucraina”. Între timp, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz se pregătesc de discuții cu Vladimir Putin, iar SUA și Marea Britanie le recomandă cetățenilor lor să părăsească Ucraina. NATO trimite Rusiei propriile propuneri privind ordinea de securitate în Europa.

25 ianuarie: Consiliul OCDE a adoptat decizia privind deschiderea discuțiilor de aderare cu România (alături de alte cinci state). Odată cu această decizie, România a obținut statutul de țară candidată la aderare.

29 ianuarie: Sergio Mattarrella este reales în funcția de președinte al Italiei.

Februarie: SUA trimit 1.000 de soldați în România. Franța anunță susținere pentru aderarea României la Schengen. Inevitabilul se produce, Rusia declanșând “cel mai mare război în Europa din 1945 încoace”. Ucraina răspunde cu semnarea cererii de aderare la UE

2 februarie: Președintele SUA Joe Biden a aprobat trimiterea a 3.000 de militari americani în Europa de Est, dintre care 1.000 în România, pentru a întări flancul estic al NATO pe fondul tensiunilor cu Rusia, evocând obligația sacră a Statelor Unite conform articolului 5 din Tratatul NATO de a apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat.

3 februarie: România găzduiește o reuniune a miniștrilor de externe din țările de pe flancul estic al NATO, cunoscutul format “București 9, la care au participat în premieră și ministrul de externe francez și cel ucrainean. Mai mult, ministrul de externe al Franței s-a adresat Parlamentului României cu ocazia împlinirii a 15 ani de la aderarea la UE și a afirmat susținerea Parisului pentru aderarea României la spațiul Schengen.

© Kremlin

4 – 20 februarie: Are loc cea de-a 24 ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2022, care s-a desfășurat la Beijing. Momentul, important pentru diplomația chineză și rolul internațional al președintelui Xi Jinping, a fost considerat drept un eveniment ce a întârziat invazia plănuită de Vladimir Putin în Ucraina. Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing a fost însă precedată de o declarație comună anti-SUA și anti-NATO semnată de Xi și Putin, statuând că “relațiile China – Rusia sunt superioare alianțelor din perioada Războiului Rece”.

8 februarie: Emmanuel Macron este primit, la Moscova, de Vladimir Putin, unde îi propune liderului rus garanții de securitate concrete pentru a evita războiul.

9 februarie: Avioane F-18 SuperHornet ale SUA, avioane F-16 ale Statelor Unite și avioane Typhoon Eurofigher ale Forțelor Aeriene Germane vin în România alături de aeronavele de luptă ale Italiei pentru a proteja spațiul aerian al NATO la Marea Neagră.

11 februarie: Guvernele României și R. Moldova se reunesc pentru prima dată la Chișinău: Printre acorduri semnate, reducerea tarifelor de roaming, un nou pod peste Prut și ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova.

11 februarie: Declarația unității transatlantice vine de la Baza Mihai Kogălniceanu din România: “Nu vor exista niciodată aliați de rangul unu și aliați de rangul doi în NATO. Există doar aliați NATO uniți ca unul singur”. Președintele Klaus Iohannis și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-au aflat în vizită la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, unde au ajuns cei 1.000 de soldați americani pe care SUA i-au dislocat pe fondul tensiunilor cu Rusia, dar și primul convoi cu tehnică militară. 

11 februarie: Joe Biden, Klaus Iohannis și liderii Franței, Marii Britanii, Germaniei, Italiei, Poloniei, Canadei, NATO și UE au discutat despre pachetul de sancțiuni împotriva Rusiei dacă invadează Ucraina.

13 februarie: Frank-Walter Steinmeier a fost reales președinte al Germaniei.

15 februarie: Putin și Scholz, față în față pentru prima dată: Rusia nu vrea “un război în Europa”, dar invocă un “genocid” în estul Ucrainei. Germania susține că securitatea nu poate fi obținută decât împreună și nu împotriva Rusiei.

© Munich Security Conference

18 – 20 februarie: Cea de-a 58-a ediție a Conferinței de Securitate de la München, cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale, are loc la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei pentru un maraton de conversații strategice, dialoguri diplomatice de la distanță între superputerile lumii, reuniuni informale ale marilor puteri democratice, având pe fundal un peisaj geopolitic oscilant între iminența unei invazii sau atac militar al Rusiei asupra Ucrainei și continuarea căii diplomatice în discuțiile dintre Occident și Moscova pe marginea arhitecturii de securitate a Europei. Importanți lideri și oficiali transatlantici – de la vicepreședintele SUA Kamala Harris și secretarul de stat Antony Blinken la triada germană “cancelar – ministru de externe – ministru al apărării” și până la liderii UE și NATO – au urcat pe scena Conferinței, afirmând unitatea transatlantică în fața oricăror acțiuni ale Rusiei. Moscova a refuzat să fie reprezentată la acest forum, iar președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a efectuat atunci ultima sa vizită înainte de invazia militară a Rusiei. El a cerut un calendar pentru aderarea Ucrainei la NATO, în timp ce premierul britanic Boris Johnson a avertizat că Rusia pregătește “cel mai mare război în Europa din 1945 încoace”.

19 februarie: Joe Biden este convins că Putin “a luat decizia” invadării Ucrainei și afirmă că America, Europa, comunitatea transatlantică și întreaga lume liberă sunt unite. De asemenea, liderul american a convocat o reuniune a Consiliului de Securitate Națională.

21 februarie: Președintele rus Vladimir Putin semnează decrete de recunoaștere a independenței Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk cu efect imediat. El cere, de asemenea, parlamentului să ratifice tratatele de prietenie și ajutor reciproc cu teritoriile separatiste. Într-o adresă adresată națiunii, președintele Putin declară că Ucraina este o țară „fără tradiție de stat independent și o creație artificială a fondatorului Uniunii Sovietice Vladimir Lenin” și că țara a devenit un „regim marionetă al SUA plin de corupție”.

22 februarie: Decizia Rusiei este amplu condamnată de comunitatea occidentală, Franța acuzând Rusia de “derivă ideologică” și etichetând drept “paranoic” discursul lui Vladimir Putin. Germania suspendă proiectul Nord Stream 2 ca răspuns la recunoașterea de către Rusia a Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk ca state independente. Parisul cere sancțiuni țintite și o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, iar UE, SUA și Marea Britanie adoptă primele seturi de sancțiuni împotriva Rusiei.

© Kremlin

24 februarie: Rusia a lansat în zorii zilei de joi o invazie pe scară largă împotriva Ucrainei – terestră, aeriană şi navală -, cel mai mare atac al unui stat împotriva altui stat în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Preşedintele Vladimir Putin a anunţat o operaţiune militară în Ucraina pentru a apăra separatiştii din regiunea Donbas, situată în estul ţării. “Am luat decizia pentru o operaţiune militară”, a spus Vladimir Putin într-o declaraţie surpriză la televizor, cu puţin timp înaintea orei 03:00 GMT. Liderul de la Kremlin a cerut armatei ucrainene “să depună armele” şi a promis să contracareze orice interferenţă străină în operaţiunea rusă în Ucraina. Vladimir Putin a indicat că responsabilitatea pentru orice vărsare de sânge va fi pe conştiinţa regimului ucrainean, iar răspunsul va fi instantaneu dacă cineva încearcă să confrunte Rusia. Președintele Volodimir Zelenski a decretat legea marțială în Ucraina ca urmare a atacurilor Rusiei, afirmând că țara sa este în stare de război. Liderii comunității transatlantice au condamnat în termeni cei mai duri agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, care încalcă flagrant dreptul internațional, pe care au denumit-o “o zi neagră pentru Europa și o amenințare serioasă la adresa securității euro-atlantice” și au anunțat că invadarea de către armata rusă a țării vecine va avea consecințe pentru Moscova. astfel, liderii UE au convenit asupra unor ”sancțiuni masive și severe” împotriva Rusiei ce vizează ”sectoarele financiar, energetic și al transporturilor”, Boris Johnson a anunțat cel mai mare set de sancțiuni din istoria Regatului Unit, iar liderii europeni și cei transatlantici au decis organizarea de urgență a unor summit-uri UE și NATO, ziua următoare. Mai mult, Alianța Nord-Atlantică a activat pentru prima dată în istorie planurile de apărare pentru flancul estic, iar președintele Klaus Iohannis a convocat reuniuni de urgență ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

© NATO

25 februarie: Cu prilejul summitului extraordinar al NATO, desfăşurat prin videoconferinţă, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, liderii statelor aliate au stabilit, pentru prima dată în istoria Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, desfăşurarea unor elemente ale Forţei de Reacţie Rapidă a NATO, în contextul apărării colective. De asemenea, într-o declarație aliată fără precedent, ei au denunțat invazia militară a Rusiei în Ucraina, afirmând că “pacea pe continentul european a fost distrusă în mod fundamental”, că “Rusia va plăti un preț sever”, în timp ce au reafirmat angajamentul pentru articolul 5 din Tratatul NATO, care prevede că dacă o țară aliată este atacată, ceilalți aliați vor interveni în ajutor.

25 februarie: Statele UE, SUA și Marea Britanie au convenit să înghețe orice active europene și americane ale președintelui rus Vladimir Putin și ale ministrului său de externe Serghei Lavrov. De asemenea, Rusia a fost suspendată din Comitetul de Miniștri și din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

27 februarie: “Zeitenwende”. Discurs istoric al lui Olaf Scholz în Bundestag, cancelarul german anunțând că Berlinul va investi 100 de miliarde de euro pentru apărare, va crește bugetul militar la peste 2% din PIB și va trimite ajutor militar Ucrainei.

27 februarie: UE, SUA, Marea Britanie și Canada au ajuns la un acord să excludă bănci din Rusia din sistemul SWIFT.

27 februarie: Noi sancțiuni împotriva Rusiei: Pentru prima dată în istorie, UE va furniza arme letale de apărare unui stat – Ucraina. Spațiul aerian al țărilor membre, închis tuturor avioanelor din Rusia. Russia Today și Sputnik, interzise în UE. Reuniți de urgență la Bruxelles, miniștrii de externe din UE au hotărât să deblocheze 450 de milioane de euro pentru a cumpăra arme şi le va livra forţelor armate ucrainene pentru a le ajuta să reziste ofensivei ruse. În total, de la începutul invaziei și până la finalul anului 2022, UE a adoptat 9 pachete de sancțiuni împotriva Rusiei pentru a paraliza capacitatea acesteia de a finanța mașinăria de război împotriva Ucrainei și a mobilizat peste 2 miliarde de euro în ajutor militar pentru Ucraina prin intermediul Instrumentului European pentru Pace.

28 februarie: La patru zile de la debutul agresiunii militare a Rusiei în Ucraina, președintele Volodimir Zelenski, a semnat cererea de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană. 

© Volodimir Zelenski/ Facebook

28 februarie: Președintele american Joe Biden și liderii Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Japoniei, Marii Britaniei, Poloniei, României, instituțiilor UE și NATO au discutat despre continuarea sprijinului militar, economic și umanitar pentru Ucraina, precum și despre impunerea de sancțiuni suplimentare Federației Ruse dacă nu se retrage din țara vecină. La aceste discuții, președintele Klaus Iohannis a făcut un apel la liderii statelor aliate să trimită mai mulți militari în România pentru accelerarea procesului de creare a Grupului de Luptă al NATO în România și a exprimat disponibilitatea ca România să servească în calitate de hub de distribuție a asistenței umanitare pentru Ucraina în contextul agresiunii militare a Federației Ruse. În același timp, avioane de ultimă generație F-35 ale SUA s-au deplasat în România, Franța a dislocat 500 de militari în țara noastră, iar Belgia (300 de soldați) și Portugalia (200 de soldați) au anunțat trimiterea de contingente militare în România. În total, 22 de avioane de luptă ale SUA, Italiei și Germaniei au fost dislocate în România pentru a descuraja orice amenințare.

© President Biden/ Twitter

Martie: Începe suita de discursuri ale liderului de război Zelenski în parlamentele democrațiilor transatlantice. Joe Biden susține primul său discurs privind Starea Națiunii. Republica Moldova depune cererea de aderare la UE. Forța de Reacție Rapidă a NATO desfășurată pentru prima dată în istorie chiar în România. Alianța decide înființarea unui grup de luptă în România. 

1 martie: Președintele ucrainean a susținut, prin videoconferință, un discurs istoric în plenul Parlamentului European, făcând un apel pentru aderarea țării sale la UE. “Dovediţi că sunteţi cu adevărat europeni şi că viaţa va învinge moartea şi lumina va birui întunericul”, spunea el. Zelenski a rostit alocuțiuni similare în Camera Comunelor de la Londra, în Parlamentul Canadei, în Congresul american sau în Bundestagul german, unde s-a distins prin referințe la momente și discursuri istorice. De pildă, s-a adresat parlamentarilor britanici parafrazând discursul memorabil al lui Winston Churchill susținut la 4 iunie 1940 în Camera Comunelor pentru a se opune Germaniei naziste. Decidenților germani le-a cerut să dărâme zidul care nu permite Germaniei să se manifeste ca un lider european, într-o referire la discursul lui Ronald Reagan din 1987 de la Poarta Brandenburg, iar pe legiuitorii americani i-a îndemnat să își amintească de rolul global al SUA după momente cruciale precum atacul de la Pearl Harbor sau atacurile din 11 septembrie 2001. Liderul de la Kiev s-a mai adresat prin videoconferință și parlamentelor de la Paris, Roma, Tokyo și Varșovia, iar la data de 4 aprilie s-a adresat și Parlamentului României, spunând că este fundamental să apărăm și independența R. Moldova și comparându-l pe Putin cu dictatorul Nicolae Ceaușescu.

© The White House/ Flickr

2 martie: La 79 ani de ani, după aproape cinci decenii în care a servit interesele politicii externe americane din Senatul american și ca vicepreședinte al SUA, și deci pe cele ale Alianței Transatlantice, o pre-condiție a Europei unite, Joe Biden a susținut primul său discurs privind Starea Națiunii. Acesta a fost primul discurs privind Starea Uniunii al unui lider de la Casa Albă din acest secol care este susținut în timp ce o țară europeană, Ucraina, se află sub asediul armatei Rusiei. El a făgăduit că atunci “când istoria acestei ere va fi scrisă, războiul lui Putin în Ucraina va găsi Rusia mai slabă și restul lumii mai puternică”.

3 martie: Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Un gest similar a fost făcut și de premierul georgian Irakli Garibașvili, care a semnat cererea de aderare a țării sale UE în aceeași zi.

© Guvernul Republicii Moldova

3 martie: Forța de Reacție Rapidă a NATO, activată pentru prima dată în istorie la summitul din 25 februarie, a fost desfășurată în premieră în România, statuând “angajamentul de neclintit față de articolul 5 al apărării colective”.

8 martie: Comisia Europeană a prezentat inițiativa “RePowerEU”, care reprezintă liniile generale ale unui plan menit să asigure independența Europei de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030, începând cu gazele naturale, măsura fiind accelerată ca urmare a agresiunii militare a Rusiei în Ucraina. Prin această inițiativă, Comisia Europeană propune ca, până la data de 1 octombrie, stocurile de gaz din Uniunii Europene să fie la 90% din capacitatea lor pentru a avea rezerve și cantități suficiente de gaz. Printre alternativele luate în calcul de Bruxelles se numără diversificarea aprovizionării cu gaze prin importuri mai mari de gaz natural lichefiat sau de la alți furnizori în afară de Rusia și punerea în aplicare a pachetului de reducere cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 care ar diminua consumul anual de gaze cu 30%.

10-11 martie: Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene se reunesc la Palatul Versailles pentru un summit găzduit de președintele francez Emmanuel Macron. Șefii de stat sau de guvern din UE au recunoscut “calea europeană” a Ucrainei și cer Comisiei Europene să prezinte avize privind cererile de aderare ale Ucrainei, R. Moldova și Georgiei

11 martie: Președintele SUA, Joe Biden, anunță că va revoca statutul comercial de națiune cea mai favorizată a Rusiei, în coordonare cu Uniunea Europeană și G7

11 martie: Vicepreședintele Statelor Unite, Kamala Harris, a efectuat o vizită oficială la București, ca parte a primei sale deplasări în țările de pe flancul estic al NATO pe fondul războiului ruso-ucrainean declanșat de agresiunea militară a Rusiei la adresa statului vecin. Ea a devenit primul vicepreședinte american după Joe Biden și cel mai înalt oficial al SUA care vizitează România după opt ani, vizita având loc și în anul marcării a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic bilateral. Ultima vizită a unui vicepreședinte al SUA în România a avut loc în mai 2014, când actualul președinte, Joe Biden, efectua o vizită la București pe fondul anexării ilegale a peninsulei Crimeea de către Federația Rusă și a destabilizării estului Ucrainei. La București, Kamala Harris a afirmat că “Statele Unite sunt dedicate alianței cu România” și a asigurat că SUA vor apăra România: “Un atac împotriva unei țări din NATO este un atac asupra tuturor”.

© Administrația Prezidențială

24 martie: Liderii celor 30 de națiuni aliate în cadrul NATO, reuniți într-un moment critic pentru securitatea euro-atlantică, au decis la summitul extraordinar de la Bruxelles să consolideze postura NATO de descurajare și apărare pe termen lung, să acorde un sprijin suplimentar Ucrainei și să impună noi costuri Rusiei pentru că a readus războiul pe continentul european și “a spulberat pacea” în Europa. Reafirmând angajamentul de “fier” pentru articolul 5 din Tratatul NATO, Joe Biden, Klaus Iohannis, Emmanuel Macron și ceilalți lideri aliați au decis înființarea a patru grupuri de luptă multinaționale suplimentare în Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia. De asemenea, NATO a activat elementele de apărare chimică, biologică, radiologică și nucleară.

© Administrația Prezidențială

24 martie: Momentul de unitate transatlantică din cadrul summitului NATO a fost continuat în aceeași zi și la nivelul Consiliului European, cu participarea în premieră a președintelui american Joe Biden. Declarația unității transatlantice a fost adoptată de liderii SUA și UE, aceștia făgăduind că vor “acționa pentru consolidarea democrației în Ucraina și R. Moldova” și asumându-și că întărirea apărării și securității trebuie să se realizeze prin intermediul cooperării NATO-UE. O altă declarație UE-SUA convenită de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele american Joe Biden a stabilit înființarea unui grup operativ comun pentru securitatea energică a Europei.

25 martie: Președintele american Joe Biden și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen au semnat și un acord pentru reducerea dependenței Europei de gazul rusesc, prin care SUA se angajează să asigure o majorare a livrărilor de gaze naturale lichefiate.

25 martie: Liderii UE au dat undă verde finală pentru Busola strategică a apărării europene și au ajuns la un acord istoric pentru achiziția comună de gaze cu scopul de a readuce dependența de Rusia și a furniza securitate a aprovizionării cu energie pentru Uniunea Europeană.

26 martie: Președintele american Joe Biden a susținut la Varșovia, cea mai mare capitală de pe flancul estic al NATO, un discurs epocal în care a etalat din nou bătălia majoră și istorică între democrații și autocrații, purtată acum prin războiul ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei. El a reafirmat că Statele Unite nu doresc să intre în conflict cu forţele ruse care au invadat Ucraina, dar a lansat un avertisment puternic Moscovei: ”Să nu vă gândiţi să avansaţi un centimetru pe teritoriul NATO”.

Aprilie: Viktor Orban rămâne la putere la Budapesta. Macron, primul președinte francez reales în funcție în ultimii 20 de ani. România, Germania și Franța lansează Platforma de sprijin pentru Republica Moldova.

3 aprilie: Alegeri legislative în Ungaria. Partidul premierului Viktor Orban, a câștigat detașat alegerile cu 53% din voturi exprimate, liderul de la Budapesta urmând să rămână la putere pentru un al patrulea mandat consecutiv.

© Nicu Popescu/ Facebook

5 aprilie: Miniștrii de externe ai României, Germaniei și Franței au co-prezidat la Berlin prima conferință internațională de sprijin pentru Republica Moldova. Cu acea ocazie, Platforma de sprijin pentru R. Moldova, lansată de Germania, Franța și România, a strâns donații de 695 de milioane de euro pentru această țară.

8 aprilie: Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a votat pentru suspendarea Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului din cauza informațiilor privind “încălcări și abuzuri grave și sistematice ale drepturilor omului” de către trupele rusești invadatoare în Ucraina, imaginile masacrelor de la Bucea, Irpin și Borodianka făcând înconjurul planetei.

8 aprilie: Aliații NATO au lansat o inițiativă revoluționară pentru a îmbunătăți avantajul tehnologic al Alianței și pentru a-i menține supremația tehnologică globală, miniștrii de externe aliați aprobând Carta acceleratorului de inovare în domeniul apărării pentru Atlanticul de Nord – sau DIANA, dar și cadrul pentru un fond multinațional NATO pentru inovare.

14 aprilie: Invazia Rusiei în Ucraina. Nava amiral rusă Moskva devine cea mai mare navă de război scufundată în acțiune de la al Doilea Război Mondial.

24 aprilie: Au loc alegeri prezidențiale în Franța. Președintele în exercițiu Emmanuel Macron și contracandidata Marine Le Pen s-au confruntat din nou în turul al doilea din scrutin, precum în urmă cu cinci ani, iar Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale, fiind reales pentru al doilea mandat cu 58,8% din voturi, învingând-o pe populista de dreapta Marine Le Pen cu 41,5%. De asemenea, Emmanuel Macron a devenit primul președinte francez reales în ultimii 20 de ani.

© Emmanuel Macron avec vous/ Facebook

Mai: Emmanuel Macron propune înființarea Comunității Politice Europene. Finlanda și Suedia pun capăt neutralității militare și anunță decizia lor de a adera la NATO. Președinta R. Moldova s-a adresat în premieră Parlamentului European

7 mai: Prima Doamnă a Statelor Unite, Jill Biden, efectuează o vizită în România, unde le-a servit masa militarilor americani de la Baza Mihail Kogălniceanu care răspund “la chemarea datoriei cu curaj, onoare și putere”

8 mai: La 77 de ani de la Ziua Victoriei în Europa prin care s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial pe bătrânul continent, liderii G7 s-au angajat să elimine importurile de petrol din Rusia. “Rămânem uniți ca Putin să nu câștige războiul împotriva Ucrainei. O datorăm memoriei celor care au luptat pentru libertate în cel de-al Doilea Război Mondial”, au transmis ei, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comparat Rusia cu Germania nazistă.

9 mai: Ziua Europei. UE aniversează 72 de ani de la începuturile integrării europene printr-un eveniment de închidere a lucrărilor Conferinței privind viitorul Europei, în urma căreia președintele francez Emmanuel Macron a propus crearea unei “comunități politice europene” și “revizuirea tratatelor” UE. Cu o zi a Europei marcată de imaginea războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, șeful statului francez, a cărui țară asigură președinția semestrială a Consiliului UE, a făcut apel la crearea unei “comunități politice europene” care să primească în special Ucraina, în paralel cu o procedură de aderare la UE care ar dura “decenii” și s-a arătat “favorabil” unei “revizuiri a tratatelor” Uniunii Europene, propunând ca liderii celor 27 de țări să discute despre aceasta. Pe de altă parte, el a avertizat că pentru a se pune capăt războiului din Ucraina, pacea va trebui să se construiască fără “umilirea” Rusiei.

9 mai: Drept răspuns la pledoariile președintelui francez și ale președintei Comisiei Europene, România și alte 12 de state membre au semnat, de Ziua Europei, o scrisoare prin care au criticat încercările necugetate de modificare a tratatelor UE, subliniind că un astfel de demers ar putea afecta capacitatea UE de a da un răspuns rapid la preocupările cetățenilor europeni.

12-15 mai: Într-o serie de anunțuri și decizii succesive, Finlanda și-a făcut cunoscută intenția de a depune cererea de aderare la NATO.

16 mai: Finlanda a fost urmată de Suedia, care a decis să depună cererea de aderare la NATO, punând capăt unei perioade de două secole de neutralitate.

© Finland at NATO/ Twitter

18 mai: Finlanda și Suedia au depus la sediul NATO de la Bruxelles cererea oficială de aderare la Alianța Nord-Atlantică, o decizie care pune capăt deceniilor, în cazul finlandezilor, și celor două secole, în cazul suedezilor, de neutralitate și nealiniere militară, o hotărâre istorică stimulată de invazia Rusiei în Ucraina și care pune în mișcare un proces de aderare care se așteaptă să se deruleze rapid după soluționarea obiecțiilor Turciei. Prin cooptarea celor două țări, Alianța s-ar extinde la 32 de state membre și și-ar dubla granița cu Rusia.

18 mai: Președinta Republicii Moldova Maia Sandu a susținut un discurs istoric în plenul Parlamentului European, fiind pentru prima dată când un șef al statului moldovean se adresează eurodeputaților, unde a pledat pentru acordarea statutului de ţară candidată la aderarea la UE și ancorarea Republicii Moldova în marea familie europeană din care valoric face parte și definind o astfel de decizie ca fiind “luminița de la capătul tunelului”.

30-31 mai: Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au ajuns la acord cu privire la cel de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Moscovei, care prevede un compromis referitor la interzicerea importurilor de petrol din Rusia, prin care aproximativ 90% din importurile de petrol rusesc ar urma să înceteze până la sfârșitul anului și prin care Ungaria este scutită de acest embargo. Șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană au agreat să continue diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare cu energiei prin încurajarea utilizării platformei europene pentru achiziționarea energiei, limitarea creșterii prețurilor la energie, accelerarea investițiilor în energii regenerabile, precum și finalizarea și îmbunătățirea interconectărilor rețelelor europene de gaz și electricitate prin investiții în infrastructura proiectelor noi și a celor existente.

Iunie: Liderii Franței, Germaniei, Italiei și României, vizită istorică la Kiev. De 27 de ori da!” – Ucraina și Republica Moldova au primit statutul de țări candidate pentru aderarea la UE. Suedia și Finlanda, invitate să adere la NATO. La Madrid, Alianța adoptă noul Concept Strategic, iar SUA și aliații decid suplimentarea prezenței militare pe flancul estic, inclusiv cu o apărare înaintată în România.

2 iunie: Danemarca a votat masiv “Da” la referendumul pentru aderarea țării la politica de securitate și apărare la UE, după 30 de ani de neparticipare.

9 iunie: Parlamentul European adoptă o rezoluție prin care îndeamnă la modificarea tratatelor Uniunii Europene pentru a desființa principiul unanimității în luarea deciziilor în ceea ce privește sancțiunile și politica externă și pentru a acorda Parlamentului dreptul la inițiativă legislativă.

10 iunie: Declarația Summitului B9 în pregătirea summitului NATO de la Madrid a fost adoptată. România, Polonia și ceilalți aliați regionali cer o “apărare înaintată” a NATO pe întreg flancul estic.

15 iunie: Președintele francez Emmanuel Macron efectuează o vizită în România, la Baza Mihail Kogălniceanu, unde s-a întâlnit cu președintele Klaus Iohannis și cu militarii francezi care compun grupul de luptă al NATO din România. România nu este pentru Franţa o ţară ca oricare alta, iar alianţa dintre cele două state se bazează pe o prietenie de două secole, a declarat miercuri preşedintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, care a vizitat Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu şi a avut convorbiri cu omologul său român, context în care a anunțat că Franța lucrează împreună cu România la un plan de susținere a Forțelor Navale Române și că după summitul NATO de la Madrid va fi intensificată prezența aliată în România. În cadrul discuțiilor, președinții României și Franței au discutat și despre integrarea europeană a Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei, o temă asupra căreia liderii celor 27 de state membre ale UE vor purta discuții intense cu final incert la Consiliul European din 23-24 iunie în vederea acordării unei perspective sau a unui statut de candidatură la UE pentru cei trei parteneri estici. De asemenea, Iohannis i-a transmis lui Macron așteptarea legitimă a României de a adera la spațiul Schengen și și-a manifestat încrederea că țara noastră va putea conta pe sprijinul Franței.

16 iunie: Cei mai importanți lideri europeni – președinții Franței și României, Emmanuel Macron și Klaus Iohannis, cancelarul Germaniei Olaf Scholz și premierul Italiei Mario Draghi – au efectuat o vizită istorică la Kiev, capitala Ucrainei, acolo unde au fost primiți de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, cu câteva zile înainte ca liderii statelor membre ale Uniunii Europene să decidă dacă vor acorda Ucrainei statutul de țară candidată la Uniunea Europeană. “Toți cei patru susținem statutul de candidat imediat la aderare”, au transmis aceștia.

© Administrația Prezidențială

© European Union, 2022/ Source: EC – Audiovisual Service

17 iunie: La o zi după vizita liderilor Franței, Germaniei, Italiei și României la Kiev, Comisia Europeană recomandă Consiliului European să acorde statutul de țări candidate la UE pentru Ucraina și Republica Moldova

23-24 iunie: “De 27 de ori da!”. Șefii de stat sau de guvern din cele 27 de state membre ale UE, reuniți la Bruxelles, au recunoscut perspectiva europeană a Ucrainei, a Republicii Moldova și a Georgiei și au decis să acorde statutul de țară candidată Ucrainei și Republicii Moldova, oficializând o decizie istorică la exact 120 de zile de la debutul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei. 

25-27 iunie: Liderii țărilor G7, în frunte cu inițiatorul Joe Biden, au lansat oficial, la summitul care se desfășoară în Germania, Parteneriatul pentru infrastructura globală și investiții (PGII) prin care vor mobiliza 600 de miliarde de dolari pentru a furniza o infrastructură durabilă și de calitate și să consolideze și să diversifice lanțurile de aprovizionare. Parteneriatul este menit să contrabalanseze inițiativa Belt and Road a Chinei și să rivalizeze cu modelul de infrastructură promovat de Beijing. Acordul a fost anunțat cu mare fast de liderii G7, inclusiv gazda – cancelarul german Olaf Scholz -, și liderii instituțiilor UE. Printre proiectele finanțate se numără și implementarea de către România a unei centrale de tipul reactorului modular cu mici dimensiuni, prima de acest fel din Europa construită cu tehnologie americană în urma unui acord agreat între Washington și București la Summitul COP26 de la Glasgow. De asemenea, președintele american Joe Biden și președinta Comisiei Europene au adoptat, în marja summitului G7 din Germania, o nouă declarație comună prin care denunță “coerciția energetică a Rusiei” și utilizarea gazelor naturale ca “armă politică și economică.

28 iunie: În ajunul summitului NATO, Turcia, Finlanda și Suedia au semnat un memorandum prin care Ankara a promis că va susține invitarea celor două țări scandinave în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

© NATO

29 iunie: Președintele american Joe Biden a anunțat, la începutul summitului NATO de la Madrid, că SUA își vor intensifica prezența militară în Europa ca răspuns la agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, iar în România vor fi trimiși încă 3.000 de militari americani la nivelul unei brigăzi de luptă dislocată prin rotație și 2.000 de membri ai personalului militar.

29-30 iunie: Liderii celor 30 de state membre ale NATO, între care Joe Biden, Emmanuel Macron, Boris Johnson, Klaus Iohannis și Andrzej Duda, au adoptat noul Concept Strategic al Alianței, al doilea cel mai important document aliat după tratatul fondator de la Washington. Principala decizie istorică cu caracter transformator a acestui summit, Conceptul Strategic de la Madrid înlocuiește Conceptul Strategic de la Lisabona din 2010 și are rolul de a pregăti NATO pentru o eră a competiției strategice și pentru o lume din ce în ce mai periculoasă și mai impredictibilă. Noul Concept Strategic numește Rusia drept cea mai directă amenințare la adresa securității euro-atlantice, o recalificare fundamentală a relațiilor cu Moscova, care în precedentul concept strategic din 2010 era considerată un potențial partener strategic. De asemenea, China este abordată în premieră într-un astfel de document, fiind definită ca o “provocare sistemică”, iar regiunea Mării Negre este recunoscută, tot pentru prima dată în concepția strategică aliată, ca zonă de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică. În completarea Conceptului Strategic, liderii aliați au resetat postura NATO de apărare și descurajare cu decizii privind creșterea grupurilor de luptă de pe flancul estic la nivel de brigadă, planuri de apărare regionale cu forțe specifice pre-alocate pentru anumiți aliați regionali și sporirea efectivelor Forței de Reacție Rapidă a NATO de la 40.000 la 300.000 de soldați. De asemenea, au decis să invite Finlanda și Suedia să adere la Alianță, iar la solicitarea “majoră” a României, NATO va intensifica sprijinul politic și practic pentru R. Moldova pentru a-i consolida reziliența și menține independența. La finalul summitului NATO și președintele francez Emmanuel Macron a anunțat instalarea unei prezenței militare franceze pe termen lung în România cu “o brigadă care poate fi activată în caz de nevoie” și “cu sisteme cu rază medie de acțiune”, în contextul în care Franța conduce grupul de luptă al NATO în România. Totodată, liderii din 22 țări NATO, inclusiv România, au lansat primul Fond de Inovare al Alianței, iar România va găzdui două centre de testare ale Acceleratorului menit să păstreze supremația tehnologică NATO.

© NATO

Iulie: Finlanda și Suedia au semnat protocoalele de aderare la NATO. România, Franța și Germania decid să transforme Platforma de Sprijin pentru R. Moldova într-un mecanism permanent

5 iulie: Țările NATO au semnat protocolul de aderare a Finlandei și a Suediei la Alianța Nord-Atlantică, care se va extinde la 32 de state membre. Semnarea protocolului de aderare între Alianță și cele două țări nordice trebuie ratificat de parlamentele tuturor celorlalte 30 de state NATO pentru ca Finlanda și Suedia să devină membri cu drepturi depline și să beneficieze de principiul apărării colective – articolul 5 din Tratatul de la Washington.

6 iulie: Reprezentanți din peste 40 de țări, ai Consiliului Europei, Comisiei Europene și ai organizațiilor multilaterale precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au adoptat Declarația de la Lugano, prin care stabilesc principiile pentru reconstrucția Ucrainei post-război.

7 iulie: În urma unor presiuni politice și slăbire a susținerii sale, Boris Johnson a demisionat din funcția de prim-ministru al Marii Britanii și lider al Conservatorilor, dar va rămâne în funcție până la alegerea unui nou lider.

12 iulie: Consiliul Uniunii Europene a adoptat documentele juridice necesare prin care a stabilit că Croația va adera zona euro la 1 ianuarie 2023

15 iulie: La București, România, Germania și Franța au decis să transforme Platforma de Sprijin pentru R. Moldova într-un mecanism permanent interguvernamental. De asemenea, Conferința de la București a Platformei de Sprijin pentru R. Moldova a obținut finanțări de 600 de milioane de euro pentru această țară.

22 iulie: Ucraina și Rusia au semnat acorduri cu Turcia și ONU pentru a relua exportul cerealelor prin porturile ucrainene din Marea Neagră.

August: Germania își anunță susținerea pentru aderarea României la Schengen. Moare ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov.

© European Union

29 august: În primul său discurs major privind viitorul Europei de la preluarea mandatului de cancelar în decembrie anul trecut și după președinția franceză a Consiliului UE, Scholz a rostit o alocuțiune intitulată “Europa este viitorul nostru” la Universitatea Carolină din Praga, prima universitate din spațiul central european, unde a reafirmat promisiunea că Germania va susține Ucraina “atât timp cât va fi necesar”, a exprimat susținerea țării sale pentru aderarea României, Bulgariei și Croației la spațiul Schengen, precizând că acestea îndeplinesc criteriile tehnice și a manifestat sprijin pentru extinderea Uniunii Europene, evocând ”o Uniune Europeană cu 30 sau 36 de state, mult diferită de Uniunea noastră actuală” care să cuprindă și cele șase țări din Balcanii de Vest, dar și trei țări ale Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova și Georgia. De asemenea, a pledat pentru înlăturarea regulii deciziilor bazate pe unanimitate în UE în chestiuni de politică externe și politici fiscale pentru a evita ca procesul decizional european să fie paralizat de veto-urile exercitate individual de statele membre, în timp ce Uniunea Europeană a impulsionat din nou procesul de extindere, și a solicitat ca statele membre UE să ajungă la un acord cu caracter obligatoriu privind modul de reducere a nivelului ridicat al datoriei lor.

30 august: Moare Mihail Gorbaciov, ultimul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ultimul lider al URSS. În semn de omagiu, liderii occidentali au transmis că Gorbaciov “a deschis calea către o Europă liberă, jucând un rol crucial în încheierea Războiului Rece”.

Septembrie: “London Bridge is down”. Moare Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, regina care “reprezintă istoria Europei” de la războaie la reconciliere

© The Royal Family/ Facebook

6 septembrie: Liz Truss a fost numită oficial prim-ministru al Marii Britanii de regina Elisabeta a II-a, devenind a treia femeie premier din istoria țării.

8 septembrie: “London Bridge is down”: Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, suveranul cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii și al doilea cel mai longeviv monarh din istoria lumii, a decedat la vârsta de 96 de ani, punând capăt unei domnii de șapte decenii, începută în 1952 și care a culminat anul acesta cu aniversarea Jubileului de Platină. După decesul suveranei, prințul Charles devine noul rege al Regatului Unit al Marii Britanii și va domni sub numele de Charles al III-lea. Decesul monarhului britanic, un eveniment fără precedent în istoria ultimilor 70 de ani, a fost urmat de mesaje de condoleanțe și omagii ale liderilor lumii, începând cu președinții SUA și Franței, ale liderilor UE și NATO, ale Papei Francisc, precum și principalilor lideri britanici, de la premierul Liz Truss la fostul prim-ministru Boris Johnson și la alți lideri politici. Mesaje au fost transmise și de președintele Klaus Iohannis și premierul Nicolae Ciucă. “A fost cu adevărat Elisabeta cea Mare”, au consemnat aceștia.

© The Royal Family/ Twitter

10 septembrie: La o ceremonie de la Palatul St James din Londra, Charles al III-lea este proclamat oficial rege al Regatului Unit și al tărâmurilor Commonwealth.

© European Union 2022 – Source : EP

14 septembrie: Ursula von der Leyen a susținut, de la pupitrul democrației europene, cel de-al treilea său discurs privind starea Uniunii Europene, urmat de o dezbatere cu eurodeputaţii în plenul Parlamentului European de la Strasbourg. În cadrul alocuțiunii sale, șefa executivului european a anunțat că UE va continua să ajute Ucraina, inclusiv prin acces la piața unică și prin sprijin militar și va intensifica sancțiunile împotriva Rusiei al cărei sector financiar este în “pragul morții”. De asemenea, Comisia Europeană va propune plafonarea veniturilor companiilor care produc energie electrică la costuri reduse și plata unei contribuții de criză din partea producătorilor de energie bazată pe combustibili fosili, înființarea unei bănci europene pentru hidrogen, lansarea unui pachet de facilități pentru IMM-uri, adoptarea unui act european pentru accesul la materiile prime critice pentru ca viitorul industriei să fie “Made in Europe”, dar și refacerea “spiritului de la Maastricht” privind stabilitatea și creșterea pentru reguli fiscale sustenabile și gestionarea datoriilor publice pentru a facilita investiții strategice. Nu în ultimul rând, von der Leyen a exprimat susținerea pentru comunitatea politică europeană și viitorul european al R. Moldova, Georgiei și Ucrainei, a propus includerea corupției în cadrul regimului de sancțiuni privind drepturile omului și lansarea unei convenții europene pentru revizuirea tratatelor.

20-21 septembrie: Liderii occidentali folosesc prilejul lucrărilor Adunării Generale a ONU de la New York pentru a condamna, de la tribuna forului onusian, războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Astfel, președintele francez Emmanuel Macron a acuzat Rusia de o întoarcere la “epoca imperialismelor” și a denunțat “complicitatea” națiunilor neutre, afirmațiile sale fiind susținute și de cancelarul german Olaf Scholz, în primul său discurs la ONU. La rândul său, președintele american Joe Biden a denunțat încălcarea Cartei Națiunilor Unite de către Rusia. “Un membru permanent al Consiliului de Securitate a încercat să șteargă de pe hartă un stat suveran”, a spus el.

27-30 septembrie: Rusia a organizat referendumuri de alipire a regiunilor ucrainene Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie la Federația Rusă, demersuri considerate false și ilicite de către Occident, care a transmis că nu le va recunoaște. NATO, SUA și ONU au denunțat referendumurile ilegale organizate de Rusia pentru anexarea teritoriilor ucrainene, în timp ce China, un aliat al Moscovei, a solicitat respectarea integrității teritoriale a Ucrainei. Reacții similare au venit și din partea Marii Britanii și a României. Mai mult, UE a formulat propunerea unui nou pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, cel de-al optulea de la începutul războiului împotriva Ucrainei, astfel încât “Kremlinul să plătească” pentru escaladarea conflictului în Ucraina prin “simulacrele” de referendumuri din teritoriile ocupate militar în această țară. Pe același scenariu, Rusia a anexat în 2014 peninsula Crimeea, nerecunoscută de comunitatea internaționale, iar agresiunea sa militară împotriva Ucrainei a fost precedată de recunoașterea independenței așa-ziselor republici populare Donețk și Lugansk, regiuni asupra cărora Federația Rusă a aplicat acțiuni de destabilizare tot în anul 2014, după anexarea Crimeei.

29 septembrie: Patru scurgeri de gaz din conductele Nord Stream 1 şi 2 ce leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică au fost semnalate în zonele economice exclusive ale Danemarcei şi Suediei, în apropierea insulei daneze Bornholm, iar NATO a denunțat un act de sabotaj asupra conductelor Nord Stream 1 și 2. Livrările de gaz prin conducta Nord Stream 1 au fost oprite de Rusia luna aceasta, iar noul gazoduct Nord Stream 2 nu a fost dat în exploatare în urma sancţiunilor europene impuse Rusiei după începerea agresiunii militare contra Ucrainei. Deşi scoase din funcţiune, cele două conducte au rămas pline cu gaz.

Octombrie: Are loc primul summit al Comunității Politice Europene. Parlamentul European cere admiterea României în Schengen. Noi prim-miniștrii la Roma și la Londra. Xi Jinping, reconfirmat în fruntea Chinei în timp ce noua strategie de securitate a SUA stabilește ca priorități “câștigarea competiției cu China”.

1 octombrie: Bulgaria și Grecia inaugurează un interconector de gaze, care va facilita importurile de gaze naturale din Azerbaidjan către UE, precum și viitoare transporturi de gaz natural lichefiat dinspre Grecia spre restul continentului.

6 octombrie: La Praga, în prezența a 44 de lideri de stat din Europa, a luat naștere de facto Comunitatea Politică Europeană. În incinta milenarului Castel din Praga, cei 27 de șefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, între care și președintele României, împreună cu 17 omologi din restul Europei, între care premierii Marii Britanii și Ucrainei, dar și președinții Turciei și Republicii Moldova, s-au reunit, fără Rusia agresoare, pentru a încuraja dialogul politic și cooperarea și pentru a consolida securitatea, stabilitatea și prosperitatea continentului european. Următorul summit la avea loc în primăvara lui 2023, la Chișinău, în Republica Moldova.

© European Union 2022

12-13 octombrie: Miniștrii apărării din țările NATO se reunesc la Bruxelles, context în care decid creșterea stocurilor de muniții și echipamente pe flancul estic și organizarea exercițiului anual de descurajare nucleară. De asemenea, România și alte 13 state aliate au semnat un document pentru achiziția comună de sisteme de apărare aeriană.

13 octombrie: Doctrina Biden într-un “deceniu decisiv”. Noua Strategie de securitate națională a SUA stabilește ca priorități “câștigarea competiției cu China și constrângerea Rusiei”.

18 octombrie: Parlamentul European cere admiterea României în Schengen la începutul lui 2023. Într-o rezoluție non-legislativă, dar cu rol de declarație politică, adoptată marți cu o majoritate covârșitoare, Parlamentul European afirmă că, până la sfârșitul anului 2022, Consiliul ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a adopta decizia asupra admiterii României și Bulgariei în spațiul Schengen de liberă circulație, iar acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele state membre în prima parte a anului 2023.

16-23 octombrie: Are loc al 20-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez. Xi Jinping este reales ca secretar general al Partidului Comunist Chinez de către Comitetul Central, începând cu al treilea mandat ca lider suprem al Chinei.

20 octombrie: Liz Truss demisionează din funcția de prim-ministru al Regatului Unit după 45 de zile, devenind premierul cu cel mai scurt mandat din istoria Marii Britanii.

21 octombrie: Liderii UE au agreat “o foaie de parcurs solidă” și un “mandat clar” pentru reducerea prețului la energie prin achiziții voluntare comune de gaze și plafonarea temporară a prețului gazelor

22 octombrie: Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d’Italia învingător în alegerile legislative, a fost numită prim-ministru al Italiei, succedându-l pe Mario Draghi, ea devenind prima femeie prima femeie prim-ministru din istoria țării

25 octombrie: Pe fondul unei crize guvernamentale, Rishi Sunak a devenit prim-ministru al Regatului Unit, primul asiatic britanic care deține funcția.

Noiembrie: Summitul G20 din Indonezia și prima întâlnire Biden – Xi. Comisia Europeană recomandă ridicarea MCV pentru România și cere primirea țării noastre în spațiul Schengen. România – capitala diplomatică europeană și transatlantică.

6-18 noiembrie: Are loc Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2022 (COP27) despre atenuarea schimbărilor climatice la Sharm el-Sheih, Egipt, context în care preşedintele Klaus Iohannis și trimisul special pentru climă al președintelui SUA, John Kerry, au participat la evenimentul de înmânare a celor două scrisori de intenţie privind împrumuturile din partea US Exim Bank pentru Unităţile 3 şi 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavodă. Cele două scrisori de intenţie din partea US Exim Bank vizează un prim împrumut de circa 50 milioane de dolari, care va sprijini derularea Fazei a doua, de lucrări preliminare, a proiectului Unităţilor 3 şi 4 şi un împrumut ulterior, de 3 miliarde de dolari, care să sprijine Faza a treia, de construcţie efectivă a proiectului

8 noiembrie: În Statele Unite au loc alegerile de la mijlocul mandatului președintelui Joe Biden în care sunt disputate toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților a SUA și 35 din cele 100 de locuri din Senatul SUA pentru a determina cel de-al 118-lea Congres al Statelor Unite, în urma cărora Partidul Republican a câștigat la limită controlul Camerei, în timp ce Democrații și-au extins ușor majoritatea în Senat.

© The White House

15 noiembrie: Summitul G20 din Indonezia s-a desfășurat în Bali, cu președintele rus Vladimir Putin drept mare absent și cu prima întâlnire bilaterală dintre președintele american Joe Biden și cel chinez Xi Jinping. Biden și Xi s-au întâlnit pentru prima dată ca lideri ai SUA și Chinei pentru a evita “transformarea competiției în conflict” și a readuce relațiile pe “calea cea bună”. De asemenea, Emmanuel Macron i-a cerut lui Xi Jinping ca Franța și China să își unească forțele împotriva războiului din Ucraina și revenirea Rusiei la masa negocierilor. Astfel, declarația finală a Summitului G20 din Bali a condamnat “în termenii cei mai fermi” agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski li s-a adresat liderilor “G19“, făcând un apel către aceștia să nu ceară un acord de pace prin care Ucraina și-ar știrbi independența sau integritatea teritorială.

15 noiembrie: Doi civili sunt uciși în urma exploziei unor rachete în Polonia, în apropiere de satul Przewodów, în apropiere de granița cu Ucraina. Inițial s-a crezut că sunt rachete rusești lansate împotriva Ucrainei, dar președintele Poloniei și secretarul general al NATO au precizat că rachetele sunt cel mai probabil de origine ucraineană și că incidentul nu a fost unul intenționat. Ambasadorii statelor membre ale NATO s-au reunit în timp ce Polonia se declarase pregătită să solicite declanșarea articolului 4 al Tratatului Nord-Atlantic, care prevede declanșarea mecanismului de consultare între aliați. Președintele polonez Andrzej Duda a discutat la telefon cu președintele SUA, Joe Biden, și cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, iar liderii G7 și NATO au adoptat o declarație în care condamnă atacul barbar cu rachete al Rusiei împotriva Ucrainei. Atacurile cu rachete ale Rusiei au avut loc pe fondul eliberării orașului Herson de către armata ucraineană, o înfrângere strategică pentru președintele Putin și forțele ruse, și în timp ce ministrul de externe rus Serghei Lavrov părăsea summitul G20 din Bali, acolo unde Rusia a fost din nou acuzată de Occident pentru invazia sa militară nejustificată împotriva Ucrainei.

16 noiembrie: Comisia Europeană solicită Consiliului Uniunii Europene să adopte fără întârziere deciziile necesare pentru a permite Bulgariei, României și Croației să participe pe deplin la spațiul Schengen

22 noiembrie: La 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și de la instituirea Mecanismului de Cooperare și Verificare prin tratatul de aderare, Comisia Europeană recomandă ridicarea MCV pentru România, o piatră de hotar evocată de multe state membre în calea aderării României la spațiul Schengen. Astfel, raportul publicat marți, 22 noiembrie, de către executivul european este ultimul astfel de document pe care Comisia îl realizează cu privire la România.

28-30 noiembrie: Vreme de trei zile, între 28 și 30 noiembrie, România a fost capitala diplomatică europeană și euroatlantică, în contextul în care Bucureștiul a fost gazda a două evenimente diplomatice de amploare la sfârșitul acestei luni, reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai NATO și reuniunea liderilor Conferinței de Securitate de la München, fiind pentru prima dată când România a găzduit o ministerială de externe a Alianței Nord-Atlantice în timp ce tot pentru prima dată, reuniunea liderilor de la München a avut loc pe flancul estic al NATO. Astfel, miniștrii de externe din NATO au adoptat Declarația de la București, “aproape de țărmul Mării Negre, reafirmând deciziile summitului din 2008” privind aspirațiile euro-atlantice ale Ucrainei, iar Republica Moldova a participat în premieră la o astfel de reuniune. De asemenea, aliații au convenit că trebuie să evalueze dependențele euro-atlantice de China și să reducă vulnerabilitățile. În subsidiar, șeful diplomației americane, Antony Blinken, a avut consultări politice cu liderii români și a reafirmat angajamentul SUA pentru parteneriatul strategic cu România, care în 2022 a marcat 25 de ani de la lansare.

© NATO

Decembrie: Macron la Washington. României îi este respinsă aderarea la Schengen de veto-ul Austriei. Izbucnește scandalul de corupție Qatargate în Parlamentul European. Volodimir Zelenski, discurs și vizită istorice la Casa Albă și în Congresul SUA.

1-2 decembrie: Președinții Statelor Unite și Franței, Joe Biden și Emmanuel Macron au demonstrat, la Casa Albă, o unitate și o sincronizare transatlantice de neclintit, în pofida unor dezacorduri privind subvențiile americane care riscă să afecteze poziția economică a Europei, în prima vizită de stat pe care liderul american o primește la Washington și în cea de-a doua pentru liderul de la Elysee în capitala americană. Adresându-se de trei ori publicului – în timpul ceremoniei de primire, înainte de reuniunea lor bilaterală și după discuții -, Biden și Macron au afișat puterea alianței americano-franceze, cea mai veche pentru SUA, și au vorbit pe o singură voce despre războiul Rusiei în Ucraina, sprijinirea poporului ucrainean, China, relațiile bilaterale și parteneriatul cu Uniunea Europeană.

2 decembrie: G7 și Australia se alătură Uniunii Europene pentru a impune un plafon de 60 de dolari pe baril țițeiului rusesc, menit să “împiedice Rusia să profite de pe urma războiului său de agresiune împotriva Ucrainei”.

8 decembrie: Austria și Olanda au votat joi, în cadrul reuniunii Consiliului Justiție și Afaceri Interne al Uniunii Europene, împotriva aderării României și a Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen, nefiind întrunită unanimitatea necesară pentru ca cele două state să intre în spațiul de liberă circulație. În același timp, statele membre ale UE care fac parte și din Schengen, 22 dintre acestea, au votat aderarea Croației la spațiul Schengen. Austria este singura ţară din UE care s-a opus intrării României în spaţiul Schengen. În cazul Bulgariei, opoziţia a fost exprimată şi de către Austria și de către Olanda.

14 decembrie: Curajosul popor ucrainean reprezentat de Volodimir Zelenski a fost laureat cu Premiul Saharov pentru libertatea de gândire acordat de Parlamentul European.

15 decembrie: Într-un scandal politic în desfășurare, numit Qatargate, politicieni, membri ai personalului politic, lobbyiști, funcționari publici și familiile acestora ar fi fost implicați în corupție, spălare de bani și crimă organizată care implică statele Maroc și Qatar pentru influență în Parlamentul European. Poliția belgiană a arestat mai multe persoane, printre care eurodeputata greacă Eva Kaili, și partenerul ei italian, Francesco Giorgi, precum și fostul europarlamentar italian Pier Antonio Panzeri și Niccolo Figa-Talamanca, secretar general al unui grup de campanie pentru statul de drept. De asemenea, poliția a închis mai multe birouri din Parlament și a confiscat cel puțin 1,5 milioane de euro în numerar, în urma unei investigații de un an de zile, la nivel european, privind presupuse fapte de corupție și spălare de bani. Ca urmare, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a anunțat că va conduce un proces de reformă instituțională privind transparența și măsurile de descurajare a mitei pentru ca activitatea depusă de Parlamentul European în special în lupta pentru libertate și drepturile omului să nu fie afectată de asemenea chestiuni, iar eurodeputații au demis-o din funcția de vicepreședintă a PE pe Eva Kaili.

15 decembrie: Situația extinderii spațiului Schengen și blocarea aderării României și Bulgariei la zona de liberă circulație a fost adusă în discuție la summitul Consiliului European de iarnă. La finalul summitului UE, președintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat că cei 27 de șefi de stat sau de guvern au avut “o dezbatere politică” cu privire la extinderea spațiului Schengen prin aderarea României și a Bulgariei, arătându-se optimist că o astfel de decizie va fi luată în cursul anului 2023 și confirmând că liderii UE vor participa la 9-10 februarie anul viitor la un summit special consacrat migrației. Tot atunci, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a adăugat: “României vreau să-i transmit că vom lucra neobosit pentru aderarea sa la Schengen cât mai curând posibil, anul viitor“.

17 decembrie: Acordul între guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi Ungariei privind Parteneriatul strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi, prin care va fi realizat un cablu subacvatic electric prin Marea Neagră, a fost semnat, la Palatul Cotroceni, în prezenţa preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi a preşedintelui Klaus Iohannis, gazda ceremoniei.

21 decembrie: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a efectuat o vizită istorică surpriză la Washington, prima sa deplasare externă de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, invazie militară de la care trecuseră 300 de zile. Zelenski a fost primit la Casa Albă de președintele Joe Biden, iar apoi a făcut o pledoarie pasionată și emoționantă în fața Congresului SUA pentru continuarea sprijinului american împotriva asaltului necruțător al Rusiei, într-un discurs care poate fi considerat drept unul istoric, fiind pentru prima dată când un lider de război se adresează unei sesiuni comune a Congresului, după premierul britanic Winston Churchill în decembrie 1941, la câteva săptămâni după atacul japonez de la Pearl Harbor, care a declanșat intrarea Statelor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial.

© President of Ukraine Official Website

31 decembrie: Fostul papă Benedict al XVI-lea a murit la vârsta de 95 de ani. Fostul papă Benedict a fost primul papă de origine germană din ultimii 500 de ani. Când Benedict al XVI-lea a demisionat în 2013 invocând bătrânețea, a devenit primul papă în 600 de ani care a renunțat la această funcție.