de Robert LUPIȚU
Apreciez impactul și titulatura Strategiei Naționale de Apărare pe care președintele Klaus Iohannis a prezentat-o în fața Parlamentului reunit. ”O Românie puternică în Europa și în lume” are potențialul și simbolistica unui crez de țară și constituie proiecția unei viziuni mărețe. Semnalez pozitivismul schimbării de paradigmă între noua strategie și precedenta. Permutăm percepția asupra unei Românii – garant al securității și prosperității generațiilor viitoare la una puternică în coordonatele europene, euro-atlantice și internaționale.
Dar de ce nu și o Românie puternică, capabilă, predictibilă, prosperă și invulnerabilă la practici destabilizatoare la ea acasă, de la Prut la Porțile de Fier și de la Nădlac la portul Constanța? Evident că strategia lansată și votată azi în Parlament vizează conceptul unei Românii puternice în cel mai profund sens și atingerea unui astfel de deziderat atrage de la sine capacitatea perceptivă asupre unei Românii puternice la ea acasă.
Strategia națională de apărare, prin direcția și cursul de acțiune propuse, nu eludează necesitatea continuității procesului de edificare al unui stat solid, coerent, coeziv și prosper. La nivel internațional, statul-națiune este sistematic atacat de actori trans-statali, difuzi și invizibili. În România, acest ansamblu instituțional (statul) însărcinat să reglementeze și să acționeze în scopul bunăstării cetățenilor și-a pierdut destinatarul: națiunea, poporul, cetățeanul.
O Românie puternică în Europa și în lume nu va exista fără o Românie puternică, solidă, coerentă și coezivă la ea acasă, în fiecare pătură socială existentă. Respectul față de identitatea și valorile naționale a fost diluat constant în ultimii douăzeci și cinci ani ca urmare a acțiunilor pe care statul și instituțiile sale le-au întreprins. Statul, această entitate girată prin contractul social, este fragilizat din temelii de percepția profund negativă pe care cetățenii o manifestă constant, pedant și care devine din ce în ce mai intransigentă. Statul, acest leviathan responsabil în cei mai puri termeni cu protejarea societății create de oameni, este în România într-un moment de cumpănă: refacerea încrederii cetățenilor în abilitatea sa de a furniza bunăstare, siguranță și prosperitate durabilă. Invit cititorii spre reflecție cu un singur exemplu: opozabilitatea tinerilor români de a se înrola în caz de conflict.
Strategia Națională de Apărare va marca momente importante, așa cum reiese și din conținutul său: centenarul Unirii și prima președinție rotativă a Consiliului UE pentru România. În același timp, remarc utilitatea acestui document în lumina posturii regionale pe care o deținem și prin necesitatea reiterării ferme a angajamentului și implicării noastre europene și euro-atlantice. Sesizez progresul de la dezideratul euro-atlantic și european la conceptul de furnizare a securității în regiune și constat imperativitatea unei viziuni integrate a unui președinte asupra întregii dimensiuni de apărare a valorilor, intereselor și identității naționale, cu toate elementele ce decurg din acest enunț. Atrag atenția asupra conceptului de securitate extinsă (este binevenită inserarea sa în strategie!) și în corelarea sa cu refacerea, consolidarea sau intensificarea unor elemente ale puterii naționale lăsate moștenire de Hans Morgenthau: populația, caracterul național, moralul național, calitatea diplomației și calitatea guvernării.
În plan diplomatic suntem pe un palier ascendent ce amplifică performanța noastră externă. Remarc, astfel, preocuparea acordată de Strategie dimensiunii diplomatice. Insist asupra elementelor date de moralul național prin care cetățeanului îi este generată starea de siguranță și încredere prin intermediul capacității statului de a fi o entitate performantă în atingerea obiectivelor sale și le privesc în strânsă legătură cu calitatea guvernării și cu meditație asupra flexibilității și predictibilității caracterului național.
Prefer să nu practic tipologia unor texte speculative și spectaculoase și să îmi afirm bucuria pentru că un domeniu fundamental – Educația – este prezent într-un document de maximă importanță strategică. Văd educația ca pe un domeniu prioritar în lumina actualului climat național, regional și internațional și subliniez faptul că aceasta este cheia în care trebuie privită România contemporană. Calitatea populației (asigurată de educație!) este o caracteristică particulară esențială a vitalității, puterii și capacității unui stat. Nu este o propoziție din zilele noastre, ci are semnificații și proveniențe istorice. Să ascultăm glasul istoriei…
Închei cu gândul și cu speranța la o Românie puternică prin ea însăși, prin puterea exemplului. O astfel de Românie va fi puternică și în Europa și în lume!
.
