Connect with us

EDITORIALE

DESPRE CULTURA DE SECURITATE

Published

on

Sebastian Sarbu

sebastian sarbu

Cultura de Securitate

Acest concept utilizeaza o noua abordare institutionala fata de promovarea dialogului cu actorii-institutiile publice, precum si validarea misiunii sociale a acestora in spiritul cunoasterii noilor tipuri de amenintari, riscuri si vulnerabilitati, la nivel individual, de grup, societal, national, regional si global. [Cultura de securitate – abordare institutionala moderna care promoveaza problematica securitatii; cunoasterea registrului de urgente publice de ordin politic, militar, economic, societal si ecologic; totalitatea notiunilor, ideilor si informatiilor de care dispun, la un moment dat, cetatenii statului, referitoare la valorile, interesele si necesitatile nationale de securitate; modalitate de dezvoltare a unor atitudini, motivatii si comportamente necesare apararii si protectiei personale, de grup si statale fata de vulnerabilitati, factori de risc, amenintari, stari de pericol sau agresiuni potentiale, precum si promovarii lor in mediul intern si international de securitate. [Dictionar modern de securitate publica].

Lupta impotriva terorismului, crimei organizate, criminalitatii transfrontaliere sunt realitati pe care reprezentantii societatii civile trebuie sa le cunoasca, pentru a participa, impreuna cu institutiile statului, la cunoasterea, prevenirea si combaterea acestor probleme. Iar cand provocarea este de ordin securitar, ea ar trebui sa ne priveasca pe toti in aceeasi masura.

Contextul geopolitic actual a transformat spatiul de interes strategic in care se afla Romania intr-o veritabila sursa, zona de tranzit si destinatie a unor activitati infractionale grave constand in: trafic ilegal de armament, munitii si explozivi; trafic de droguri; migratie ilegala si trafic de fiinte umane; trafic de produse contrafacute; activitati de spalare a banilor, etc.

Noile democratii din aceasta regiune continua, insa, sa se confrunte cu diferite fenomene negative care afecteaza calitatea actului de guvernare. In acest context, guvernarea ineficienta-efect al deficitului democratic si al coruptiei institutionale, ce se reflecta in manifestari de clientelism politic, ineficienta a administratiei publice, tendinte autoritariste si lipsa de transparenta si responsabilitate publica – submineaza cetatenilor in institutiile publice si poate constitui o amenintare majora la adresa securitatii statelor. In Romania, guvernarea ineficienta reprezinta un risc potential pentru dezvoltarea si implicit securitatea nationala, pe termen lung.

Coruptia reprezinta de asemenea o amenintare la adresa securitatii nationale, insa pe termen scurt, cu un impact negativ asupra nivelului de trai, drepturilor omului si libertatilor fundamentale, dar si a dezvoltarii economice sanatoase.

Noile amenintari asimetrice, globalizarea economica si informationala, problemele globale, cresterea interdependentei dintre state, in toate domeniile, anomia globala, reprezinta surse de insecuritate la adresa tuturor.

De aceea educatia si cultura de securitate, gestiunea crizelor, combaterea dezinformarii, reprezinta necesitati ale unei noi aparari colective, dar  care nu mai este realizata de stat, ca entitate politico-administrativa, ci de catre cetateni prin societatea civila, astfel incat sa se realizeze o descentralizare a resurselor, a informatiilor si responsabiltatilor, necesara prevenirii si gestiunii crizelor de securitate.

Securitatea azi,este un concept modern, care intr-o societate deschisa de tip democratic reprezinta o realitate sistemica, ingloband securitatea economica, sociala, cibernetica, siguranta alimentara, protectia drepturilor si libertatilor cetatenesti, etc.

Tocmai de aceea este nevoie ca cetatenii sa aibă acces la informatii, sa constientizeze nevoia de securitate, deoarece cultura de securitate nu este apanajul unui grup de  interese, a unei institutii birocratice, de tip inchis, cum era inainte in perioada etatismului comunist.

Un stat modern cauta sa identifice noi solutii de securitate, sa elaboreze o legislatie moderna de tip european in domeniu, si sa asigure resursele necesare dezvoltarii sistemului securitatii nationale. Cele mai importante resurse care trebuiesc organizate si valorificate corespunzator sunt resursa informationala si cea umana.

Fara dezvoltare durabila si un PIB satisfacator, care sa reprezinta starea de suficienta interna a unei natiuni, care sa-i permita sa devina un factor competitor pe plan international, suntem mai mult consumatori de securitate, decat generatori de securitate.

Rolul societatii civile este sa se implice activ in actiuni de educatie preventiva si de gestiune a noii realitati de securitate ca indicator al unei vocatii de factura euro-atlantica si comunitar-europeana. Obiectivul urmarit este stabilitatea, pacea si constructia unei societati moderne, democratice conectata la valorile euro-atlantice.

Securitatea cibernetica, terorismul si infrastructurile critice de informatii – noi provocari pentru  managementul culturii de securitate si spatiul geopolitic european. Obiectivele Uniunii Europene in noul context global.

La 30 martie 2009, Comisia Europeana a adoptat o comunicare privind protectia infrastructurilor critice de informatie – „Protejarea Europei de atacuri cibernetice si perturbatii de amploare: ameliorarea gradului de pregatire, a securitatii și a rezilientei” – prin care stabilea un plan („planul de actiune privind protectia infrastructurilor critice de informatie”) in vederea consolidarii securitatii si rezilientei infrastructurilor vitale ale tehnologiei informatiei și comunicatiilor (TIC). Obiectivul era acela de a stimula si sprijini dezvoltarea unui nivel ridicat al capacitatii de reactie, de securitate si de rezilienta, atat la nivel national, cat si la nivel european. Aceasta abordare a fost aprobata in linii mari de catre Consiliu în 2009. Planul de actiune privind protectia infrastructurilor critice de informatie este construit pe cinci piloni: pregatirea si prevenirea, depistarea si reactia, reducerea riscurilor si redresarea dupa incidente, cooperarea internationala si criteriile pentru infrastructurile critice europene din sectorul TIC. Acesta stabileste masurile care trebuie luate în legaturacu fiecare pilon de Comisie, statele membre si/sau industrie, cu sprijinul Agentiei Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice si a Datelor (ENISA).

Agenda digitală  pentru Europa, adoptată în mai 2010, si concluziile aferente ale Consiliului au subliniat viziunea comună conform căreia încrederea si securitatea sunt conditii prealabile fundamentale pentru utilizarea la scara larga a tehnologiei informatiei si comunicatiilor si pentru realizarea în acest fel a obiectivelor vizate de dimensiunea „crestere inteligenta” a Strategiei Europa 2020. Agenda digitala pentru Europa subliniaza necesitatea ca toate partile interesate sa-si unească fortele intr-un efort global pentru a garanta securitatea si rezilienta infrastructurilor TIC, prin acordarea unei importante speciale prevenirii, gradului de pregatire si sensibilizării, precum si pentru a dezvolta mecanisme eficiente si coordonate ca să poata reactiona la formele din ce in ce mai sofisticate de atacuri si infractiuni cibernetice.

Aceasta abordare garantează că atât dimensiunea preventivă, cât şi cea de reacţie, sunt provocări de care se tine seama in mod corespunzător.

Comisia a adoptat in septembrie 2010 o propunere de directiva privind atacurile impotriva sistemelor de informatii . Aceasta vizeaza consolidarea luptei împotriva atacurilor  cibernetice prin apropierea sistemelor de drept penal ale statelor membre si prin imbunatatirea cooperarii intre autoritatile judiciare si alte autoritati competente. De asemenea, propunerea introduce unele dispozitii privind modalitatea de combatere a noilor forme de atacuri cibernetice, în speta botneturile. Comisia a înaintat în acelasi timp si o propunere pentru un nou mandat de consolidare si modernizare a Agentiei Europene pentru Securitatea Retelelor Informatice și a Datelor (ENISA) in vederea cresterii gradului de încredere si a securitatii retelelor. Consolidarea si modernizarea ENISA va permite Uniunii Europene, statelor membre și partilor interesate din sectorul privat să își dezvolte capacitatile si pregătirea în vederea prevenirii, detectării si abordării provocărilor care tin de securitatea informatică.

Si nu în ultimul rând, Agenda digitală pentru Europa, Programul de la Stockholm/planul de actiune al acestuia si Strategia de securitate internă a UE in actiune subliniazaangajamentul Comisiei de a construi un mediu digital în care toti europenii sa-si poata exprima intregul potential economic si social. Tocmai de aceea cultura de securitate, implica securitatea cibernetica dar, in acelasi timp, vine cu solutii proactive, in scopul folosirii potentialului uman si a participarii democratice a comunitatii, care pote descuraja amenintarile de securitate. Comunicarea Comisiei Europene face bilantul rezultatelor obtinute de la adoptarea planului de actiune privind protectia infrastructurilor critice de informatie. Ea descrie masurile viitoare preconizate pentru fiecare actiune, atât la nivel european, cat si international si se concentrează, totodata, asupra dimensiunii globale a provocarilor si a importantei intensificarii cooperarii dintre administratiile statelor membre si sectorul privat la nivel national, european si international, pentru a se trata interdependentele la nivel global.

Au apărut amenințari noi si mai sofisticate din punct de vedere tehnologic.

Dimensiunea geopolitica globala a acestora devine din ce în ce mai clara. Asistam in prezent la o tendința de utilizare a tehnologiilor informatiei si comunicatiilor in scopul suprematiei politice, economice si militare, inclusiv prin capacitati ofensive. „Razboiul cibernetic” si „terorismul cibernetic” sunt uneori mentionate în acest context.

In plus, dupacum o arata si recentele evenimente sud-mediteraneene, unele regimuri sunt pregatite si capabile sa interzica sau sa submineze in mod arbitrar accesul propriilor lor cetateni la mijloacele informatice de comunicare – in special internetul si comunicatiile mobile – in scopuri politice. Astfel de interventii interne unilaterale pot avea consecinte grave asupra altor parti ale lumii .

Pentru a intelege si mai bine aceste diferite amenintari, poate fi util să le impartim  in urmatoarele categorii: pentru exploatare, cum ar fi „amenintarile avansate persistente”,  in scopul spionajului economic si politic (de exemplu, GhostNet), furtul de identitate, recentele atacuri impotriva sistemului de comercializare a cotelor de emisii  sau împotriva sistemelor informatice guvernamentale; pentru sabotaj, cum ar fi atacurile de tip DDoS (Distributed Denial of Service – blocarea distribuită a serviciului) sau spamurile generate prin botneturi (de exemplu, rețeaua Conficker de 7 milioane de calculatoare si reteaua Mariposa din Spania de 12,7 milioane de calculatoare  Stuxnet si intreruperea mijloacelor de comunicare; pentru distrugere. Acesta este un scenariu care inca nu s-a materializat, insa, data fiind utilizarea crescanda a TIC în infrastructurile critice (de exemplu, retelele inteligente si retelele de distributie a apei), el nu este exclus pentru anii care vin. Provocarile viitoare nu sunt specifice Uniunii Europene (UE) si nici nu pot fi rezolvate doar de UE. Gradul din ce în ce mai ridicat de utilizare a TIC si a internetului permite o comunicare, o coordonare si o cooperare mai eficienta, rentabilă si economica intre partile interesate si are drept rezultat un ecosistem dinamic de inovare în toate domeniile vietii.

Expertii grupului Kaspersky Lab au elaborat raportul privind prognozele amenintarilor pe 2013 si 2014, raport dat publicitatii in decembrie 2013, si continand urmatoarele date statistice, insotite de o harta a infractiunilor informatice :

  1. Maximul  de risc (peste 60%): patru tari incluzand Vietnam (68.1%), Bangladesh (64.9%), Nepal (62.4%) si Mongolia (60.2%).
  2. Inalt risc 67 de tari , incluzand India (59.2%), China (46.7%), Kazakhstan (46%), Azerbaijan (44.1%), Rusia (41.5%), majoritatea tarilor din Africa.
  3. Rata moderata a atacurilor cibernetice (virusi informatici) (21-40.99%). 78 tari de pe intreg globul, incluzand tari europene, ca :Spania (36%), Franta (33.9%), Portugalia (33.1%), Italia (32.9%), Germania (30.2%),  SUA (29%), UK (28.5%),  Elvetia (24.6%), Suedia (21.4%), dar si tari de referinta  ca Ucraina (37.3%), Brazilia (40.2%), Argentina (35.2%), Chile (28.9%), Coreea de Sud (35.2%), Singapore (22.8%).
  4. Rata a virusarii (infectarii IT)  slabe-locale (0- 20.99%). Noua tari din intreaga lume.

inf

Dupa cum vedem exista o rata moderata in Uniunea Europeana pentru anul 2013, cat despre 2014, desi nu exista prea multe diferente, fiind deocamdata prea devreme pentru o evaluare, care se face la  sfarsitul fiecarui an, aceeasi experti prognozeaza importante amenintari cibernetice (infractiuni informatice) in domeniul financiar si cel al spionajului cibernetic. Aici tinta sunt banii din portofelele cetatenilor, dar si cea privind obtinerea ilegala de informatii economice, secrete bancare. Concluzia care se desprinde la acest capitol este ca atacurile cibernetice de orice tip, reprezinta o amenintare asimetrica, dar reala la adresa bunastarii economice si securitatii statelor.

Este rolul societatii civile, dar si al mass-media privind informarea şi necesitatea de implementare a culturii de securitate, a solutiilor tehnice elaborate de catre  centrele de analiza de intelligence cu profil inovator si care promoveaza excelenta educationala.

In prezent  amenintarile pot aparea în orice parte a lumii si, din cauza interconectarii globale, pot afecta orice parte a lumii.

Trebuie sa avansam în directia constientizarii la nivel mondial a riscurilor pe care le presupune utilizarea masiva de către toate segmentele societatii a tehnologiilor informatiilor si comunicatiilor. Mai mult, trebuie să concepem strategii pentru a gestiona aceste riscuri in mod adecvat si eficient, fie caeste vorba de prevenirea, combaterea, reducerea sau abordarea lor. Agenda digitala pentru Europa lanseaza o invitatie pentru „organizarea cooperarii actorilor relevanti […] la nivel global pentru ca acestia sa fie in masura sa combata si sa reduca riscurile la adresa securitatii” si stabileste obiectivul de a „coopera cu partile interesate la nivel mondial pentru consolidarea gestionarii globale a riscurilor in sfera digitala si cea fizica si pentru adoptarea de măsuri specifice coordonate la nivel international impotriva infractiunilor informatice si a atacurilor la adresa securitatii”.

Educatia, cercetarea stiintifica si cultura de securitate

Dimensiunea intelectuala, educationala si culturala a securitatii nationale. Apararea tarii si realizarea starii de securitate nationala presupun in primul rand un demers intelectual creativ, fiind importante educatia, cercetarea si cultura de securitate.

Altfel, o natiune nu poate fi competitiva pe plan international si nu isi poate utiliza resursele, tehnologia si potentialul uman de care dispune, fiind un consumator de securitate si nu un furnizor de securitate. Dezvoltarea este o conditie a libertatii, iar securitatea este mijlocul prin care valorile si normele create de catre societate sa genereze starea de echilibru si siguranta in exercitarea libertatilor fiecarui cetatean. Dreptul la informatie devine un angajament al intregii societati, care constientizeaza acest drept ca o obligatie, in momentul in care securitatea, democratia, pacea si libertatea sunt amenintate.

Educatia este primul pilon, care permite apararii nationale si sectorului de securitate sa se adapteze pentru a raspunde noilor provocari. Avem nevoie de o noua calitate a invatamantului militar, de ordine publica si de informatii, ceea ce presupune deplina compatibilizare a programelor de invatamant cu cele ale tarilor NATO si UE.
Industria de securitate privata reprezinta viitorul industrie si sistemului public de securitate. Tehnologia este materializarea unor noi concepte si inovatii care sa satisfaca cerintele moderne de securitate.

Al doilea pilon este reprezentat de cercetarea stiintifica, demers important pentru intelegerea naturii amenintarilor actuale, studiind implicatiile acestora. Aceasta intelegere trebuie sa fie transferata institutiilor statului intr-un mod care sa le permita sa dezvolte politici adecvate. In egala masura, este important ca opinia publica, societatea civila, diverse centre de reflectie si gandire sa poata participa la acest efort, contribuind cu propria expertiza.

Cel de-al treilea pilon este ’’cultura de securitate’’ prin care intelegem norme, valori, atitudini sau actiuni care determina intelegerea si asimilarea conceptului de securitate si a celorlalte concepte derivate: securitate nationala, securitate internationala, securitate colectiva, insecuritate, securitate cooperativa, politica de securitate etc. Dezvoltarea invatamantului de stiinte sociale – in special stiinte politice, relatiile internationale studiile de securitate – a condus la democratizarea domeniului apararii si securitatii nationale. Ca urmare a numarului tot mai mare de studenti si absolventi specializati in aceste discipline, expertiza nu mai este apanajul statului, ceea ce are un efect pozitiv asupra dialogului dintre stat si societatea civila, contribuind la cresterea calitatii actului de guvernare in zona apararii si securitatii nationale. ( vezi Strategia Naţională de Apărare, 2010)

Cu ajutorul informatiilor de tip OSINT si HUMINT (prin evaluarea, coroborarea, analiza si interpretarea datelor) se extrag concluziile si se identifica posibilele moduri de evolutie a evenimentelor, structurile specializate furnizand cultura de securitate prin proiectele pe care le dezvolta si le implementeaza (actionand atat preventiv, cat si ofensiv, prin initiative de natura a descuraja desfasurarea de actiuni impotriva sigurantei personale, de grup sau societale, precum si de a influenta in directia consolidarii acesteia). Ele reusesc sa creasca, in termeni reali, valoarea indicilor de siguranta din mediul de referinta si sa construiasca, proactiv, premise de prezervare si afirmare viitoare a intereselor comunitatii.

Pentru a stabili caile concrete de prevenire a materializarii unui risc si /sau de combatere a unei amenintari, cultura de securitate furnizează expertiza necesara, oferind informatii in scopul cunoasterii tendintelor, a faptelor, cat si a circumstantelor evenimentiale, care includ:

  • teritoriul relevant (locatie,regiune,zona,tara);
  • domeniile de interes (directiile de actiune);
  • problemele specifice si cazurile propriu-zise;
  • riscurile la adresa dezvoltarii nationale;
  • apărarea valorilor fundamentale si sociale;
  • securitatea informationala;
  • mediul social.

Obiectivele societatii civile pe linia educaţiei şi culturii de securitate implica :

  • Stimularea interesului si preocuparilor institutiilor si persoanelor particulare fata de Cultura/Educatia de Securitate, prin intermediul mass-media si a altor actiuni de promovare directionate in acest sens;
  • Integrarea in institutiile de invatamant – la nivel primar,gimnazial, liceal si superior – a Educatiei pentru Securitate atat pentru copii si adolescenti, cat si in institutii publice pentru adulti, prin organizarea de cursuri, conferinte, simpozioane, traininguri si seminarii, intalniri, colocvii, vizionari, workshopuri, grupuri de discutii, mese rotunde, tabere, excursii si alte activitati recreativ-educationale;
  • Editarea, publicarea si difuzarea de materiale informative si stiintifice,carti, reviste, pliante si alte materiale tiparite si audio-vizuale;
  • Stabilirea de contacte si colaborarea permanenta cu institutiile stiintifice din tara si din strainatate, cu expertii in domeniu, precum si cu alte organizatii-institutii guvernamentale sau non-guvernamentale care au ca domeniu de interes Cultura de Securitate si domeniile conexe;
  • Atragerea, sprijinirea si indrumarea persoanelor fizice sau juridice care doresc sa se initieze si sa se perfectioneze in domeniul securitatii, protectiei personale, managementului educaţional al culturii de securitate, precum si a tuturor celor interesati de Cultura de Securitate;
  • Desfasurarea de actiuni concrete, in limitele de competenta a academiei, in vederea prevenirii si combaterii agresiunii/violentei – asigurarii protectiei personale, de grup si societale;
  • Participarea la proiecte, conferinte si sesiuni de comunicari stiintifice avand ca subiect domeniul Securitatii organizate/sprijinite de institutii de invatamant superior din Romania si din strainatate, autoritati publice locale si centrale precum si de institutii cu atributii in domeniul securitatii nationale etc.

Este necesara promovarea, dezvoltarea si implementarea unor proiecte/modele si standarde de securitate comunitara si individuala pentru crearea unei Culturi de Securitate, prin cercetare, studii, informare si educatie in parteneriat cu institutiile de invatamant atat de stat cat si private, precum si cu institutii de tip medical, militar, politie, justitie, religios dar si cu organizatii guvernamentale si non-guvernamentale, avand ca finalitate dezvoltarea unei comunitati careia ii pasa de siguranta cetatenilor sai, precum si promovarea cunoasterii, respectului si increderii reciproce intre membrii si institutiile comunitatii.

 

de Sebastian Sarbu analist militar, membru al Clubului Presei Transatlantice, cerc.dir.stiint. Centrul de Cercetare si Studii de Securitate Publica

.

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

EDITORIALE

Greutatea medaliei europene Carol cel Mare de la pieptul unui român pentru o Românie europeană și transatlantică

Published

on

© European Union 2021

Corespondență din Aachen

Rândurile ce urmează transcend dimensiunea personalizată a momentului în care președintele Klaus Iohannis a devenit primul lider român și abia al șaselea din Europa Centrală și de Est care este laureat al Premiului Carol cel Mare, o distincție care îl plasează pe orice posesor în galeria celor care au modelat, într-un fel sau altul, cu o intensitate și impact diferite, Europa unită.

Momentul a intrat în coliziune emoțională cu tragedia de la spitalul din Constanța. A treia din ultimele luni pentru un sistem sanitar îmbolnăvit și adesea în moarte în clinică încă din perioada pre-pandemie. Într-un stat incapabil, eșuat după cum însuși președintele și-a asumat să cuvânteze, să își protejeze cetățenii, premiul Carol cel Mare decernat indirect României prin intermediul șefului statului a făcut obiectul unor răsturnări contextuale, ironii și critici nefondate.

Decernarea Premiului Carol cel Mare 2020 a fost programată pentru data de 21 mai 2020 în urma unui anunț făcut în decembrie 2019, însă amânată succesiv din cauza pandemiei până la 2 octombrie 2021. Momentul a fost îndelung pregătit, iar situația nefericită a unei tragedii pentru care trebuie să blamăm 32 de ani de guvernări a fost, din nou, exploatată negativ. 

În schimb, dacă mulți din România nu au putut să înțeleagă importanța decernării acestui premiu unui român, Europa a înțeles prin ce trece România. Forumul European Carol cel Mare, la solicitarea președintelui Iohannis, a găzduit un moment de reculegere în memoria victimelor, iar președintele Consiliului European, care a susținut tradiționalul discurs de laudatio pentru acordarea premiului, și-a început această alocuțiune cu un mesaj de condoleanțe. Așa arată, într-o primă înfățisare, compasiunea și omagiul într-o Europă a solidarității și a valorilor democratice. Într-o a doua înfățișare revine în sarcina Guvernului să activeze, la necesitate, Mecanismul European de Protecție Civilă pentru a primi sprijin în cazul unor astfel de tragedii, dacă autoritățile naționale se dovedesc depășite.

Umbrită de evenimentul funest din România, ceremonia acordării Premiului Carol cel Mare surprinde imagologia unui popor pro-european, dar mai mereu în opoziție cu cei care dețin puterea, fie efectivă, fie de reprezentare. Un aspect de mentalitate, probabil provincială, pe care cu toții îl putem îmbunătăți atunci când deplângem potențiala influență redusă a României în cercurile decizionale europene și euro-atlantice.

Deși întreaga suită de discursuri a evocat personalitatea lui Klaus Iohannis – de la apărător al statului de drept la un creator de punți între Europa veche occidentală și Europa nouă răsăriteană -, în fapt ea a omagiat un popor care i-a incredințat actualului președinte, în două rânduri, misiunea de a conduce România.

Numai aruncând o privire succintă peste cuprinzătoarea listă de laureați regăsești personalități istorice – de la părinții fondatori ai UE la mari politicieni americani definitorii pentru relația transatlantică și la liderii europeni ai ultimelor trei decenii care au avut curajul unor decizii ce au adus și România în Uniunea Europeană – avem o primă mostră a importanței acestei distincții.

În auspiciile unor monumente sacre și politice ale Europei, cu peste 1200 de ani, respectiv peste 600 de ani de tradiție – Domul și Primăria din Aachen – Premiul Carol cel Mare este decernat anual pentru contribuția pe care un cetățean, adesea lideri politici, o aduce unității europene. Este acel tip de eveniment cu o istorie aparte din care decurge respectul și unitatea între țările membre ale Uniunii prin intermediul reprezentanților aleși sau numiți.

Argumentația care a stat la baza acestui premiu și-a produs sâmbătă efectele și este o recunoaștere a rolului pe care România l-a avut în Europa acelui moment, anul 2019, când Klaus Iohannis a fost declarat viitor laureat. 

Era capătul de linie al unui an ce: 1) debuta cu o președinție a Consiliului UE condusă de un guvern a cărui garanție parlamentară plasa România mai aproape de articolul 7 din Tratatul UE privind încălcarea valorilor europene; 2) continua cu un mandat de succes în negocieri diplomatice pe dosare cheie pentru viitorul Europei (vezi directiva gazului); 3) oferea o oază de prospețime viitorului Uniunii Europene prin summitul de la Sibiu; 4) repurta victorii electorale pentru platforma pro-europeană și pro-stat de drept a președintelui Iohannis (referendum și realegere la Cotroceni).

Cele patru rațiuni oferite mai sus erau îmbrăcate de contextul regional în care România pendula între insula de stabilitate europeană într-o mare iliberală eurosceptică și deriva spre naționalism. Iar insula de stabilitate își câștiga dreptul pentru care sute de mii de români manifestaseră în stradă, începând din 2017.

Aceste evoluții au făcut posibil momentul din 2 octombrie 2021, când Klaus Iohannis a devenit primul român laureat al Premiului Carol cel Mare. Nu putem prezuma dacă România ar fi primit acest premiu dacă nu Klaus Iohannis ar fi fost destinatarul, dar Klaus Iohannis a arătat în discursurile sale de la Aachen că nu ar fi putut purta cu mândria unui patriot român și european medalia Carol cel Mare dacă nu îi avea alături pe românii pro-europeni.

Semnificația acestei medalii nu este deci una exclusiv personală – un jalon într-o eventuală carieră europeană post-Cotroceni -, ci oferă un nou prilej de reafirmare românească în Europa și de a conta în circuitul deciziilor de la Bruxelles. De aceea, nu au fost întâmplătoare nici pledoariile lui Klaus Iohannis pentru aderarea României la Schengen, respingerea unei Europe cu mai multe viteze sau mustrarea atitudinii revizioniste a Ungariei privind Trianonul.

Deloc coincidente au fost și inserțiile lui Charles Michel, autor al discursului de laudatio, privind “2022 – anul apărării europene” sau înscrierea autonomiei strategice a UE în “spiritul de la Sibiu” al Declarației Summitului din 9 mai. Bruxelles-ul cunoaște afinitatea transatlantică a României, iar “rolul de constructor de punți” între Europa de Vest și de Est pentru care a fost celebrat Iohannis este la fel de potrivit pentru puntea dintre țărmurile americane și europene ale Atlanticului de Nord.

În fond, semnificația Premiului Carol cel Mare nu este îndreptată spre prețuirea și omagierea rolurilor trecute, ci un îndemn pentru acești “arhitecți politici” să continue modelarea Europei viitorului. Când cancelarul federal Konrad Adeunauer (1954) era distins cu această medalie încă nu pusese bazele Tratatului de reconciliere franco-germană de la Elysee (1963). Când cancelarul federal Helmut Kohl și președintele francez Francois Mitterand primeau în comun premiul (1988), Germania încă nu fusese reunificată și Europa extinsă. Iar când lideri precum Angela Merkel (2008), Donald Tusk (2010) sau Emmanuel Macron (2018) intrau în galeria marilor oameni de stat ai Europei, erau la începutul unei promițătoare/ prodigioase cariere în slujba cauzei Europei unite.

Fie și numai din această ultimă incursiune cu istoria premiului care poartă numele celui supranumit “Pater Europae” este necesar să înțelegem că rolul României europene și transatlantice este într-atât de mare pe cât îl dorim noi să fie.

Continue Reading

EDITORIALE

Starea Uniunii Europene: Cinci lucruri de reținut în România după discursul Ursulei von der Leyen

Published

on

© European Union 2021 - Source : EP

Discursul președintelui Comisiei Europene privind Starea Uniunii Europene, susținut anual în Parlamentul European, are toate șansele să treacă neobservat la București. Acest lucru este probabil nu pentru că spre deosebire de anii anteriori cel sau cea care ocupă fotoliul de lider al executivului european nu a menționat România, ci pentru că agenda națională este puternic cuplată la tranșarea disputelor politice care afectează bunul mers al agorei.

În fapt, am fost martorii unui discurs pregătit și livrat într-un mod remarcabil din punct de vedere politic, pe alocuri strategic, cu doze ideologice și cu mult fond emoțional.

Toate aceste aspecte nu trebuie trecute cu vederea în România, căci ele fac parte din marea dezbatere europeană și din schema procesului decizional la care și Bucureștiul este parte prin reprezentarea ministerială în Consiliu și prezidențială în Consiliul European, iar cetățenii prin intermediul europarlamentarilor români.

Parcurgând etapizat un discurs dens și cu un puternic sens metaforic, câteva idei-fulger se desprind și au sens politic și strategic pentru România:

Uniunea Europeană, lider mondial al procesului de vaccinare – este un fapt concret alimentat de cifre și aspecte factuale. În același timp, reprezintă o dovadă că modelul european și occidental de dezvoltare încă deține ingredientele pentru a depăși cu succes suita de crize cu care ne confruntăm, cel mai adesea în parteneriat cu aliații strategici cu care împărțim cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Însă, acest statut al Europei face notă discordantă cu situația României, statul membru cu al doilea cel mai scăzut număr al persoanelor imunizate anti-COVID-19. O frază cheie rostită de Ursula von der Leyen – “Am ținut seama de știință” – nu se aplică României. O altă frază însă – “O pandemie este un maraton, nu un sprint” – ar mai putea să ne acorde o a doua șansă în a revitaliza campania de vaccinare.

Redresarea prin PNRR înseamnă reforme, nu bani – Aprobarea planului de redresare trimis de România la Bruxelles urmează să aibă loc curând. Timpul pierdut până la închiderea acestui circuit de avizare este inutil a mai fi calculat, însă ce urmează este crucial: obținerea pre-finanțării și implementarea proiectelor. Ursula von der Leyen a rostit clar, în discursul său, că reformele trebuie bazate pe recomandările din Semestru European și că adițional va fi relansată o dezbatere privind revizuirea guvernanței europene.  În egală măsură, dimensiunea luptei împotriva schimbărilor climatice a depășit stadiul conceptual, mai ales că aceasta prevede dezvoltarea surselor alternative și nepoluante de energie în contextul pachetului “Pregătiți pentru 55%”. Este un semnal că tema trebuie să devină dominantă și în România, fie că vorbim de energii de tranziție sau reconversie industrială.

Un summit european privind apărarea – Ursula von der Leyen a anunțat în discursul său platforma cu care președinția lui Emmanuel Macron peste Europa, prin prisma deținerii președinției Consiliului UE, va străluci în prima jumătate a anului viitor. Va fi, probabil, un cadru politic de aprobare a Busolei Strategice a Uniunii Europene care va rivaliza cu summitul NATO de la Madrid din vara lui 2022 privind adoptarea următorului Concept Strategic. Faptul că acest summit va fi precedat de adoptarea unei noi Declarații Comune UE-NATO este de bun augur pentru interesele strategice și de securitate ale României. Crearea unei Uniuni Europene a Apărării oferă deopotrivă oportunități și provocări, iar miza principală a României este să nu fie intensificat ecartul politic dintre promotorii-lideri ai apărării europene și partenerul strategic american.

Politica europeană de securitate cibernetică – o șansă pentru România – Dimensiunea apărării a depășit de ceva timp spațiul clasic și convențional, iar tendințele continuă a fi dominate în lumea transatlantică de modul în care NATO se raportează la noile amenințări precum cyber sau spațiu. Legătura operată de Ursula von der Leyen în discursul său între apărare și securitate cibernetică a oferit prilejul anunțării intențiilor de a edifica o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv de o legislație privind standardele comune, în cadrul unui nou Act european privind reziliența cibernetică. În acest sens, demersurile României – care a înființat un Centru euro-atlantic pentru reziliență și care va găzdui Centrul UE de securitate cibernetică – au un culoar potrivit de a se materializa mai departe.

Valori, stat de drept și disputa ideologică care împarte Europa – Nu mai este un secret pentru nimeni că antiteza dintre progresismul liberalilor occidentali și naționalismul tradiționalist al conservatorilor răsăriteni a devenit teatrul ciocnirilor ideologice în UE. În România, această dispută ideologică nu este la fel de bine conturată la nivel politic. În schimb, o rezoluție precum cea adoptată de Parlamentul European în ajunul discursului SOTEU privind comunitatea LGBTIQ și caracterul obligatoriu al hotărârilor CJUE merită măcar un spațiu articulat de dezbatere în România. Memoria recentă a asaltului asupra justiției și riscul activării articolului 7 din Tratatul UE, menținerea MCV și apariția unui instrument anual privind monitorizarea statului de drept și condiționarea fondurilor de eventuale derapaje sunt elemente suficiente care denotă că subiectul nu poate și nu trebuie să fie ocolit în România.

Un element aparte ține de fondul emoțional.

Cred că este pentru prima dată când, după modelul discursului SOTU susținut de președintele SUA, un președinte al Comisiei Europene are un oaspete de onoare la discursul său anual din plenul Parlamentului European. Această practică este utilizată în SUA pentru a arăta atenția pe care un lider de la Casa Albă o acordă diferitelor probleme de natură internă sau internațională.

În cazul UE, Ursula von der Leyen a invitat-o pe Beatrice Vio, o sportivă din Italia care a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Tokyo la numai 119 zile după ce a trecut printr-o invervenție chirurgicală, pentru a oferi un chip “unei Uniuni Europene care are suflet și viitor”.

Un gest remarcabil pentru un discurs politic concentrat pe realizări, dar și pe ocolirea unor carențe precum apărarea valorilor comune.

Însă, același fond emoțional l-am întâlnit și în România în timpul protestelor din 2017 pentru apărarea valorilor europene sau la baia de mulțime a liderilor europeni de la Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019.

Este, deci, vital ca România să nu își altereze acest suflet european. Dincolo de metafore, acest lucru înseamnă implementarea reformelor asumate, investiții strategice prin PNRR și celelalte programe prin fonduri europene și atingerea bornelor precum aderarea la Schengen, ridicarea MCV și pregătirea terenului pentru aderarea la zona euro.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
COMISIA EUROPEANA6 mins ago

Comisia Europeană adoptă măsuri pentru a face programele Erasmus+ și Corpul european de solidaritate mai incluzive: Toată lumea trebuie să poată beneficia de aceleași oportunități

CONSILIUL EUROPEAN38 mins ago

Angela Merkel, elogiată la cel de-al 107-lea și (probabil) ultimul său Consiliu European dintr-un total de 214. Veteranul lider al UE se îndreaptă către panteonul integrării europene

U.E.1 hour ago

Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, s-a întâlnit la Bruxelles cu Marine Le Pen, liderul extremei drepte franceze și oponentă a lui Emmanuel Macron

COMISIA EUROPEANA1 hour ago

Comisia Europeană invită tinerii să participe la un sondaj dedicat Anului European al Tineretului 2022: Fă-ți și tu vocea auzită

POLITICĂ2 hours ago

Liderul PMP Cristian Diaconescu salută noul plan de apărare al NATO: Noi structuri aliate, de reacție rapidă, pentru securitatea României

COMISIA EUROPEANA2 hours ago

Reprezentanța Comisiei Europene în România și 20 de ambasade la București, declarație comună pentru combaterea violenței împotriva femeilor: Pandemia face această cauză și mai importantă

NATO2 hours ago

NATO: România, între cele 17 aliate fondatoare ale primului fond de inovare din istoria Alianței Nord-Atlantice

CONSILIUL UE3 hours ago

Consiliul UE va aproba pe 28 octombrie planul național de redresare și reziliență al României. Bucureștiul va putea accesa o prefinanțare de 3,6 miliarde de euro

CONSILIUL EUROPEAN3 hours ago

Klaus Iohannis, poziție tranșantă la Bruxelles: România va dezvolta centralele pe energie nucleară și rețeaua de gaze naturale. Am insistat ca acestea să fie finanțabile prin bani europeni

Nicolae Ștefănuță3 hours ago

Influence Index 2021: Nicu Ștefănuță, cel mai influent eurodeputat român în domeniul politicii de sănătate

NATO2 hours ago

NATO: România, între cele 17 aliate fondatoare ale primului fond de inovare din istoria Alianței Nord-Atlantice

CONSILIUL EUROPEAN3 hours ago

Klaus Iohannis, poziție tranșantă la Bruxelles: România va dezvolta centralele pe energie nucleară și rețeaua de gaze naturale. Am insistat ca acestea să fie finanțabile prin bani europeni

POLITICĂ1 day ago

Klaus Iohannis îl desemnează pe ministrul apărării Nicolae Ciucă drept candidat la funcția de prim-ministru

Marian-Jean Marinescu1 day ago

Eurodeputatul Marian-Jean Marinescu speră ca ”viitorul apropiat să ne arate că Dunărea va contribui la Green Deal și la dezvoltarea economică a tuturor” statelor străbătute de acest fluviu

Cristian Bușoi1 day ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie și energie din PE, atrage atenția Comisiei Europene: Companiile din România și din întrega UE au nevoie de sprijin pentru captarea metanului

Cristian Bușoi1 day ago

Eurodeputatul Cristian Bușoi, intervenție în Parlamentul European: COP26, un moment în care să arătăm că ”Green Deal nu este doar o strategie de mediu, ci și o strategie trigger pentru o UE modernă”

Cristian Bușoi2 days ago

Criza energetică: Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru energie, cere din Parlamentul European adoptarea, cât mai repede, a ”taxonomiei pentru gazele naturale și energia nucleară”

NATO2 days ago

Klaus Iohannis l-a primit pe șeful Pentagonului: SUA sunt hotărâte să își mențină angajamentul ferm în regiunea Mării Negre și salută contribuţia majoră a României în cadrul NATO

COMISIA EUROPEANA2 days ago

Ursula von der Leyen: UE va veni la COP26 cu cel mai înalt nivel de ambiție privind accelerarea tranziției climatice. O facem pentru toate generațiile viitoare!

COMISIA EUROPEANA2 days ago

Criza energetică: Ursula von der Leyen anunță că va prezenta la începutul lui 2022 o strategie pentru dialog internațional privind domeniul energiei: UE trebuie să-și diversifice furnizorii

Team2Share

Trending