Este în firea omului să nu își dea seama decât prea târziu de importanța unor lucruri vitale. Câți dintre noi conștientizăm importanța aerului, a apei sau a hranei? Câți dintre noi ne dăm seama că revoluția industrială și cea tehnologică au avut propriul preț în ceea ce privește afectarea mediului natural? Și, mai ales, câți dintre noi suntem
conștienți că, fiecare în parte, ar trebui să facem ceva zilnic pentru a putea să oprim la timp afectarea ireversibilă a mediului natural în care trăim?
V-ați mai putea imagina astăzi viața ca acum 100 de ani? Fără curent electric în majoritatea localităților? Sau ca acum 70 de ani, fără posibilitatea de a călători rapid oriunde ne dorim? Sau ca acum 30 de ani, fără calculatoare personale, fără telefoane mobile sau fără rețele de socializare și, mai ales, fără acces instantaneu la informațiile pe care le căutăm? Comparând astfel lucrurile putem realiza, chiar dacă nu în întregime, dimensiunea progresului tehnologic din ultimii douăzeci de ani…
Însă toate aceste lucruri și rezultatele lor benefice au avut, în timp, și efecte pe care lumea nu trebuie să le mai ignore, pentru că au generat schimbări climatice care amenință însăși existența omenirii.
Recent, liderii lumii s-au reunit la Paris în cadrul unei Conferințe ONU pe tema modificărilor climatice pentru a încheia un acord istoric în privința încălzirii globale. Deciziile luate reprezintă semnalul unei îngrijorări majore privind situația în care ne aflăm, dar și al necesității de a schimba, cât nu este prea târziu, modul în care ne raportăm la mediul în care trăim.
Chiar și energia nucleară, considerată cândva cea mai eficientă și una dintre cele mai sigure, și-a dovedit limitele, provocând dezastre care au afectat viețile și sănătatea a milioane de oameni. Din punctul de vedere al României, cel mai grav accident de acest tip a fost cel de la Cernobîl (Ucraina), în 1986. Efectele se resimt în țara noastră și azi, prin creșterea incidenței îmbolnăvirilor de cancer, îndeosebi cel tiroidian. Un studiu clinic efectuat la Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova arată că numărul de cazuri noi a crescut de la 150 în 1987 la 341 în 2001.
În România funcționează în prezent Centrala Nuclearo-Electrica (CNE) Cernavodă, în cadrul căreia sunt în funcțiune două unități nucleare de câte 700 MW electrici fiecare, echipate cu reactoare de tip CANDU (abreviere care vine de la CANADA, DEUTERIU, URANIU). Alte trei unități sunt în conservare (adică parțial construite). Reactorul CANDU funcționează cu fascicule combustibile pe bază de uraniu natural, fiind răcit și moderat cu apă grea.
Am stat de vorbă cu un specialist din cadrul CNE Cernavodă, care ne-a spus că orice centrală nucleară din lume prezintă riscuri asociate cu exploatarea, cum ar fi, spre exemplu, scăpări de produși de fisiune (niște otrăvuri care apar în procesul de „ardere” al combustibilului în zona activă a reactorului) în mediul înconjurător.
Dar cel mai mult ar trebui să ne îngrijoreze, spune expertul, instalația nucleară de la Kozlodui (Bulgaria), aflată în apropierea graniței cu țara noastră, în cazul acesteia probabilitatea ca pericolele de care vorbim să se manifeste fiind mult mai mare din cauza fiabilității mult mai scăzute.
Ne putem simți mai liniștiți la gândul că la noi producerea unui accident precum cel de la Fukushima este improbabilă, datorită tipului diferit de centrală, poziționării ei geografice, condițiilor naturale etc. Conform proiectului, centrala de la Cernavodă ar trebui să reziste unui cutremur de gradul 8 (pe scara Richter). Ce s-ar putea întâmpla la cutremure mai mari de gradul 8, este greu de cuantificat.
Din păcate însă, cu toate că subiectul independenței energetice este unul de actualitate în contextul în care Rusia practică șantajul energetic în politica sa externă față de țările Uniunii Europene (implicit și față de România), preocuparea autorităților în domeniu este una care lasă de dorit. Vorbim mai degrabă, potrivit specialistului, de mimarea unui interes formal de către decidenți, care se reflectă prin acordarea unor bugete de subzistență pentru cercetare și inovare în domeniu și susținerea insuficientă investițiilor în energie regenerabilă.
Activiștii Greenpeace spun însă că niciunul dintre cele peste 400 de reactoare nucleare din lume nu este imun la erori umane, dezastre naturale sau alte incidente serioase care ar putea provoca un accident. Milioane de oameni care trăiesc în apropierea reactoarelor nucleare sunt supuși riscului. Soluții durabile pentru depozitarea deșeurilor nucleare nu există, iar inflexibilitatea energiei nucleare nu reprezintă o soluție pentru un mix energetic de viitor.
Din păcate, renunțarea la sursele clasice de energie, cum ar fi cea obținută din combustibili fosili (gaze, petrol, cărbune) și cea nucleară, nu va putea fi posibilă într-un orizont de timp scurt. Într-un scenariu optimist, extinderea la scară globală a energiilor regenerabile (solară, eoliană, termală) va dura cel puțin 50 de ani.

Până atunci însă, soluția va depinde de fiecare dintre noi, de responsabilitatea și de puterea de a înțelege că alegerea pe care o vom face pentru protejarea mediului sau distrugerea lui (prin consumul de resurse și poluare) va fi esențială pentru viitorul nostru.
Din acest punct de vedere, acțiunile izolate ale unor indivizi sau grupuri nu vor avea efect. Ele trebuie susținute la nivel local, regional, național și global, prin:
- schimbarea unor mentalități și comportamente privind modul în care ne raportăm la spațiul în care trăim zilnic (evitarea consumului de energie în exces, valorificarea deșeurilor, sancționarea celor care aruncă gunoaie în spațiul public);
- implicarea comunităților în programe de protecție a mediului;
- preocuparea sporită a autorităților pentru susținerea investițiilor în energii regenerabile, în accesarea de fonduri europene destinate unor proiecte de acest gen, în urmărirea mai atentă a respectării legislației în domeniu și în diversificarea politicilor publice care să vizeze subiecte de mediu;
- respectarea acordurilor internaționale și a deciziilor recent adoptate cu prilejul Conferinței de mediu de la Paris din decembrie 2015;
- luarea unor decizii responsabile de către șefii de state cu prilejul Summit-ului Securității Nucleare, ce va avea loc în acest an la Chicago, SUA.
Autori:
Artemi Tiberiu Mihai
Dițu-Ștefan Anabelle
Clasa a VI-a B ( 12 ani)- Școala Nr. 150 București
Profesor coordonator Corina Kodjabashija
Surse:
http://www.cne.ro
http://www.greenpeace.org/romania/ro/
http://www.mediafax.ro/externe/rusia-anunta-ca-nu-va-participa-la-summitul-securitatii-nucleare-din-sua-13499607
https://www.youtube.com/watch?v=pVbLlnmxIbY
https://www.youtube.com/watch?v=HEYbgyL5n1g
https://www.youtube.com/watch?v=rcOFV4y5z8c
.