Astăzi se împlinesc 62 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma de către miniștrii a șase națiuni europene Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda înființând Comunitatea Economică Europeană.

Tratatul de la Roma a creat o piață comună bazată pe libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului. A înființat și Comisia Europeană. De asemenea, cunoscut astăzi ca Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acesta rămâne unul dintre cele mai importante două tratate ale UE.

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburgla 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul “Economic” atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.

În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul a fost semnat de către următorii:

• Paul-Henri Spaak și J. Ch. Snoy et d’Oppuers din partea Belgiei.
• Konrad Adenauer și Walter Hallstein din partea Germaniei.
• Christian Pineau și Maurice Faure din partea Franței.
• Antonio Segni și Gaetano Martino din partea Italiei.
• Joseph Bech și Lambert Schaus din partea Luxemburgului.
• Joseph Luns și J. Linthorst Homan din partea Olandei.

La Messina, în 1955, miniștrii de externe au convenit asupra concentrării atenției spre integrarea economică și conștientizarea faptului că scăderea tarifelor vamale între cei 6 le va stimula relațiile comerciale și dezvoltarea economică.

Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piețe comune, instituirea celor “4 libertăți”, excluderea oricărei discriminări naționale. Pentru a funcționa însă, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizări legislative, astfel, rolul Curții Europene de Justiție se arăta extrem de important.

Implicații teoretice ale acestui tratat: odată cu piața comună se naște societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piața comună trebuie să funcționeze pe dimensiunea supranațională, doar așa poate fi eficientă. Astfel iese în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porțiuni de putere în mod gradual instituțiilor comunitare. A vrut să-și creeze propria piață comună și astfel a luat ființă EFTA în 1959, concepută drept rivală pentru CEE.

Comisarul european pentru buget, Günther Oettinger, a propus duminică să i se dea Uniunii Europene dreptul de a refuza investițiile în infrastructură finanțate de chinezi în Europa dacă acestea nu servesc intereselor comune ale UE, informează Deutsche Welle. De asemenea, ministrul german de externe, Heiko Maas, a reacționat dur față de atitudinea Chinei de a subordona prin investiții străine statele europene.

Declarațiile au sosit la o zi după ce Italia a semnat, sâmbătă, un Memorandum de Intenție privind aderarea la inițiativa chineză a noului Drum al Mătăsii (Belt and Road-BRI), un proiect ambițios de infrastructură care a provocat îngrijorare în multe capitale din UE și la Washington.

Ce îi îngrijorează pe Oettinger și pe ministrul german de externe?

Observând că statele membre ale UE uneori nu iau în considerare în mod adecvat interesele naționale și europene, Oettinger a sugerat că o soluție ar fi , potrivit declarației făcute grupului german Funke Media, ca liderii să ia în considerare un drept de veto al UE pentru a bloca viitoarele proiecte de infrastructură finanțate de chinezi sau o cerință ca proiectele să primească mai întâi consimțământul Comisiei Europene.

În ,,Italia și alte țări europene, infrastructurile de importanță strategică, precum rețelele de energie, liniile ferate sau porturile nu mai sunt în mâinile Europei, ci în mâinile chinezilor”, și-a argumentat poziția comisarul european. Însă ,,extinderea legăturilor de transport între Europa și Asia este în sine un lucru bun – atâta timp cât autonomia și suveranitatea Europei nu sunt puse în pericol”, a mai precizat acesta.

Remarcile lui Oettinger au venit pe fondul criticilor ministrului german de externe, Heiko Maas, față de semnarea acordului italian privind infrastructura cu China.

,,Într-o lume cu giganți precum China, Rusia sau partenerii noștri din Statele Unite, putem supraviețui doar dacă suntem uniți ca UE”, a declarat Maas pentru ziarul Welt am Sonntag.

,,Țările care cred că pot face afaceri deștepte cu chinezii vor începe să-și pună întrebări când se vor trezi brusc dependente (de China n.r)”, a spus el într-un interviu acordat ziarului german Welt Am Sonntag. ,,Ofertele lucrative pe termen scurt vor lăsa în curând un gust amar”, a adăugat el, citat de Deutsche Welle.

,,China nu este o democrație liberală”, a conchis oficialul german.

Ce este Inițiativa Belt and Road (BRI)?

Proiectul este gândit ca un nou ,,drum al mătăsii” care, la fel ca vechiul traseu comercial, își propune să lege China de Europa. BRI implică un val de finanțări chineze pentru proiectele majore de infrastructură din întreaga lume, în încercarea de a accelera intrarea mărfurilor chinezești pe piețele globale.

Prin intermediul programului, Beijingul a realizat deja investiții majore în porturi, drumuri, aeroporturi și căi ferate din Asia, Africa și părți din Europa.

De ce este atât de controversată?

De când a fost lansată în 2013, inițiativa a fost  întinată de plângeri la nivel internțional pentru atitudinea de subordonare față de China pe care o creează printre statele partenere prin datoriile uriașe pe care acestea sunt nevoite să le facă pentru a investi în infrastructură.

Anul trecut, principalii parteneri ai Chinei în cadrul BRI, Malaezia și Pakistan, au anulat sau renegociat tranzacții în cadrul inițiativei, menționând costuri ridicate pentru proiecte, preocupări legate de datorii sau impactul negativ asupra economiei locale.

Dacă acest lucru este adevărat pentru unele națiuni din Asia de Sud-Est sau Africa, care s-au îndatorat peste măsură la banci chineze, realitatea este că investițiile din China au contribuit la construirea de drumuri și căi ferate care altfel nu ar fi fost posibile: de exemplu, în Uganda, banii chinezilor au construit un drum de 50 km (30 mile) către aeroportul internațional, iar Tanzania, un mic oraș de coastă, are acum potențialul de a deveni cel mai mare port al continentului; de asemenea, în Europa, întreprinderile chineze au reușit să cumpere 51% din autoritatea portuară din portul Pireu de lângă Atena, în 2016, după ani de criză economică în Grecia, pentru a face investiții majore și a da un impuls economiei grecești.

În consecință, Statele Unite s-au alăturat Austriei, Indiei și Japoniei pentru a oferi surse alternative de finanțare pentru proiectele de infrastructură din Asia, după ce au criticat ,,practicile rapace de împrumt” practicate de China. Uniunea Europeană a anunțat, de asemenea, noi întreprinderi în infrastructură în Asia, într-o mișcare  considerată de mulți analiști ca o contrabalansare a inițiativei chineze.

Comisia Europeană a dezvăluit în vara anului trecut o strategie la nivel înalt pentru îmbunătățirea legăturilor de transport, energie și infrastructură digitală a celor 28 de națiuni care compun blocul european cu Asia. Conform noului plan, UE încearcă să colaboreze cu China, Japonia și alte țări din regiune, precum și cu Statele Unite și Australia, pentru a stimula investițiile în Asia, care se estimează că vor avea nevoie anual de 1,5 miliarde de dolari pentru cheltuielile de infrastructură aflate în creștere.

Deși șefa diplomației din UE, Federica Mogherini, a declarat că strategia nu este un răspuns la nicio altă inițiativă, fie din “Beijing, Washington, Moscova sau Timbuktu”, este evident că accentul care se pune pe conectivitate ,,durabilă, cuprinzătoare și bazată pe reguli” este o alternativă la programul de investiții chinez. În fapt, deși strategia UE pentru dezvoltarea infrastructurii de interconectare cu Asia este mult mai bine reglementată din punctul de vedere al standardelor înalte pe care le urmăreste și prezintă mai puține riscuri pentru statele partenere, abordarea mai flexibilă a Chinei privind investițiile în infrastructură este preferată de multe state la nivel global pentru că se poate adapta mult mai ușor la nevoile diferite de dezvoltare ale acestora.

Poziția Italiei

Prin acordul semnat de vicepremierul Luigi di Maio cu China, în numele Italiei, aceasta devine prima țară din grupul G7 al economiilor dezvoltate care aderă la un parteneriat atât de cuprinzător cu chinezii. Însă la nivel european, Italia nu este singura care cooperează strâns cu China. Polonia, Grecia, Portugalia și Ungaria au semnat, de asemenea, acorduri bilaterale cu China.

În cadrul vizitei președintelui chinez Xi Jinping la Roma au fost semnate 29 de contracte în valoare de 7 miliarde de euro în domeniul energiei, finanțării și producției agricole, sau al prelucrării oțelului și construcției de gazoducte,  însă cea mai importantă investiție va fi făcută în porturile strategice italiene din Genova și Trieste. 

Citiți și Italia, prima țară din grupul G7 care se alătură Inițiativei Chinei pentru un nou ,,Drum al Mătăsii”, provoacă îngrijorare în rândul partenerilor occidentali

Fiind conștient că apropierea Italiei de Beijing ridică temeri la Washington și în întreaga Europă, premierul italian Giuseppe Conte a fost nevoit să-i liniștească pe aliații tradiționali ai Italiei că acest acord reprezintă o ,,colaborare echilibrată și reciproc avantajoasă, care respectă, totodată, cooperarea dintre UE și China.”

Prim-ministrul italian, Giuseppe Conte, a insistat marți că această mișcare ar fi bună pentru economia țării, permițându-i să sporească exporturile către ,,o piață cu o dimensiune enormă” și că semnarea acordului nu prezintă niciun risc pentru poziția geopolitică a Italiei . ,,Acordul nu ne pune la îndoială alianța euro-atlantică”, a declarat el pentru parlament, potrivit The Guardian.

Conte a susținut că memorandumul este în deplinătate conform cu strategia UE de consolidare a legăturilor de infrastructură între Europa și Asia. ,,De fapt, memorandumul promovează acest lucru așa cum niciun alt stat membru nu a făcut-o până acum în relațiile sale cu Beijingul”, a spus el, citat de aceeași sursă.

De altfel, UE a emis săptămâna trecută o comunicare comună a Comisiei Europene cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Federica Mogherini, care reevalua abordarea europeană față de parteneriatul strategic cu China și care constata că este nevoie de o echilibrare a cooperării în domenii de interes comun în raport cu tendințele extrem de competitive ale Chinei la nivel global.

Documentul, lansat în contextul mai larg al pregătirilor pentru Summitul UE-China din 9 aprilie, propunea spre dezbatere în Consiliul European din 21-22 martie 10 puncte de acțiune, formulate cu referire la relațiile bilaterale cu China, ,,într-un spirit de respect reciproc”. Propunerile se refereau la modalitățile concrete în care UE poate acționa pentru a-și consolida competitivitatea, pentru a asigura un grad mai mare de reciprocitate și condiții de concurență echitabile și pentru a proteja economia de piață împotriva unor eventuale denaturări. 

Președintele Donald Tusk, declara după summit-ul european de joi și vineri, că liderii din UE au discutat ,,despre prioritățile summitului de luna viitoare cu China”, stabilind că scopul va fi ,, să ne concentrăm pe realizarea unei relații echilibrate, care să asigure o concurență loială și un acces egal pe piață”, potrivit unui comunicat al instituției.

În acest context, strategia de investiții în infrastructura din Asia a blocului european este o alternativă la inițiativa Belt and Road, în sensul în care urmărește creșterea influenței UE în Asia și îndepărtarea țărilor din Europa Centrală și de Est de cooperarea lor în format “16 + 1” cu China, care ar slăbi influența gigantului asiatic pe continent. 

De altfel, pe lângă precizările făcute de premierul Giuseppe Conte pentru a-i liniști pe aliații Italiei din Europa, vicepremierul Luigi Di Maio a ținut să ofere asigurări și Statelor Unite cu o zi înainte de semnarea cooperării între Italia și China.

,,Noi maximizăm toate măsurile de precauție și vreau să le spun Statelor Unite, și le voi spune și în vizita de săptămâna viitoare, că sunt aliații noștri și că le înțelegem preocupările. Dar conținutul Memorandumului de Înțelegere  pe care îl semnăm mâine nu conține nimic care să ridice preocupări, nicio mențiune despre tehnologia 5G sau despre vreun alt acord privind telecomunicațiile strategice”, a declarat Di Maio pentru CNBC, vineri.

China și SUA sunt în proces de negociere pentru a pune capăt războiului comercial prelungit, în timp ce Washingtonul încearcă să combată ceea ce consideră că reprezintă o amenințare la adresa securității prezentată de companiile chineze de telecomunicații, în special de gigantul Huawei. Statele Unite ale Americii declară că infrastructura de internet 5G  construită de China prin intermediul Huawei ar putea fi utilizată pentru activități de spionaj. De altfel, Statele Unite au cerut UE să blocheze accesul pe piaţă al echipamentelor Huawei, însă Comisia Europeană a refuzat această cerere. Huawei a respins cu tărie acuzaţiile, iar la începutul lunii martie a dat în judecată guvernul american din acest motiv, relatează Digi24.

Însă această poziție privind cooperarea strânsă cu China nu este văzută cu ochi buni de toți decidenții aflați la putere în Italia, disensiunile existând chiar în cadrul guvernului italian. Partenerul de coaliție al lui Luigi Di Maio vicepremierul Matteo Salvini, care conduce formațiunea conservatoare Liga, a fost în mod curios absent de la toate ceremoniile oficiale prevzute de vizita de trei zile a delegației chineze în Italia, de săptămâna trecută.

Salvini a avertizat anterior că nu dorește ca întreprinderile străine să ,,colonizeze” Italia: ,,Înainte de a permite ca cineva să investească în porturile din Trieste sau Genova, m-aș gândi la asta nu o dată, ci de o sută de ori”, a avertizat vicepremierul, citat de BBC.

În orice caz, Italia, China și partenerii europeni vor avea ocazia unui nou schimb de opinii și lămuriri la Summit-ul bilateral UE-China de pe 9 aprilie, fiind posibil ca premierul Giuseppe Conte să mai participe la un Summit al BRI care va avea loc în China tot în aprilie.