Eurodeputatul Eugen Tomac, președinte al Partidului Mișcarea Populară, a reamintit joi că în 2018 a fost singurul parlamentar național care a renunțat la pensia specială votată de legislativul de la București.

“Cum am renunțat la pensia specială. Sunt singurul parlamentar care, atunci când s-a votat legea prin care s-au instituit pensiile speciale pentru politicieni, am fost la tribuna Parlamentului și am spus că renunț la pensia specială. Pentru că este un furt! Acest fapt este consemnat în stenograma Parlamentului României din 19 decembrie 2018 și publicat în Monitorul Oficial, deci eu am renunțat la pensia specială. PMP a fost primul partid care a propus un proiect de lege, semnat de toți parlamentarii noștri, prin care am cerut eliminarea tuturor pensiilor speciale. Și nu am renunțat niciodată la aceasta ințiativă. Acum, când toți se înghesuie din nou să spună că vor eliminarea pensiilor speciale, vreau doar să reamintesc că noi am fost întotdeauna împotriva acestei nedreptăți și sperăm ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, când recesiunea bate la ușă și ne amenință cu sugrumarea economiei, să oprim risipa banilor și să eliminăm toate pensiile speciale”, a scris Tomac, pe pagina sa de Facebook.

Partidul Național Liberal a depus  miercuri un proiect de lege privind impozitarea progresivă a pensiilor speciale de la 10% și până la 95%, banii urmând să fie direcționați spre nevoile medicale actuale.

Florin Roman, liderul deputaților PNL, și Daniel Fenechiu, liderul senatorilor liberali au depus un amendament la OUG 29/2020.

Propunerea vizează impozitarea cu 10% a pensiilor speciale între 2001-4000 lei, cu 60% a pensiilor speciale cuprinse între 4001-7000 lei și cu 95% a pensiilor speciale care depășesc cuantumul de 7000 lei.

Mai multe personalități din lumea academică europeană solicită de urgență un compromis dinamic între cele 9 state care pledează pentru emiterea de obligațiuni în comun („coronabonds”) și frontul format de Germania și Olanda, într-un articol publicat în ziarul Le Soir, 1 aprilie 2020, și remis pentru publicare în limba română către CaleaEuropeană.ro.

UE a ieșit divizată de la Consiliul European din 26 martie, dedicat gestionării celei mai grave crize din 1929 și până acum, mult mai gravă chiar decât cea din 2012-2017. Cu toate acestea, credem că pandemia coronavirusului și criza economică și socială oferă Europei o oportunitate extraordinară de a decide să se îndrepte către o unitate cu adevărat profundă sau să decline ireversibil. Acesta va depinde de deciziile guvernelor, ale Consiliului European și ale instituțiilor UE; dar, de asemenea, și mai presus de toate, mobilizarea autentică și competentă a cetățenilor și a opiniei publice din fiecare stat membru. Întrebarea pentru Europa este aceasta: există o comunitate a destinului, o ”Schicksalsgemeinschaft”, conștientă de responsabilitățile sale globale sau este doar o asociere instrumentală de egoisme naționale, suicidare, în care predomină clar alegerea cu obstinație a fiecăruia pentru sine în detrimentul celorlați, acum, când ne aflăm în fața unor provocări istorice? Mai există încă un minim sentiment de apartenență la o comunitate, bazat pe interese comune puternice?

Forțele de extremă dreaptă în ambuscadă Susținătorii dezintegrării și extrema dreaptă, triumfători în contextul Brexit-ului, dar înfrânți la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai, sunt deja pregătiți pentru un nou atac fără precedent la euro și la Uniunea Europeană: de această dată, atacul ar putea fi victorios, profitând cinic de frustrarea populară masivă generată de suferința enormă cauzată de criza sanitară, de tragedia socială și economică care ne așteaptă, dar și de inacțiunea politică a elitelor europene.  Altă criză, alte simptome  Parlamentul European s-a declarat clar în favoarea unui salt înainte: dar cum? Comisia Europeană, care a propus, totuși, „Pilonul social european” și care a lansat proiectul ambițios „Green Deal”, poartă o mare responsabilitate pentru stagnarea actuală, din cauza lipsei de leadership atât din punctul de vedere al bugetului multianual, cât și din punctul de vedere al instrumentelor și soluțiilor inovatoare pentru gestionarea crizei sanitare și a consecințelor economice ale acesteia. In fond, criza de acum nu este un șoc asimetric precum cel din 2012-17: dimpotrivă, este simetrică și privește toate țările, chiar dacă deocamdată nu sunt lovite, dar cu atât mai mult exercită o presiune asupra statele care au fost deja cele mai afectate de criza migranților și a refugiaților.  

Cooperare și solidaritate  

O urgență excepțională necesită remedii excepționale. Decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a angaja 750 de miliarde de euro pe piața obligațiunilor este necesară dar nu suficientă. Pentru criza din 2012, mai puțin gravă, BCE a angajat timp de câțiva ani între 50 și 80 de miliarde pe lună (Q.E). În plus, BCE nu poate fi lăsată singură: măsurile sale trebuie să fie însoțite de politici naționale și europene. Suspendarea Pactului de Stabilitate poate permite guvernelor naționale să răspundă la această apariție „ca unui război”, în cuvintele lui Draghi (Financial Times): „ e de făcut tot ce trebuie pentru a salva industria și economia noastră, ceea ce implică și nivelul nostru de ocupare ”.

Dar toate acestea ar fi insuficiente în fața deficitelor fiscale, care inevitabil vor crește cu mai multe procente din PIB și într-un context de recesiune prevăzut de optimiști între -2 și -5%. Este imperativ ca UE să îmbine un val de solidaritate antivirus cu o nouă solidaritate financiară.

De ce atât de puțină inițiativă și creativitate în instituțiile UE? De ce o astfel de inerție birocratică? Gesturile politice, simbolice, de solidaritate și noi propuneri în căutarea unui compromis dinamic ar ajuta enorm, într-un cadru în care doar ajutoarele din China, Rusia, SUA și Cuba par să se manifeste!

Acuzații grave

Situația UE nu a fost niciodată mai gravă, iar deciziile eșuate pot conduce milioane de cetățeni către eurocepticism și naționalism cu consecințe imprevizibile, după cum arată exemplul maghiar. Într-adevăr, acuzațiile reciproce sunt mai dure decât oricând. Pe de o parte, tema dreptei olandeze și germane a „pericolului moral” (moral hazard): eurobondurile, mutualizarea de datorii naționale ar încuraja practici imorale de laxism bugetar în țările îndatorate. Pe de altă parte, țările din Nord sunt acuzate de lipsa de solidaritate în situația în care sunt aproape 1.000 de morți pe zi, observăm primele tulburări sociale în Italia și Spania și o incipientă epidemie în Franța și în Belgia; cea mai gravă acuzație este aceea de a se dori să se profite de criza financiară iminentă pentru a se îmbogăți și pentru a schimba echilibrul de putere în Europa. Să te îmbogățești? Da, din dorința de a atrage economia globală către obligațiunile naționale. Și investițiile multinaționalelor, prin dumping fiscal, obținut prin scăderea impozitelor pe profit. Aceste acuzații nu mai provin de la Salvini, Wilders, Le Pen sau AfD, ci din cercuri decisive și centrale, cei care au contribuit la integrarea europeană. Aceste acuzații reciproce, această prăbușire a încrederii, mediatizate și repetate de o mie de ori, sunt pe cale de a-i bulversa chiar și pe europenii cei mai convinși, minând nucleul dur al consensului european care a fost construit în 70 de ani. Efectul asupra democrațiilor noastre poate fi curând ireparabil.

Următoarele zile sunt decisive

Consiliul European a delegat Eurogrupul să caute o soluție, în timp ce acesta din urmă tocmai îi delegase la rândul său medierea propriului blocaj. Prin urmare, suntem într-un impas, iar următoarele zile vor fi decisive. Suntem convinși că nu numai în cele 9 națiuni ale căror guverne i-au trimis lui Charles Michel scrisoarea pentru emiterea de coronabodns, dar și în opinia publică din Germania, Olanda, Austria și Finlanda, un consens larg există pentru:

1. negocierea condițiilor pentru accesul la MES, Mecanismul european de stabilitate, dotat cu 430 de miliarde, ale căror împrumuturi sunt acum prea subordonate unei puneri sub tutelă inacceptabile a statului aflat în criză;
2. crearea unui grup european de experți calificați care pot propune urgent noi instrumente cu toate detaliile tehnice necesare. Desigur, cele 9 state nu trebuie să se blocheze în emiterea de obligațiuni în comun ca și cum ar fi singura soluție: ci ca o condiție de a salva ideea de bază, deoarece această propunere este, totuși, bogată în promisiuni de eficiență (arată unitatea în fața piețelor globale) și simbolică (în fața cetățenilor): nu poate fi lichidată ca „slogan propagandistic”.

Două inițiative pentru două mesaje puternice  

Prin urmare, două mesaje trebuie să fie trimise:

1. Primul mesaj de speranță trebuie să spună adevărul cetățenilor obișnuiți, popoarelor Europei copleșite de criza coronavirusului și îngrijorate de viitorul lor: UE este acolo pentru a-i ajuta în mod concret și pentru a se confrunta cu criza sanitară, socială și economică printr-o mai mare unitate și printr-un proiect major de renaștere economică și socială. 

2. Al doilea mesaj trebuie transmis la nivel mondial: unitate, forța și stabilitatea zonei euro, o garanție, după cum spunea Emmanuel Macron, a „suveranității noastre comune” în fața piețelor mondiale și în fața celor care doresc să dezbine și să distrugă UE. 

O chestiune de supraviețuire 

Într-adevăr, UE are responsabilitatea globală în fața umanității și a implicațiilor geopolitice ale crizei. SUA au subestimat epidemia, iar administrația centrală, în faza preelectorală și de autoizolare, arată că nu mai are autoritatea politică și morală necesare pentru a coordona lupta împotriva coronavirusului la nivel mondial, precum și noua politică economică necesară. În această situație, China este pe cale de a-și juca rolul ”soft power”. Ajutoarele sale sunt binevenite. Dar este responsabilă pentru întârzierea și lipsa de transparență cu privire la virus și victimele sale. De aceea nu se poate constitui într-un model global, deoarece se opune eficienței de facto și respectării drepturilor individului. India este într-un haos total, iar Brazilia este ținută captivă de un președinte care se prezintă ca ultimul contestatar al epidemiei. Doar Europa poate indica o cale în cadrul unui  efort de cooperare multilaterală. Aceasta este ideea centrală a unui nou patriotism european, nou pentru că are absolut nevoie să fie înrădăcinat atât în ​​comunitățile naționale remobilizate pe tema solidarității, cât și în rețelele transnaționale. Milioanele de cetățeni, voluntari, membri ai personalului medical și ai asociațiilor, ai societății civile, activi în multiplele domenii esențiale pentru supraviețuirea societății noastre, esențiale pentru a rezista astăzi și pentru un nou elan: aceasta este baza umană solidă pentru o nouă fază a ideii de Europa, aceasta este calea de a pune în armonie valorile noastre fundamentale, capacitatea tehnică și politică de a oferi lumii un mesaj de speranță și de forță împotriva crizei. 

Semnatari:

Gesine Schwan, fost Rector al Universității Viadrina din Frankfurt am Main, de două ori candidat la Președinția Republicii Federale Germane;

Bertrand Badie, Profesor emerit al Universității Science Po Paris;

Baron Crespo, fost Președinte al PE și fost Ministru al transporturilor (Spania);

Ramona Coman, Profesor la ULB și Președinte al IEE (Institutul de Studii Europene-ULB);

Maurizio Cotta, Profesor, Universitea din Siena și președinte al IEE-U

Camille Focant, Profesor UCL și membru al Academiei Regale de Stiințe

Biagio De Giovanni, fost Rector al Universității de Est din Napoli și fost Președinte al Comitetului pentru Afaceri Constituționale al PE;

André Gerrits, Profesor la Universitatea din Leyden, Olanda;

Christian Lequesne, Profesor la Sciences Po Paris, fost director al CERI.

Lucio Levi, Profesor la Universitatea din Torino, Director al The Federalist debate

Thomas Meyer, Regizor Neue Gesellschaft / Frankfurter Hefte, Berlin;

Leonardo Morlino, Profesor și fost Prorector LUISS, Roma;

Ferdinando Nelli Feroci, Președintele IAI (Istituto Affari internazionali), Roma;

Ruth Rubio Marin, Profesor la European University Institute, (Fiesole) și la Universitatea din Sevilla, Spania; UNESCO Chair « Human rights », Spania.

Anton Pelinka, Profesor, Central European University, Budapest and University of Innsbruck 

Maria Joao Rodrigues, fost Ministru portughez al muncii și Președinte al FEPS (Fundația pentru Studii Progressive Europene);

Mario Telò, Profesor la LUISS-Roma și ULB, Președinte emerit IEE-ULB;

Luk Van Langenhove, Profesor la Institutul de Studii Europene la VUB;

Didier Viviers, Secretar perpetuu al Academiei Regale a Belgiei și fost Rector ULB.

S. van Wijnbergen, University of Amsterdam, fost Secretar general al Ministerului economiei

Michael Zürn, Profesor la Freie Universität și Director fondator al Școlii Hertie din Berlin;

Bruno Van Pottelsberghe, Profesor și fost Decan al Solvay Brussels School – ULB.

Achizitorii publici din statele membre ale Uniunii Europene au la dispoziţie soluţii flexibile pentru satisfacerea rapidă a unor nevoi urgente, cum ar fi achiziţionarea de echipamente individuale de protecţie, de medicamente şi de ventilatoare, pentru a le furniza celor care au nevoie de acestea în cel mai scurt timp posibil, se arată într-un comunicat de presă al Reprezentanţei Comisiei Europene în România remis CaleaEuropeană.ro.

“Astăzi, 1 aprilie, Comisia pune la dispoziţie orientări cu privire la modul de utilizare a tuturor posibilităţilor oferite de cadrul UE privind achiziţiile publice, având în vedere situaţia de urgenţă cauzată de pandemia de coronavirus. Legislaţia UE le oferă deja achizitorilor publici din statele membre soluţii flexibile pentru satisfacerea rapidă a unor nevoi urgente, cum ar fi achiziţionarea de echipamente individuale de protecţie, de medicamente şi de ventilatoare, pentru a le furniza celor care au nevoie de acestea în cel mai scurt timp posibil”, menţionează executivul european

Comisarul european responsabil cu piaţa internă, Thierry Breton, subliniază că, pe fondul crizei actuale declanşată de coronavirus, este normele europene vor permite achizitorilor publici să facă achiziţii în termen de câteva zile, “chiar şi ore, dacă este necesar”.

“Achizitorii publici se confruntă, în situaţia de urgenţă actuală, cu o presiune imensă de a asigura disponibilitatea unor echipamente individuale de protecţie, cum ar fi măşti şi mănuşi de protecţie, ventilatoare şi alte materiale medicale pentru toţi cei care lucrează neobosit în timpul acestei crize. Doresc să îi ajut prin explicaţii complete cu privire la toate mecanismele de flexibilitate şi soluţiile oferite de cadrul UE privind achiziţiile publice pentru cumpărarea unor astfel de materiale cât mai repede. Criza actuală declanşată de coronavirus reprezintă o urgenţă extremă şi imprevizibilă – tocmai pentru o astfel de situaţie, normele noastre europene le permit achizitorilor publici să facă achiziţii în termen de câteva zile, chiar şi ore, dacă este necesar. Invit toţi achizitorii publici să exploateze la maximum aceste flexibilităţi şi să nu ezite să solicite orientări suplimentare din partea Comisiei, dacă este necesar”, susţine Breton.

Conform Comisiei Europene, prin soluţiile oferite achizitorilor publici se urmăreşte scurtarea considerabilă a termenelor-limită general aplicabile, până la a face achiziţii fără publicarea prealabilă a anunţurilor de licitaţie, în circumstanţe excepţionale.

“Orientările evidenţiază opţiunile şi mecanismele de flexibilitate prevăzute de legislaţia UE. Acestea oferă o imagine de ansamblu a diferitelor proceduri de licitaţie pe care le au la dispoziţie achizitorii publici, inclusiv termenele-limită aplicabile. Orientările evidenţiază posibilităţi care variază de la scurtarea considerabilă a termenelor-limită general aplicabile, până la a face achiziţii fără publicarea prealabilă a anunţurilor de licitaţie, în circumstanţe excepţionale, cum ar fi urgenţa extremă legată de lupta împotriva coronavirusului. Oferă, de asemenea, clarificări cu privire la modul în care achizitorii publici ar putea găsi soluţii şi modalităţi alternative de a intra în contact cu piaţa, în această situaţie în care ne confruntăm cu o penurie de bunuri esenţiale”, se precizează în comunicatul oficial.

Comisia Europeană a lansat la 17 martie achiziții publice comune cu statele membre pentru echipamente medicale, truse de testare și ventilatoare respiratorii. Ulterior, executivul european a precizat că achiziția comună de echipamente individuale de protecție, lansată în contextul crizei COVID-19, s-a dovedit a fi un succes, iar primele materiale medicale licitate vor sosi în câteva săptămâni

Producătorii au făcut oferte care acoperă și, în unele cazuri, chiar depășesc cantitățile solicitate de statele membre care participă la procedura de achiziții publice, iar achizițiile comune acoperă măștile de tip 2 și 3, mănuși, ochelari de protecție, viziere, măști chirurgicale și salopete, preciza executivul european într-un comunicat.

25 state membre, între care și România, participă la această procedură de achiziție comună.