Eurodeputatul Marian-Jean Marinescu anunță că va propune introducerea combustibililor alternativi în anexa Actului privind industria cu zero emisii nete și critică faptul că acesta nu prevede o linie de finanțare dedicată, precum și o evaluare a necesarului de energie în 2030.
Într-un interviu pentru CaleaEuropeană.ro, acesta a prezentat o evaluare succintă a Actului privind industria cu zero emisii nete, prezentat recent de Comisia Europeană ca răspuns la Legea americană privind reducerea inflației, care ”a trezit Europa”, îngrijorată de riscul de ”a pierde companii”.
”A venit acest regulament care, cred eu, are foarte multă legătură cu planul american care a trezit Europa. Europa a realizat că e posibil să piardă industrie, companii care să se mute în SUA (…) Acest act prevede o micșorare a termenului pentru autorizație și câteva lucruri despre inovare, profesie – să ridicăm cunoștințele în diversele profesii care sunt noi sau acum se creează – și o platformă la nivel european formată din câțiva funcționari care spune ce surse de finanțare există la nivel UE, dar sunt cele deja existente. Sunt puține. Sunt fondurile europene care sunt la statele membre. La nivel UE nu există decât Facilitatea de Conectare a Europei, pentru transport, Horizon Europe, InvestEU. Bani nu sunt, dar se dau ținte. Se face o listă cu tehnologiile care pot contribui major la atingerea obiectivelor din Fit for 55 și se dă o țintă ca în 2030 acele domenii listate să acopere 40% din nevoia anuală din fiecare dintre domenii: nevoia anuală de solar, de vânt etc. Problema este că nu știm care este nevoia anuală. Ca o paranteză: combustibilul alternativ nu există. Nu este considerat o sursă strategică de energie. Este o eroare și va trebui să corectăm acest lucru. Combustibilul alternativ sustenabil reprezintă singura tehnologie viabilă în acest moment pentru orice domeniu unde se consumă combustibil. Vom vedea ce va fi în viitor. Lipsește o evaluare. Câtă energie avem în 2030?”, a răspuns Marinescu la o întrebare legată de necesitatea creării unei linii dedicate de finanțare pentru a câștiga această cursă cu SUA.
El a pus în oglindă cele două propuneri pentru a arăta diferențele de abordare dintre cei doi parteneri strategici care, inevitabil, ”vor intra în competiție”, dar care, speră eurodeputatul, aceasta ”se va încadra în limite rezonabile, ca între niște parteneri care, bineînțeles, nu pot să păstreze același nivel de dezvoltare”.
”Acolo (n.r. SUA) abordarea este complet diferită. Noi abordăm cu limite și foarte multă presiune pe industrie. Ei finanțează cercetarea, dezvoltarea, dau bani pentru ce cred ei că e important, adică combustibil alternativ, bani pentru capital, limitează prețul la energie, asigură un preț la energie, același peste zece ani și lucrează foarte mult cu taxe”, a explicat reprezentantul României în Parlamentul European.
În ceea ce privește nevoia unei analize privind necesarul de energie, Marian-Jean Marinescu a amintit că a adresat o întrebare Comisiei Europene în acest sens, iar răspunsul instituției reflectă lipsa unei evaluări coerente.
”Eu am răspuns de la Comisie în acest sens, de la începutul anului trecut. Am întrebat care va fi mixul energetic în 2030 și ce zice Comisia pe baza propunerilor pe care le-a făcut că va fi necesarul de energie. Răspunsul a fost 65% regenerabil, 16% nuclear și 13% gaz. Și între timp am vrut să omorâm și gazul și nuclearul, dar spunem că 30% din energie în 2030 va fi gaz și nuclear. Necesarul a spus că este 3150 de TW și când m-am uitat la consumul din 2020, care nu este un an de reper pentru că am avut pandemie, Europa consumase 2780 TW. Comisia îmi spune că vom avea nevoie de 10% în plus energie, ceea ce este o eroare. Trebuie să avem o evaluare de câtă energie avem nevoie, ceea ce nu există în acest moment”, a reliefat europarlamentarul.
Revenind la chestiunea legată de finanțare, Marian-Jean Marinescu consideră că relaxarea normelor privind ajutoarele de state, menite să încurajeze statele să investească în tehnologie verde, vine tocmai pentru că ”nu există finanțare pentru acest regulament”.
”Riscul acesta există dacă cineva exagerează. Cu excepția Germaniei cu acel pachet de 200 de miliarde de euro, nu au existat probleme pentru că scoaterea limitărilor la ajutorul de stat funcționează de mai multă vreme pentru că a fost pandemia, a venit războiul. Ea este în vigoare. E utilizabilă această idee de a exista un control mai ușor al ajutorului de stat. Însă acest aspect este posibil pentru că fiecare stat are o putere economică diferită și unii dau mai mult, alții dau mai puțin sau alții nu vor da deloc. Cred că această propunere vine din faptul că nu există finanțare pentru acest act, acest regulament. Nu există finanțare deloc. Există finanțare foarte mică pentru acea platformă, dar nu există finanțare. Nu știu dacă a fost de la început în plan, în Green Deal. Noi am cerut de foarte multă vreme, noi însemnând în Grupul PPE – mai bine zis câțiva la început și apoi întreg grupul – un studiu de impact global al acestui pachet pentru că nu există așa ceva. Există niște studii de impact pentru fiecare dosar în parte, dar destul de subțiri și fără multe detalii. Noi am cerut unul global ca, pe baza acelui studiu, să aibă posibilitatea Comisia să facă acest plan industrial. Ne trebuia o strategie industrială” a răspuns eurodeputatul la o întrebare legată de diferențele dintre statele membre privind puterea economică, care determină, implicit, și o forță diferită privind ajutoarele de stat.
O posibilă sursă de finanțare ar putea fi pilonul II din Mecanismul de Redresare și Reziliență, este de părere Marian-Jean Marinescu, care a anunțat că au început deja dezbaterile în Parlamentul European.
”A început discuția. Nu avem încă niște linii foarte clar definite. Cred că trebuie neapărat să menționăm acolo un fond pentru aceste ținte. Cum ajungem la aceste ținte? Unii vorbesc despre un fond suveran, alții vorbesc de pilonul II din Mecanismul de Redresare și Reziliență, care nu este consumat. Numai România, Italia au luat integral. Acolo sunt ceva peste 200 de miliarde de euro care sunt credite care ar putea fi luate de UE. Ar putea fi o sursă despre care se poate discuta ce se face cu acest regulament. Cred că trebuie neapărat văzut. S-a făcut un regulament care spune că 40% din nevoia anuală a respectivei direcții de producere a energiei trebuie pusă în practică, dar noi nu știm de cât avem nevoie și cum este împărțită. Sunt câteva neclarități. Pe aceste direcții o să încerc să lucrez și să depun niște amendamente”, a mai spus europarlamentarul.
Un aspect pozitiv identificat de acesta este precizarea privind energia nucleară”.
”Există această precizare în regulament, deci este permisă energia nucleară. Acum două săptămâni am reușit să păstrăm un low-carbon fuels chiar și în emission aviation. Introducerea energiei nucleare în diverse legislații se face cu eforturi foarte mari pentru că există un <<NU>>. După cum vedeți, Germania a închis ultimele două centrale nucleară și apoi se împotriva la energia nucleară să fie folosită pentru combustibilii sintetici. După mine, a fost ceva de neacceptat. Mențiunea energiei nucleară este favorabilă statelor care susțin energia nucleară, inclusiv România”, și-a arătat aprecierea Marian-Jean Marinescu.
Cât privește viitorul sectorului transporturilor, care trebuie să țină pasul cu aceste obiective de emisii zero, europarlamentarul consideră subiectul ”foarte complicat”.
”Este alt subiect complicat. Există și o directivă de due diligence, adică o companie nu mai poate să ia din orice țară dacă nu există democrație, dacă sunt folosiți copii etc. Va îngreuna foarte mult prezența materiilor prime critice. A fost o discuție în Grupul PPE în rândul membrilor ITRE cu diverși specialiști. S-a ridicat și ideea să se aloce ceva fonduri pentru identificarea în partea de est a UE + în statele care sunt candidate de materiale rare. Se încearcă pe plan internațional acorduri cu diverse state astfel încât să ai o siguranță pentru aceste materiale. Dacă discutăm despre transport, discutăm de baterii, de energie produsă pentru feroviar și combustibil alternativ pentru aviație. Și aici sunt mai multe regulamente care se contrazic, îngreunează și mai mult posibilitatea de a face rost de aceste materiale. Se concentrează foarte mult pe reciclare, dar din reciclare nu poți să scoți toată cantitatea care îți trebuie”, a conchis Marian-Jean Marinescu.
Comisia Europeană a propus la 16 martie Actul privind industria cu zero emisii nete pentru a extinde producția de tehnologii curate în UE și pentru a se asigura că Uniunea este bine echipată pentru tranziția către o energie curată.
Acesta prevede ca, până în 2030, capacitatea Uniunii de producție strategică globală de tehnologii cu zero emisii nete să se apropie de sau să atingă cel puțin 40 % din nevoile de implementare ale Uniunii.
Legislația stabilește și care sunt tehnologiile care vor avea o contribuție semnificativă la decarbonizare. Printre acestea se numără: energia solară fotovoltaică și solară termică, energia eoliană terestră și energia din surse regenerabile offshore, bateriile și stocarea, pompele de căldură și energia geotermală, electrolizoarele și pilele de combustie, biogazul/biometanul, captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon, tehnologiile de rețea, tehnologiile pentru combustibili alternativi durabili, tehnologiile avansate de producere a energiei din procesele nucleare cu deșeuri minime din ciclul combustibilului, reactoarele modulare mici și combustibilii aferenți din clasa cea mai bună.
Acest act face parte din Planul industrial al Pactului verde a fost prezentat la 1 februarie pentru a stimula industria cu zero emisii nete și pentru a se asigura că obiectivele Pactului verde european sunt îndeplinite la timp.
Planul stabilește modul în care UE își va consolida avantajul competitiv prin investiții în tehnologii curate și va continua să fie lider în eforturile de a atinge neutralitatea climatică