În urmă cu șase luni și în cea mai grea perioadă din istoria Uniunii Europene, Germania prelua pentru a 13 oară președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene și pentru a doua și ultima dată cu cancelarul Angela Merkel la conducere. Cu motto-ul “Să facem Europa puternică din nou”, Germania a deschis la 1 iulie 2020 trio-ul de președinții format alături de Portugalia și de Slovenia cu o misiune adaptată: “o președinție corona” venită să salveze Europa.

“Aceasta este o datorie pe care o aștept enorm. (…) Europa are nevoie de noi, așa cum și noi avem nevoie de ea, nu numai ca o moștenire istorică, ci ca un proiect care ne duce spre viitor”, declara Merkel în ajunul acestei președinții, într-un moment în care pandemia lovise puternic economia Uniunii Europene, solidaritatea, dar și unitatea proiectului european, iar marile dosare europene – acordurile privind bugetul și relansarea, statul de drept, Brexitul sau relațiile externe – erau încă o necunoscută într-o mare de incertitudini.

Pentru a realiza bilanțul președinției germane la Consiliul UE a fost necesar să așteptăm până în ultima zi a lui 2020, anul fără precedent în istoria UE și a relațiilor transatlantice, când pe ultima sută de metri Germania și Angela Merkel au reușit să faciliteze un acord de investiții, fie el numai și “de principiu”, între Uniunea Europeană și China, un rival sistemic, însă un actor în raport cu care Europa are nevoie să reechilibreze balanța comercială situată la un deficit anual de 164 de miliarde de euro.

Definită inclusiv drept “sprintul” unei “curse de ștafetă”, președinția germană a Consiliului UE lasă Uniunii o moștenire incontestabilă.

Arta compromisului și două summituri: Un pachet bugetar și de relansare economică de proporții istorice și un mecanism privind statul de drept

Obținerea unui acord la nivelul șefilor de stat sau de guvern la capătul unui summit maraton, cel mai lung din istorie, a reprezentat semnalul că “Germany’s in town”, Consiliul European din 17-21 iulie fiind deopotrivă prima reuniune fizică a liderilor europeni de la debutul pandemiei și întâiul summit din timpul președinției germane a Consiliului UE. Cei 27 de lideri europeni au aprobat atunci, după patru zile și patru nopți de negocieri, un pachet istoric de relansare economică a Uniunii Europene în urma crizei provocate de coronavirus, un plan de 1.824 de miliarde de euro compus dintr-un fond de redresare de 750 de miliarde de euro (Next Generation EU) și un Cadru Financiar Multianual 2021-2027 (CFM) de 1.074 de miliarde de euro. Deci, eficacitate 100%.

De asemenea, liderii europeni au depășit dificultățile și în ce privește condiționalitățile, iar acordarea fondurilor europene urmează să supusă în premieră criteriului respectării statului de drept, în timp ce acordarea granturilor din cadrul NGEU va fi evaluată din perspectiva obiectivelor cuprinse în recomandările specifice de țară. Agrearea unui fond de redresare precum Next Generation EU reprezintă o premieră la nivel european, fiind pentru întâia dată când țările UE cad de acord asupra unei datorii comune. Succesul fondului de redresare este parțial german și parțial franco-german, fiind o idee lansată de Angela Merkel și Emmanuel Macron la finele lunii mai ca o soluție istorică pentru Europa.Din cele 1.824 de miliarde de euro, România urmează să beneficieze de 79,9 miliarde de euro.

Însă, acest acord a necesitat și o artă a compromisului pe care președinția germană a Consiliului UE s-a văzut nevoită să o asigure după ce Polonia și Ungaria și-au exprimat dreptul de veto la jumătatea lunii noiembrie, generând scenarii fără precedent care ar fi presupus inclusiv lansarea cooperării consolidate, procedură care ar fi permis celorlalte 25 de state membre să adopte bugetul și fondul de redresare fără participarea Budapestei și Varșoviei. Un scenariu dezintegrator pe care Angela Merkel nu și l-ar fi permis, mai ales că unul dintre argumentele sale politice privind viabilitatea proiectului european susține că “pentru ca UE să supraviețuiască, economia sa trebuie să trebuie să supraviețuiască”.

Astfel, concluziile negociate de liderii europeni la ultimul summit al anului, în baza compromisului identificat de Germania, subliniază că aplicarea mecanismului de condiționalitate va fi “obiectivă, echitabilă și imparțială” și va asigura un “proces non-discriminatoriu și bazat pe tratament egal între statele membre”. Potrivit declarației negociate de președinția germană, nu va fi luată nicio hotărâre de blocare a fondurilor înainte ca CJUE (Curtea de Justiţie a UE) să se pronunţe în cazul în care o ţară decide să conteste reglementare în cauză.

Salvarea priorității zero a Comisiei Europene: Pactul Verde European

Rolul decisiv jucat de Germania și de Angela Merkel a fost evident și în problema tranziției verzi și a proiectului emblematic al Pactului Verde European, Berlinul salvând prioritatea zero a Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, primul german în această funcție după cinci decenii.

Astfel, cei 27 de șefi de state sau de guverne din Uniunea Europeană au ajuns în dimineața zilei de 11 decembrie, după aproape zece ore de negocieri și un an întreg de tratative complicate, la un acord privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în anul 2030, unanimitatea fiind întrunită și într-un moment simbolic, la un an de la lansarea de către Comisia Europeană a Pactului Verde European, considerat drept “momentul omului pe Lună” pentru Europa și care are drept scop atingerea neutralității climatice până în anul 2050. De asemenea, potrivit textului concluziilor, este stabilită și respectarea dreptului statelor membre de a decide cu privire la mixul lor energetic și de a alege cele mai adecvate tehnologii pentru a atinge în mod colectiv obiectivul climatic 2030, inclusiv tehnologii de tranziție precum gazul, o prevedere solicitată în mod ferm de către România.

Introducerea unei dezbateri privind arzătoarea chestiune a suveranității și autonomiei strategice europene

Sau, pe scurt, un gând și pentru Emmanuel Macron, un susținător fervent al ideii autonomie strategice europene. La unul dintre ultimele Consilii în formatul miniștrilor de externe europeni, țările UE au avut o primă discuție privind implicațiile autonomiei strategice europene, în pofida faptului că primul raport din istorie privind apărarea europeană arată că UE nu deține capabilități suficiente pentru aceste ambiții.

În schimb, președinția germană a avut ca obiectiv lansarea discuțiilor privind suveranitatea tehnologică și digitală a Europei și continuarea eforturilor de consolidare a pieței unice pentru a regândi procesul lanțului de aprovizionare strategică atât de important în situații de criză.

O Europă mai puternică global: Măsuri restrictive împotriva Belarusului și Rusiei, implicarea în cazul Navalnîi și sancționarea Turciei

Europa este de multe ori criticată pentru faptul că nu renunță la regula unanimității în privința politicii sale externe sau măcar în ce privește adoptarea de sancțiuni împotriva terților. În fapt, o președinție precum cea germană, care cunoaște funcționalitatea mecanismelor europene de negociere, arată că Uniunea Europeană își poate antrena “mușchii geopolitici”.

Sub oblăduirea Germaniei și grație relației politice de lungă durată între Angela Merkel și Vladimir Putin, Europa a întins o mână de ajutor liderului opoziției ruse Aleksei Navalnîi, otrăvit cu agent neurotoxic, administrându-i și o lovitură geopolitică liderului rus. Obținerea acordului Rusiei de a-l transfera pe Navalnîi la un spital din Berlin, recuperarea medicală a acestuia, dovedirea unui atac chimic la adresa acestuia și aplicarea de sancțiuni, au pus modelul de leadership global european într-o lumină a forței dreptului și nu a dreptului forței.

Președinția germană a reușit să determine statele membre să strângă rândurile și în ce privește acțiunile autorităților din Belarus și din Turcia, în pofida faptului că state precum Cipru și Grecia s-au prevalat inițial de regula unanimității pentru a bloca sancțiuni împotriva regimului opresiv de la Minsk în schimbul unei poziții mai dure la adresa acțiunilor Turciei în Marea Mediterană.

Și, în fine, un alt mare plus este reprezentat de fermitatea Germaniei în aplicarea primului set de sancțiuni din istorie împotriva unor atacuri cibernetice ca parte a unui regulament adoptat recent de Uniunii Europene, măsurile respective fiind îndreptate împotriva hackerilor serviciilor de informații ale Rusiei.

Un acord comercial post-Brexit livrat împreună cu Comisia Europeană și echipa de negociere condusă de Michel Barnier

Meritul principal al acestui acord nu revine președinției germane a Consiliului UE, însă Berlinul a exercitat, alături de Paris și de alte capitale, suficientă presiune ca această înțelegere să aibă loc și să fie evitat scenariul unui Brexit dur. În schimb, pregătirea măsurilor de contingență și examinarea acestui acord de peste 2.000 de pagini pentru a-i oferi undă verde în calea aplicării sale de la 1 ianuarie 2021 pot fi trecute în contul eforturilor pozitive ale președinției germane.

Un acord de principiu privind investițiile între UE și China

Uniunea Europeană și China au ajuns la 30 decembrie, pe ultima sută de metri, la o înțelegere de principiu privind un acord de investiții, în ceea ce reprezintă ultimul rezultat notabil încheiat sub egida președinției germane a Consiliului Uniunii Europene, acesta fiind și unul dintre obiectivele majore pe care Angela Merkel și guvernul său le-au avut în timpul mandatului semestrial la cârma Consiliului. Potrivit înțelegerii convenite, acordul va crea un echilibru mai bun în relația comercială UE-China, iar Beijing-ul se angajează să permite accesul companiilor europene în mai multe sectoare cheie. China este un rival sistemic al Uniunii Europene, însă un partener economic în raport cu care Europa are nevoie să reechilibreze balanța comercială situată la un deficit anual de 164 de miliarde de euro.

Câteva eșecuri: migrația, relațiile cu China, Conferința privind viitorul Europei

În egală măsură, relațiile UE cu China reprezintă și un eșec pentru Germania, deoarece Angela Merkel își dorea un acord mai cuprinzător, nu un acord de principiu asupra unei astfel de înțelegeri. De asemenea, una dintre reuniunile vedetă ale președinției germane a Consiliului UE era programat a fi primul summit UE-27 – China, la Leipzig, însă întrunirea nu a mai avut loc din cauza pandemiei.

De asemenea, președinția germană nu a izbutit să faciliteze un acord al statelor membre privind un nou pact referitor la migrație, din cauza calendarului birocratic, Comisia Europeană venind cu noua propunere în acest sens abia în luna septembrie.

Nu în ultimul rând, un eșec răsunător, și acesta tributar în mare măsură pandemiei de COVID-19, a fost generat de imposibilitatea lansării Conferinței privind viitorul Europei, un demers care potrivit deciziilor europene asumate ar fi trebuit să înceapă în timpul președinției germane, în 2020, și să se încheie, în 2022, în timpul președinției franceze a Consiliului UE. Deși pandemia a jucat un rol negativ în această privință, un blocaj major a fost reprezentat și de obstinația statelor membre, care nu sunt de acord cu propunerea Parlamentului European ca lucrările acestei conferințe să fie conduse de fostul prim-ministru belgian Guy Verhofstadt.

Germania s-a achitat însă cu responsabilitate de îndatoririle sale europene, șeful diplomației germane Heiko Maas spunând în ajunul încheierii acestui mandat semestrial că Berlinul s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.

De altfel, înaintea acestei misiuni politice europene, influentul diplomat german Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței pentru Securitate de la München, sintetiza impecabil perioada celor șase luni care astăzi se încheie: Angela Merkel vrea ca ultima sa președinție la Consiliul UE “să intre în istorie ca un serviciu de succes pentru existența Uniunii Europene, și nu ca o procesiune funerară”.

”Mi-am luat o piatră de pe inimă”, avea să declare Angela Merkel la 11 decembrie, la finalul ultimului Consiliu European al anului.

Pentru Angela Merkel, acest mandat semestrial, mai diluat în prerogative după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a fost echivalentul unei moșteniri politice.

Puteți citi, pe larg, despre președinția germană a Consiliului UE aici.