Connect with us

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI

Europarlamentarul Sorin Moisă și-a anunțat demisia din PSD și Grupul S&D din Parlamentul European. Acesta se va alătura PPE ca independent

Published

on

Europarlamentarul Sorin Moisă a anunțat că demisionează din Partidul Social Democrat ( PSD) și și că părăsește Grupul Socialiștilor și Democraților (S&D) din cadrul Parlamentului European. Acesta a precizat că se va alătura Partidului Popular European ( PPE) din Legislativul european, ca independent, potrivit unei postări pe pagina acestuia de Facebook.

Redăm mai joi conținutul integral al anunțului care justifică decizia acestuia:

” Astăzi este o zi specială. Voi vorbi, liber, foarte liber, despre ce se întâmplă cu PSD în această perioadă. În context, voi discuta despre situația politică și traiectoria României. Nu în cele din urmă, anunț o decizie personală.

Trezirea reflexelor din național-comunism

Sub conducerea lui Liviu Dragnea, PSD a dezgropat, reactivat și adaptat la contextul actual al României o parte dintre reflexele îndelung cultivate în anii național-comunismului pe care le speram definitiv depășite. Doar în 1990 partea cea mai reacționară din FSN mai folosise acest discurs, pentru a-l abandona apoi și ea, și a se legitima prin discursul integrării României în Uniunea Europeană și NATO. Acum suntem din nou în situația în care străinul rău conspiră împotriva României, în care Bruxelles-ul este ostil și inamic românilor, multinaționalele îi exploatează pe români, George Soros este aliat cu diverse cancelarii occidentale pentru a scoate lumea în stradă și se ocupă personal să comită diverse nedreptăți împotriva domnului Dragnea. Din nou contrapunem autohtonismul nostru Occidentului, în loc să adăugăm firesc identitatea noastră, în toată splendoarea ei, bogăției lui. Ne-am trezit cu lupul simbol al președinției române a UE. Nu critic nici pe tânărul care l-a creat, nici juriul care de fapt nu a ales, ci pe cei care și-au asumat rezultatul, ignorându-i semnificația. Dacă e lupul dacic, e un simbol al protocronismului ceaușist, care elimină componența română, deci esența occidentală, din identitatea românească, simbolizandu-i, coincidență, pe localnicii care se apără eroic de atacurile Vestului venit să colonizeze, să facă aici profit și, evident, să-l exporte la Roma, în imperiu. Perfect pentru președinția UE, bijuteria politică a Vestului postbelic. Dacă e doar un animal: caracterul sau primar poate să îi reprezinte pe unii, dar nu pe noi toți. Lupul nu este o creație românească, nici măcar omenească. E la fel de valoros ca declarație despre ce reprezintă România ca frunza doamnei Udrea. Nu ar fi normal să ne reprezinte creațiile noastre, operele noastre, adică ceea ce am făcut ca națiune, în loc de ceea ce crește natural pe lângă noi?

Inadecvarea, incompetența, stângăcia, complexele, lipsa aderenței spontane la elită europeană și occicentala a grupării Dragnea – fără a proclama echipele dinainte sau pe cele din opoziție ca fiind perfecte, departe de asta – sunt transformate în pretext de falsă mândrie națională. Nu suntem în firescul nostru, ne lamentăm că nu ne acceptă, că „ei”, europenii, sunt de vină și pentru ce chiar sunt (Schengen), dar și pentru partea noastră de răspundere (că nu avem autostrăzi sau că nu dezvoltăm Portul Constanța). Fenomenul este mai general: lipsindu-i anvergura și sofisticarea pentru a transforma România într-o țara care să performeze, să prospere și în care propriii cetățeni să se simtă bine, o parte din elita politica românească a transferat pe nesimțite responsabilitatea eșecului în afară. Bruxelles-ul a devenit, din fostă speranța, vinovat pentru propria neputință și incompetență, pe care reușim să le sublimăm în batosenie: ne stropșim la el, mai ales de la distanță, și asta ne dă un fals sentiment de tărie. Suntem liberi să ne dezvoltăm, dar pentru că nu suntem în stare, dăm vina pe alții, îi acuzăm că ne-au luat libertatea cu care nu știm ce să facem.

România are fără îndoială nevoie de patriotism. Ba chiar un naționalism moderat, luminos, generos, construit pe încredere în sine, poate fi baza unui proiect de societate românesc. Patriotismul care ne trebuie este însă unul de construcție, de afirmare prin performanță, nu prin contrapunere, prin mârâituri, nu prin proiecția stearpă a frustrării contra unor dușmani evident imaginari precum George Soros sau multinaționala generică sau Bruxelles-ul sau cancelariile occidentale.

Ce oferă PSD acum nu este patriotism, ci naționalism de tip polonez sau maghiar, frustrat, în mod steril opus Bruxelles-ului, conservator social. O formă de discurs și practică politică ce apropie țara nu doar de grupul iliberal al țărilor de la Visegrad, ci și de Rusia lui Putin.

Să exemplificăm cu Bruxelles-ul și cu multinaționalele.

Bruxelles-ul nu e bun prin definiție. Am o listă de episoade în care Bruxelles-ul a greșit față de România, tratând-o nedrept, prin prisma prejudecăților în locul realității. Dar și o listă lungă de dovezi de sprijin, simpatie și loialitate pentru români. Ce știu sigur este că nu există o agendă anti-românească. Există o percepție de slăbiciune administrativă cronică, de lipsa de sofisticare a mediei elitei politice, ambele rezultând în neîncredere în promisiuni și angajamente, neîncrederea la rândul ei ducând, de exemplu, la exces de zel în control. România guvernamentală este o țară căreia uneori îi e greu să își verbalizeze interesele, și deseori când i se oferă pe tavă sprijin, chiar de către propriii reprezentanți, nu este capabilă să îl folosească, în mod sistematic și serios, pentru că politicul și administrația nu performează. Am auzit de nenumărate ori fraza „nu ne lasă Bruxelles-ul” ca pe o scuză a propriei neputințe pe subiecte cu care Bruxelles-ul nu avea absolut nicio legătură, sau unde ne puteam impune cu un minim efort. Este tipic să nu știm sau să nu vrem să facem lucru, dar să avem o teorie despre cum alții, „cei mari”, oricum nu ne-ar lasă. De aceea, transformarea Bruxelles-ului în inamic este o formă de mistificare, întorcând polaritatea răspunderilor cu susul în jos. Percepția despre România nu se poate se schimba decât prin performanță, prin calitatea elitei sale politice și administrative. Lumea e concurențială, evident că și alții își apără interesele, că locul gol se umple imediat în politică și economie, evident că nimic nu e simplu, dar sigur lumea nu e un complot deja tranșat în defavoarea României. Totul, mai puțin valorile de bază, se joacă: resurse, interese, imagine, reputație, demnitate, zi de zi, non-stop: cine stă și se lamentează pe margine rămâne doar cu asta. Comparativ cu junglă politicii internaționale, Bruxelles-ul este un loc încă foarte prietenos, unde România este potențial foarte influența, dacă știe să se manifeste, în regulile jocului.

Nu trebuie să adorăm multinaționalele. E adevărat, au adunat în era globalizării multă putere, e adevărat, multe își transferă profiturile făcând optimizări fiscale, e adevărat că unele comit abuzuri. De aceea, pe agenda globală, la nivel de Bruxelles (da, chiar acolo), OECD, G20, există, de câțiva ani, discuții foarte serioase, și decizii, inclusiv directiva europeană traspusa de curând de Guvernul României, pentru că impozitul pe profit să fie plătit acolo unde profitul este obținut, pentru eliminarea paradisurilor fiscale, pentru limitarea puterii multinaționalelor prin tratatele de comerț, de care m-am ocupat și eu, sau prin amenzi gigantice pentru comportament neconcurențial. Multinaționalele fiind prezente peste tot în lume, are sens să te ocupi de problemă la nivel global, și asta se întâmplă. Dar tocmai de aceea descrierea conflictului ca fiind unul pur românesc, între multinaționalele rele și cei „20 de milioane de romani” este greșită, creînd impresia că multinaționalele, ca expresie a străinului rău, au ales România ca victimă predilectă. În realitate, cea mai bună cale de a „lupta” cu multinaționalele peste graniță este prin a contribui la eforturile în direcția aceasta ale Bruxelles-ului, care este și al nostru, și ne da acces și anvergură globală. Iar acasă, dacă vrem să nu mai depindă atât de mult de multinaționale PIB-ul și exporturile noastre – care ar colapsa dacă prin absurd ele ar pleca brusc – trebuie ca economia României să nu mai fie competitivă doar prin salarii mici și fiscalitate redusă. Investițiile inteligențe în educație, în inovație, în antreprenoriat, în ferme, sunt soluția diminuării dependenței de multinaționale la nivel național, nu transformarea lor în inamici ai poporului.

Colectiv

Lipsă halucinantă de empatie, individuală sau de grup, arătată cu prilejul aniversării lui Liviu Dragnea în ziua comemorării celor doi ani de la Colectiv m-a zguduit profund. Indiferent dacă a fost sau nu inițiativa domniei sale-de fapt îmi pare și mai grav dacă a fost o neinspirație spontană de grup, decât una personală. Așa cum detest ura față de electoratul PSD (a se vedea mai jos), lipsa de considerație pentru victimele Colectiv și România pe care ele o reprezintă este absolut inacceptabilă.

Autostrada Târgu Mureș-Iași

Un motiv imens de supărare pe PSD este neprioritizarea (în realitate) a construcției autostrăzii Târgu Mureș-Târgu Neamț-Iași, durerea Moldovei, leagănul electoral al PSD. PSD pur și simplu are datoria politică și morală să își facă o obsesie, să facă o prioritate națională absolută din scoaterea Moldovei din izolarea economică în care se află, construind această arteră vitală pentru viitorul celei mai izolate provincii din Uniunea Europeană continentală. Dacă nu o face, chiar ajung să cred ceea ce am respins dintotdeauna ca fiind o aiureală partizană, ideea că PSD ține deliberat lumea în sărăcie, izolare și dependentă. În aprilie anul acesta, după o dezbatere la Iași organizată de foștii mei colegi de la Ziarul de Iași și de Asociația Moldova Vrea Autostradă, am trimis o scrisoare Primului Ministru de la vremea aceea, explicând de ce proiectul ar trebui considerat hiper-prioritar, și cerând publicarea unui calendar de îndeplinire pentru fiecare dintre cele trei tronsoane, respectiv a echipei din CNAIR responsabilă de Autostrada Montană. Am primit, în iunie, de la Ministrul Transporturilor de atunci, un răspuns corect, politicos, și un tabel cu termene, din care două sunt deja depășite, și unul – decembrie 2017 – cu siguranță va fi și el. Echipa mea a urmărit în permanență evoluția proiectului: oricum i-am spune în teorie, în practică procesul este (foarte) blocat.

Asta mă aduce la un subiect care ar trebui să fie prioritatea tuturor partidelor din România, dar astăzi mai ales a celor care au primit un mandat zdrobitor să conducă România. De ce credeți că nu se construiesc autostrăzi, că niciodată termenele nu se îndeplinesc, că licitațiile se contestă și procedurile se suspendă exasperant? Există multe răspunsuri imediate, dar radacina problemei este deficitul gigantic de competență în administrație (fără a-i nedreptăți pe profesioniștii de acolo: atâția câți sunt, ei țin România în picioare). CNAIR-ul, în cazul nostru, are nevoie de o masivă infuzie de profesioniști. La fel administrația centrală. Motivați, decent plătiți. E o poveste lungă și grea reforma administrației românești, dar în esență nu politicienii trebuie să facă autostrăzi, ci administrația și, evident, firmele specializate. Logica politică a stăpânirii administrației prin loialități personale și de clan, vizând accesul la resursele bugetului, este total opusă logicii performanței prin profesionalism. De unde cazna permanentă, infernală, de a construi obiective de anvergură în România, pentru că predomină amatorismul, superficialitatea și logica interesului pe termen foarte scurt din jungla politică. „Marile proiecte” rămân, din păcate, pe hârtie. Moldova la Centenar ar trebui să fie atât de prioritară pentru PSD și Guvern, încât măcar în acest caz neputința administrativă tipică să fie depășită prin concentrare masivă și excepțională de resurse, expertiză și voință politică. Prim Ministrul să nu doarmă din cauza acestei autostrăzi. Frustrările care se acumuleza în Moldova, care se simte, pe bună dreptate, abandonată, ignorată, nereprezentata, sunt foarte mari și periculoase, posibil, la un moment dat, chiar în plan geopolitic.

Lupta împotriva corupției

Dintotdeauna am crezut nu numai că nu există o incompatibilitate reală între electoratul PSD și lupta împotriva corupției, ci dimpotrivă: electoratul PSD este cel mai vulnerabil la corupție, la cea mică în mod direct, la cea mare în mod sistemic, ca tot restul lumii. Cu cât ești mai fragil economic și social, cu atât o spagă sau un abuz funcționăresc te afectează mai tare. Cunosc destule cazuri de oameni care au fost călcați în picioare, umiliți, furați, prin corupție și prin abuz. Ce mă doare cel mai tare, și am un exemplu concret în minte, este frica omului „simplu” de a refuza sistemul bazat pe spagă și intervenții. Unui om amărât, dintr-o comunitate mică, îi va fi teamă nu numai că nu își primește dreptul legal, dar și de ostracizare în caz de protest sau apel la lege, de faptul că va avea pe viitor parte doar de tratament ostil de la rețeaua de putere locală. Imaginați-vă asta într-un context de boală, într-un oraș mic de provincie. E ușor să emitem banalități cu schimbarea care trebuie să vină de la fiecare, însă nu putem pretinde cu ușurință unui biet bolnav să devină erou, să se lupte singur cu o întreagă structură socială și culturală, cu status-ul elitei care îl jefuiește și îi poate face viața un coșmar. Singura cale de eliberare de angoasă este eliminarea „de sus” a corupției, prin digitizare, transparență, standardizare, plată decentă a funcționărimii, și prin partea punitivă, faimoasa luptă împotriva corupției. La toate nivelurile. Pe care PSD ar trebui să și-o asume ca prioritate. Din motivele astea nu cred cu niciun chip că există o majoritate tăcută furioasă care ar stă să se reverse în stradă să stopeze „abuzurile justitiei”, cum spune PSD. Dimpotrivă, oamenii sunt obidiți și, convinși fiind că „toti sunt niște hoti”, probabil ar tolera chiar și excese ale justiției câtă vreme ele lovesc pe hoți, ceea ce, evident, nu e deloc dezirabil: într-un de drept, escrocii au drepturi.

Sub nicio formă și cu niciun un preț nu aș fi de acord cu mutilarea justiției și perpetuarea în România a unui model bazat pe impunitatea elitei politice în fața legii. Am un istoric profesional important în a construi exact mecanismele care să permită stoparea impunității, pe care o să-l prezint în detaliu în bilanțul de final de mandat. Toate sondajele confirmă ca marea majoritate a românilor văd corupția că fiind o problemă majoră. România nu poate fi niciodată o țara modernă, competitivă, netoxica, inovativă, respirabilă, câtă vremea corupția, mică sau mare, rămâne puternic prezența în instituțiile statului și în societate. Acestea fiind spuse, am avut discuții interminabile cu foarte multe persoane dincolo de orice bănuiala, absolut independente, fără nicio legătură cu PSD-ul sau cu politică: din societatea civilă, din business – inclusiv multinaționale, că veni vorba- , din presă care susține lupta anti-corupție, diplomați, funcționari europeni care urmăresc în detaliu ce se întâmplă în România, dar și din instituții românești care susțin pe deplin luptă anti-corupție: există un număr de întrebări legitime în legătură cu anumite acțiuni ale justiției. Nu am capacitatea să verific independent și să trag concluzii în legătură cu un eventual caracter sistematic, deliberat sau de fenomen: dar întrebările despre eventuale derapaje sau erori sau coincidențe trebuie să aibă răspunsuri, și poate că răspunsurile există și sunt pertinente.

Ca instituție publică, ca putere în stat, justiția nu poate fi ferită ea însăși de dezbatere, de cenzură argumentelor schimbate cu bună credință. Dar fără să trag o concluzie pe fond, ce știu sigur este că percepția unor excese, fie și complet falsă, este fix bucuria hoților, care toți se pot decreta victime ale abuzurilor. Și riscul este că, în numele stopării abuzurilor, o parte din elita politică, nu doar PSD, să vrea să readucă impunitatea pentru sine în România. De aceea, a da răspunsuri corecte întrebărilor legitime este cea mai bună modalitate de a înlătura pretextul unor schimbări vădit disproporționate în justiție, expunând motivele reale-și personale- ale inițiatorilor lor.

Ca soluție practică, eu văd lucrurile în felul următor: PSD a ajuns la un nivel de neîncredere internă și internațională în care lumea nu îi mai crede în materie de reforma a justiției nici măcar acolo unde eventual au dreptate. De aceea, ar fi bine să trimită mai întâi proiectele de reforma Comisiei de la Veneția și să aștepte opinia acesteia, care nu poate fi bănuită de partizanat. Ideea este perfect compatibilă cu dorința exprimată în Rezoluția Comitetului Executiv Național al PSD de ieri care cere, foarte corect, „aplicarea acelorași principii de bază care guvernează actul de justiție în toate țările europene cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetatenilor”. Este perfect: exact cu asta se ocupă Comisia de la Veneția: confirmă, în contexte concrete, aplicarea corectă a acestor principii. Societatea civilă va avea astfel încredere ca anumite modificări sunt necesare și legitime într-un stat de drept, iar PSD va trebui să renunțe la tot ce înseamnă reintroducerea impunității pe usa din dos pentru elitele politice în numele stopării abuzurilor. A nu accepta această soluție trădează motive care nu țin de reglajul fin și de eliminarea posibilității abuzurilor, ci de reinstaurarea impunității și, într-adevăr, de schimbarea paradigmei în ceea ce privește lupta împotriva corupției. În general, tot procesul ar capătă credibilitate dacă nu ar mai părea că miza principală a schimbărilor este de fapt domnul Dragnea – adică dacă acesta ar pleca. Și dacă veni vorba…

Cazul TelDrum

Chiar dacă la finalul procesului nu i s-ar dovedi vinovăția, poziția lui Liviu Dragnea în fruntea partidului și a Parlamentului României a devenit nesustenabilă oriunde în lumea civilizată. Pe 13 noiembrie, frecventablitatea europeană și internațională a PSD-ului, atât cât a fost ea construită în ultimii 20 de ani, a fost spulberată. Asocierea OLAF cu ancheta DNA este devastatoare și face ridicolă teoria complotului „Statului Paralel și ilegitim”. Dat naibii „Statul” ăsta dacă a preluat și controlul instituției europene anti-fraudă. Chiar dacă în sufletul lui s-ar ști nevinovat, singurul act cu adevărat patriotic pe care îl poate face acum Liviu Dragnea, dacă într-adevăr iubește România, este să se retragă. Să-și asume un martiraj din iubire de țară, și să își petreacă următorii ani demontând complotul mișelesc la care ar fi fost supus de către străinii răi care au pus OLAF-ul la bătaie și trădătorii de neam care au pus DNA-ul. Până la urmă istoria ar marca o mare nedreptate și l-ar reabilita. Deja au început la Bruxelles discuțiile despre bugetul Uniunii Europene după 2020. UE va trebui, printre altele, să acopere gaură creață de BREXIT. În cazul României, există și pasivul performanței relativ slabe în folosirea fondurilor europene. În acest context, o acuzație de fraudă plecată de la o anchetă OLAF, cu caracter aparent sistemic, implicând o persoană de la vârful statului român care face numiri în funcții cheie, va aruncă în aer orice încercare a României de a justifica menținerea unui buget important pentru propria dezvoltare după 2020. Ne va costă miliarde! Cum credeți ca poate justifica un politician dintr-o țara plătitoare netă la bugetul UE propriei opinii publice alocarea de bani mulți unei țări al cărei număr trei în stat este acuzat în acest fel de OLAF? Cu explicații despre statul paralel european? Mai mult, proiecția actuală a Comisiei Europene este să încheie negocierea bugetului UE pentru cei cinci sau șapte ani de după 2020 fix în timpul președinției române, beneficiind de arbitrajul acesteia.

Este absolut de neînchipuit ca Europa să accepte, după expresia consacrată, ca „honest [sic] broker”, pentru propriul buget multianual, un guvern al unui partid al cărui șef are o astfel de acuzație din partea însăși instituției de anti-fraudă europene. Postura lui Liviu Dragnea este o pată pe obrazul fiecărui român care scoate capul în lume, se va face episodul doi la recentul film german pentru copii explicând corupția din România: este infinit de nedrept pentru noi ca națiune să fim în această situație. Patriotismul adevărat presupune uneori sacrificiul propriei persoane, fie și prezumata inocență, pe altarul binelui comun.

Ce pare să se întâmple acum este că domnul Dragnea împinge România, pentru a se salvă, înspre un proiect autoritar, pentru a justifica ignorarea reacției Uniunii Europene și SUA la o operațiune-șoc împotriva justiției. Românii, „asediati” de Bruxelles, multinaționale și „tradatorii sorosisti” din interior, vor fi chemați să îl apere, pentru a nu pierde beneficiile guvernării PSD. Din păcate, există un număr de personaje în politica românească, cu probleme reputationale în Europa și SUA, care susțin decuplarea României de la normalitatea occidentală: dacă tot nu suntem bine primiți, lasă că ne facem noi aici statul nostru „suveran”.

Dacă domnul Dragnea va alege, într-adevăr, apăsând pe butonul nuclear, să aneantizeze România pentru o cauză în cele din urmă personală, va arunca societatea românească într-un conflict pe care sunt sigur că nu îl poate câștiga. După cum am arătat, sunt absolut convins că electoratul PSD nu se va mobiliza să apere corupția, și nimeni nu va putea lua PSD majoritatea, deci guvernarea, câștigată în alegeri corecte cu un an în urmă. Societatea românească a arătat că are anticorpi, și nici Uniunea Europeană, nici Statele Unite nu se vor lăsa, în realitate, ignorate. Nu prin conspirații, ci în mod vizibil, evident, asumat, copleșitor, rezonând cu societatea românească, inclusiv electoratul PSD. După trauma a 40 de ani de comunism, România nu își va abandona 200 de ani de modernizare și europenizare pentru Liviu Dragnea. Legiunile române nu se mai pot întoarce din Dacia, care acum este și va rămâne România, parte indivizibilă a Occidentului.

Toate aceste tendințe sunt într-un dramatic contrast cu ce ar trebui României în acești ani, care includ Centenarul, respectiv Președinția Uniunii Europene: aderență solidă la valorile democrației liberale și la Occident, profesionalism, anvergură, claritate, adecvare, lipsă de complexe. Lumea în care trăim trece prin reașezări geopolitice importante și România este excepțional plasată în anii care vin să facă istorie, și să își creeze securitate și prosperitate. Transformările digitale ne-ar oferi ocazia să sărim multe etape, devenind cu adevărat un tigru european în câțiva ani, dacă am avea minte să devenim un centru mondial pentru experimentarea și aplicarea noilor tehnologii. În loc de a ne valorifică șansa și libertatea, PSD aruncă România într-o văgăună a istoriei pentru a-l apăra pe domnul Dragnea de propriul trecut.

Pentru toate aceste motive, astăzi am decis să îmi prezint demisia din PSD.

Eu și partidul

Fiind vorba de un act personal, fie-mi îngăduit să spun câteva lucruri și despre relația mea cu partidul în care am fost adus de Victor Ponta. Am fost adus nu din stradă, ci dintr-o carieră europeană deja solidă, construită exclusiv prin eforturi proprii. Deci PSD nu m-a „facut om”, și Victor Ponta nu a pretins niciodată asta. Dimpotrivă, a fost întotdeauna corect și elegant în relația cu mine, respectându-mi și opiniile, și libertatea. Relația bună cu acesta, întemeiată pe colaborare profesională în perioadă când eu lucrăm la Comisia Europeană împreună cu Dacian Ciolos (cum lucrasem și cu Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu, în același mandat), nu s-a transferat niciodată asupra partidului. Am rămas un corp străin, am auzit până la saturație glumite bazate până și pe scaunul pe care stăteam sau nu la masă, cum că nu sunt PSD-ist, aluzii nenumărate la faptul că aș fi omul serviciilor sau al americanilor, sau, evident, al Bruxelles-ului însuși. După mesajul meu public legat de Ordonanța 13, am primit un avertisment că dezamăgisem „partidul profund” și că mi se încheiase carieră în PSD, deci să nu accept postul de prim ministru, că nu prind Crăciunul. Au fost și cei, altfel mari modernizatori ai partidului, care și-au propus să mă scoată de pe lista de candidați înainte că această să fie anunțata. Ideea cea mai răspândită în ceea ce mă privește, împărtășită de grei ai partidului care au avut bunăvoință să aibă o părere despre mine, este ca nu sunt „din echipa”, că „sunt pentru mine”.

Din echipă în sensul de a face jurăminte de credință și a pupa pulpana șefilor e adevărat că nu am fost niciodată, nici în politică, nici în administrația europeană, nici ca ziarist. Dar loial tuturor echipelor din care am făcut parte, da, uneori poate în mod exagerat. Cu șefi medievali n-aș fi putut lucra niciodată, nu am avut și nu aș fi putut avea parte de ei. Cât despre „a fi pentru mine”, mă întreb ce înseamnă. Nu o să iau acasă vizele canadiene, nici salariile crescute ale cercetătorilor români în Orizont 2020, nici nu mi-am făcut livadă pe programul pomicol, nici n-am luat șperțuri că să protejez de concurență neloială industria românească a îngrășămintelor, nu export nimic din Republică Moldova pe piață UE, și în general n-am profitat material după niciunul dintre lucrurile pe care le-am reușit făcându-mi datoria cât de bine m-am priceput în serviciul public. PSD prin liderul sau a făcut tot ce a putut să minimizeze, să ignore sau să ironizeze victorii precum eliminarea vizelor canadiene (în echipă cu Dacian Ciolos că Prim Ministru al României, nu al altei țări). Dar am avut și colegi, mai cu seamă europarlamentari, care au fost extrem de ajutători și de onești în a se bucură pentru aceste victorii care nu erau doar pentru noi, ci profitau cu adevărat pentru cei pe care îi reprezentăm.

În general, accesul și legitimitatea internațională pe care le-am construit în ani au fost privite că periculoase – dincolo, evident, de eternă cheie de lectură ocultă. Am ajuns un fel de free-lăncer care ajută individual, din proprie inițiativă, sau la cererea sporadică a câte unui ministru care înțelege ce se întâmplă (întotdeauna am avut și miniștri foarte buni). Perfect similară este situația multor oameni de mare calitate pe care PSD îi are încă în rândurile sale. Actuala echipă de conducere nu își folosește propriile resurse, ori pentru ca nu știe ce să facă cu ele, ori pentru că îi e teamă de ele. Logica este cea cunoscută a controlului prin loialități personale, nu a performanței. Și dacă la mine, „corp străin care nu sunt din echipa”, s-ar mai înțelege, sunt mulți profesioniști de anvergură, cu vechime și cu performanțe electorale în partid care au parte de exact același tratament.

Așa se face că ușor-ușor am ajuns la un bizar sentiment de inutilitate. Pentru ce să acumulezi acces și reputație politică dacă din spate nu vine nimic, adică o echipă, o administrație, o țara funcțională? Am un prieten bun, congressman american important, cu care am lucrat printre altele pe un dosar greu de energie, care mi-a propus de câteva ori întâlniri la nivel foarte înalt în Administrația SUA. Inițial m-am bucurat. Dar apoi mi-am imaginat întâlnirea propriu-zisă și m-a izbit inutilitatea ei, într-o cultură, cea americană, unde nu ne vedem că se ne aflăm în treabă, unde adevărurile nu se ocolesc , nici măcar despre lideri, unde întâlnirile sunt întotdeauna despre ce facem, de ce ai nevoie, de ce am nevoie, în reguli. Doar pentru poză? Să arăt că eu pot să obțin gratis ceea ce pentru alții costă bani grei ca să recite banalități învățate pe derost (și care sunt rapid decriptate ca atare)? Poate că asta ar merita, dar pe de altă parte nu poți să-ți bați joc de timpul omului. În ordinea morală, parcă potențialul nefructificat e mai nobil decât gazul ars de pomană sau, vorba colegilor, că arderea lui să fie doar „pentru mine”.

Ce nu se va schimbă: respectul pentru electoratul PSD și acceptarea meritelor istorice ale PSD

Sunt însă și câteva lucruri care nu se vor schimba. Cel mai important, și deloc de fațadă, respectul meu față de electoratul PSD, că parte a respectului meu profund față de națiunea din care fac parte. Am simțit întotdeauna în plex disprețul, și chiar ură, arătate de multă lume de pe partea dreaptă a spațiului public românesc față de votanții PSD. A fost unul dintre motivele importante pentru care am venit în PSD. Nicio națiune nu poate fi puternică dacă nu se asumă pe șine așa cum e, ca pas indispensabil oricărui progres, individual și colectiv. Nicio națiune nu este formată doar din savanți, curba lui Gauss e aceeași pentru toată lumea. Bunicii mei au fost oameni cu puțină carte, dar înțelepți, curați și admirabili, votanți PSD după 1990, și nu m-au învățat nici hoția, nici minciună. Cu unul dintre ei am ascultat îndelung în anii ’80 Vocea Americii și Europa Liberă și am învățat de la el să îi aștept pe americani – aceiași americani pe care domnul Șerban Nicolae îi pune pe picior de egalitate morală cu URSS-ul- , lucru care m-a marcat restul vieții.

Electoratul PSD a fost una dintre plăcile tectonice majore din sociologia României care au sprijinit re-occidentalizarea post-comunistă a României în momente cheie. Aici îi includ și pe părinții mei, de care de asemenea sunt foarte mândru. Dacă această tectonică socială nu se alinia la proiectul integrării depline a României în lumea occidentală, această integrare nu s-ar fi putut produce.

Valurile de dispreț, chemările la scoatere în afara corpului politic, din păcate uneori legitimate de intelectuali de marca, a acestei categorii de oameni mai vulnerabili, nu fac decât să îi împingă și mai tare în brațele elitelor care și-i asumă și pretînd ca îi reprezintă, dar de fapt, abuzează de ei. Să nu fiu înțeles greșit: acest electorat, ideile lui, votul lui, pot, evident, fi criticate, și o fac uneori eu însumi explicând de ce nu e o idee bună să naționalizăm economia, de exemplu. Ce mă doare e declasarea lui morală, în termeni agresivi ce tind să îi conteste statutul uman și politic, sau chiar să îi dorească dispariția fizică ca pe o fanstasma de izbăvire. Exact aceeași critică o aduc însă și PSD-ului: disprețul, invectivele și chiar amenințările adresate „tefelistilor” sunt absolut nedemne și inacceptabile pentru un partid de importantă PSD. Diferența, care nu face situația mai puțin gravă, este că aceste injurii nu rezonează în societate în general, și electoratul PSD nu poate fi mobilizat împotrivă tinerilor din piață decât dacă domnul Dragnea îi convinge că într-adevăr aceștia au fost trimiși de Soros personal să le ia pensiile, ceea ce este extrem de puțin probabil.

Tot într-un registru toxic situez tendința de a nu recunoaște niciun fel de merit istoric PSD-ului: „nu a făcut niciodată absolut nimic bun”, ca să citez un tânăr politician de dreapta de mare (și reală) anvergură, afirmație ce i-a adus altfel rapid un număr mare de like-uri. Puteți urmări pe youtube cum însuși candidatul Emil Constantinescu, într-o dezbatere cu Ion Iliescu dinaintea turului doi al prezidențialelor din 1996 – deci într-un moment cum nu se poate mai conflictual și partizan – explică cum CDR îi oferise sprijin lui Ion Iliescu și guvernului Văcăroiu, în politica externă, odată ce această devenise „dupa alegerile din 1992, (…) axată pe integrarea europeană și euroatlantica”. PSD sau predecesorii lui a negociat asocierea României la UE, a aplicat pentru aderarea la UE în 1995, la Parteneriatul pentru Pace cu NATO în 1994, apoi guvernul Năstase a mobilizat mașinăria PSD-ista și electoratul sau pentru închiderea negocierilor cu UE, și a finalizat integrarea României în NATO în 2004. Cine crede ca știe subtilitățile aderării României la NATO, poate să îl provoace pe Ioan Mircea Păscu la o dezbatere în direct: îi doresc succes. În primăvara lui 2004, majoritatea PSD-UDMR a trecut pachetul de legi ale justiției care încă oferă arhitectura actuală, solidă, cu toate modificările ulterioare, a sistemului de justiție din România,-cel care este supus acum controversatei amendări. Trecerea acestui pachet a permis evitarea suspendării negocierilor de aderare cu România, la cererea Parlamentului European. În calitate, la acea vreme, de consilier politic al Delegației Comisiei Europene în România, am fost strategul și în mare am dus la îndeplinire acțiunea de evitare a suspendării negocierilor, care a inclus pachetul de reforma a justiției, deci e un moment pe care îl cunosc bine, pe care liderii de la putere și din opoziție din acel moment sigur și-l amintesc, și este bine documentat în arhiva mea profesională.

Deci: cu toate păcatele lui, care doar în număr extrem de limitat nu sunt și ale altor partide, PSD a fost, și nu din închipuiri, până de curând, fundamental loial traiectoriei occidentale a României, și electoratul lui l-a susținut în acest demers. Cu atât mai dramatică situația în care domnul Dragnea tocmai rupe această continuitate istorică în propriul partid.

În România de după 1989, canalele de legitimare socială sunt istoric dominate de formatori de opinie de dreapta sau, în tot cazul, anti-PSD. Binele și răul social, ce e acceptabil și respectabil și ce nu, se stabilește în mare prin aceste canale. Dar a nu recunoaște nici un fel de merit, nici măcar retroactiv, PSD-ului, a șterge cu buretele memoriei selective chiar și acte de anvergură istorică ale liderilor lui, fie ei și controversați, nu este deloc productiv. Dimpotrivă, fără a fi scuze pentru derapaje, le încurajează, întărind riscul de acaparare a partidului de discursuri populiste și anti-occidentale. Mecanismul memoriei selective funcționează diferit la dreaptă: acolo sunt șterse cu buretele de mașină de legitimare socială tocmai greșelile, corupția și faptele reprobabile, iar vindecarea la descoperirea râului se face prin uitare sau ignorare cvasi-instantanee. Așa se face ca în numele anti-PSD-ismului, românii au înghițit și corupție, și minciună, și impostură. Cele de dreaptă păr să fie mai de calitate. Păcatul originar rămâne totuși al PSD: în 1990, discursul de ură împotrivă partidelor istorice și intelectualilor, absența unei minime lustrații, alungarea inițială a lui Corneliu Coposu de la TVR de către Ion Iliescu, niciodată asumate, au fost acte pe care subconștientul colectiv civic nu le-a uitat și iertat până acum, și cere, în continuare, lustrație. Poate și puțin vinovat că nu s-a luptat cu comunismul în timpul comunismului…

Am sperat în acești ani de apartenență la PSD să contribui la o apropiere a celor două Românii, având rădăcinile sociale în una, cea PSD-ista, și trăind, profesional și intelectual, în cealaltă, urbană, civică și culturală. Și probabil că aș fi putut continua să fac asta dacă PSD nu s-ar fi îndreptat brusc într-o direcție de neînțeles chiar în raport cu propriul trecut. Oricum, prăpastia dintre cele două Românii este o mare eroare istorică care ne consumă inutil energiile, o prăpastie exploatată de elite de calitate îndoielnică și la stânga, și la dreapta.

În concluzie, puteți crede ce doriți de PSD, dar nu-i urâți electoratul: convingeți-l sau învingeți-l la vot; generați, măcar voi, cei care va contrastați cu votanții PSD, o elită politică excepțională, care să uimească omenirea prin performanță ei fără egal. Dacă tot suntem aici: electoratul PSD este unul mai fragil social, dar în realitate este un bazin conservator, și așa ar fi tratat în alte părți din Europa. Partidele de dreaptă ar trebui să fie interesate să convingă acest electorat, nu să-l umilească.

Viitorul

Demisia din PSD va fi însoțită de demisia imediată din Grupul S&D, și renunțarea la toate dosarele încredințate de acesta din urmă. Multe partide politice din Grupul S&D, în ultimii ani, s-au mutat spre o stânga radicală cu care nu am afinități decât cel mult în materie de pură speculație intelectuală. Legătura mea solidă cu Grupul S&D era delegația PSD, o delegație pragmatică, situată în zona moderată, centristă, a S&D. Odată această legătură desfăcută, mă voi alătura, că independent, Grupului PPE, care în ultimii ani a ocupat terenul de la centrul spectrului politic, eliberat în mod neinspirat de S&D. Președintele Juncker al Comisiei Europene este cel mai bun și vizibil exemplu al acestei tendințe de mișcare înspre centru a PPE, chiar și după ruperea, de către S&D, fără că eu să fi fost întrebat sau să fi priceput vreodată de ce, a „marii coalitii” cu PPE din prima jumătate a mandatului euro-parlamentar. Cine are curiozitatea să verifice voturile delegației române din S&D pe subiecte sensibile precum comerț, economie, industrie, energie, politică externă, securitate, relații trans-Atlantice, Israel, va constata o convergență importantă cu PPE, cel puțin atunci când interesele României sunt în joc.

Nu voi intra în niciun partid sau organizație, fundație, platformă politică, etc., din România. Cu excepția cazului, extrem de puțin probabil, în care voi putea contribui la un moment cu adevărat transformator în politică românească, în lumina principiilor și ideilor explicit sau implicit expuse mai sus, la finalul acestui mandat îmi voi prezența bilanțul celor 20 de ani petrecuți (cu adevărat) în serviciul public că ziarist, funcționar european și politician, apoi mă voi retrage din viață publică și mă voi dedică exclusiv proiectelor personale.

Dacă am învățat un lucru în politică în anii din urmă acela este că ești în permanență suspectat că vrei ceva care i s-ar cuveni colegului tău de partid. Plecând, astăzi, din partid, și la finalul mandatului din politică, nimeni din PSD nu mă mai poate suspecta că fac vreo mișcare tactică, să iau locul cuiva, mic sau mare. De aceea, pentru binele României și al partidului, sper că membrii PSD să citească rândurile acestea fără patimă sau imaginându-și obișnuitul complot invocat de domnul Dragnea, fie el la nivel planetar sau local. Să ia acest sacrificiu (în sens politic, în sens personal este o mare eliberare) că pe o ocazie de a suspenda un moment torentul suspiciunii și să reflecteze lucid la răscrucea în care se află România.

Nu îl ultimul rând, le mulțumesc colegilor europarlamentari din PSD pentru colaborarea excelentă din acești ani, în câteva cazuri pentru prietenia lor, și pentru numeroasele lucruri învățate de la ei.

Unui anumit prieten care sper că citește aceste rânduri: da, simt pacea lui Dumnezeu în suflet, am făcut exact ce trebuia să fac, nici mai mult, nici mai puțin, fără niciun calcul egoist”.

Ionel-Sorin Moisă este de profesie economist, absolvent al Academiei de Studii Economice din București, Facultatea de Relații Economice Internaționale.

Între ianuarie 2002 și august 2006, Sorin Moisă a fost consilierul politic al Delegației Comisiei Europene la București. Și-a început activitatea profesională la rețeaua de ziare Monitorul, unde a publicat articole de analiză și opinie pe teme economice, politice și de afaceri europene.

În cadrul mandatului său de adjunct al directorului de cabinet al Comisarului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloș, început în februarie 2010, Sorin Moisă a participat, la nivel politic, la marile negocieri comerciale internaționale, bilaterale (Canada, Japonia, Coreea de Sud, Statele Unite, Mercosur) și multilaterale (OMC, Runda Doha) ale Uniunii Europene. A reprezentat Comisia Europeană în numeroase misiuni europene și internaționale, a coordonat negocieri, precum participarea echipei agricole europene la Conferința Ministerială a OMC la Bali, Indonezia, în decembrie 2013, un test important pentru cadrul global multilateral de comerț.

De asemenea, a participat nemijlocit la coordonarea politică și administrativă a uneia dintre cele mai mari și puternice Direcții Generale ale Comisiei Europene (DG AGRI—1080 de oficiali europeni).

A participat la negocierea politică și tehnică a reformei Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene, a urmărit și conturat opinia Cabinetului Cioloș în legătură cu toate marile dosare politice și de politici publice europene și internaționale aflate sau impuse pe agenda Comisiei Barroso 2. A fost în contact direct cu mediul agricol și rural românesc și european, cu mediul de cercetare, și, la nivel politic, cu principalele capitale europene și cu regiuni importante din Europa.

A contribuit direct la apropierea Moldovei de Uniunea Europeană, la liberalizarea pieței UE a vinurilor pentru Republica Moldova, precum și la negocierea unui Acord de liber schimb care să permită integrarea reală a economiei Republicii Moldova cu economia europeană.

A coordonat soluționarea a numeroase dosare importante pentru România, aflate pe agenda de lucru a Comisiei Europene. A elaborat, împreună cu echipa română de la cabinetul comisarului și în strânsă colaborare cu Ministerul Agriculturii de la București, un proiect de program sectorial pentru relansarea pomiculturii din România, care va fi finanțat prin fondul de dezvoltare rurală între 2014-2020.

Teodora Ion este redactor-șef adjunct și specialistă în domeniul relațiilor internaționale. Aria sa de expertiză include procesul retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană, relațiile comerciale globale și competiția pentru supremație dintre marile puteri ale lumii. Teodora este corespondent în cadrul summit-urilor Consiliului European și al celorlalte reuniuni decizionale de la nivelul UE.

Cristian Bușoi

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru energie din PE, subliniază nevoia unei soluții comune pentru criza energetică: Este nevoie urgentă de reducerea presiunii pe bugete

Published

on

© Cristian Bușoi/ Facebook

Eurodeputatul PNL Cristian Bușoi, co-președinte al reuniunii miniștrilor energiei din PPE și președinte al Comisiei pentru industrie, cercetare și energiei (ITRE) din Parlamentul European subliniază nevoia unei soluții pentru criza prețurilor din sectorul energetic.

”În calitate de Co-Președinte al EPP ENERGY MINISTERS MEETING (Reuniunea Miniștrilor Energiei din PPE) am participat, aseară, la o ședință de lucru de urgență cu o parte din miniștrii Energiei din UE, în pregătirea Consiliului de astăzi și foarte importantă în contextul actual. Miniștrii PPE sunt de acord că trebuie să găsim, urgent, o soluție comună la nivel european pentru criza prețurilor din energie”, a punctat europarlamentarul într-un comunicat de presă.

Cristian Bușoi este conștientă că este ”nevoie urgentă de reducerea presiunii pe bugete”.

”Trebuie să avem în vedere o regândire a pieței de electricitate și să vedem cum putem avea un preț maximal la importurile de gaz, indiferent de unde vin aceste importuri”, a completat acesta.

Tot la întâlnirea de aseară, eurodeputatul a făcut ”o trecere în revistă a rezervelor și stocurilor de gaz pe care le avem în UE și am discutat despre fluxurile de energie”.

”Ne pregătim pentru o iarnă dură și trebuie să facem față cu bine acestei provocări”, a mai spus Cristian Bușoi.

Miniștrii energiei din UE au convenit asupra unui obiectiv voluntar de reducere globală de 10% din consumul brut de energie electrică și asupra unui obiectiv obligatoriu de reducere de 5% din consumul de energie electrică în orele de vârf. Statele membre vor identifica 10 % din orele de vârf între 1 decembrie 2022 și 31 martie 2023 în care vor reduce cererea. Statele membre vor fi libere să aleagă măsurile adecvate pentru a reduce consumul pentru ambele obiective în această perioadă.

Citiți și:
Măsuri de urgență pentru reducerea prețurilor la energie: Statele membre UE au convenit să impună taxe pe profiturile excepționale ale firmelor din energie

Plafonarea veniturilor de pe piață pentru producătorii de energie electrică

Consiliul a convenit să plafoneze veniturile de pe piață la 180 de euro/MWh pentru producătorii de energie electrică, inclusiv pentru intermediari, care utilizează așa-numitele tehnologii inframarginale pentru a produce energie electrică, cum ar fi energiile regenerabile, energia nucleară și lignitul. Astfel de operatori au obținut câștiguri financiare neașteptat de mari în ultimele luni, fără ca costurile lor operaționale să crească. Acest lucru se datorează rolului cărbunelui și al gazului ca surse marginale de stabilire a prețurilor care umflă în prezent prețul final al energiei electrice.

Nivelul plafonului este menit să mențină rentabilitatea operatorilor și să evite împiedicarea investițiilor în energiile regenerabile.

Statele membre au convenit să utilizeze măsuri la alegerea lor pentru a colecta și redirecționa veniturile excedentare către sprijinirea și protejarea consumatorilor finali de energie electrică. Statele membre au introdus anumite mecanisme de flexibilitate pentru a reflecta circumstanțele lor naționale și măsurile existente la nivel național. Acestea includ posibilitatea de a stabili un plafon mai ridicat al veniturilor, de a utiliza măsuri care să limiteze în continuare veniturile de pe piață, să diferențieze tehnologiile și să aplice, printre altele, limite veniturilor de pe piață ale altor actori, inclusiv ale comercianților.

În situațiile în care dependența netă de import a unui stat membru este egală sau mai mare de 100%, acesta încheie un acord până la 1 decembrie 2022 pentru a împărți în mod adecvat veniturile excedentare cu statul membru exportator. Alte state membre sunt, de asemenea, invitate să încheie astfel de acorduri.

Axa de solidaritate pentru sectorul combustibililor fosili

Statele membre au convenit să stabilească o contribuție de solidaritate temporară obligatorie asupra profiturilor întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele petrolului brut, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor. Contribuția de solidaritate ar urma să fie calculată pe profiturile impozabile, astfel cum sunt determinate în conformitate cu normele fiscale naționale în anul fiscal care începe în 2022 și/sau în 2023, care depășesc o creștere de 20% din media anuală a profiturilor impozabile începând cu 2018. Contribuția de solidaritate se va aplica în plus față de impozitele și taxele obișnuite aplicabile în statele membre.

Statele membre pot menține măsuri naționale echivalente cu contribuția de solidaritate, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu obiectivele regulamentului și să genereze venituri cel puțin comparabile.

Statele membre vor utiliza veniturile provenite din taxa de solidaritate pentru a oferi sprijin financiar gospodăriilor și companiilor și pentru a atenua efectele prețurilor ridicate ale energiei electrice cu amănuntul.

Continue Reading

Daniel Buda

Eurodeputatul Daniel Buda: Indicațiile geografice reprezintă un certificat de calitate pentru produsele de pe piața UE

Published

on

© Daniel Buda/ Facebook

Europarlamentarul Daniel Buda (PNL, PPE) a participat la dezbaterea din cadrul Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, ce a avut ca subiect principal propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind indicațiile geografice ale Uniunii Europene pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole. 

Cu acest prilej deputatul european a subliniat importanța indicațiilor geografice: „Acestea reprezintă până la urmă un certificat de calitate pentru produsele pe care le avem pe piață.”

„Am plecat în intervenția mea de la acest aspect, legat de ceea ce înseamnă calitatea și anume nevoia de a găsi mecanismele necesare pentru a preveni falsificarea acestor produse. Am insistat să punem în centrul atenției nu doar fermierii ci și consumatorii care trebuie să aibă garanția faptului că acel produs care se bucură de o indicație geografică, într-adevăr provine din acea zonă”, a mai explicat eurodeputatul PNL.

Potrivit oficialului european, „calitatea unor produse, este dată eminamente, dacă ne gândim la brânză sau la cașcavalul din anumite zone, de faptul că acea brânză sau acel cașcaval provine din regiunea respectivă, deoarece calitatea florei spontane este într-un anumit fel iar calitatea acelui produs este dată flora spontană consumată de animale.”

„Sub acest aspect, trebuie să vedem ce facem astfel încât să oferim garanții pentru consumatori, că acele produse într-adevăr sunt aparținătoare acelor zone. Pe de altă parte, procedura de acordare a indicațiilor geografice, pe mine mă preocupă foarte mult deoarece văd că foarte multe state nu utilizează acest mecanism de protecție a propriilor produse. Ori eu cred că trebuie să punem accent pe ceea ce înseamnă practic dezvoltarea acestor indicații geografice la cât mai multe categorii sau la cât mai multe produse în statele membre, deoarece așa cum am spus, ele reprezintă până la urmă o centură de siguranță și o protecție împotriva altor produse importate din afara UE care nu au același standard de calitate”, a mai adăugat acesta.

De asemenea, Daniel Buda precizează că Uniunea pune în aplicare, o politică de calitate care are ca obiectiv protejarea numelor anumitor produse agricole, dorindu-se totodată promovarea specificității acestor produse: „Propunerea are drept obiectiv întărirea sistemului Uniunii de Indicații Geografice, să sporească aplicarea acestor legi în Uniunea Europeană.”

Daniel Buda susține că este necesar ca timpul de înregistrare să se scurteze, să se sporească percepția corectă pe piață și să sporească conștientizarea la nivelul consumatorilor.

„În ceea ce privește această politică și simbolurile Uniunii, deși sistemul Uniunii Europene cu privire la indicații geografice, este unul solid, evaluarea de impact din propunerea Comisiei arată că mai există îmbunătățiri de făcut”, a punctat europarlamentarul Daniel Buda.

Continue Reading

PARLAMENTUL EUROPEAN

Eurodeputatul Vasile Blaga: Grupul PPE a adoptat un document de poziție privind soluțiile pentru combaterea inflației și a creșterii prețurilor la energie

Published

on

© Vasile Blaga / Facebook

Europarlamentarul Vasile Blaga (PNL, PPE) a prezentat pentru CaleaEuropeană.ro o serie de soluții PPE la criza generată de inflație și de creșterea necontrolată a prețurilor la energie, în urma participării sale o reuniune a Grupului Popularilor Europeni de la Atena. 

Deputatul european informează că a fost adoptat un document de poziție al grupului PPE privind soluțiile pe care popularii europeni le propun Comisiei Europene pentru combaterea inflației, a creșterii prețurilor la energie și a costului vieții.

  • În zona fiscală, grupul PPE propune Comisiei să creeze condițiile pentru ca statele membre să introducă noi scutiri temporare sau reduceri de taxe și accize pe energie pentru atenuarea impactului negativ asupra gospodăriilor și întreprinderilor. De asemenea, grupul recomandă, în cazul prelungirii crizei, scutirea alimentelor de bază de TVA pentru a reduce costurile traiului zilnic al cetățenilor.
  • Grupul PPE face apel la utilizarea achizițiilor comune voluntare de produse energetice pentru a reduce prețurile în cadrul negocierilor și pentru a asigura securitatea aprovizionării pentru toate statele membre.
  • În zona pieței energiei, Grupul PPE sprijină propunerile Comisiei de plafonare temporară de urgență a veniturilor de pe piață obținute din vânzarea energiei electrice, ca un gest de solidaritate temporară care are în vedere reducerea costurilor pentru energie a gospodăriilor și întreprinderilor.
  • În paralel cu aceste măsuri de urgență, grupul PPE susține accelerare investițiilor în unități de producție de energie regenerabilă, eficiență energetică, dar și infrastructură, în special în proiecte transfrontaliere pentru a evita viitoarele șocuri energetice asupra economiei Uniunii. În privința instalării surselor regenerabile, în special pentru gospodării, statele membre trebuie să facă eforturi pentru debirocratizare – eliminarea barierelor administrative și simplificarea obținerii autorizațiilor.
  • În acest sens, activitățile de instalare a panourilor solare de pe acoperișuri, a pompelor de căldură și a turbinelor eoliene mici în întreaga Uniune trebuie să fie intensificate pentru a reduce consumul de gaz. Toate barierele administrative ar trebui simplificate sau eliminate și ar trebui să fie puse la dispoziție scheme semnificative de subvenții de către statele membre.
  • Nu în ultimul rând, grupul PPE solicită mai mult sprijin pentru renovări. Renovările profunde, cum ar fi izolarea clădirilor, implică costuri mari pe care majoritatea gospodăriilor nu și le pot permite. Prin urmare, Grupul PPE solicită un acces mai ușor al proprietarilor la împrumuturile bancare.

Continue Reading

Facebook

G730 mins ago

Țările G7 nu vor recunoaște niciodată presupusele anexări ale Rusiei în Ucraina și nici “referendumurile” false desfășurate sub amenințarea armelor

NATO46 mins ago

Mircea Geoană: Nu avem informaţii care să indice o schimbare a posturii nucleare a Rusiei, dar NATO este angajată deplin în apărarea aliaților, inclusiv a României

NATO57 mins ago

NATO, reticentă privind o “aderare accelerată a Ucrainei”, reafirmă că va sprijini această țară să își elibereze teritoriile anexate de Rusia fără a se implica direct în conflict

CONSILIUL EUROPEAN1 hour ago

Președintele Consiliului European acuză Rusia că a lansat o “rachetă energetică” asupra Europei, “vizând inima sistemului nostru economic și social”

INTERNAȚIONAL2 hours ago

SUA sancționează peste 1000 de oficiali ruși și 57 de entități din sectorul apărării după anexarea ilegală de teritorii ucrainene: Rusia “calcă în picioare Carta Națiunilor Unite”

COMISIA EUROPEANA2 hours ago

CE solicită statelor UE să fie ”foarte vigilente” în acordarea de vize cetățenilor ruși: ”A veni în Europa este un privilegiu, nu un drept fundamental”

U.E.2 hours ago

Giorgia Meloni, viitorul premier al Italiei, denunță” neo-imperialismul sovietic” al lui Putin: Anexările Rusiei în Ucraina nu au nicio valoare juridică sau politică

Cristian Bușoi5 hours ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru energie din PE, subliniază nevoia unei soluții comune pentru criza energetică: Este nevoie urgentă de reducerea presiunii pe bugete

INTERNAȚIONAL5 hours ago

Zelenski a semnat cererea de aderare a Ucrainei la NATO după ce Putin a proclamat anexarea ilegală de către Rusia a patru regiuni ucrainene

REPUBLICA MOLDOVA6 hours ago

Maia Sandu condamnă și respinge anexările ilegale ale Rusiei: Donețk, Luhansk, Herson, Zaporijie și Crimeea sunt ale Ucrainei

NATO46 mins ago

Mircea Geoană: Nu avem informaţii care să indice o schimbare a posturii nucleare a Rusiei, dar NATO este angajată deplin în apărarea aliaților, inclusiv a României

INTERNAȚIONAL5 hours ago

Zelenski a semnat cererea de aderare a Ucrainei la NATO după ce Putin a proclamat anexarea ilegală de către Rusia a patru regiuni ucrainene

REPUBLICA MOLDOVA9 hours ago

R. Moldova contează pe sprijinul UE pentru a accelera ”modernizarea sectorului de securitate și apărare”. Maia Sandu: O urgență, având în vedere creșterea riscurilor în regiune

JUSTIȚIE3 days ago

Klaus Iohannis: DNA, un model la nivel european, a contribuit decisiv ca România să fie un pol de stabilitate și un partener strategic pentru partenerii din NATO și UE

ROMÂNIA4 days ago

Nicolae Ciucă, din Japonia: Componenta de securitate și apărare, unul din cei patru piloni de cooperare ai viitorului nostru parteneriat, de mare interes pentru ambele părți

NATO7 days ago

Klaus Iohannis, despre amenințarea Rusiei cu un război nuclear: România, ca parte a NATO, este pregătită pentru orice scenariu. Românii nu trebuie să intre în panică

ROMÂNIA7 days ago

Klaus Iohannis, către antreprenorii români din Silicon Valley: Poate aveți unele lecții care ne-ar folosi în România

ROMÂNIA1 week ago

Nicolae Ciucă: Salutăm interesul manifestat de Banca Japoneză de Cooperare Internațională pentru susținerea marilor proiecte de infrastructură de transport și de producere a energiei verzi

U.E.1 week ago

Ministrul ungar de externe, singurul din UE care s-a întâlnit cu Lavrov la ONU: Există o singură soluție la inflația de război și la prețurile epuizante ale energiei: pacea. Ungaria vrea pace

COMISIA EUROPEANA1 week ago

Ursula von der Leyen îndemnă tânăra generație să apere democrația în fața autocrației: Trebuie să lucrăm la consolidarea acesteia pentru că știm cât de repede se poate schimba istoria

Team2Share

Trending