În 2023, 94,6 milioane de persoane din UE (21% din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, relevă cele mai recente date oferite de Eurostat care explică că aceste persoane trăiau în gospodării care se confruntau cu cel puțin unul dintre cele trei riscuri de sărăcie și excluziune socială: risc de sărăcie, deprivare materială și socială severă și/sau trăiau într-o gospodărie cu o activitate profesională cu intensitate foarte scăzută.
Cifra a scăzut ușor în comparație cu anul 2022 (95,3 milioane, 22 % din populație).
Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială a variat între țările UE în 2023.
Cele mai mari valori au fost raportate în România (32%), Bulgaria (30%), Spania (27%) și Grecia (26%).
Pe de altă parte, cele mai mici ponderi au fost înregistrate în Cehia (12%), Slovenia (14%), Finlanda și Polonia (ambele cu 16%).
Consiliul recomanda ca statele membre să stabilească și, dacă este necesar, să consolideze plase de siguranță socială solide, combinând un sprijin adecvat pentru venit, prin intermediul unor prestații de venit minim și al altor prestații monetare de însoțire, cu prestații în natură, și oferind acces la servicii de facilitare și servicii esențiale.
În viziunea Consiliului, statele membre ar trebui să stabilească nivelul venitului minim printr-o metodologie transparentă și solidă, în conformitate cu legislația națională și implicând părțile interesate relevante, luând în considerare sursele de venit globale, nevoile specifice și situațiile dezavantajoase ale gospodăriilor, venitul persoanelor cu câștiguri salariale scăzute sau al persoanelor cu salariu minim, nivelul de trai și puterea de cumpărare, precum și nivelurile prețurilor și evoluțiile aferente ale acestora.
În vederea promovării egalității de gen, a securității veniturilor și a independenței economice a femeilor, a tinerilor adulți și a persoanelor cu handicap, Consiliul recomanda totodată asigurarea posibilității de a solicita ca venitul minim să fie acordat membrilor individuali ai gospodăriei.
Se recomandă, de asemenea, ca statele membre să ajungă treptat la nivelul adecvat al sprijinului pentru venit până cel târziu în 2030, protejând în același timp sustenabilitatea finanțelor publice.
În plus, statele membre ar trebui să revizuiască periodic și, ori de câte ori este relevant, să ajusteze nivelul venitului minim pentru a menține caracterul adecvat al acestuia. În perioade de încetinire a creșterii economice, flexibilitatea în conceperea venitului minim poate juca un rol important în atenuarea consecințelor sociale negative, precum și un rol stabilizator în economie.
Venitul minim este un element-cheie al strategiilor de ieșire din sărăcie și excluziune. În perioade de criză economică, acesta contribuie, de asemenea, la sprijinirea unei redresări durabile și favorabile incluziunii. Plasele de siguranță socială solide nu numai că îmbunătățesc rezultatele sociale și rezultatele privind starea de sănătate pentru persoanele cu acces minim la piața muncii, dar oferă și beneficii sociale și economice durabile pentru Uniunea Europeană, având ca rezultat societăți mai echitabile, mai coezive și mai reziliente.
