Connect with us

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014

EXCLUSIV ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014 ANALIZĂ Cât de mult le pasă politicienilor de nevoile europenilor

Published

on

De Andra Avram

Alegerile europene bat la ușă. Cât de conectaţi sunt politicienii europeni la nevoile cetăţenilor din UE? Cunosc problemele reale? Au soluâii la ele? Peste cateva zile, cetățenii Uniunii Europene își vor fi exprimat deja votul și, astfel, încrederea înspre un personaj politic sau altul. Își vor fi demonstrat deja afinitatea în favoarea unuia și lipsa de simpatie pentru toate celelalte opțiuni. Clivajul dreapta – stânga este deja insuficient pentru a exprima convingerea că alternativa se află în vreuna dintre cele două tabere. De aceea, caleaeuropeana.ro a analizat programele politice ale celor care îşi doresc puterea in UE, comparându-le cu nevoile exprimate în cel mai recent Eurobarometru. Rezultatele sunt surprinzatoare.

În anul 2014, la exact 35 de ani de la data organizării primelor alegeri europarlamentare, opțiunile de vot sunt mai complicate decât simpla alegere intre stânga si dreapta. Alternativele s-au înmulțit, procesul de selecție a ceea ce se dorește pentru următorii cinci ani europeni este mult mai complex decât alegerea unui simplu candidat, din partea unei mari familii europene sau alta.

banner_1Baza teoretică a fiecăruia dintre aceștia, fie că vorbim de cei trei mari candidați ai grupurilor politice europene, PPE, S&D și ALDE, fie că vorbim de candidații mai puțin cunoscuți publicului larg, însă cu o viziune ceva mai exotică asupra viitorului Europei, fie și din prisma gradului mai mic de cunoaștere și de expunere pe care aceștia îl au în spațiul mass-media, constă în programul politic din care își extrag esența. Manifesto-urile lansate de principalele trei formațiuni, PPE, S&D și ALDE, sunt baza, așa cum am demonstrat-o și într-un articol anterior, a ideilor și convingerilor, de dreapta sau de stânga, în funcție de formarea ideologică a candidatului, pe structura căreia acesta prefigurează viitorul Uniunii Europene.

Indiferent de numele viitorului Președinte al Comisiei Europene, fie acesta Juncker, Schulz sau Verhofstadt, programul politic al acestuia și, în consecință, opțiunile pe care acesta le consideră viabile pentru Uniunea Europeană a următorilor cinci ani, își extrag esența din acestea. Întrebarea ce se pune, însă, în mod logic și perfect coerent, de altfel, este – de ce manieră au fost influențate aceste programe politice, astfel încât punctele expuse, și nu altele, să fie considerate primordiale pentru viitorul Uniunii Europene? Sunt acestea extrase din felul în care populația privește situația actuală a UE? Sau sunt doar tematici generale, probleme cu viziuni per ansamblu a căror soluționare se dorește de către centrul Uniunii Europene, fără a avea o legătură prea strânsă cu populația europeană? Din nou există acest clivaj, între puterea decizională a Bruxelles-ului și nivelul cetățenesc? Sau, dimpotrivă, aceste alegeri inaugurează nu doar posibilitatea cetățeanului de a-și alege, în mod indirect, Președintele Comisiei Europene, ci și structura pe baza cărora aceste manifesto-uri ale marilor familii politice europene au fost formulate?

Această analiză urmează a fi realizată prin prezentul material, pornind de la analiza programelor politice ale celor trei mari candidați, Jean-Claude Juncker, Martin Schulz și Guy Verhofstadt, comparând cu cel mai recent eurobarometru dat publicității de către Comisia Europeană, în toamna anului 2013, privind opinia publică asupra Uniunii Europene.

Ce vor cetăţenii europeni      

Uitându-mă peste marile categorii ale acestui eurobarometru, principalele trei puncte sunt dedicate Uniunii Europene și percepției pe care proprii cetățeni o au asupra acesteia.

QA1Astfel, prima dintre acestea merge către nivelul cel mai de bază al acestei percepții, referindu-se la viața în cadrul Uniunii Europene („Life in the European Union”), secțiune împărțită în sub-categoriile „aspecte personale”, „aspecte economice” și „aspecte politice”.

În ceea ce privește cea de-a doua categorie, aceasta este strict relaționată de Uniunea Europeană și cetățenii săi („The European Union and its citizens”), în care sunt ilustrate aspecte ce țin de atașamentul față de Uniunea Europeană, instituțiile europene, cunoașterea Uniunii Europene, democrația în Uniunea Europeană și europenii și fenomenul globalizării.

În fine, cea de-a treia categorie este dedicată Uniunii Europene astăzi și mâine („The European Union today and tomorrow”), în care principalele puncte de interes sunt reprezentate de suportul pentru politicile europene, obiectivul construirii Europei și viitorul Uniunii Europene.

Având o structură logică și perfect coerentă, barometrul pornește de la nivelul cel mai de jos al percepției umane, și anume ceea ce este cel mai palpabil pentru fiecare dintre noi, și anume traiul, viața, nivelul de existență al cetățenilor UE. Următoarea dimensiune chestionată este legată de nivelul ceva mai abstract al acesteia, în principii legate mai puțin de ceea ce ajunge să fie resimțit, zilnic, de cetățean și mai mult de modalitatea în care Uniunea Europeană funcționează pentru acesta, la nivel general, pentru ca, în final, să se dorească a se afla cum percepe cetățeanul viitorul, de astăzi și de mâine, al acestei construcții.

Ce oferă politicienii europeni

Crearea unor noi locuri de muncă, în special pentru segmentul tânăr, egalitatea socială între femei și bărbați, întărirea economică a UE și a zonei euro, combaterea taxelor, protejarea mediului înconjurător, protecția datelor cetățenilor, respectarea diversității, grija pentru energia verde a UE, întărirea alianțelor cu Statele Unite ale Americii și astfel, întoarcerea înspre veșnicul aliat al bătrânei Europe, problema Marii Britanii, extinderea influenței Uniunii asupra zonelor învecinate, promovarea valorilor europene și a democrației la nivel global, combaterea fenomenului de discrimare, o Comisie care să funcționeze drept ceea ce este, un veritabil guvern al Uniunii Europene – sunt temele mari, principale pe care cei trei candidați ai primelor trei grupuri politice europene, PPE, S&D și ALDE, în funcție de mărimea acestora, le propun în programele politice enunțate.

Odată cu apropierea datei electorale, acestea cunosc modificări și nuanțări din cele mai diverse: fie că se îndreaptă spre crezul ideologic din cadrul propriei mari familii politice europene, fie că este doar o nuanțare, o detaliere în profunzime a problemelor cu care Uniunea Europeană se confruntă, la nivelul actual, euro-candidații continuă să fie preocupați de mesajul transmis, prin aceste programe politice. Actualizările există în continuare; pentru cineva care le-a vizitat paginile de-a lungul întregii perioade electorale, atât înainte, cât mai ales după începutul campaniei, pe 25 aprilie, acestea sunt vizibile și ușor notabile. Sunt aceste schimbări influențate de opinii ale cetățenilor, de ceea ce aceștia au exprimat în ultimul barometru dat publicității de Comisia Europeană, privind opinia publică asupra Uniunii Europene?

Cât de conectate sunt agendele politice la nevoile europenilor

QA5aO simplă vizualizare a acestuia, pentru a realiza o comparație minimală, de bază, între cele două, ne demonstrează că părerile sunt ușor împărțite. Grija cetățenilor europeni pentru locurile de muncă este într-adevăr reală, în timp ce egalitatea socială între femei și bărbați nu este la fel de discutată. Întărirea economică a Uniunii Europene este realmente o provocare, însă sunt mult mai mulți cei interesați de o întărire economică la nivel național, în țara în care aceștia locuiesc. Problema protecției datelor nu este la fel de des menționată precum combaterea taxelor, însă promovarea valorilor europene și a democrației la nivel global este un subiect prea puțin întâlnit, comparativ cu grija față de sistemul educațional din țara în care aceștia locuiesc, sau față de sistemul de sănătate. Majoritatea sunt mulțumiți cu nivelul actual de trai, însă optimismul nu este pe același trend ascendent, din nou majoritatea fiind cea care susține că ultimele 12 luni nu vor fi cu nimic mai rele, dar nici mai bune, decât ultimele 12. Despre Uniune, la nivel gineral, imaginea tinde să fie mai mult neutră, aspectele de diferențiere între pozitiv și negativ fiind mult prea mici pentru a produce o reală distanță între cele două paliere. Opțiunea înspre viitor este mai mult legată de optimism decât de pesimism, majoritatea susținând că viitorul Uniunii Europene nu este atât de sumbru pe cât susțin atât de mulți, dar nici atât de roz-portocaliu pe cât vor să convingă alții.

Concluzia? Programul politic este una, grijile cetățenilor de zi cu zi formează o categorie cu totul aparte. Optimismul la nivel european tinde să-și ocupe locul în psihicul și mentalul uman, deși argumente clare în favoarea unei explicații a de ce aceste lucru sunt așa, și nu invers, nu sunt foarte bine conturate. Cetățenii europeni par a fi în general mulțumiți de starea actuală, deși nu văd mari schimbări în viitor. Întrebați însă de grijile de zi cu zi, pe primul loc se situează preocuparea față de creșterea prețurilor, apoi taxele al căror număr tinde să crească în multe dintre statele-membre UE, preocuparea față de sistemul educațional și sistemul de sănătate ocupă de asemenea un binemeritat loc fruntaș în clasamentul principalelor griji ale cetățenilor europeni… există, fără îndoială, un soi de paradox.

Privind dintr-un plan ușor îndepărtat, „deasupra” tuturor procentelor ilustrate, păstrând o perspectivă totuși clară asupra acestor realități, rezultatele sunt oarecum contradictorii. Mulți sunt mulțumiți de viața pe care o duc actualmente, deși nu așteaptă modificări majore în bine pentru următoarele 12 luni. Principalele preocupări, într-un astfel de trai, ar fi de așteptat să atingă ramuri ceva mai îndepărtate de realitatea cotidiană, precum grija față de mediu sau protecția datelor în mediul online, promovarea valorilor democratice în lume sau încurajarea legilor anti-discriminare în Europa… în schimb, baza grijilor cotidiene ale europenilor este în continuare de natură economico-socială, privind păstrarea locurilor de muncă, sporirea taxelor sau creșterea prețurilor. Nu sunt chestiuni ce merg oarecum în contradicție…?

O Uniune Europeană ce incearca de 5 ani sa iasa din criza economică, ale cărei perspective par să se lumineze, la optimismul căruia concurează preponderent și apropiatele alegeri europene, în principal prin promisiunile de „mai bine” făcute, nu ar trebui să fie încă orientată înspre aceste domenii. Interesant este faptul că aceleași rezultate erau și în barometrul înregistrat înaintea alegerilor din 2009, cu exact aceleași opțiuni ca principale preocupări ale cetățenilor europeni, și aceeași încredere exprimată în Uniunea Europeană. Aceasta este văzută în continuare cu „ochi buni”, având o imagine relativ pozitivă, însă, ce facem cu sistemul educațional și cel de sănătate din statele-membre? pare a fi întrebarea, legitim de altfel pusă, de respondenți.

Nevoile cetăţeanului, mai apropiate de competenţele naţionale?

Și astfel ajung la ipoteza conform căreia lucrurile par încă să fie distincte. Uniunea nu are competențe în multe dintre problemele semnalate de cetățeni în sondaje, iar marea preocupare este în continuare legată de dezvoltarea economică a statului din care aceștia fac parte, indiferent de dezvoltarea, per total, a Uniunii. Desigur, întărirea zonei euro este un punct ce trebuie dus la îndeplinire, însă cetățenii sunt încă preocupați de cum se va dezvolta ramura economico-socială din statul acestora. Iar acest lucru nu poate decât să conducă înspre concluzia, în cele din urmă, a faptului că Uniunea este, da, un construct benefic Europei, însă nu rezolvă mai nimic din problemele cotidiene, de zi cu zi ale cetățeanului european.

Într-adevăr, o afirmație îndrăzeanță, în spatele căreia se pot afla însă multe adevăruri și răspunsuri – inclusiv la problema absenteismului de la urne. Uniunii îi lipsesc compețențele în domeniul sănătății, al educației, ai protecției sociale, al economiei naționale, a fiecărui stat în parte.

Desigur, încercări sunt; partea de protecția datelor, de asigurare a mediului înconjurător, a energiei verzi, a sporirii siguranței granițelor și a influenței europene în zonele învecinate, toate acestea sunt politici și obiective de care Uniunea Europeană are nevoie, pentru că doar de o asemenea manieră se poate asigura prosperitatea viitorului. Vorbim însă de viitorul îndepărtat, și nu de viitorul apropiat; la ora actuală, promovarea valorilor democrației în afara granițelor UE are prea puțin a face cu siguranța locurilor de muncă în mod concret și clar, spre exemplu. Iar aceasta poate fi sursa multora dintre dilemele cetățeanului european, când vine vorba despre țara sa și despre Uniunea Europeană.

Programele politice, în consecință, sunt programe pentru Europa, așa cum era și de așteptat. Însă nu este de mirare faptul că mulți nu le percep ca fiind programe ce i-ar putea afecta în mod direct – pentru că Președintele Comisiei Europene se adresează unei Uniuni Europene a 28 de state, al cărui principal scop este funcționarea în tandem, ca o unitate indivizibilă, pentru asigurarea prosperității și siguranței viitorului cetățenilor europeni. Câți dintre aceștia percep, însă, realmente acest lucru, în fața preocupărilor legate de creșterea prețurilor sau a numărului de taxe impus de un guvern…? Prea puțini, probabil.

Și astfel ajungem într-un cerc închis, în care Uniunea funcționează frumos, în care sperăm la o schimbare, sperăm la mai bine, sperăm la energie verde și la promovarea valorilor europene în spațiul non-UE, deși, paradoxal, suntem convinși că situația de zi cu zi nu va suferi modificări dramatice, nici în rău, dar nici în bine, nici de-a lungul următoarelor 12 luni. Desigur, candidații propuși de grupurile politice europene militează pentru un viitor mai bun, prosper, al următorilor 5 ani, pentru siguranța Uniunii și pentru promovarea acestui climat protector și în afara ei… dar oare cum ajung să influențeze toate acestea, în mod direct și pe un termen atât de scurt, comparativ cu ceea ce trebuie îndeplinit, cum este cel de 5 ani, și, mai mult, să schimbe în bine și provocările cotidiene ale cetățeanului european de rând? Întrebarea rămâne deschisă; poate vom avea răspunsul peste alți 5 ani…

 

 

 

.

 

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014

STUDIU Parlameter 2014: Doua treimi dintre europeni NU se simt bine informati in legatura cu Parlamentul European

Published

on

O majoritate a cetățenilor europeni apreciază rolul pe care Parlamentul European l-a jucat în alegerea noului președinte al Comisiei, spune sondajul Parlameter, 2014 publicat vineri. Mai mulți europeni simt acum că vocea lor contează în luarea deciziilor la nivelul UE. Peste jumătate dintre respondenți au declarat că aderarea la UE este un lucru bun.

rp_European-parliament-strasbourg-inside-e1397734605729.jpg

Sondajul realizat în urma alegerilor europene din mai la UE și a inaugurării ulterioare a Comisiei Europene conduse de Jean-Claude Juncker, a reflectat o conștientizare sporită în rândul cetățenilor, atât față de afacerile europene cât și față de Parlamentul European. Nivelul de cunoștiințe cu privire la Parlamentului European rămâne totuși slab.

Principalele constatări (modificări față de iunie 2013)

58% dintre respondenți au auzit recent despre Parlamentul European (+11 de puncte), în timp ce 40% (-10 puncte) nu.
– Imaginea Parlamentului a fost pozitivă în procent de 30% stabil, 43% neutru (+ 1 punct) și 23% negativ (-2 puncte).
67% nu se simt bine informați cu privire la activitatea Parlamentului (+ 1 punct față de noiembrie 2011).
63% au fost de acord ca, luând în considerare rezultatele alegerilor și alegerea președintelui Comisiei reprezintă un progres democratic, în timp ce 18% nu sunt de acord și 19% nu s-au pronunțat.
41% au considerat că vocea lor contează în Uniunea Europeană (+2 puncte).
– Principalele priorități politice ale UE au fost combaterea sărăciei și a excluziunii sociale 54% (+3 puncte), economia, coordonarea bugetară și politica de impozitare 31% (+1 punct), protecția consumatorilor și a sănătății 30% (-3 puncte), și combaterea terorismului și respectarea libertății individuale 29% (+4 puncte).
54% (+4 puncte) consideră că aderarea la UE este un lucru bun, 14% (-3%) sunt de părere că este un lucru rău, în timp ce 29% (-2 puncte) nu au apreciat acest aspect.

Context

Eurobarometrul Parlamentului European – Parlameter 2014 a fost comandat de către PE. La sondaj au participat 27801 de cetățeni, între 29 noiembrie și 9 decembrie 2014 care au răspuns unor întrebări privind percepțiile și cunoașterea instituției și a Uniunii Europene în ansamblu, precum și a domeniilor de politică. Acest studiu anual oferă rezultate atât la nivel european cât și la nivelul statelor membre.

.

Continue Reading

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014

Europarlamentarul Monica Macovei a câştigat un proces intentat fostului ministru Dan Şova

Published

on

Europarlamentarul Monica Macovei a anunţat, marţi, că a câştigat, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, procesul intentat lui Dan Şova, care a susţinut că tatăl acesteia ar fi fost “general de Securitate” şi “şeful Securităţii Giurgiu”.macovei_monica

”Am câştigat procesul cu Şova şi la Curtea de Apel. Minciunile lui Şova despre tatăl meu au fost demontate. Curtea de Apel Bucureşti a decis că Dan Şova a minţit atunci când a spus că tatăl meu ar fi fost «general de securitate» şi «şeful Securităţii Giurgiu»”, se arată într-un comunicat remis presei.

Monica Macovei aminteşte că, anterior, şi Tribunalul Bucureşti a decis că Şova ”a minţit” când a făcut aceste acuzaţii mincinoase în legătură cu tatăl său şi a admis, în octombrie 2013, acţiunea depusă de ea şi de mama sa, prin care îi solicita dovezi lui Şova.

“Dan Şova nu a avut şi nu are nicio dovadă, a minţit cu bună ştiinţă”, arată Macovei.

Monica Macovei mai precizează că hotărârea din decembrie 2014 a Curţii de Apel din Bucureşti este definitivă şi executorie şi că o va executa.

Potrivit unei postări anterioare făcută pe blogul personal, Monica Macovei arăta că a solicitat în acţiunea depusă la Tribunalul Municipiului Bucureşti ca Dan Şova să îşi ceară public scuze şi să plătească daune morale în valoare de 700.000 lei.

 

.

 

 

.

Continue Reading

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014

Curiozitățile Parlamentului European. Cine este cel mai tânăr eurodeputat și ce delegație națională și-a schimbat întreaga componență

Published

on

Anul ce tocmai s-a încheiat a constituit unul în care Parlamentul European a început legislatura cu o componență politică și a încheiat-o cu alta. Acest lucru se întâmplă o dată la cinci când au loc alegerile europene.

Deși au o importanță diferită în fiecare stat, alegerile europarlamentare sunt adesea European-parliament-brusselsconsiderate alegeri de rang secund, iar componența Parlamentului generează de multe ori un interes doar din perspectiva propriului stat (cine sunt europarlamentarii care mă reprezintă). În campania electorală europeană (prima în care am avut și confruntări directe între pretendenții la șefia Comisiei Europene) s-a pus accent problemele economice, criza locurilor de muncă, pericolul extremismului, dar și egalitatea de gen în politica europeană. Printre temele de campanie s-a numărat și angajabilitatea tinerilor, o problemă serioasă pentru statele membre dar și pentru Bruxelles.

Între 22-25 mai 2014 s-a schimbat componența Parlamentului European. V-ați întrebat ce aduce diferit noul legislativ european?

În primul rând, avem o diferență de 65 de ani între cel mai tânăr euro-deputat, danezul Anders Primdahl Vistisen (12.11.1987, 27 de ani) și cel mai vârstnic, grecul Emmanouil Glezos (9.09.1922, 92 de ani).

Problematica egalității de gen la cel mai înalt nivel european este un subiect sensibil pe agenda de la Bruxelles, fie că vorbim despre Comisie sau Parlament. În urma alegerilor noului Parlament din totalul membrilor săi 36.88% sunt femei. Cele mai multe provin din Malta (66,67%). Cu un procent semnificativ în această direcție contribuie și România (28.12%; procentul s-a modificat o dată cu numirea doamnei Corina Crețu în calitate de comisar european).

Dacă ne gândim că o dată la cinci ani au loc alegeri iar tranziția dinspre un Parlament spre altul este dificilă, rezultatele din 2014 ne contrazic. Avem un total de 50.6% deputați realeși, în timp ce 49.4% sunt deputați noi. Cu alte cuvinte, în 2014 am legitimat un Parlament European care este pe jumătate identic cu cel din perioada 2009-2014.

La nivelul delegațiilor regăsim cifre interesante. Germania este țara cu cei mai mulți deputați realeși (69.79%) în timp ce Grecia este statul cu cei mai mulți deputați noi, un procent impresionant de 100%. La fel de impresionant este și numărul partidelor politice naționale, care prin intermediul euro-deputaților sunt prezente în PE: 186.

Totodată, să nu uităm că alegerile europene din 2014 sunt primele ce se desfășoară sub aplicabilitatea Tratatului de la Lisabona, iar în urma acestora Parlamentul European a revenit la componența prevăzută de Tratat – 751 de membri. În acest context, România a trecut de la 33 de membri în PE, la 32.

.

.

Continue Reading
Advertisement

Facebook

Advertisement

Trending