ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014 Campania electorală a început – la fel și promisiunile de schimbare și îmbunătățire a vieții cetățeanului european. Caleaeuropeana.ro a analizat planurile celor trei candidati principali la sefia Comisiei Europene. Intelegerea viziunii acestora despre cum trebuie condusa si spre ce Uniunea Europeana v-ar putea ajuta sa luati o decizie, inainte de a merge la vot. Pentru ca, ”This time, it’s different”, dupa cum ne provoaca Parlamentul European, prin sloganul ales pentru promovarea alegerilor ce vor avea loc anul acesta, în perioada 22 – 25 mai. De ce?
Pentru că intră în vigoare normele Tratatului de la Lisabona din 2009. Pentru că sunt primele alegeri organizate după acest tratat. Pentru că, în ciuda creșterii numărului de state din cadrul Uniunii Europene, prin aderarea Croația la 1 iulie 2013, numărul de europarlamentari din cadrul Parlamentului European a rămas același, de 751 – sau de 750 plus 1, acest 1 fiind Președintele Parlamentului European, așa cum stipulează Tratatul de la Lisabona. Pentru că, deși există încă numeroase controverse privind legitimitatea acestor alegeri, din perspectiva reprezentării cetățeanului în cadrul PE, nimeni nu poate nega faptul că, odată cu intrarea în vigoare a acestui nou tratat, Tratatul Uniunii Europene, sau Tratatul de la Lisabona, așa cum este el mai bine cunoscut, atribuțiile Parlamentului European au crescut în mod semnificativ. Iar acest lucru duce, inevitabil, înspre sporirea gradului de democrație și de democratizare la nivelul Uniunii Europene.
Dacă, până acum, cetățenii aveau puterea de a-și alege doar eurodeputații care să-i reprezinte, de-a lungul unui mandat de cinci ani, începând cu 2014, cetățenii îl aleg, în mod indirect, și pe cel care va conduce instituția menită să supervizeze respectarea tratatelor, „gardianul tratatelor”, așa cum mai este cunoscută Comisia Europeană. Un pas cu adevărat înainte, în democrația Uniunii, o provocare cu atât mai mare a celor trei principali candidați la șefia Comisiei Europene, ale căror programe politice devin, în aceste zile, motive de dezbateri din ce în ce mai ardente. Câștigătorul va fi una dintre cele mai importante figuri politice ale Uniunii Europene.
Martin Schulz: leadership de stanga pentru Europa sociala
Așa cum era de așteptat, principalul candidat de stânga pentru Președinția Comisiei Europeană mizează extrem de mult pe politica de „schimbare a aripii dreptei și revenirea la leadership-ul de stânga”. Recenta criză economică desfășurată de-a lungul celor cinci ani de mandat al Partidului Popular European, luând în considerare proporția majoritară de europarlamentari de dreapta din perioada 2009 – 2014, reprezintă principala armă de atac a social – democraților, în bătălia acestora cu aripa de dreapta. Manifesto-ul lansat de Partidul Socialiștilor Europeni (PES), pe principiile căruia au fost enunțate principalele puncte programatice ale candidatului Martin Schulz, este desfășurat de-a lungul a trei principale concepte: progres, protecție și performanță, acestea reușind să acopere marile domenii problematice ale actualei Uniuni Europene.
1. PROGRES Prioritățile enunțate sub egida „Unei Uniuni care progresează” (”A Union that progresses”) sunt strict legate de crearea unor locuri de muncă, aceasta fiind principala preocupare a socialiștilor, urmată de relansarea economică, punerea la dispoziție a sectorului financiar cetățeanului și economiei reale și deschiderea către Europa Socială. Accentul cade în special pe ramura tânără a cetățenilor europeni, cei care, conform celor susținute de PES, nu au nicio vină pentru actuala criză economică, deși, în cele din urmă, sunt cei mai afectați, prin numărul mare de șomeri ieșiți de pe băncile facultăților, fără perspective de angajare. Totodată, ideologia de stânga se resimte prin tipul de politici promovate, în special în secțiunea dedicată Europei Sociale. Dincolo de politicile de relansare economică promise de PES, de întărirea zonei Euro, pentru ca actualele greșeli să nu fie repetate, de protecția cetățenilor în fața politicilor bancare, ideologia de stânga apare realmente în promisiunile făcute electoratului: sprijinirea locuințelor sociale, crearea de locuri de muncă pentru cei nevoiași, sprijinirea politicilor de asistență socială și a pensiilor, redistribuirea egală și, totodată, justă, a veniturilor și a bunăstării. Sprijinul clasei de mijloc este astfel în mod direct afirmat, prin aceste priorități enunțate, sub-secțiunii Uniunii care progresează.
2. PROTECTIE Conceptul de „protecție” și de cel al „Uniunii care protejează” are în componența sa stindarde precum Uniunea egalității și a drepturilor femeii, cea a diversității și cea a vieții sănătoase și sigure a noastră, a tuturor. Dacă Uniunea egalității și cea a drepturilor femeii promovează în primul rând egalitatea dintre oameni, indiferent de sex, religie, rasă, culoare etc., precum și drepturile femeii la non-violență sau orice alt tip de agresiune, fizică, verbală, sexuală etc., Uniunea diversității continuă pe aceeași linie, în direcția promovării diversității de orice fel sau tip. Socialiștii promovează astfel o politică de deschidere, de inovație, de nou înspre mai mult, conturând ideea conform căreia doar o astfel de deschidere de mentalitate și de acceptare a noilor politici și psihologii poate duce înspre un nou tip de Europă, mai bună decât cea care a existat până acum. În fine, Uniunea unei vieți sănătoase și sigure pentru noi toți continuă tipul de deschidere promovat anterior, mergând de această dată pe linia politicii de sănătate, de siguranță alimentară, de protecție a datelor și de respectare a drepturilor cetățenești, condamnând totodată fenomenul crimei organizate și a traficului de ființe umane.
- PERFORMANTA În fine, cel de-al treilea concept promovat de socialiști, cel de „perfomanță” și de „Uniune care performează”, îndeamnă la mai multă participare și democrație, la o Europă verde și la promovarea influenței Europei în lume. Dacă ideea de participare și democrație vizează, în special, alegerile europene din 22 – 25 mai, fiind principalul lucru pe care socialiștii pun accentul, avansând, totodată, promisiunea unui proces de democratizare a Uniunii Europene din ce în ce mai mare, conceptul de Europa verde are la bază noul tip de energie propus pentru viitorul european, promovând, în același tip, politici care să ducă la reducerea emisiilor de gaze și noxe, până la eliminarea acestora, într-un timp cât mai scurt. Nu în cele din urmă, ideea de promovare a influenței Europei în lume derivă din vechea mentalitate a europenilor, aceea de lideri, cândva, ai cunoașterii și, prin aceasta, a lumii, astfel încât, în secolul al XXI-lea, Europa să redevină modelul de valori și de democrație de altădată, pentru întreaga umanitate.
CONCLUZIE Într-o formă succintă, toate aceste idei, în număr de 10, se regăsesc și în programul scurt al lui Martin Schulz, prezentat sub forma celor 10 idei care vor schimba Europa. Urmărind strict ideea de ideologie a grupului și a partidului, observ faptul că doar în prima parte a acestui program al PES se regăsesc idei de sorginte socialistă, prin protecția clasei de mijloc și asigurarea politicilor de ajutorare. Restul de șapte sunt idei sau probleme actuale cu care se confruntă Uniunea Europeană și, prin aceasta, inclusiv cetățenii ei, astfel încât soluțiile cu care social-democrații vin în sprijinul acesteia nu sunt neapărat de sorginte ideologică de tip stângist, ci mai mult idei de rezolvare a acestor probleme în funcție de actualele provocări ale Uniunii. Martin Schulz se recomandă, astfel, drept candidatul de stânga ale cărui soluții rezidă în mai multă coeziune, mai multă acceptare și mai multă diversitate – concepte ce nu sunt neapărat de stânga, într-o Uniune Europeană ale cărei familii politice par să se îndepărteze din ce în ce mai mult de ideologia din originea cărora au luat naștere.
Jean-Claude Juncker: Redresare economica, parteneriat strans cu SUA
Programul politic al candidatului PPE, Jean-Claude Juncker, nu diferă foarte mult în substanță și conținut față de ideile lansate de candidatul socialist Martin Schulz. Problema locurilor de muncă, în special pentru tineri, cea a unei Europe verzi și independente față de gazul livrat de Est, capabilă să-și procure propriile resurse, alături de întărirea zonei euro, după o lungă perioadă de recesiune drastic resimțită în Uniunea Europeană, toate acestea sunt tematici mai mult sau mai puțin întâlnite și pe agenda concurentului socialist.
Totuși, distincția cu care Juncker vine, în cadrul celor cinci puncte pe care le enunță ca fiind prioritățile sale, în calitate de posibil viitor Președinte al Comisiei Europene, sunt legate de parteneriatele Uniunii Europene cu Statele Unite ale Americii și, un punct cu totul aparte pe agenda sa, de soluționarea problemelor ridicate de Marea Britanie în cadrul Uniunii Europene.
Dacă, pentru primul punct specific, cel al tratatului cu Uniunea Europeană, Juncker susține necesitatea unei apropieri din ce în ce mai sporite față de aliatul occidental vestic al Europei, în cazul Marii Britanii, Juncker se arată dispus a accepta anumite poziții, clasicele „opting-out”-uri de care Regatul Unit beneficiază și de care dorește în continuare să dispună, în ciuda presiunii exercitate de Bruxelles în direcția unificării în zona Euro și în ceea ce privește spațiul Schengen. ”The other EU countries will have to accept that the UK will never participate in the euro, even if we may regret this”, susține Juncker, în sprijinul afirmațiilor sale conform cărora va face tot posibilul, în calitatea sa de Președinte al Comisiei Europene, în cazul alegerii sale, pentru a menține Marea Britanie în cadrul Uniunii, la care adaugă ”We have to accept that the UK will not become a member of the Schengen area.” O poziție la fel de clară precum cea anterior postulată, însă care exprimă totodată slăbiciunea față de Coroana Britanică. Regatul Unit al Marii Britanii este singurul stat care beneficiază de un astfel de punct clar stabilit și foarte bine delimitat în programul politic enunțat de Juncker sub forma celor cinci priorități ale sale – lucru ce poate fi foarte bine primit de britanici, conservatori prin definiție, însă mai puțin bine de celelalte state, la fel de importante din punct de vedere economic, financiar, politic etc. ca Marea Britanie, fără a fi însă „distinse” de o asemenea manieră în interiorul unui program politic.
Privind, însă, manifesto-ul politic al PPE, per ansamblu, regăsim aceleași mari teme și domenii de interes ca în cazul PSE, puse de această dată sub o altă formă – iar, la o privire mai atentă asupra detaliilor, trecând de pragul de primă lectură a unor priorități politice, sunt exact aceste informații ce țin de structură și de modul de formulare a acestora care diferă, în funcție de ideologie, și care, în cele din urmă, ajung să fie scrise în limbajul ideologiei de dreapta. Problema locurilor de muncă, a șomajului, a necesității redresării economice, a întăririi puternice a zonei euro, a protecției datelor și libertăților cetățenești, a respectării siguranței și a dreptului la o viață sigură și sănătoasă a cetățeanului european, a necesității întăririi granițelor Uniunii și a extinderii influenței Uniunii asupra zonelor învecinate, întocmai pentru asigurarea granițelor, toate acestea sunt probleme cu care Uniunea, la nivel general, se confruntă și a căror soluționare este imperativă, indiferent de orientarea ideologică pe care o va cunoaște viitorul Președinte al Comisiei Europene. Este vorba, însă, de tipul de soluții pe care cele două căi politice îl cunosc și îl propun, în vederea soluționării acestora: dacă stânga se bazează mai mult pe factorul coeziv, pe „strângerea rândurilor” și pe întrajutorarea reciprocă, fără a apela prea mult la factorul extern, este tocmai această deschidere înspre Vest, acest parteneriat strategic pe care PPE îl propune, pentru o mai multă apropiere față de SUA și o îndepărtare din ce în ce mai vizibilă și, astfel, obținerea independenței energetice față de Rusia, ceea ce diferențiază dreapta de stânga.
Ideologia de dreapta a fost întotdeauna adepta deschiderii, a schimbării, a parteneriatelor de tip economic, aspecte ce se regăsesc pregnant și în politica promovată de PPE și de candidatul Juncker. Aceasta, alături de asigurarea protecției cetățenilor europeni, susținerea și extinderea democrației și a valorilor UE în imediata apropiere a granițelor, toleranța zero demonstrată criminalității și traficului uman, consolidează programul politic al PPE în punctele sale importante, atingând cât mai multe ramuri de interes, de la cel economic și financiar, până la cel social și de afaceri externe, reușind astfel să acopere cele mai importante puncte nevralgice cunoscute de Uniunea Europeană astăzi.
Guy Verhofstadt: ”Planul unic de salvare” si Reformarea Comisiei
Programul lui Guy Verhofstadt, președintele propus de ALDE pentru șefia Comisiei Europene, se deschide într-o manieră originală, prin expunerea unor slide-uri prezentând situația europeană și globală din perspective ce țin de natura economică, financiară, digitală, socială etc. Ilustrând în principal problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană la momentul actual, precum și perspectivele din care aceste probleme sunt analizate, în special cele ce țin de anumite facțiuni ideologice, Verhofstadt propune în final un plan „unic de salvare”, urmărind metoda lui Delors, propusă de el însuși, prin care să aducă salvarea și prosperitatea Europei, fără supra-impozitare sau supra-taxare a unei Uniuni și așa mult slăbite, după valul de recesiune din 2009 – 2014.
Cu toate acestea, aruncând o privire asupra priorităților enunțate de Verhofstadt, soluțiile propuse de acesta ca potențial președinte al Comisiei Europene nu diferă foarte mult față de cele înaintate de principalii săi contracandidați, socialistul Schulz și popularul Juncker. Dispuse ca structură asemenea priorităților enunțate de socialiști, în ceea ce privește forma și modalitatea de vizualizare a acestora, ele amintesc, ca formă și conținut, de ceea ce susțin și popularii, în manifesto-ul lansat de PPE. Stabilizarea economiei și crearea de noi locuri de muncă, protecția datelor private și a libertăților civile, o Comisia Europeană care să guverneze într-adevăr, acestea sunt cele trei puncte principale enunțate în programul lui Guy Verhofstadt, puncte ce reamintesc într-adevăr de principalele provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană actualmente. Dacă primele două priorități sunt probleme regăsite și în programele celorlalți doi candidați, stabilizarea economică, crearea de noi locuri de muncă, în special pentru tineri, independența energetică a Europei, întărirea zonei euro, protecția datelor cetățenilor și a drepturilor civile, precum și o sporire a siguranței granițelor și o promovare a unei legi europene anti-discriminare fiind teme identificate atât de socialiști, cât și de populari, cel de-al treilea punct, cel al Comisiei Europene care într-adevăr guvernează, este un punct distinct pe lista lui Verhofstadt, menit cumva să ilustreze într-adevăr personalitatea total atipică a acestui candidat.
Semnalând astfel o premieră în cadrul programelor politice, Verhofstadt este primul dintre principalii trei candidați care discută problema guvernanței în cadrul Comisiei și în cazul Uniunii Europene, promovând ideea unei guvernanțe mai bune, la nivel european, eficientă și eficace totodată. Ca o țintă directă înspre ceea ce se întâmplă actualmente la nivelul Uniunii Europene, Verhofstadt militează în primul rând pentru promovarea intensă a dreptului de inițiativă legislativă dpe care Comisia Europeană dispune, și astfel de îndeplinire pe deplin a rolului de guvernare reală pe care îl are.
Cea de-a doua idee este legată de existența celor trei sedii ale instituțiilor UE din Luxemburg, Bruxelles și Strasbourg, militând pentru stabilirea unui singur punct de lucru al acestora, prin aceasta economisind, conform datelor oferite de Verhofstadt, 150 milioane de lire sterline anual, alături de 20.000 de tone de gaze emanate în atmosferă, asigurând totodată și o mai bună coeziune la nivelul grupurilor de lucru.
În fine, în cel de-al treilea subpunct, Verhofstadt propune o redistribuire a actualelor grupuri de lucru, astfel încât să existe mai multă eficiență și mai multă claritate în lucrările Comisiei. Propunerea cu care candidatul ALDE vine este cea de departajare a grupurilor în departamente, fiecare distribuite în funcție de specificul lucrului acestora, astfel încât să existe:
- grupul Președintelui Comisiei Europene,
- cel specializat pe Energie, Climă și Inovație,
- cel dedicat Afacerilor Economice, Financiare și Monetare,
- cel structurat pe Afaceri Externe
- și, în final, cel al Justiției și Drepturilor Fundamentale,
fiecare având în subordine domeniile specifice activității sale. Prin această nouă propunere, ca de altfel, prin întregul punct trei dedicat programului său politic, Verhofstadt reușește astfel să inoveze, să aducă ceva nou pe plan politic, întocmai în specificul structurii sale, atât ca personalitate politică, dar și ca lider al grupului ALDE: atributul de „atipic” în tot ceea ce face.
Schulz, Juncker, Verhofstadt. Socialiști, populari, liberali. Dincolo de aceste simple concepte, însă, în spatele acestor personalități politice se află adevărate structuri programatice, de factură ideologică, ce constau în modalitatea pe care aceste grupuri o cunosc și o percep cel mai bine ca fiind soluțiile de ieșire din criză a Europei. Un lucru este cert: Europa are nevoie de redresare – și nu numai din punct de vedere economic, deși acesta este primul care afectează și care, de ce să nu o spunem sincer?, afectează cel mai mult.
Însă nu numai economicul este punctul slab al Uniunii, în acest moment – iar marile familii politice cunosc acest lucru mult prea bine. Modalitatea prin care această redresare va veni, însă, este necunoscuta în ecuația alegerilor europene din 22 – 25 mai. Și este, totodată, una dintre cele mai importante necunoscute din istoria alegerilor pentru Parlamentul European. Miza acestora este într-adevăr mare; dincolo de sloganurile lansate de Parlamentul European pentru a atrage cetățenii europeni la vot, dincolo de convingerile împărtășite în stânga și în dreapta celor întâlniți pe străzile Europei de către candidați, dincolo de promisiunile făcute în prag de alegeri, ideologiile ce stau la baza structurii acestora sunt într-adevăr regăsite și identificabile și în programele politice pe care le susțin și le promovează. Elementele există, fără a putea fi negate.
Va câștiga, însă, ideologia în fața popularității unui candidat sau altul? Vor fi mesajele susținute de unii sau alții cele care vor decide cine va fi viitorul Președinte al Comisiei Europene, pentru următorii cinci ani? O mare problemă a voturilor este faptul că aproape niciodată nu-ți pot da seama realmente de ce un candidat a fost ales, în defavoarea altuia. Simpatie față de unul? Antipatie față de celălalt? Lipsa unei opțiuni mai bune? Speranța în mesajele politice susținute de unul sau altul? E greu de spus, mai ales în euforia câștigării unei astfel de curse electorale, cu o miză uriașă pentru următorii cinci ani. Ar fi interesant de urmărit un astfel de demers. Șansele sunt însă mici. Din nou susțin, miza e mult prea mare… iar câștigătorul va fi prea ocupat să-și revendice marele premiu, după o asemenea campanie, în timp ce învinșii vor trebui să ridice fruntea din pământ și să se repună pe lucru, din nou din postura de „opoziție”. Uniunea Europeană trebuie redresată, indiferent de situație; calea prin care se va face, fie ea de stânga sau de dreapta, fie ea socialistă, populară sau liberală, fie ea prin redescoperirea pe sine sau, din contră, prin apelul la vechii aliați ai Europei, pe aceasta o vom ști doar după data de 25 mai.
de Andra Avram
.
.
