Robert LUPIȚU

Ultima sesiune plenară a Parlamentului European dinaintea alegerilor din 22-25 mai a cuprins în programul său și comemorarea a 100 de ani de la declanșarea primei conflagrații mondiale. Manifestația a fost cu atât mai importantă cu cât Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu euroscepticism nuanțat de grupări extremiste, iar în vecinătatea sa un fenomen periculos  se dezvoltă pe seama unei Rusii imprevizibile care a încălcat orice normă internațională anexând Crimeea.

Deși Primul Război Mondial a început pe 28 iulie 1914 când Austro-Ungaria a atacat Serbia ca urmare a asasinatului arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo pe 28 iunie același an, PE a hotărât comemorarea unui veac de la primul conflict mondial desfășurat pe bătrânul continent la sesiunea din 14-17 aprilie. Motivele? În primul rând, reuniunea PE de la Strasbourg a fost ultima în actuala formulă a euro-deputaților, iar un astfel de moment ce rememorează trecutul tragic și indezirabil al Europei nu putea fi uitat. Dincolo de latura diacronică, această comemorare vine într-un moment în care la porțile Uniunii au loc fenomene care reamintesc de epoca premergătoare războiului. Desigur, realitățile celor două perioade sunt contrastante: acum 100 de ani asistam la declinul imperiilor dinastice europene, în vreme ce acum discutăm despre o Europă a popoarelor și a națiunilor, o Uniune a cetățenilor și a statelor membre. Cu toate acestea, evenimentele din ultima jumătate de an din răsăritul Europei ne înfricoșează dacă ne gândim la posibilitatea declanșării unui conflict asemenea  conflagrațiilor primei jumătăți a veacului al XX-lea. Ne aflăm la a doua generație care nu a cunoscut ororile unui război mondial, iar această realitate trebuie să rămână în acest fel.

Europa a fost un continent secătuit de războaie între marile puteri și mirajul pentru influență al unor personaje precum Napoleon, Hitler sau Stalin, însă începând cu anii `50, construcția demarată în vestul continentului a arătat o altă față a civilizației și culturii europene, una a dialogului, a echilibrului, a cooperării și a solidarității. În acest sens, declarațiile din Parlamentul European din data de 16 aprilie a principalilor politicieni din UE au urmărit să sublinieze importanța construcției europene, una aparte în domeniul relațiilor internaționale și să arate că drumul pe care înaintașii lor l-au îmbrățișat acum mai bine de 60 de ani este cel care trebuie urmat.

Printre membrii PE care au luat cuvântul în plen în cadrul acestei comemorări s-au numărat Martin Schulz, președintele Parlamentului, Joseph Daul, președintele grupului PPE, Guy Verhofstadt, liderul ALDE și candidat la președinția Comisiei Europene, Hannes Swoboda, liderul grupului S&D în PE, dar și actualul președinte al Comisiei, Jose Manuel Barroso. De asemenea, au mai luat cuvântul ministrul grec de externe, Evangelos Venizelos, care a vorbit în numele Consiliului de Miniștri, Daniel Cohn-Bendit din partea Verzilor, Martin Callanan din partea CRE din Regatul Unit, Gabriele Zimmer din partea GUE/NGL, neafiliatul olandez Daniel Van der Stoep și deja celebrul Nigel Farage.

Discursurile acestora au fost axate pe importanța faptului că Europa trebuie să re-conștientizeze greșelile trecutului și au reamintit importanța stabilității și a prosperității.

Extras din cele mai importante declarații

„Primul război mondial a fost prima mare confruntare a secolului al XX-lea iar cel mai important în acest moment este cooperarea popoarelor dincolo de frontiere”.

(Martin Schulz, Președintele PE)

UE trebuie să ofere moduri și mijloace de evitare a perversității naționalismului, păstrând cultura diferitelor state. Criza din Est este un contrast între o Europă modernă, deschisă și democratică și vechiul concept al unei Europe care continuă să gândească și să acționeze în funcție de putere, sferă de influență și logica diviziunii și cuceririi”.

(Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene)

„Aniversarea găsește Europa confruntându-se din nou cu situații care testează prezența sa politică la nivel internațional, de la Siria la Libia și de la Iran la Ucraina. Memoria istorică trebuie să fie la baza marilor inițiative politice necesare în UE”.

(Evangelos Venizelos, ministrul de externe elen, din partea Consiliului)

„Dacă Europa ar ceda populismului și euroscepticismului, ne-am deplasa înapoi în timp. Ar fi o întoarce la haos și război în Europa”.

(Joseph Daul, președintele grupului PPE)

„Naționalismul ne poate distruge pacea socială, siguranța, prosperitatea și influența internațională”.

(Hannes Swoboda, liderul grupului S&D în PE)

„Să fim sinceri: nu vom convinge generația tânără doar arătându-le trecutul oribil și distant. Trebuie să le explicăm că integrarea europeană este un instrument pentru un viitor mai bun”

(Guy Verhofstadt, liderul ALDE și candidat pentru președinția Comisiei Europene)

„PE trebuie să apere interesele comunității și să lase în urmă interesele naționale. Federalismul european este cheia pentru viitorul scenei globale”.

(Daniel Cohn-Bendit, Verzi, Franța)

 „Nu toate țările au primit lecția primului Război Mondial și ele încă se mai bazează pe amenințări și forță militară”.

(Martin Callanan, CRE, Regatul Unit)

„UE nu va mai susține niciodată războiul, că pacea este fragilă și nu poate fi tratată cu ușurință în Europa”.

(Gabriele Zimmer, GUE/NGL, Germania)

„Parlamentul European are aceleași obiective ca liderii care au pierdut controlul în războaiele mondiale: să creeze un stat cât de puternic posibil pe continentul european. Sunt alegători care vor spune clar pe 22 mai că se opun ocupării nedrepte și dictatoriale a statelor lor naționale”.

(Daniel Van der Stoep, NI, Olanda)

„Ideea că războiul a izbucnit din cauza statelor națiune și că din această cauză acestea trebuie abolite este un neadevăr potențial periculos”.

(Nigel Farage, EFD, Regatul Unit)

Amintirea celor 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial constituie o dovadă că Europa nu a uitat acest pasaj întunecat din istoria sa și că este dispusă să învețe din greșelile trecutului. Cu toate acestea, renașterea naționalismului pe fondul unor viziuni extremiste nu face altceva decât să pericliteze proiectul european, iar evenimentelor din est, Uniunea și statele membre trebuie să le răspundă corespunzător pentru a nu fi nevoită să comemoreze peste ani un alt conflict de tipul celor două conflagrații mondiale.

.