Finlanda și Suedia au depus miercuri, la sediul NATO de la Bruxelles, cererea oficială de aderare la Alianța Nord-Atlantică, o decizie care pune capăt deceniilor, în cazul finlandezilor, și celor două secole, în cazul suedezilor, de neutralitate și nealiniere militară, o hotărâre istorică stimulată de invazia Rusiei în Ucraina și care pune în mișcare un proces de aderare care se așteaptă să se deruleze rapid după soluționarea obiecțiilor Turciei.

© NATO
Suedia și Finlanda au fost ambele neutre în timpul Războiului Rece, iar decizia lor de a adera la NATO este una dintre cele mai semnificative schimbări în arhitectura de securitate a Europei din ultimele decenii, reflectând o transformare radicală a opiniei publice din regiunea nordică după invazia din 24 februarie declanșată de Rusia împotriva Ucrainei.
“Acesta este un moment istoric, pe care trebuie să îl fructificăm”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în cadrul unei scurte ceremonii în care ambasadorii suedez și finlandez la alianță au înmânat scrisorile de candidatură, fiecare într-un dosar alb cu steagul național în relief, după cum relatează Reuters.
“Salut călduros cererile Finlandei și Suediei de a adera la NATO. Sunteți cei mai apropiați parteneri ai noștri, iar aderarea voastră la NATO va spori securitatea noastră comună”, a declarat Stoltenberg.
Alianța consideră că aderarea Finlandei și a Suediei va consolida enorm Marea Baltică.
Finlanda și Suedia au semnat marți cererile de aderare la Alianța Nord-Atlantică, în timp ce președintele finlandez Sauli Niinistö s-a aflat la Stockholm pentru întrevederi cu premierul suedez Magdalena Andersson, alături de care va fi primit joi, la Casa Albă, de președintele american Joe Biden.
Cererile de aderare ale celor două state nordice la NATO reprezintă un moment de cotitură pentru securitatea europeană, Finlanda punând capăt unei perioade cunoscute drept “finlandizare”, în care Helsinki și-a menținut neutralitatea și suveranitatea în timp ce s-a învecinat cu colosul sovietic și apoi cu o Rusie care a devenit agresivă, iar Suedia a încheiat două secole de neutralitate și nealiniere în materie de securitate și politică militară.
Discuțiile privind aderarea celor două state la NATO au început deja, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, avertizând că încă nu poate oferi un aviz pozitiv acestor demersuri, și cu NATO, SUA, Finlanda și Suedia anunțând că vor purta discuții cu Ankara, și cu Germania dispusă să ratifice cât mai curând o aderare a celor două țări nordice.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a dat asigurări că aliații vor căuta soluții pentru a oferi garanții de securitate Finlandei și Suediei pe parcursul procesului de aderare la Alianță și a cerut aliaților să se ridice la importanța acestui moment istoric, într-o aluzie la refuzul Turciei de a accepta aderarea celor două țări nordice. Referitor la această situație, președintele Finlandei s-a arătat încrezător că obiecțiile Turciei vor fi depășite.
O aderare a Finlandei la NATO, țară ce are o frontiera terestră de 1.340 de kilometri cu Rusia, ar dubla granița comună dintre Alianța Nord-Atlantică și Federația Rusă. De asemenea, accederea Finlandei și Suediei în NATO ar însemna că toate țările riverane la Marea Baltică, cu excepția Rusiei, ar fi state aliate, la fel și în cazul Consiliului Arctic, organismul care reunește țările învecinate cu cel de-al patrulea ocean al lumii.
NATO are în prezent 30 de state membre, dintre care 21 fac parte şi din Uniunea Europeană. Ţările membre ale UE care nu au aderat la Alianţa Nord-Atlantică sunt Austria, Cipru, Finlanda, Irlanda, Malta şi Suedia. Finlanda și Suedia sunt state partenere ale NATO și participă cu regularitate la reuniunile Alianței Nord-Atlantice la nivelul miniștrilor de externe și ai apărării, precum și la summit-urile șefilor de stat și de guvern. Semnarea unui protocol de aderare între Alianță și cele două țări nordice ar trebui ratificat de parlamentele tuturor celorlalte 30 de state NATO pentru ca Finlanda și Suedia să devină membri cu drepturi depline și să beneficieze de principiul apărării colective – articolul 5 din Tratatul de la Washington.