Pachetul fiscal adoptat recent este un prim pas important pentru reducerea deficitului, dar este nevoie și de alte reforme fiscale ambițioase, este concluzia la care a ajuns misiunea Fondului Monetar Internațional (FMI), condusă de Jan Kees Martijn, după ce a Bucureștiul și Cluj-Napoca în perioada 22 septembrie – 4 octombrie pentru a purta discuții cu privire la evaluarea situației economiei românești, în contextul provocărilor din ultima perioadă.

„România a rezistat relativ bine șocurilor economice provocate de pandemie, de războiul Rusiei în Ucraina și de creșterile rezultate ale prețurilor la energie și alimente. Țara și-a continuat convergența către veniturile mai ridicate ale statelor similare din UE. Principala provocare politică este plasarea finanțelor publice pe o traiectorie sustenabilă”, a transmis FMI.

• Pachetul fiscal adoptat recent reprezintă un prim pas important în vederea reducerii deficitului bugetar ridicat. Cu toate acestea, sunt necesare alte reforme fiscale ambițioase pentru a reface spațiul fiscal, pentru a face sistemul fiscal mai echitabil și mai eficient și pentru a crește veniturile în vederea consolidării serviciilor publice.
• În plus, politica fiscală trebuie să devină mai previzibilă. Stabilirea unei traiectorii credibile de consolidare fiscală pe termen mediu va contribui la asigurarea finanțării pe piață la costuri de împrumut mai mici. Anunțarea cu mult timp înainte a unor noi reforme fiscale va ajuta întreprinderile și lucrătorii să se adapteze la aceste schimbări.
• Ca urmare a înăspririi politicii monetare, inflația are o tendință de scădere. Politica monetară nu ar trebui să fie relaxată până când inflația de bază nu se află pe o traiectorie descendentă fermă, așa cum este necesar pentru a readuce inflația globală în intervalul de toleranță al Băncii Naționale a României (BNR) până la jumătatea anului 2025 în jurul țintei.
• Reformele structurale trebuie să abordeze deficiențele de guvernanță și să îmbunătățească furnizarea de servicii publice. Este necesar un efort major pentru a sprijini tranziția României către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

După o performanță robustă în cursul anului 2022, creșterea a încetinit în prima jumătate a anului 2023. Încetinirea a fost determinată în principal de slăbirea consumului, deoarece inflația ridicată a erodat salariile reale. Între timp, investițiile publice și private au rămas puternice. Inflația a atins un nivel maxim în noiembrie 2022, iar de atunci a scăzut în mod constant, sub impulsul efectelor de bază, al scăderii prețurilor la energie și alimente, al atenuării blocajelor din aprovizionare și al înăspririi monetare. Deficitul de cont curent rămâne mare, dar este în scădere și este finanțat în principal de granturile UE și de intrările directe de investiții. Rezervele internaționale sunt în continuare adecvate.

Perspective și riscuri

În pofida încetinirii, se preconizează că creșterea va rămâne destul de robustă și mai mare decât în cazul majorității țărilor similare. În 2023, se preconizează o creștere de 2¼%, susținută de investiții puternice. În 2024, se preconizează o redresare modestă a economiei, până la o creștere de aproximativ 2¾ %, pe măsură ce salariile reale mai mari și cererea externă sunt parțial compensate de consolidarea fiscală necesară. Pe termen mediu, se preconizează că economia va reveni la rata sa potențială de creștere de 3¾ la sută, pe măsură ce consumul își revine, iar investițiile, susținute de fondurile din cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, rămân puternice. Odată cu slăbirea creșterii economice, se preconizează că inflația va încetini de la 7½ % la sfârșitul anului 2023 la 4½ % până la sfârșitul anului 2024, depășind încă cu mult intervalul țintă de inflație al BNR.

Riscurile legate de această perspectivă sunt substanțiale. Războiul Rusiei în Ucraina, o posibilă slăbire suplimentară a activității în Europa sau o încetinire bruscă la nivel mondial ar putea submina creșterea și fluxurile de capital către piețele emergente. Creșterea puternică a salariilor în România ar putea întârzia scăderea preconizată a inflației de bază. În cele din urmă, ar putea fi dificilă punerea în aplicare a consolidării fiscale și a următoarelor etape din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) în cursul unui an cu alegeri multiple.

Priorități de politică

Politica fiscală

Pachetul fiscal adoptat recent reprezintă un pas în direcția cea bună, dar sunt necesare ajustări suplimentare. Ținta inițială de deficit pentru 2023, de 4,4% din PIB, este acum probabil imposibil de atins, iar FMI proiectează un deficit de 6% din PIB. Noul pachet fiscal va îmbunătăți finanțele publice în 2024 și în anii următori cu aproximativ 1% din PIB, ceea ce va duce la un deficit de puțin peste 5% din PIB în 2024. Cu toate acestea, deficitele fiscale vor trebui să scadă sub 3% din PIB, așa cum s-a convenit cu Comisia Europeană, pentru a stabiliza datoria publică pe termen mediu, pentru a contribui la asigurarea finanțării necesare pe piață la rate ale dobânzii mai mici și pentru a sprijini plata continuă a fondurilor UE. Pentru a atinge acest obiectiv, va fi nevoie de o ajustare suplimentară de cel puțin 2% din PIB în următorii câțiva ani.

Noul pachet de măsuri fiscale îmbunătățește elaborarea politicilor în anumite domenii. El lărgește baza de impozitare și îmbunătățește veniturile prin limitarea scutirilor pentru lucrătorii din sectoarele agricol, al construcțiilor, al prelucrării alimentelor și al tehnologiei informației și prin limitarea numărului de bunuri care fac obiectul cotelor reduse de TVA. Aceste măsuri îmbunătățesc echitatea și sprijină ajustarea fiscală într-un mod favorabil creșterii economice. Creșterea impozitului pe microîntreprinderi va crește veniturile fiscale; dar pentru a elimina cu adevărat această lacună, pragul de înregistrare ca microîntreprindere ar trebui redus în continuare. În plus, impozitele pe cifra de afaceri aplicate băncilor și întreprinderilor mari reprezintă o povară inechitabilă pentru întreprinderile cu marje reduse și pot reduce intermedierea financiară.

Posibilitatea de a realiza o ajustare fiscală suplimentară prin reducerea cheltuielilor sau prin creșterea eficienței cheltuielilor este limitată. Revizuirile în curs ale cheltuielilor sunt binevenite și ar putea contribui la raționalizarea cheltuielilor publice în timp, dar este puțin probabil ca acestea să ofere economii importante. În plus, pentru a sprijini o populație în curs de îmbătrânire, pentru a răspunde nevoilor sociale și pentru a îmbunătăți serviciile publice – în special educația și asistența medicală – în conformitate cu standardele UE, este nevoie de cheltuieli bine orientate și adecvate.

Sunt necesare reforme fiscale suplimentare pentru a crește veniturile, eficiența și echitatea. În următorii doi ani, va fi necesară o creștere a veniturilor de peste 2% din PIB, în plus față de câștigurile obținute în urma recentului pachet fiscal. În acest scop, măsurile-cheie care trebuie avute în vedere sunt: (i) eliminarea scutirilor, privilegiilor și lacunelor rămase; (ii) continuarea raționalizării TVA; (iii) punerea în aplicare a impozitului pe proprietate reformat; și (iv) utilizarea politicii fiscale pentru a promova utilizarea eficientă a energiei și, în sens mai larg, pentru a încuraja tranziția către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Îmbunătățirile în curs de desfășurare în domeniul administrării veniturilor, deși sunt necesare, nu oferă rezultate rapide sau previzibile și nu se poate conta pe ele pentru a realiza ajustarea fiscală necesară pe termen scurt.

De asemenea, politica fiscală trebuie să fie bine planificată și comunicată în mod clar pentru a asigura predictibilitatea pentru gospodării și întreprinderi. Modificările fiscale ad-hoc ca răspuns la nevoi fiscale urgente creează incertitudine și subminează capacitatea de planificare. În acest sens, înființarea unei unități de politică fiscală în cadrul Ministerului de Finanțe este binevenită. Aceasta ar trebui să contribuie la elaborarea unei strategii de venituri pe termen mediu și să planifice, să elaboreze și să analizeze politicile fiscale cu mult înainte de promulgarea și punerea lor în aplicare. O mai mare previzibilitate a cheltuielilor cu salariile și pensiile din sectorul public este, de asemenea, importantă, iar reformele planificate în aceste domenii în contextul PNRR sunt vitale. Aceste măsuri ar contribui la îmbunătățirea bugetării pe termen mediu.

Politici monetare și ale sectorului financiar

Deși presiunile asupra prețurilor au început să se tempereze, BNR ar trebui să mențină o abordare prudentă pentru a se asigura că inflația revine în intervalul de toleranță din jurul țintei până la jumătatea anului 2025. Înăsprirea politicii monetare a ajutat la reducerea inflației și la menținerea așteptărilor inflaționiste ancorate. Privind în perspectivă, angajamentul public al BNR de a menține ratele la un nivel scăzut până în 2023 este adecvat, având în vedere inflația de bază încă ridicată și riscurile legate de creșterea salariilor. O relaxare a politicii monetare ar trebui să întârzie până când inflația de bază se află pe o traiectorie descendentă fermă, astfel încât intervalul țintă să fie clar accesibil. În plus, există motive întemeiate pentru a pune în aplicare orice reducere a ratelor dobânzilor în mod treptat, având în vedere incertitudinea ridicată cu privire la procesul inflației, la transmiterea monetară și la politicile fiscale. În cazul unei revizuiri semnificative în sens ascendent a inflației de bază preconizate, BNR ar trebui să fie pregătită să înăsprească politica monetară, inclusiv gestionarea lichidităților, după caz. Pe de altă parte, controlul guvernamental al prețurilor la produsele alimentare nu este un instrument adecvat pentru reducerea inflației, deoarece poate comprima oferta și crește prețurile altor bunuri.

Cadrul de politică monetară a României, cu un curs de schimb relativ stabil față de euro, a sprijinit stabilitatea prețurilor în deceniul anterior pandemiei, în ciuda provocărilor generate de un sector financiar de dimensiuni reduse, de euroizarea parțială și de fluxurile de capital volatile. O creștere treptată a flexibilității cursului de schimb în ambele sensuri pe termen mediu ar limita oportunitățile de destabilizare a fluxurilor de capital, ar spori eficacitatea politicii monetare și ar spori rezistența la șocurile economice. Împreună cu consolidarea fiscală, aceasta ar contribui, de asemenea, la consolidarea poziției externe slabe a României.

Sistemul bancar își menține pozițiile globale solide în ceea ce privește capitalul, lichiditatea și rentabilitatea. Înăsprirea politicilor macroprudențiale – inclusiv creșterea amortizorului anticiclic de capital – a sprijinit în mod corespunzător politica monetară și a redus riscurile din sectorul financiar. Sectorul bancar va fi întărit în continuare prin continuarea consolidării.

Ar trebui monitorizate riscurile emergente generate de recenta creștere a împrumuturilor în valută și de impactul taxei planificate asupra băncilor. Băncile și autoritățile de supraveghere ar trebui să analizeze cu atenție împrumuturile în valută ale societăților nefinanciare și să se asigure că acestea sunt acoperite în mod corespunzător. Impozitul pe cifra de afaceri planificat pentru bănci ar putea submina intermedierea financiară deja slabă și ar putea slăbi treptat amortizoarele financiare.

Reformele structurale și tranziția ecologică

PNRR oferă o oportunitate importantă de a avansa în ceea ce privește reformele structurale. Pe lângă reformele structurale fiscale, acesta are în vedere reforme administrative și de guvernanță pentru a spori transparența, a consolida eficiența sectorului public (inclusiv prin digitalizare) și a îmbunătăți monitorizarea întreprinderilor de stat. Acțiuni decisive în acest sens ar contribui, de asemenea, la stimularea investițiilor finanțate de UE. În acest context, misiunea salută accentul pus de guvern pe creșterea absorbției fondurilor UE.

Creșterea participării forței de muncă (LFP) este importantă în contextul îmbătrânirii și al declinului populației României. LFP din România se numără printre cele mai scăzute din UE, iar politicile axate pe sprijinirea femeilor să lucreze în economia formală printr-o mai bună disponibilitate a serviciilor de îngrijire a copiilor și a locurilor de muncă cu fracțiune de normă ar contribui la susținerea creșterii, la atenuarea deficitului de forță de muncă și la reducerea inegalităților. Investițiile în calitatea educației – domeniu în care România se află în urma colegilor din UE – ar contribui, de asemenea, la creșterea ofertei de forță de muncă și a productivității.

România, cu potențialul său mare de energie regenerabilă, este bine poziționată pentru a beneficia de decarbonizare și pentru a deveni mai competitivă în lanțurile valorice ecologice. Producția de energie electrică a României este deja dominată de surse cu emisii reduse de dioxid de carbon. Cu toate acestea, atingerea neutralității emisiilor de dioxid de carbon și asigurarea securității energetice, în parte prin exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, vor necesita investiții mari. PNRR oferă resurse semnificative pentru eliminarea treptată a cărbunelui și extinderea rețelei electrice. În plus, autoritățile ar trebui să utilizeze mai mult instrumentele fiscale pentru a sprijini tranziția ecologică. De asemenea, va fi esențial să se păstreze echilibrul social, inclusiv prin sprijinirea lucrătorilor vulnerabili și a gospodăriilor cu venituri mici care se confruntă cu creșteri de costuri.