După încheierea consultărilor în temeiul articolului IV, Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă României reforme fiscale suplimentare pentru a strânge încă 2% din Produsului Intern Brut (PIB), precum simplificarea TVA și a impozitului pe venitul persoanelor fizice (prin eliminarea privilegiilor fiscale), pentru a plasa deficitul bugetar pe o traiectorie sustenabilă pe termen mediu. Instituția susține că, după aceste măsuri se aplică, ar trebui să se ia în considerare reintroducerea impozitării progresive. Fondul mai transmite că impozitul pe cifra de afaceri trebuie reconsiderat.

România a rezistat relativ bine șocurilor economice provocate de pandemie, de războiul Rusiei în Ucraina și de creșterile prețurilor la energie și la alimente care au rezultat. Creșterea, de 4,7 %, a surprins pe plus în 2022, dar a încetinit în prima jumătate a anului 2023 la aproximativ 1,9 % de la an la an, deoarece consumul a slăbit din cauza faptului că veniturile reale au fost erodate de inflație, iar cererea externă a rămas subjugată. Pe de altă parte, investițiile publice și private s-au accelerat în continuare. Inflația IPC a atins un nivel maxim de 16,8 % de la an la an în noiembrie 2022 și, de atunci, a scăzut constant până la 8,8 % de la an la an în septembrie, ajutată de efectele de bază, de plafoanele prețurilor la energie și, mai recent, de scăderea prețurilor la energie și la alimente, de atenuarea blocajelor în aprovizionare și de înăsprirea politicii monetare. Sectorul financiar rămâne robust. Deficitele fiscale rămân ridicate. În timp ce presiunile asupra cheltuielilor cauzate de pandemie și de măsurile de sprijin pentru a atenua creșterile prețurilor la energie și alimente s-au diminuat, cheltuielile structurale au crescut începând cu 2019 fără a compensa creșterile veniturilor, iar consolidarea fiscală a stagnat în 2023. Deficitul de cont curent rămâne, de asemenea, mare, dar este în scădere și este determinat în mare măsură de fluxurile de investiții directe și de intrările în creștere de fonduri UE. Rezervele internaționale au crescut semnificativ.

În pofida încetinirii, se preconizează că creșterea va rămâne robustă. În 2023, se preconizează o creștere de 2,25%, înainte de a se redresa modest până la aproximativ 2,75% în 2024, pe măsură ce consumul mai puternic – determinat de creșterea salariilor reale – și cererea externă sunt parțial contracarate de consolidarea fiscală necesară. Pe termen mediu, se preconizează că traiectoria de creștere a României va reveni la rata sa potențială de aproximativ 3¾ la sută, pe măsură ce consumul și exporturile își vor reveni în continuare, iar investițiile, susținute de fondurile Mecanismului de Redresare și Reziliență, rămân puternice. Se preconizează că inflația IPC va reveni în interiorul marjei țintă a BNR la începutul anului 2025, ca urmare a unei creșteri economice mai slabe și a scăderii prețurilor la alimente și energie, care reprezintă aproape jumătate din coșul de consum. Un pachet fiscal adoptat de autorități în septembrie reprezintă un prim pas spre consolidarea fiscală, deși personalul estimează că deficitul în 2023 se va situa la 6 % din PIB. În 2024, în lipsa unor măsuri fiscale suplimentare, se preconizează că deficitul va scădea la puțin peste 5 la sută din PIB. Pe termen mediu, datorită ajustării fiscale și – aproape de sfârșitul orizontului de proiecție – diminuării subvențiilor de capital din partea UE, se preconizează că deficitul de cont curent se va reduce moderat, ajungând la aproximativ 6% din PIB.

La încheierea consultării cu România în temeiul articolului IV din 2023, directorii executivi au aprobat evaluarea experților, după cum urmează:

Economia României a funcționat relativ bine în perioade dificile. Creșterea, deși încetinește, rămâne destul de robustă și mai mare decât în cazul majorității statelor similare. Inflația, după ce a atins un vârf la niveluri mai scăzute decât în cazul țărilor similare din CESEE, rămâne prea ridicată, dar se retrage treptat. Convergența impresionantă către nivelurile de venit din Europa de Vest continuă. În același timp, poziția externă a României în 2022 a fost substanțial mai slabă decât nivelul prevăzut de factorii fundamentali și de politicile dezirabile, deși evaluarea este supusă unei incertitudini considerabile.

Se preconizează o redresare modestă a creșterii economice în 2024 și o revenire la rata sa potențială pe termen mediu, dar există riscuri substanțiale. Escaladarea războiului din Ucraina, o posibilă slăbire suplimentară a activității în Europa sau o încetinire bruscă la nivel mondial ar putea submina creșterea și fluxurile de capital către piețele emergente. O creștere puternică și prelungită a salariilor în România ar putea întârzia scăderea preconizată a inflației de bază. În cele din urmă, calendarul electoral ar putea îngreuna realizarea consolidării fiscale și a reformelor structurale în 2024.

O poziție fiscală slabă face ca România să fie vulnerabilă. Marja de manevră pentru a reacționa la evoluțiile nefavorabile este limitată de un deficit bugetar structural care depășește cu mult nivelurile sustenabile. Abordarea acestui aspect reprezintă o prioritate-cheie. Eforturile continue de îmbunătățire a eficienței cheltuielilor și a colectării impozitelor sunt necesare și binevenite, dar presiunile ridicate asupra cheltuielilor pentru a combate sărăcia relativă și a crește productivitatea implică o creștere a veniturilor.

Pachetul fiscal adoptat recent oferă îmbunătățiri binevenite în domeniul politicii fiscale și ar trebui să contribuie la reducerea într-o oarecare măsură a deficitului bugetar în 2024; dar va fi nevoie de mai mult. În special, reducerea unor scutiri fiscale este un pas înainte. Cu toate acestea, unele măsuri – în special noile impozite pe cifra de afaceri – nu sunt în conformitate cu bunele practici și ar trebui reconsiderate. În plus, sunt necesare reforme fiscale suplimentare pentru a obține venituri suplimentare de cel puțin 2% din PIB, în plus față de câștigurile obținute prin recentul pachet de măsuri fiscale, pentru a plasa deficitul bugetar pe o traiectorie sustenabilă pe termen mediu, asigurându-se în același timp că toți contribuabilii își plătesc partea lor echitabilă. Raționalizarea TVA și a impozitului pe venitul persoanelor fizice (inclusiv eliminarea lacunelor și a privilegiilor fiscale) ar trebui să fie elemente-cheie ale unei astfel de reforme. Odată ce acest lucru este realizat, ar trebui să se ia în considerare reintroducerea impozitării progresive a veniturilor.

Politicile fiscale și de cheltuieli vor trebui să devină mai previzibile. Anunțarea unor noi reforme fiscale cu mult timp înainte va ajuta companiile și gospodăriile să se adapteze la aceste schimbări. Cheltuielile cu pensiile și salariile din sectorul public ar trebui să fie stabilite pe o traiectorie sustenabilă bazată pe o formulă, astfel cum se prevede în PNRR. Aceste măsuri ar trebui să contribuie la îmbunătățirea bugetării pe termen mediu și să susțină o traiectorie credibilă pentru consolidarea fiscală necesară. Noul proiect de lege privind pensiile ar contribui la reducerea cheltuielilor pe termen lung, dar ar genera costuri fiscale inițiale care ar putea pune în pericol eforturile de reducere a deficitului în următorii ani. Pentru a evita acest risc, este necesară o introducere treptată a acestor costuri și o punere în aplicare prudentă.

Politica monetară nu ar trebui să fie relaxată până când inflația de bază nu se află pe o traiectorie descendentă fermă, așa cum este necesar pentru a readuce inflația globală în intervalul de toleranță până la începutul anului 2025. Inflația scade în general în conformitate cu proiecțiile, dar există riscuri legate de creșterea puternică a salariilor. În plus, autoritățile monetare ar trebui să fie pregătite să înăsprească politica monetară în cazul în care se materializează riscurile de creștere a inflației de bază.

Episodul recent de volatilitate mai mare a cursului de schimb oferă o oportunitate de a crește treptat flexibilitatea cursului de schimb în ambele sensuri pe termen mediu. Acest lucru ar reduce oportunitățile de destabilizare a fluxurilor de capital, ar spori eficacitatea politicii monetare și ar spori rezistența la șocurile economice. În acest context, este important să se acționeze treptat pentru a păstra câștigurile de încredere realizate în ultimul deceniu. Îmbunătățirea datelor privind așteptările inflaționiste ar sprijini calibrarea politicii monetare.

Deși vulnerabilitățile sectorului financiar sunt limitate, trebuie monitorizate riscurile emergente. Fundamentele solide ale sectorului financiar stau la baza rezistenței acestuia, dar creșterea recentă a împrumuturilor în valută ale întreprinderilor justifică o examinare atentă. Impozitul pe cifra de afaceri a băncilor ar putea, dacă va fi menținut pentru o perioadă prelungită, să slăbească rezervele financiare ale băncilor și intermedierea financiară deja scăzută.

Există o marjă de manevră semnificativă pentru a susține creșterea veniturilor reale și continuarea convergenței cu Europa de Vest. Acest lucru necesită investiții în infrastructura fizică, precum și în oameni, și consolidarea eficienței statului.

– Este esențial să se profite la maximum de sprijinul UE disponibil – atât pentru a contribui la finanțarea investițiilor atât de necesare, cât și pentru a sprijini punerea în aplicare a agendei de reformă convenite.

– Reformele în materie de guvernanță sunt esențiale, inclusiv pentru a spori capacitatea administrativă și transparența, pentru a combate corupția și pentru a face mai eficiente întreprinderile de stat. Astfel de reforme ar consolida atractivitatea României pentru investiții și, de asemenea, ar contracara emigrarea netă continuă (deși în scădere).

– Creșterea participării forței de muncă este esențială pentru atenuarea efectelor scăderii populației. Este deosebit de importantă creșterea oportunităților pentru femei de a se alătura forței de muncă formale și îmbunătățirea rezultatelor educaționale pentru a spori oportunitățile pentru toți.

Promovarea tranziției ecologice a economiei României este vitală. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu obiectivele UE și cu obiectivele actualizate ale Planului național privind energia și clima reprezintă o provocare, chiar dacă producția de energie electrică a României este deja dominată de surse cu emisii reduse de dioxid de carbon. În special, emisiile generate de sectorul transporturilor și de cel al locuințelor sunt dificil de abordat. Acest lucru necesită nu numai investiții mari și bine coordonate, ci și un set complementar de politici pentru a atenua impactul social al tranziției. Astfel de politici ar trebui să descurajeze emisiile de carbon (inclusiv prin impozitare), protejând în același timp gospodăriile cu venituri mici prin compensații. Închiderea programată a minelor de cărbune va necesita eforturi speciale pentru a oferi compensații și noi oportunități pentru gospodăriile afectate. Potențialul mare de energie regenerabilă oferă României oportunități importante pentru a beneficia de decarbonizare și pentru a deveni mai competitivă în lanțurile valorice ecologice.