Connect with us

Cristian Preda

INTERVIU Cristian Preda: „Nu pot accepta ideea că noi, românii, am intrat prea devreme în Uniunea Europeană”

Published

on

În săptămâna plenară din 14 – 17 iulie, dedicată alegerii lui Jean-Claude Juncker la Președinția Comisiei Europene, Calea Europeană a discutat cu europarlamentarii români despre principalele provocări ale noului mandat în Parlamentul European. Vă prezentăm, în cele ce urmează, un interviu realizat în exclusivitate de redactorul nostru, Andra Avram, cu eurodeputatul român, membru al grupului Partidului Popular European (PPE) și vicepreședinte al Comisiei pentru Drepturile Omului, Cristian Preda.

banner_CristianPreda

Cristian Preda, despre prezența euroscepticilor în PE: „Au fost tot timpul în Parlamentul European. Noutatea este că acum sunt mai mulți”

Andra Avram (A.A.): Problema euroscepticilor a reprezentat un subiect de interes atât în timpul dezbaterilor din ședința de plen, cât și în programul politic al lui Jean-Claude Juncker. Cum interpretați prezența acestora în Parlamentul European?

Cristian Preda (C.P.): Euroscepticii au fost tot timpul în Parlamentul European, și nu este asta noutatea. Noutatea este că sunt mai mulți, iar vocile eurosceptice s-au diversificat. Aș adăuga că e vorba nu doar de eurosceptici, ci și de contestatari radicali ai proiectului european. Cred, de altfel, că aceasta este o distincție importantă de făcut: avem, pe de o parte, scepticismul referitor la Europa, la funcționarea ei, la aprofundarea ei, la extinderea mecanismelor de dezvoltare ale ei, și, pe de alta, critica în forme radicale a Europei. Sunt două linii diferite. Sigur că în Parlamentul European ele sunt învecinate, și la dreapta, dar și la stânga. Și asta este interesant, anume că se vorbește mai puțin despre radicalisme de stânga, și ele în creștere, și mai mult despre radicalismele și vocile eurosceptice plasate la dreapta. Asta ar fi o primă observație. Apoi, vorbim despre diversificare – avem actori noi în Parlamentul European: Alternative für Deutschland, un partid eurosceptic care a ratat intrarea în Bundestag, dar a profitat de inexistența pragului pentru europene și a devenit membru al Parlamentului European, mai precis al Grupului Conservatorilor din PE, acolo unde se mai află, ca actori principali, conservatorii britanici. Un alt actor nou este Movimento 5 Stelle, o formațiune politică italiană care a reușit să intre în Parlamentul Italian – iată deosebirea față de cazul anterior -, dar a reușit o performanță electorală foarte bună și la scrutinul pentru Parlamentul European, intrând în grupul în care vedeta este un alt britanic, Nigel Farage. Avem acum un grup cu doi piloni de acuma, Mișcarea 5 Stele italiană și UKIP, partidul britanic. Dar avem o alianță de radicalism și de intoleranță și la un alt actor foarte important pe scena politică europeană, mai vechi decât formațiunile despre care discutăm, și anume Frontul Național din Franța, care nu a reușit să facă un grup politic distinct de cel pe care-l conduce Farage. De remarcat și că britanicul Farage a adăugat la numele grupului Europe of Freedom and Democracy, termenul „Direct”, deci se cheamă de acum EFDD – au și ei DD-ul lor, așa cum a glumit cineva. Există și alte forme de contestare radicală la stânga, în creștere, pe lângă partidele comuniste și de extremă stângă deja existente, marea vedetă acum fiind Syriza, partid grec care a făcut un scor excelent și a mărit astfel numărul membrilor grupului GUE, acronimul sub care găsiți în PE stânga europeană unită, stânga extremă, de fapt, aflată la stânga socialiștilor. Avem și reașezări ale raporturilor de forțe în PE. Astfel, grupul conservatorilor a reușit să treacă peste grupul liberal (ALDE), ca număr de membri, așa cum grupul stângii extreme a crescut și el astăzi peste ecologiști, ca număr de locuri.

 

Cristian Preda, despre democratizarea Uniunii Europene: „Un pas necesar în vederea democratizării Europei este crearea unor partide cu adevărat europene. Doar așa putem consolida structurile Uniunii”

A.A: Cum vedeți, în acest context, așa-numita democratizare a Uniunii Europene? Iată, alegerile de anul acesta au fost primele organizate în concordanță cu Tratatul de la Lisabona, se dorește o apropiere a Uniunii Europene față de cetățean…

C.P.: Este un pas important și trebuie să spun că am susținut foarte convins asta. De altfel, chiar ieri (n.red. – 15 iulie) am votat președintele Comisiei Europene, după ce marile familii politice au avut candidați în această cursă. Și ce este interesant, apropo de discuția de adineauri, este că principalele forțe politice, PPE, socialiștii, liberalii, toți au avut candidați proprii: Juncker, Schulz, Verhofstadt. Au mai fost, de asemenea, doi candidați: unul de la grupul ecologist, un grup pro-european, și un altul de la extrema stângă, chiar liderul Syriza, și anume Tsipras. În schimb, conservatorii, Farage și ceilalți, nu au avut candidați în această cursă, refuzând ideea desemnării unui candidat al familiilor politice – ceea ce explică, de altfel, foarte clar și foarte direct, împotrivirea lui Cameron, în Consiliul European, la numirea lui Juncker. În treacăt fie spus, și împotrivirea lui Orbán la numirea lui Juncker era previzibilă, pentru că Orbán îl susținuse în interiorul PPE-ului pe Barnier. Era foarte clară poziția lui, nu s-a dezis de la ea, iar apoi s-a raliat celor care critică folosirea acestui mecanism de democratizare a desemnării Comisiei Europene. Pentru mine, este un pas important. Sigur că este un început timid, și au existat numeroase replici, inclusiv ieri (n.red. – 15 iulie) în ședința în care Juncker și-a prezentat prioritățile, i s-a reproșat acestuia că, spre deosebire de Schulz, nu a fost pe niciun buletin. Noi, membri PPE, l-am prezentat în campanie pe Juncker drept candidatul nostru peste tot, prin toate partidele, mai mici sau mai mari, aproape 70, câte există la momentul actual în familia PPE în toată Europa. Nu a fost pe vreun buletin de vot, însă în joc nu era apartenența lui la Parlamentul European. Schulz este cel care a vrut să continue în PE, chiar dacă era candidat și la șefia Comisiei. În acest context, obiecția cade – nu trebuia să fie neapărat Juncker pe vreun buletin de vot. Alegerile europene cu candidat pentru Comisie reprezintă un pas important în democratizarea Uniunii. Sigur că mai sunt multe de făcut, eu am susținut și ideea unor alegeri transeuropene, a unei liste comune la nivel european, pe lângă listele depuse la nivel național.S-a discutat în trecutul mandat despre posibilitatea de a avea o listă cu 25 de mandate din partea tuturor partidelor europene, o listă care să fie prezentată în toate țările europene, astfel încât să nu avem doar competiții naționale, ci și o competiție la scară europeană. Asta ar consolida structurile denumite astăzi partide politice europene – PPE, S&D, ALDE și ceilalți. Din păcate, am fost foarte puțini cei care am susținut această idee, iar punerea ei în practică a fost amânată. E păcat că nu s-a făcut un pas înainte pe calea asta.Ar fi fost foarte bine dacă prima desemnare a unui șef al Comisiei, pornind de la votul cetățenilor din toate cele 28 de state-membre, ar fi fost însoțită de o primă alegere a 25 de deputați europeni, la scara întregii Europe. Sunt convins că un pas necesar pentru democratizarea Europei este crearea unor partide cu adevărat europene, transformarea federațiilor actuale de partide din simple rețele de organizații implantate la nivelul statelor-membre într-o adevărată structură partizană, în primul rând pentru a aborda alegerile pentru Parlamentul European într-un mod mult mai coerent.

 

A.A.: Vedeți dezvoltarea Uniunii Europene de o asemenea manieră, în sensul creării unor adevărate partide politice europene, și nu doar a unor grupuri politice europene? Înțeleg că sunteți un susținător al acestei idei.

C.P.: Cred că doar democratizarea ne poate ajuta să consolidăm structurile Uniunii, și am impresia că suntem într-un moment în care căutăm formule pentru a operaționaliza ideea democratică. Eu cred că partidele sunt, la nivel european, la fel de importante cum au fost ele la nivel național, și că ele, partidele, sunt actorii democratizării. Nu societatea civilă, nu ONG-urile, nu jurnaliștii, nu profesorii vor face o democratizare a Europei – partidele o vor face, dacă vor dori. Din păcate, în mandatul trecut și propria mea familie politică, PPE, a spus că nu-i momentul. Mulți au pus întrebări de genul: “De ce să mai mărim listele cu 25 de candidați? Vor exista aleși de grad 1 și de grad 2, pentru că cei aleși la nivel european vor avea mai multă legitimitate decât cei aleși în cadre strict naționale?”.  E o discuție foarte interesantă și s-ar putea s-o reluăm în acest mandat.

 

Uniunea Europeană, post-criză: „Principala provocare a actualei Europe este crearea de locuri de muncă”

A.A.: Cum iese Uniunea Europeană după această criză, mai slăbită, mai știrbită ca imagine?

C.P.: Paradoxul este că alegerile s-au desfășurat într-un moment în care, în unele țări, există sentimentul depășirii crizei, în timp ce în altele persistă încă ideea că suntem în plină criză. Deputații europeni aleși în mai și care vor avea un mandat până în 2019 sunt o combinație între aceste două percepții. De ce? Pentru că alegerile europene au rămas marcate de mize “domestice”, ansamblul fiind în realitate alăturarea a 28 de alegeri naționale. Întrebarea „este sau nu Europa în criză?” e judecată diferit la nivelul fiecăreia din cele 28 de națiuni. Sigur că este inevitabilă această privire națională, nu există în acest moment o conștiință publică europeană, și pentru că nu există partide europene, după cum discutam mai devreme. Nu există suficient de mulți actori politici care să facă o lectură a situației pur europeană, desprinsă de cadrele naționale. E evident că așa stau lucrurile acum. Însă, principala provocare – și s-a văzut și în propunerea de program făcută deJuncker -, principala preocupare, ceea ce leagă diverse grupuri politice, este interesul pentru locuri de muncă. Asta este foarte clar. Soluțiile sunt cele care diferă – socialiștii vor, ca și în cadrul politicii naționale, mai multă fiscalitate, partidele de centru-dreapta vor dezvoltarea pieței unice, considerând că încă sunt foarte multe bariere care trebuie eliminate pentru ca piața unică să profite din plin de potențialul pe care îl reprezintă. Viziunile sunt diferite, dar preocuparea este comună: job-urile sunt problema. Nu există cineva care să spună „job-urile nu sunt o problemă”. Dimpotrivă, în mod explicit, toată lumea spune că principala provocare, în definirea unei Europe post-criză, e crearea de locuri de muncă.Va conta foarte mult și cum va arăta Comisia. Acesta a fost și semnalul transmis lui Juncker în toate întâlnirile pe care le-a avut cu grupurile politice. În două săptămâni (n.red. – finalul lunii iulie), Juncker ar putea trimite la Parlament și schema portofoliilor, alături de numele celor propuși pentru preluarea acestora. Iar angajamentul Parlamentului e să începem audierile imediat după 1 septembrie, adică după vacanța europarlamentară, pentru ca în prima mini-sesiune din octombrie să votăm Comisia. Asta se va petrece dacă șefii de stat și de guvern se înțeleg, peste două zile (n. red. – pe 18 iulie) cine va fi președintele Consiliului și cine va fi Înalt Reprezentant (n. red.: nu s-au înțeles).

 

Politica de oprire a extinderii UE, pentru următorii 5 ani: „Lărgirea este, în mod clar, un succes al Uniunii”

A.A.: Și în programul politic susținut de Juncker, și în ședința de plen a Parlamentului European, un punct important, despre care s-a discutat și se va discuta și în viitor foarte mult, de asta sunt convinsă, a fost politica de anti-extindere a Uniuni Europene pentru următorii cinci ani.

C.P.: Sunt două lucruri aici, și am să le exprim succint, deși e vorba de multe nuanțe. Există, în PPE, două curente: unii deputați consideră că soluția e înghețarea discuțiilor despre extindere pentru următorii cinci ani, pentru a da satisfacție unor opinii publice tot mai nemulțumite de extinderile din 2004 / 2007;  există, pe de altă parte, punctul de vedere potrivit căruia extinderea este cea mai reușită politică a Uniunii, și nu avem de ce să nu continuăm o politică de succes. Eu îmbrățișez acest ultim punct de vedere. Lărgirea este, în mod clar, un succes al Uniunii. Nu pot accepta ideea că noi, românii, am intrat prea devreme. Iar celor care mi-au spus că România nu trebuia să intre în 2007, le-am răspuns că au dreptate, fiindcă România trebuia primită, ca și alte țări comuniste, la începutul anilor `90. Atunci trebuia să se facă extinderea, atunci s-ar fi profitat la maximum de avantajele ei și n-am mai fi trăit perioade de tranziție atât de lungi, care au complicat în primul rând redefinirea mecanismelor economice în aceste țări foste comuniste. Toți trebuia să intrăm în Uniune împreună cu RDG-iștii. Atunci când s-a făcut reunificarea, iar RDG s-a topit în RFG, trebuia găsită o soluție și pentru celelalte țări comuniste. Da, lucrurile ar fi arătat altfel, adică ar fi arătat mai bine, pentru că tranzițiile au costat foarte mult societățile noastre. Revenind la cele două puncte de vedere despre extindere din grupul PPE, programul lui Juncker – care nu este și programul Comisiei – includea ideea că în următorii cinci ani nu mai intră nimeni. Delegația României a votat pentru Juncker, dar a exprimat, în același timp, prin vocea domnului Stolojan, o rezervă în privința atitudinii rigide față de extindere. Iar punctul nostru de vedere a fost consemnat. În același timp, noi suntem într-o situație specială, pentru că în România există un consens și în privința aderării Turciei, în timp ce în PPE nu există o majoritate favorabilă Turciei, să o spunem foarte clar.

 

A.A.: În acest context, cum interpretați problema Republicii Moldova?

C.P.: Trebuie spus că Moldova are un parcurs bun în vecinătatea estică. Asta este clar pentru toată lumea, nu doar în grupul nostru politic, ci și în altele. Moldova este apreciată, atât vă pot spune pentru moment.

Cristian Preda

INTERVIU Europarlamentarul Cristian Preda: Problema corupției este un obstacol serios pentru Bosnia și Herțegovina în calea dobândirii statutului de candidat în UE

Published

on

Săptămâna aceasta are loc cea de-a doua sesiune plenară (11-14 februrie) din anul 2019 la Strabourg cu aproximativ 100 de zile înainte de alegerile europarlamentare. Europarlamentarii vor dezbate  teme importante aflate pe ordinea de zi, precum: Viitorul EuropeiProtecție CivilăAcordul de liber schimb dintre UE și SingaporeInvestiții RegionaleAnalizarea atentă a investițiilor străineMicșorarea comisioanelor pentru plățile transfrontaliere din UE aflate în afara zonei euroCombaterea percepției negative la adresa comunității rome.

Europarlamentarul Cristian Preda, raportor din 2014 pentru procesul de integrare a Bosniei și Herțegovina în UE, a declarat în interviul acordat redacției Calea Europeană, aspecte importante despre dezbaterea din plenul Parlamentului European și pașii pe care trebuie să îi urmeze Bosnia și Herțegovina ca să dobândească statutul de candidat în UE.

Raportul Bosniei și Herțegovina a fost dezbătut în plen pe 12 februarie din motive de îngrijoare din partea deputațiilor europeni. Îngrijorările s-au referit la încetinirea semnificativă a adoptării reformelor UE, la lipsa de progres în ceea ce privește libertatea presei, dar mai ales funcționarea deficitară a instituțiilor democratice, funcționarea lor fiind o condiție prealabilă în avansarea procesului de integrare în UE.


Această dezbatere a fost  o reacție la evaluarea prezentată: ,,Această țară este singura din Balcani care nu are statut de candidat, dar Bosnia și Herțegovina vrea să îi fie recunoscut statutul de posibil candidat, am incercat să ii sprijin prin demersurile pe care le-am făcut aici la Bruxelles, prin vizitele pe care le-am făcut în cele trei puncte principale în țara lor.”, a declarat europarlamentarul.

Europarlamentarul Cristian Preda a reamintit principala problemă cu care se confruntă Bosnia și Herțegovina în aderarea la UE: ,,Le-am spus-o deschis și public, că problema corupției este unul dintre serioasele obstacole în calea reformării Bosniei Herțegovina, care este absolut necesară pentru a deveni un stat membru.”

La dezbaterea raportului Bosniei și Herțegovina a participat și Ministrul Afacerilor Europene, George Ciamba, care a avut la rândul lui o intervenție în plen: ,,În urma alegerilor din 7 octombrie 2018 și reamintind concluziile din iunie 2018, Consiliul se așteaptă ca liderii Bosniei și Herțegovinei să se angajeze constructiv în formarea guvernului la toate nivelurile, în interesul tuturor cetățenilor, astfel încât țara să avanseze cu reforme și progrese pe calea europeană. Cererea de aderare a Bosniei și Herțegovinei la UE din februarie 2016 reprezintă un angajament strategic pentru avansarea către aderare în UE.”

Continue Reading

Cristian Preda

Primul europarlamentar care aderă la PLUS. Cristian Preda (PPE) devine membru al partidului lui Dacian Cioloș, care capătă astfel statut de partid parlamentar

Published

on

Eurodeputatul Cristian Preda, membru al grupului Partidului Popular European din Parlamentul European, a aderat, la invitația lui Dacian Cioloș, la formațiunea PLUS, afirmând însă că nu va candida la alegerile europene din 23-26 mai 2019 așa cum a promis anterior.

La invitaţia lui Dacian Cioloş, am aderat la PLUS. Aşa cum am anunţat în urmă cu patru luni, nu candidez la europene. Voi sprijini candidaţii PLUS la alegerile din 26 mai şi îi invit pe toţi cei care au încredere în mine să facă acelaşi lucru”, a anunţat Preda pe contul său de Facebook.

El precizează că, prin afilierea sa, PLUS capătă statut de partid parlamentar şi va avea delegaţi în toate secţiile de vot: „Prin afilierea mea, PLUS capătă statut de partid parlamentar și va avea, în consecință, delegați în toate secțiile de vot, putând astfel securiza opțiunile exprimate în favoarea listei sale.”

Citiți și Fostul premier Dacian Cioloș deschide lista candidaților PLUS la europarlamentare. Cine se mai află pe lista Partidului Libertate, Unitate şi Solidaritate

„După alegerile pentru PE, folosind experienţa europeană acumulată, voi acţiona în cadrul PLUS pentru ca instituţiile rezultate din viitoarele alegeri – preşedinţia, autorităţile locale, noua majoritate parlamentară – să lucreze în interesul general, nu în interes propriu”, mai afirmă Cristian Preda.

Cristian Preda a fost consilier de stat al preşedintelui Emil Constantinescu, secretar de stat în MAE, apoi consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu.

În 2009, a intrat în PDL şi a candidat la alegerile europarlamentare, devenind eurodeputat, pentru un mandat de 5 ani. În 2014 a intrat în PMP şi a fost ales eurodeputat din partea acestui partid, ulterior rămânând europarlamentar independent după ce a fost exclus din PMP.

În Parlamentul European, Preda este vicepreședinte al Subcomisiei pentru Drepturile Omului și membru în Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru petiții, precum și în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud.

La nivelul grupului PPE, Cristian Preda este coordonator pentru politică externă.

 

.

Continue Reading

Cristian Preda

Europarlamentarul Cristian Preda (PPE): România riscă soarta Ungariei şi a Poloniei, dacă Guvernul continuă pe acest drum

Published

on

Discuţia despre situaţia din România din prima sesiune din octombrie a Parlamentului European este decisivă, a declarat la RFI, eurodeputatul Cristian Preda, membru al grupului PPE din Parlamentul European. Acesta spune că ţara noastră riscă sancţiuni după modelul Poloniei și Ungariei.

Foto: Cristian Preda/ Facebook

„Discuţia din prima sesiune din octombrie despre situaţia din România este decisivă. Dacă Guvernul de la Bucureşti doreşte să meargă pe drumul pe care a apucat-o, sunt convins că se va ajunge la acelaşi tip de mecanism aplicat Poloniei şi de acum Ungariei, indiferent că procedura va fi iniţiată de Comisie sau de Parlament”, a declarat Cristian Preda, la RFI.

În opinia sa, „e important ca în sesiunea de la începutul lunii octombrie, premierul României să vină în PE şi să explice ce face Guvernul României pentru a se întoarce la statul de drept, pentru a se întoarce la domnia legii, pentru că toată lumea a văzut, în ultimele luni, mai ales, că deriva statului de drept este una care afectează de acum direct cetăţenii şi pe unii îi afectează, ca să zic aşa, la modul fizic”.

Europarlamentarul PNL Siegfried Mureşan a anunţat, joi, că Parlamentul European va adopta o rezoluţie despre situaţia protestelor din 10 august din România în cea de-a doua sesiune plenară din luna octombrie. Parlamentul European o va invita pe prim-ministrul Viorica Dăncilă pentru a da explicații în plenul legislativului european cu privire la situația din România în cadrul sesiunii plenare din 1-4 octombrie. O rezoluție privind țara noastră va fi adoptată în cadrul sesiunii din 22-25 octombrie, atunci când președintele Klaus Iohannis se va afla la Strasbourg pentru a participa la o dezbatere privind viitorul Uniunii Europene. 

Această dezbatere va fi a treia din ultimul an și jumătate în care eurodeputații discută situația democrației și a statului de drept în România, precedentele având loc în luna februarie anul acesta și anul trecut. Dezbaterea de la sesiunea plenară din 1-4 octombrie va avea loc cu trei luni înainte ca România să preia președinția Consiliului Uniunii Europene.

 

Citiți și: 

Parlamentul European a votat cu largă majoritate în favoarea activării Articolului 7 din Tratatul de la Lisabona împotriva Ungariei

Cum au votat europarlamentarii români în privința activării articolului 7 în cazul Ungariei

 

 

.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending