Interviu realizat de Robert Lupițu

În timpul vizitei lor de lucru în România de săptămâna trecută, Jane Sargus și Maura Shelden, doamnele care conduc Congressional Office for International Leadership (COIL), o agenție a Congresului SUA, au acordat un interviu CaleaEuropeană.ro, pentru a discuta despre programul Open World, prin care aduc împreună, în America, actuali și viitori lideri din Europa de Est și construiesc o rețea de profesioniști pe tema “democrației bazate pe cunoaștere”.

După aproape 25 de ani de existență și peste 30.000 de persoane din Europa de Est și din țările post-sovietice selectate, dintre care două treimi erau ruși înainte de începerea războiului din Ucraina, programul se schimbă cu un accent mai special în țări precum România, Polonia, Ungaria, Țările Baltice, Republica Moldova și în Balcanii de Vest, adaptându-și totodată abordarea privind ajutorarea Ucrainei.

“Să vezi posibilitatea de succes pentru România este pur și simplu emoționant și cred cu adevărat că România alege acest lucru, iar noi suntem aici pentru a ajuta. Așadar, sprijinim efortul României de a realiza ceea ce ea decide a fi un succes, și asta face agenția noastră. O facem și pentru că și Congresul vrea să ne vadă pe noi obținând succesul în același interval, din aceleași motive”, a declarat Jane Sargus, director executiv al COIL, adăugând totodată că sunt prezenți și pentru nevoile Republicii Moldova.

În ceea ce privește Ucraina, Maura Shelden, director executiv adjunct al COIL, a subliniat că programul lor s-a schimbat după anexarea Crimeei de către Rusia, în funcție de nevoile Ucrainei, menționând crearea unui minister al veteranilor, a unui cimitir național sau a unor delegații medicale, cum ar fi medicii de pe câmpul de luptă și medicii de reabilitare.

“Abia recent am început în România, Polonia și Ungaria. Timp de 23 de ani ne-am ocupat de țările post-sovietice, dar acum avem programe în Serbia, Kosovo, Macedonia de Nord, țările baltice. Acum, Congresul vrea ca noi să lucrăm în aceste țări de frontieră, nu doar pentru a sprijini Ucraina, ci pentru a sprijini țările de frontieră ale Ucrainei”, a conchis Jane Sargus.

CaleaEuropeană.ro: Bună ziua! Sunt alături de noi doamna Jane Sargus, director executiv al Biroului Congresului pentru Leadership Internațional din cadrul Congresului SUA, și doamna Maura Shelden, director executiv adjunct al Biroului Congresului pentru Leadership Internațional. Dumneavoastră conduceți o agenție a Congresului menită să aducă în Statele Unite lideri talentați și viitori lideri pentru a împărtăși experiențe și a crea rețele în mod democratic. În primul rând, cum ați descrie activitatea dumneavoastră pentru cei care ne citesc și nu au auzit până acum despre program?

Jane Sargus: Aș spune că suntem un program menit să ofere acces și o oportunitate pentru acești lideri emergenți din țările în care lucrăm, să vină în Statele Unite și să împărtășească cele mai bune practici, să fie parteneri în proiecte viitoare, să vadă America din interiorul unei case, nu dintr-o cameră de hotel. Și care vor deveni parte a unei rețele în creștere a unei generații tinere de lideri care au început deja să fie lideri sau sunt pe această cale de a deveni lideri. Acești oameni sunt viitorul lumii și ne pasă cu adevărat să le oferim brandul nostru de democrație bazată pe cunoaștere, interacțiunea cu profesioniști americani care fac munca pe care o fac ei și o oportunitate de a avea schimburi de bune practici. Cu siguranță, este vorba de două căi. Fiecare delegație care vine în Statele Unite va avea ocazia să vorbească despre munca lor și despre ceea ce fac și apoi despre modul în care americanii pot beneficia de pe urma acestora. Dar, cu siguranță, toată lumea beneficiază de schimbul de informații. Pentru că, așa cum spunem Congresului. noi arătăm Americii negurile și toate aspectele. Este un program în care nu încercăm să ascundem nimic. Încercăm să împărtășim ceea ce credem că sunt cele mai bune lucruri pe care le putem face, dar și provocările pe care le avem în SUA și care se compară cu provocările de aici.

CaleaEuropeană.ro: Programul dumneavoastră are aproape 25 de ani de existență. Ați reunit peste 31.000 de actuali și viitori lideri din Europa de Est și din Eurasia. Cum funcționează programul Open World? De la procesul de candidatură, aplicare, selecție până la finalul programului și, bineînțeles, și comunitatea de alumni?

Jane Sargus: Bună întrebare. Sunt multe elemente care trebuie luate în considerare. Așadar, programul nu este un program de aplicații deschise. O persoană devine candidat pentru program pentru că este nominalizată de o persoană pe care noi o considerăm o sursă de încredere. De exemplu, lucrăm întotdeauna cu ambasadele noastre din țară, dar lucrăm și cu Consiliile Americane din țară. Împreună, acestea devin sursa nominalizărilor noastre. Cu toate acestea, Consiliile Americane contactează ONG-urile și alte birouri guvernamentale și le întreabă: “Ne puteți ajuta să nominalizăm?”. Și astfel, acești oameni fac parte dintr-o rețea de nominalizări. Cei care nominalizează sunt foarte importanți pentru că sunt în poziția de a ști cine este acel lider emergent. Ei lucrează cu ei, i-au văzut, i-au întâlnit, știu cine sunt. A doua parte a întrebării dumneavoastră se referea la a deveni un candidat nominalizat. Ei bine, aceste organizații care nominalizează prezintă nume. American Councils gestionează întregul proces de nominalizare și apoi procesul de verificare. În momentul în care se ajunge la ambasadă pentru eliberarea vizei, care este o viză J-1, toți candidații au fost examinați și s-a stabilit dacă sunt sau nu eligibili. Nu primim aproape niciodată candidați neeligibili din cauza surselor din care primim nominalizările, dar presupun că s-ar putea întâmpla. După aceea, urmează începutul comunicării, deci o delegație este formată din cinci persoane din România cu un facilitator. Facilitatorii, cum este Eliza (n.r. – Eliza Chirilă Pop, Country Director la American Councils for International Education – România), care cunosc cultura americană a fost acolo. Uneori sunt foști studenți ai programului FLEX care ajung să devină facilitatorii noștri, dar oameni care pot ajuta să reducă distanța dintre cultura americană și cultura română, pentru că vor fi diferențe foarte mari.

Acel grup de șase persoane vine la Washington DC pentru două zile. Se întâlnesc cu membri ai Congresului, avem vorbitori pe o varietate de subiecte, dar uneori ar putea fi doar un subiect de leadership, sau cum este format guvernul american și cum arată acesta. Ei petrec două zile cu asta. Întâlnirea cu membrii Congresului este modul nostru de a-i implica pe șefii noștri în program. Programul are nevoie de implicarea membrilor care, în cele din urmă, decid dacă primim sau nu finanțare pentru încă un an. Așadar, acesta este un proces important și este unul dintre lucrurile care îl fac să fie un program al Congresului. Dar, cu adevărat, îi implicăm și pe aceștia, deoarece alegătorii lor sunt familiile gazdă care îi țin pe delegații noștri în orașul gazdă.

Maura Shelden: Am vrut doar să menționez că, între nominalizare și verificare, aceștia completează o cerere în care cel care îi nominalizează precizează de ce ar beneficia persoana respectivă de Programul Open World și ce ar reuși să ofere înapoi în România, iar candidații au posibilitatea de a scrie un scurt eseu despre motivația lor de a participa la program. Selecția are loc fie la ambasadă, fie la Washington, între noi și, de multe ori, veți vedea că sunt prea multe persoane foarte bine calificate, așa că faceți un grup pentru că apar anumite teme comune și apoi îi păstrați pe ceilalți pentru, poate, următorul grup. Așadar, nu este vorba de a chema oamenii, ci mai degrabă de a-i repartiza în datele de călătorie potrivite cu oameni cu aceleași idei.

Jane Sargus: Nu ducem niciodată lipsă de candidați minunați. De asemenea, putem fi reactivi la peisajul politic în schimbare atunci când se schimbă ceva, cum ar fi 24 februarie 2022. Acea zi a schimbat totul. Suspendarea programului nostru pentru Rusia a creat cu siguranță un gol de 1/3 din capacitatea noastră.

CaleaEuropeană.ro: Și cum funcționează comunitatea absolvenților, pentru ca viitorii și actualii lideri să rămână în legătură?

Jane Sargus: Există câteva modalități diferite, dar în primul rând avem propriul nostru program de absolvenți. De obicei, lucrând cu ambasada sau cu Consiliile Americane, avem acces la absolvenți și, cu siguranță, Consiliile Americane știu unde se află toți oamenii noștri. Putem finanța anumite tipuri de evenimente în oricare dintre țările noastre, de obicei cu ajutorul Ambasadei SUA. Astfel, putem încheia un acord prin care ei vor găzdui un eveniment al absolvenților în numele nostru în țară. Iar acest lucru este important din mai multe motive. În primul rând, absolvenții se pot revedea, grupul care a călătorit împreună se va revedea, dar se vor întâlni și cu persoane care au călătorit după ei din România. Asta înseamnă că rețeaua are ocazia să se multiplice imediat. Asta este ceea ce face programul nostru. Îi prezentăm pe acești lideri unii altora și a funcționat. A fost un succes. (…) O mare parte din cei 30.000 de absolvenți pe care îi avem acum sunt din păcate în Rusia și sunt ruși. Noi nu suntem în contact cu ei. Dar suntem foarte activi în contact cu toți ceilalți, dacă putem.

CaleaEuropeană.ro: Până în 2020, programul Open World a găzduit cel de-al 20 000-lea delegat rus. Este un program care a încercat să reducă decalajul dintre societățile democratice și Rusia. Cu toate acestea, Rusia continuă să se scufunde într-un regim mai autocratic, cu războiul său brutal și agresiv și cu războiul împotriva Ucrainei. De ce credeți că nu a fost posibil să avem o Rusie mai deschisă și mai democratică după căderea Uniunii Sovietice, din punctul de vedere al acestei experiențe cu o mulțime de delegați ruși în ultimii 25 de ani? Vedeți un viitor în reluarea legăturilor cu acești oameni, în funcție, desigur, de cum se va încheia acest război ilegal?

Jane Sargus: Ați pus întrebarea de 64.000 de dolari. Două părți: partea întâi și partea a doua. În ceea ce privește partea a doua, rămâne de văzut când ne vom reangaja. Nu știm cum va decurge acest lucru. În cele din urmă, întrebarea nu este dacă rușii sunt sau nu dispuși să se angajeze în democrația bazată pe cunoaștere și nu dacă decidem să reînnoim programul. Depinde cu adevărat de modul în care Rusia se vede pe sine în viitor. Și dacă nu sunt interesați de democrația bazată pe cunoaștere, care este practic tot ceea ce facem, cum ne angajăm este o întrebare dificilă.

În ceea ce privește prima parte a întrebării dumneavoastră, nu sunt un cercetător al Rusiei. Aș spune că impactul nostru în Rusia, cu rușii pe care îi avem, ar putea fi interpretat ca fiind mai mult un impact individual decât unul social. Un impact individual este bun. Și se traduce într-un impact social. Dar, cel puțin la început, aș spune că am avut mult succes la nivelul impactului individual. Este o întrebare dificilă, pentru că nu știu ce gândesc acum absolvenții noștri ruși. Nu am nicio idee. Ei nu comunică cu noi. Probabil că există o mare teamă de a fi în contact cu guvernul american, ar putea fi foarte periculos pentru oameni, ei susțin războiul, știu că SUA nu o fac. Cine știe? Ar putea fi 100 de motive.

Maura Shelden: Dacă cei 20.000 de delegați veniți din Rusia și-au schimbat sau nu valorile din cauza Programului Lumea Deschisă este discutabil în acest moment, deoarece președintele lor nu le va permite libertatea de a se exprima pe deplin. Nu există o presă liberă. Iar acum există și mai puține contacte cu lumea exterioară din cauza președintelui lor. L-ați citit vreodată pe Mihail Bulgakov, scriitorul ucraineano – rus? El spune că manuscrisele nu ard, ceea ce înseamnă că puteți arde cărțile mele sau le puteți cenzura, dar povestea este încă acolo și oamenii o cunosc. În ceea ce mă privește, când vine vorba de absolvenții Open World din Rusia, cred că manuscrisele nu ard. Ei au avut această experiență.

CaleaEuropeană.ro: Și povestea este încă acolo. După mai bine de două decenii de la lansarea acestui program, aproape toate țările din Europa Centrală și de Est sunt membre NATO și UE. Altele încearcă să urmeze aceeași cale, în timp ce se luptă și ele pentru supraviețuire, și mă refer, bineînțeles, la Ucraina și Moldova. Ce am făcut bine în construirea de democrații și societăți rezistente în acest interval de timp și care credeți că sunt lecțiile învățate și nevoile de a face mai bine, din perspectiva programului dumneavoastră, desigur?

Jane Sargus: Ne uităm la atitudinea fiecărei țări în ceea ce privește avansarea programului. Astfel, țara în care lucrăm este cea care decide asupra viitorului său. Programul nostru nu schimbă viitorul nimănui. Programul nostru oferă o oportunitate dacă dorești o schimbare, dacă ești acel lider emergent, dornic să se întâlnească, să crească, să de dezvolte, să stabilească contacte, parteneriate și o rețea.

CaleaEuropeană.ro: Iar țări precum Ucraina și Moldova sunt țări care doresc să urmeze calea pe care au ales-o.

Janes Sargus: Pe care au ales să o urmeze. Noi nu spunem Moldovei că trebuie să facă acest lucru. Noi doar oferim oportunități, pentru că odată ce programul s-a extins dincolo de Rusia, în toate statele post-sovietice, a rămas același lucru, o oportunitate de a vă oferi cum arată o guvernare responsabilă. Asta este într-adevăr pe scurt. Participați la programul nostru și vedeți cum funcționează legile și cum se fac legile. Nu noi decidem că acea țară va fi orientată spre vest, ci ei decid. În mod evident, ei sunt pe calea autodeterminării. Dar succesul programului nostru ar putea foarte bine să depindă de această atitudine. Și adevărul este că, cu foarte puține excepții, ne aflăm în țări care doresc schimbarea, care au o cohortă tot mai mare de tineri lideri care doresc schimbarea sau o cohortă tot mai mare de lideri care doresc să vadă o generație mai tânără care să vină, să meargă mai departe și să ajute la conducere în viitor. Acestea sunt decizii pe care o țară trebuie să le ia în cadrul unui program civic.

Maura Shelden: De aceea stăm în această cameră. Suntem aici pentru a asculta. Chiar acum ne ascultați pe noi, dar noi ne petrecem timpul ascultându-i pe români, estonieni, lituanieni și letoni. De aceea am venit. Și apoi, datorită acestui sistem de nominalizare, România și alte țări au posibilitatea de a-și găsi cei mai buni și mai străluciți oameni. Nu este treaba noastră să alegem. Este alegerea țării dumneavoastră.

Janes Sargus: Aceasta este versiunea americană a democrației.

CaleaEuropeană.ro: Ultima întrebare este una la pachet. România este membră atât a NATO, cât și a UE, are un parteneriat strategic cu Statele Unite și și-a ales calea. Una democratică, foarte clar. Și Republica Moldova și Ucraina vor să facă acest lucru. Aceste țări reprezintă un domeniu foarte bun al programului dumneavoastră și ajută la formarea mai multor lideri. Ce puteți spune despre planurile dumneavoastră față de România, în primul rând, dar și față de Republica Moldova, care este foarte importantă pentru România, și față de Ucraina, care luptă pentru libertatea sa?

Jane Sargus: Am auzit din diverse surse că România încearcă să își consolideze capacitatea de a conduce țara spre o mai mare integrare în UE. Asta aud că își doresc liderii de aici. Am auzit asta de la ONG-uri, am auzit asta de la guvern și am auzit asta la ambasadă. Aceasta este o țară care nu are nicio problemă în a recunoaște de ce are nevoie și nici măcar nu are o problemă să o împărtășească, ceea ce cred că este primul pas pentru a-ți atinge cu adevărat obiectivele. Dacă nu încerci să îți ascunzi deficiențele, ca țară, înseamnă că încerci să te înțelegi cu ele și să creezi capacități sau să găsești succesul în vreun fel. În România există multe sectoare în care am putea lucra. Dacă aș avea toți banii din lume, ar fi incredibil, pentru că nu lipsesc lucrurile, delegațiile și tinerii care ar beneficia foarte mult. Vom face tot ce putem în orice condiții. Dar văd că sunt multe de făcut. Pentru mine, este o perspectivă foarte interesantă, pentru că toți ne dorim succesul. Să vezi posibilitatea de succes pentru România este pur și simplu emoționant și cred cu adevărat că România alege acest lucru, iar noi suntem acolo pentru a ajuta. Așadar, susținem efortul României de a atinge ceea ce se autodefinește a fi succesul, și asta face agenția noastră. O facem și pentru că și Congresul vrea să ne vadă obținând succesul în același interval și din aceleași motive.

Moldova este una dintre țările noastre de mai mulți ani. Suntem foarte apropiați de Moldova, vedem foarte mult ce are de făcut munca noastră. Moldova suferă foarte mult. Când am fost acolo în luna mai a anului trecut, exista o mare tensiune, nervozitate și teamă, evident, pentru că sunt atât de apropiați și probabil cred că ei sunt următorii. Am vorbit, am ascultat și am spus: de ce are nevoie Moldova, cum vă putem ajuta? Și nu este vorba doar de mici programe pentru societatea civilă sau ceva de genul acesta. Este vorba de un program mult mai puternic pentru a-i ajuta cu securitatea cibernetică, pentru a-i ajuta cu problemele de frontieră. Dar ascultăm, așa cum a spus Maura, ascultăm, ne spuneți de ce credeți că are nevoie țara dumneavoastră, iar noi vom sprijini acest lucru.

Maura Shelden: În cazul Ucrainei, programul nostru s-a schimbat în funcție de nevoile lor în 2014, odată cu invazia inițială a Ucrainei și anexarea Crimeei. Ne-am trezit lucrând foarte strâns cu ucrainenii. Ei au înființat Ministerul Afacerilor Veteranilor, înființau ONG-uri care puteau ajuta veteranii care se întorceau în comunitate. Nu au existat acest tip de sprijin pentru veterani. Într-adevăr, până în acel moment, era vorba doar de fiecare familie în parte, care se confrunta singură cu unele dintre traumele pe care veteranii le aduc înapoi în casele lor. Am colaborat cu parlamentul, am colaborat cu ministerele și cu organizațiile societății civile pentru a aborda cu adevărat această problemă. După 24 februarie 2022, facem o mulțime de delegații medicale, cum ar fi medicii de pe câmpul de luptă și medicii de reabilitare, tratamentul arsurilor și al altor răni găsite pe câmpul de luptă. Facem o mulțime de delegații parlamentare și personal parlamentar, astfel încât aceștia să scrie legislația de care au nevoie pentru a continua să avanseze și pentru a sigila orice fisură care ar putea exista acolo unde Rusia s-a cam infiltrat anterior. Dedicația față de programul pentru Ucraina este mai puternică ca niciodată și încă aducem cantități mari de ucraineni, inclusiv bărbați din Ucraina, în ciuda faptului că se află sub legea marțială. Avem absolvenți la cele mai înalte niveluri ale guvernului, astfel încât bărbații lor au permisiunea de a lua parte la aceste programe de 10 zile. Și întotdeauna s-au întors. Uneori se întorc direct pe câmpul de luptă. Avem o bună reputație și de aceea avem onoarea de a crea programe pentru ucraineni.

Jane Sargus: Programele despre care a vorbit Maura provin de la ucraineni. Ei au spus că avem nevoie de propriul nostru Departament al Afacerilor Veteranilor, avem nevoie de propriul nostru cimitir național. Au venit la noi și ne-au cerut să facem anumite lucruri. (…) Este într-adevăr șansa noastră de a sprijini un program care îi ajută pe ucraineni și asta facem. Nu încercăm să ne ajutăm pe noi înșine în acest sens. Ceea ce s-a întâmplat este că Congresului îi plac rezultatele. Congresul este șeful nostru. Le place ceea ce facem. Prin urmare, ne mențin în activitate și cântăresc foarte mult în ceea ce privește direcția pe care o luăm. De aceea, abia recent am început în România, Polonia și Ungaria. Acestea sunt complet noi. Timp de 23 de ani ne-am ocupat de țările post-sovietice, dar acum avem programe în Serbia, Kosovo, Macedonia de Nord, țările baltice. Acum, Congresul dorește ca noi să lucrăm în aceste țări de frontieră, nu doar pentru a sprijini Ucraina, ci pentru a sprijini țările de frontieră ale Ucrainei.

Maura Shelden: Pentru că este vorba despre ambele. Securitatea în acest moment se bazează pe o Ucraină sigură și liberă, iar până atunci, întreaga regiune este instabilă, iar noi ajutăm în mod civil să sprijinim alte inițiative. Dar ceea ce putem face este să ne angajăm la nivel local în numele Congresului.

La 60 de ani de la Tratatul de la Élysée care a consfințit reconcilierea dintre Franța și Germania, doi foști inamici pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale și doi viitori aliați de nădejde în făurirea Europei unite, ambasadorii Franței și Germaniei în România, Laurence Auer și Peer Gebauer, afirmă că “niciodată nu a fost atât de important să arătăm că reconcilierea și acțiunile care urmează reconcilierii sunt posibile” și promit că sprijinul Parisului și Berlinului pentru aderarea României la spațiul Schengen va rămâne “ferm și de neclintit”.

Într-un interviu comun acordat în exclusivitate pentru CaleaEuropeană.ro pentru a celebra cele șase decenii de la semnarea Tratatului de la Élysée, șefii misiunilor diplomatice franceze și germane au asigurat că țările lor, dar și Uniunea Europeană, vor sprijini Ucraina “cât timp este nevoie și cu orice este nevoie” pentru că este și în interesul europenilor ca Ucraina să fie victorioasă în recâștigarea controlului asupra propriului teritoriu.

“Valorile noastre și libertatea noastră sunt în joc pe câmpul de luptă din Ucraina”, a precizat Peer Gebauer.

În ajunul unor momente solemne și politice importante la Paris, la Sorbona și la Palatul Élysée, acolo unde președintele Macron și cancelarul Scholz vor conduce o nouă reuniune a Consiliului de Miniștri franco-german, cei doi ambasadori au manifestat susținerea țărilor lor pentru procesul de extindere al UE, pentru continuarea dezbaterii privind reformarea sistemului de vot din UE, cu accent pe majoritatea calificată și nu pe votul în unanimitate și au salutat cooperarea dintre UE și NATO.

Referitor la Republica Moldova, ambasadorii au evidențiat responsabilitatea asumată de Franța și de Germania, alături de România. “Acum, munca se află sub responsabilitatea Moldovei. (…) Dar este adevărat că vom ajuta guvernul. Suntem cu toții gata să ajutăm”, a spus Laurence Auer.

Cei doi ambasadori au subliniat că sprijinul Franței și Germaniei pentru aderarea României la spațiul Schengen va rămâne la fel. 

“Nu este doar în interesul României și al poporului român să facă parte din familia Schengen. Este și în interesul nostru. Este în interesul european. (…) România s-a dovedit a fi întotdeauna un partener foarte constructiv al nostru în UE, în NATO, fără să blocheze niciodată deciziile, fiind întotdeauna una dintre acele țări care fac parte din soluție, nu din problemă. Și cred că avem nevoie de mai multe “Românii” în acest demers în UE”, a detaliat ambasadorul Gebauer.

De cealaltă parte, ambasadoarea Auer a evocat perspectiva economică, mai ales că Germania și Franța sunt principali investitori în România. “Sunt sigură că această poziție este susținută de companiile noastre. (..) Ele pierd bani în fiecare zi prin lipsa aderării la Schengen. Așadar, ambele noastre comunități de afaceri vă susțin obiectivul. Așadar, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Iar cele două țări ale noastre sprijină necondiționat România în vederea aderării”, a afirmat ea.

CaleaEuropeană.ro: Bună ziua, tuturor. Începem acest an cu un interviu special pe Calea Europeană. Sunt multe momente în istoria Uniunii Europene, dar unele au o semnificație specială, cum ar fi prietenia dintre Franța și Germania. O avem astăzi alături de noi pe ambasadoarea Franței în România, doamna Laurence Auer. Vă mulțumim pentru acest interviu, doamnă ambasador. Și îl avem alături de noi și pe domnul ambasador Peer Gebauer, ambasadorul Republicii Federale Germania în România. Vă mulțumim foarte mult pentru acest interviu pentru Calea Europeană. Este o plăcere să fim găzduiți de dumneavoastră cu o ocazie atât de importantă. Suntem la un an de la războiul Rusiei în Ucraina, dar sunt și momente de sărbătoare în Europa și unul dintre ele este reconcilierea dintre Franța și Germania. Astăzi sărbătorim cea de-a 60-a aniversare a Tratatului de la Élysée, dar și cea de-a patra aniversare a Tratatului de la Aachen, care a pus Germania și Franța împreună într-un parteneriat pentru Europa. Astăzi, când ne gândim la Germania și Franța, ne gândim la puterea Uniunii Europene. Nu doar în ceea ce privește influența în procesul decizional al UE, ci și în ceea ce privește faptul că unitatea europeană pe care o prețuim și de care beneficiem în prezent nu ar fi fost posibilă fără reconcilierea germano-franceză. În ce situație se află parteneriatul germano-francez și Uniunea Europeană în ansamblul ei, la cea de-a 60-a aniversare a Tratatului de la Élysée și la cea de-a patra aniversare a Tratatului de la Aachen?

Laurence Auer (Ambasadoarea Franței): Vă mulțumim foarte mult pentru invitație. Este un simbol faptul că putem avea un interviu comun cu Calea Europeană. Este, de asemenea, un simbol că o putem face astăzi, cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a Tratatului de la Élysée. Astăzi îi avem din nou la Elysée pe președinte (Emmanuel Macron), pe cancelar (Olaf Scholz), pe miniștri, și niciodată nu a fost atât de important să arătăm că reconcilierea și acțiunile care urmează reconcilierii sunt posibile. Din punctul meu de vedere, astăzi, în Europa, este cu atât mai important să putem arăta exact ceea ce construiesc Franța și Germania împreună, în mod concret, pentru cetățeni. Este un nou tratat pe care îl avem din 2019, cu o mulțime de acțiuni. Dar astăzi, pentru Franța, am vrut să ne concentrăm pe subiecte, cumva pe securitate, dar și pe industrie, pe acțiune, pe schimbările climatice și pe tineri, pentru că am considerat că trebuie să investim într-o nouă perspectivă. Și să ne bazăm pe aceste subiecte care sunt esențiale pentru continent, în acord între acești doi părinți fondatori ai UE.

CaleaEuropeană.ro: Da, dacă aruncăm o privire la cronica ilustrată a Uniunii Europene, îi vedem pe președintele Charles de Gaulle și pe cancelarul Konrad Adenauer la Tratatul de la Élysée dându-și mâna pentru viitorul Europei pe care îl trăim astăzi aici. Dar, bineînțeles, principalul subiect care conduce agenda internațională este războiul brutal și ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei. La un an de zile s-au întâmplat multe și s-au luat decizii majore la nivelul UE și transatlantic, în ciuda faptului că unii și alții susțin că Berlinul și Parisul nu erau convinși anterior că Rusia va invada. Ce pot face în continuare UE, Germania și Franța pentru a ajuta Ucraina, ținând cont în același timp de faptul că 2023 este anul care precede alegerile din 2024, iar UE are propriile provocări interne de rezolvat. Aveți în vedere o abordare de tipul “cât timp este nevoie” pentru a ajuta Ucraina sau una mai echilibrată?

Dr. Peer Gebauer (Ambasadorul Germaniei): Mă aștept la o continuare clară a abordării “cât timp este nevoie și cu orice este nevoie” pe care am adoptat-o ca Uniune Europeană, ca Franța și Germania. Și asta pentru că nu este doar în interesul Ucrainei, ci și în propriul nostru interes să ne asigurăm că Ucraina va câștiga și va fi victorioasă în recâștigarea controlului asupra propriului teritoriu. Aveți dreptate, agresiunea brutală a Rusiei împotriva Ucrainei, la care suntem martori în fiecare zi, a fost un șoc pentru noi toți, dar a provocat și un răspuns foarte puternic și unit. Un răspuns unit pentru care trebuie să muncim în continuare. Nu este de la sine înțeles. Și de aceea aveți perfectă dreptate când vă întrebați cum ne poziționăm, la ce ne putem aștepta să vedem în conturarea reacției noastre. Dar, din nou, așa cum suntem cu toții convinși și așa cum am realizat că și valorile noastre și libertatea noastră sunt în joc pe câmpul de luptă din Ucraina, sunt foarte încrezător că vom continua să facem tot ceea ce este necesar și atât timp cât va fi necesar.

2024 va avea într-adevăr multe evoluții și alegeri interesante care vor avea loc la nivel european. Dar haideți, în primul rând, să aruncăm o privire asupra anului 2023, unde simt că se vor lua multe decizii. Va fi o perioadă decisivă în fața noastră și de aceea este atât de important să continuăm să forjăm un răspuns puternic.

CaleaEuropeană.ro: Doamnă ambasador, anul 2023 a început cu câteva momente importante. NATO și UE au semnat o nouă Declarație Comună de cooperare, în care se afirmă că NATO este piatra de temelie a apărării și securității euro-atlantice, recunoscând în același timp valoarea adăugată a apărării europene, un concept promovat neobosit de marile țări din UE, precum Franța, țară care în urmă cu un an a anunțat că va conduce și prezența înaintată a NATO aici, în România. Ce înseamnă această declarație comună NATO-UE pentru arhitectura de securitate europeană, având în același timp în vedere și războiul Rusiei din Ucraina?

Laurence Auer: Este o declarație foarte importantă pentru că în acest context de război, în care căutăm unitate, solidaritate, este important să exprimăm această cooperare între NATO și UE prin declarații concrete. Am lucrat pe parcursul anului 2022 la ceea ce numim Busola Strategică, un document la care am lucrat la nivelul UE și care a fost aprobat de Consiliul European în martie. În această viziune a provocărilor militare și de securitate am identificat provocări precum securitatea cibernetică, civilă și militară. Dacă ne uităm la chestiunea sateliților, a dronelor etc., știm cu toții că amenințările cu care ne confruntăm pot fi tratate de NATO, dar și că trebuie să avem răspunsuri globale. Și, în același timp, summitul NATO a aprobat Conceptul său strategic, cu recunoașterea rolului Europei de Est, a rolului Mării Negre în acest nou context, și cred că este foarte important să menținem legătura. Nu există certuri, există doar necesitatea de a putea răspunde foarte rapid cu un răspuns unic la amenințările și, de asemenea, la noua vecinătate. Vreau să spun că UE a lansat la Praga, la 7 octombrie 2022, Comunitatea Politică Europeană, care își propune să fie o discuție politică cu membrii care sunt în interiorul UE, dar și în afara ei. Este destul de important, de asemenea, în acest context geopolitic care s-a schimbat atât de mult într-un an de zile, să avem un răspuns rapid, să nu ne punem întrebări despre cine face ce.

CaleaEuropeană.ro: Domnule ambasador, anul 2023 marchează, de asemenea, etape importante, cum ar fi cea de-a 30-a aniversare a Tratatului de la Maastricht și a pieței unice sau cea de-a 20-a aniversare a Tratatului de la Nisa, tratate și momente care au pregătit Europa pentru o integrare mai profundă, reconciliind Estul și Vestul. Iar anul trecut, cancelarul Scholz a declarat că centrul de greutate al Europei se mută spre Europa de Est, vorbind despre reforma regulii unanimității. Recent, ministrul german de externe, Annalena Baerbock, a deplâns încă o dată faptul că, de multe ori, țările UE nu sunt capabile nici măcar să redacteze un comunicat de presă “pentru că nu se pot pune de acord asupra aceleiași formulări”. Ea se referea, bineînțeles, la dreptul de veto și la regula unanimității. Există loc de dezbatere pe acest subiect sensibil sau, având în vedere opoziția din partea altor țări, putem considera că este o măsură de protecție a intereselor naționale în UE?

Dr. Peer Gebauer: Cred cu tărie că există loc de dezbatere, iar această dezbatere este deja în curs de desfășurare, deoarece marea majoritate a statelor membre ale UE își dau seama că este nevoie de o reformă. Acum, desigur, pentru o țară mai mică, calitatea de membru al Uniunii Europene nu ar trebui să fie însoțită de teama de a fi lăsată în afara procesului de luare a deciziilor. Este valoros faptul că fiecare voce este auzită și fiecare stat membru are un vot foarte puternic de dat. Este important ca acest lucru să rămână un pilon important al sistemului nostru de luare a deciziilor la nivel european. Pe de altă parte, așa cum ați subliniat în întrebarea dumneavoastră, există din ce în ce mai multe situații în care ne dăm seama că regula unanimității își atinge limitele și pur și simplu nu mai suntem capabili să acționăm. Dacă ne imaginăm o situație cu și mai multe state membre și dorim să impulsionăm agenda de extindere în acest sens, este clar că este necesar să găsim modalități mai bune de luare a deciziilor. Există diferite modalități și instrumente pentru a aborda acest aspect. Putem extinde domeniul de aplicare a votului majoritar în anumite domenii fără a modifica tratatele și cred că acesta este un aspect asupra căruia se concentrează acum în principal discuția. Apoi, bineînțeles, putem extinde și mai mult sistemul prin modificarea tratatelor. Aceasta este întotdeauna o bătălie dificilă și, cu siguranță, nu este ceva ce se va întâmpla în următoarea lună. Dar există o înțelegere clară a faptului că o țară care poate bloca restul nu este o situație ideală. Cred că această înțelegere s-a extins și de aceea rămân încrezător că vom vedea progrese în domeniul votului în UE, în lunile și anii care vor urma.

CaleaEuropeană.ro: UE a luat o decizie specială majoră în 2023, iar Germania și Franța, alături de România, au jucat roluri importante. Cu o zi înainte ca Comisia Europeană să își anunțe avizul conform căruia Moldova și Ucraina ar trebui să primească statutul de candidat la UE, președintele Macron, cancelarul Scholz, președintele Iohannis și premierul Draghi s-au aflat la Kiev, iar o săptămână mai târziu, Consiliul European a acordat Ucrainei și Moldovei statutul de candidat. Pentru Republica Moldova, Franța și Germania, împreună cu România, au făcut de fapt mai mult prin crearea Platformei de Sprijin. Ce pot face și mai mult Franța, Germania și România pentru Republica Moldova? Există posibilitatea de a lua o decizie privind deschiderea capitolelor de negociere?

Laurence Auer: Suntem foarte mândri că Franța și Germania sunt cu adevărat în fruntea acestei mișcări alături de România. Suntem co-președinți ai Platformei de sprijin. A fost o a treia ediție a platformei pentru Moldova care a avut loc în Franța, după ce a avut loc la București și la Berlin. Următoarea va fi în Republica Moldova, la Chișinău. Și pregătim summitul Comunității Politice Europene acolo. Suntem mândri și noi de decizia politică. Nu a fost doar acordarea acestui statut de candidat pentru Ucraina și Moldova, a fost și un punct de plecare și avem mult de lucru. Acum, munca se află sub responsabilitatea Moldovei. Ei ar trebui să pregătească o listă a stadiului reformelor care se fac. Nu este o muncă simplă, după cum știți, este nevoie de timp. Dar este adevărat că vom ajuta guvernul. Suntem cu toții gata să ajutăm. De asemenea, sunt mândră pentru că, în același timp, am împins deschiderea negocierilor cu Albania și Macedonia de Nord. De asemenea, a fost important pentru că, dacă abordăm subiectul extinderii ca întreg, a fost și un răspuns geopolitic la ceea ce se întâmplă cu Ucraina și la recunoașterea a ceea ce vrem să fim, a ceea ce vrem să facem împreună. Trebuie să adaug, de asemenea, că, în decembrie, am decis să acordăm același statut și Bosniei. Deci, în ansamblu, Balcanii de Vest și Moldova și Ucraina nu sunt lăsate deoparte. Și simt că responsabilitatea Franței și a Germaniei în toate cazurile a fost evidentă. Și, bineînțeles, vom face același lucru până când România va adera la Schengen.

CaleaEuropeană.ro: Ultima întrebare are o sensibilitate specială pentru România. Am sperat cu toții că, de la 1 ianuarie 2023, România va deveni parte din spațiul Schengen. Eforturile noastre naționale pentru acest obiectiv au fost cumva alimentate și de sprijinul pe care Franța și Germania l-au declarat public, pentru că ne amintim de discursul pe care fostul ministru de externe francez Jean-Yves Le Drian l-a avut în Parlamentul României și de discursul cancelarului Olaf Scholz la Praga. Dar Austria a avut o altă opinie și am primit în schimb un veto. Cum putem depăși acest impas anul acesta? Sprijinul Germaniei și Franței pentru aderarea României la Schengen va rămâne nediminuat și de neclintit ca anul trecut?

Dr. Peer Gebauer: Pot să vă asigur că sprijinul nostru, și sunt sigur că vorbesc aici și în numele lui Laurence și al guvernului francez, că sprijinul nostru comun pentru aderarea României la Schengen va rămâne ferm și de neclintit. Am susținut în mod activ extinderea spațiului Schengen și am fost, de asemenea, la fel de dezamăgiți ca și dumneavoastră de faptul că nu am reușit să obținem acest rezultat la ultimul Consiliu Justiție și Afaceri Interne din decembrie. Vă spun de ce sprijinul nostru va rămâne așa cum este. Nu este doar în interesul României și al poporului român să facă parte din familia Schengen. Este și în interesul nostru. Este în interesul european. Există acest unghi geopolitic, pe care Laurence tocmai l-a abordat, în ceea ce privește extinderea UE. Același lucru este valabil și pentru extinderea Schengen. În vremuri de criză, este și mai important să ne apropiem și să ne deschidem unii către alții. Iar acest lucru are o relevanță foarte practică, de exemplu, atunci când vine vorba de ajutorul nostru care trece prin România către Ucraina sau invers în ceea ce privește exporturile din Ucraina, care sunt facilitate prin România. La un moment dat, sperăm că vom putea pune mai mult accent pe reconstrucția din Ucraina. Din nou, este extrem de important atunci să avem granițe deschise, să avem un flux liber de bunuri de sprijin și de ajutor. Și de aceea este în interesul nostru. Și vă voi da un al doilea motiv pentru care este în interesul nostru. România s-a dovedit a fi întotdeauna un partener foarte constructiv al nostru în UE, în NATO, fără să blocheze niciodată deciziile, fiind întotdeauna una dintre acele țări care fac parte din soluție, nu din problemă. Și cred că avem nevoie de mai multe “Românii” în acest demers în UE. Nu este corect să nu acordăm României ceea ce merită și ceea ce are dreptul să primească. România a îndeplinit toate condițiile pentru a fi membră și de aceea trebuie acum să le îndeplinim. Vă întrebați dacă mai există loc pentru atingerea acestui obiectiv. Eu cred că există. Discuțiile continuă și, bineînțeles, există mai multe straturi care sunt relevante pentru acest aspect. Bineînțeles, pentru Austria, problema migrației este una importantă. Vom avea o reuniune specială a Consiliului European în luna februarie, care se va concentra, de asemenea, asupra problemelor legate de migrație. Să vedem cum putem face lucrurile să avanseze acolo, astfel încât să existe o punte de trecere și o modalitate de a deschide spațiul Schengen și pentru România și Bulgaria.

Laurence Auer: Nu aș putea spune altceva. Ceea ce pot doar să adaug este că, având în vedere că o mulțime de soldați aici, cu materiale și ajutoare umanitare tranzitează din România, avem această inițiativă care se numește “Coridoare de solidaritate”, prin care grânele Ucrainei tranzitează România. Este foarte important ca fluiditatea frontierelor și circulația mărfurilor să poată fi ușurată prin aderarea la Schengen. Sunt sigură că această poziție este susținută și de companiile noastre. Franța este al doilea investitor în România. Ele pierd bani în fiecare zi prin lipsa aderării la Schengen. Așadar, ambele noastre comunități de afaceri vă susțin obiectivul. Așadar, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Iar cele două țări ale noastre sprijină necondiționat România în vederea aderării.

CaleaEuropeană.ro: Cred că sunt niște declarații foarte puternice care vin la cea de-a 60-a aniversare a Tratatului de la Élysée, în semn de prietenie față de România. Madame l’Ambassadrice, merci beaucoup pour cet entretien! Herr Botschafter, vielen Dank für dieses Gespräch! Și la mulți ani pentru parteneriatul francez și german!

Dr. Peer Gebauer: Vă mulțumesc foarte mult! Mulțumim!

Laurence Auer: Mulțumesc mult. Și vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți!

Summitul franco-german din această duminică începe cu o ceremonie la Universitatea din Sorbona, prin care este marcată împlinirea a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Élysée, între liderii francez Charles de Gaulle şi german Konrad Adenauer, la 22 ianuarie 1963, şi la care președintele Macron şi cancelarul Scholz ar urma să susţină câte un discurs.

Cel de-al 23-lea Consiliu de Miniştri franco-german, care reuneşte cabinetele ambelor ţări, se desfășoară duminică după-masă şi se încheie printr-o declaraţie comună cu privire la viitorul Europei. Mai târziu, liderii celor două ţări vor lua cina împreună.

La 22 ianuarie 1963, președintele Charles de Gaulle și cancelarul federal Konrad Adenauer au semnat „Tratatul de cooperare franco-germană”, mai cunoscut sub numele de Tratatul de la Élysée. Acesta reprezintă fundația strânsei prietenii franco-germane, care constituie, de asemenea, o bază importantă pentru dezvoltarea Uniunii Europene. O dată cu Tratatul de la Aachen, care a fost semnat de cancelarul federal Angela Merkel și de președintele Emmanuel Macron la 22 ianuarie 2019, Tratatul de la Élysée a fost actualizat și s-a stabilit cursul viitorului pentru a avansa subiecte importante, cum ar fi digitalizarea, educația, clima și tehnologiile durabile.

Interviu realizat de Robert Lupițu

Blocada navală a Rusiei în Marea Neagră a demonstrat cât de critică este această regiune, iar România are dreptate atunci când solicită ca NATO se concentreze mai mult în această zonă, a declarat președintele Conferinței de Securitate de la München, Christoph Heusgen, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CaleaEuropeană.ro în contextul organizării, la București, a reuniunii liderilor de la München, o premieră pentru o țară din flancul de sud-est al Alianței.

“NATO trebuie să se concentreze mai mult pe această regiune” și “se orientează deja în această direcție”, a spus Heusgen, în condițiile în care ministrul român de externe Bogdan Aurescu a pledat pentru un “to-do list” transatlantic pentru securitatea la Marea Neagră. “Aurescu are dreptate”, a precizat președintele Conferinței de Securitate de la München.

Fost ambasador al Germaniei la ONU și fost consilier diplomatic al Angelei Merkel, Christoph Heusgen a vorbit și despre noua abordare a politicii externe și de securitate a Germaniei, explicând rațiunile istorice pentru care Berlinul a încercat să construiască un parteneriat cu Rusia, dar a indicat că acest lucru nu mai este posibil.

“Suntem martorii unui moment de cotitură în istorie. Timp de decenii, Germania a încercat să mențină un parteneriat constructiv cu Rusia. Pentru a înțelege politica germană față de Rusia, trebuie să ne întoarcem în istorie. Trebuie să ne amintim că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a fost responsabilă pentru moartea a 20 de milioane de oameni care trăiau pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. De asemenea, fără acordul Rusiei, Germania nu ar fi fost reunificată. Așadar, politica germană față de Rusia a fost mult timp influențată de un sentiment de vinovăție și de recunoștință”, a explicat diplomatul german.

Însă, a arătat Heusgen, președintele rus Vladimir Putin “a distrus baza comună pe care am încercat să o construim atunci când a început invazia sa la scară largă în Ucraina și acum “trebuie să fim foarte duri ca răspuns la războiul Rusiei”.

Interviul integral:

CaleaEuropeană.ro: Invazia Rusiei în Ucraina a fost precedată cu câteva zile înainte de Conferința de Securitate de la München. Ați simțit în acel moment, când președintele Zelenski a urcat pe scenă, când cancelarul Scholz, ministrul de externe Baerbock, vicepreședintele Harris sau premierul Johnson au făcut același lucru, că agresiunea militară la scară largă a Rusiei este iminentă, iar diplomația va fi umbrită de război pe continentul european? 

Christoph Heusgen: Am prezis încă de la sfârșitul anului 2021 că Putin ar putea să pornească un război și să invadeze Ucraina. Comunitatea serviciilor de informații era sigură că Putin chiar o va face. Dar când am fost martor la puternica unitate UE și transatlantică la Conferința de Securitate de la München din 18-20 februarie 2022 și la disponibilitatea de a da un răspuns comun și dur la un posibil atac rusesc, am sperat că Putin va fi impresionat de solidaritatea internațională cu Ucraina și se va răzgândi în privința agresării Ucrainei. Dar nu a făcut-o și a mers mai departe cu încălcarea flagrantă a dreptului internațional, creând o breșă civilizațională.

CaleaEuropeană.ro: Ați menționat unitatea transatlantică și pentru mulți experți poziția Germaniei, inclusiv în contextul unei coaliții nou-nouțe, a fost remarcabilă. Discursul Zeitenwende, oprirea North Stream 2, sancțiunile economice și energetice împotriva Rusiei și înaintarea ca viitoare putere militară în Europa. Se prefigurează o nouă politică externă și de securitate germană? Ce înseamnă aceasta pentru Europa și pentru NATO? 

Christoph Heusgen: Cancelarul Scholz, în discursul său în fața parlamentului german la trei zile după invazie, a pronunțat un “Zeitenwende”. Într-adevăr, suntem martorii unui moment de cotitură în istorie. Timp de decenii, Germania a încercat să mențină un parteneriat constructiv cu Rusia. Pentru a înțelege politica germană față de Rusia, trebuie să ne întoarcem în istorie. Trebuie să ne amintim că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a fost responsabilă pentru moartea a 20 de milioane de oameni care trăiau pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. De asemenea, fără acordul Rusiei, Germania nu ar fi fost reunificată. Așadar, politica germană față de Rusia a fost mult timp influențată de un sentiment de vinovăție și de recunoștință. Mulți din Germania au sperat că am putea duce o politică în care, pe de o parte, să fim un bun partener al NATO, dar pe de altă parte să menținem o relație decentă cu Rusia. Aceasta din urmă a inclus mult comerț, dar și un dialog mai larg între societățile noastre prin așa-numitul dialog de la Petersburg, unde a avut loc un dialog între clasa politică și cea de afaceri, organizațiile neguvernamentale și tineret. Am încercat să construim un parteneriat cu Rusia, dar toate aceste eforturi au eșuat teribil. Putin a distrus baza comună pe care am încercat să o construim. Putin a încălcat fiecare pact internațional și fiecare acord bilateral cu Ucraina atunci când a început invazia sa la scară largă în Ucraina. Putin a distrus toate podurile din spatele său. Acum, trebuie să fim foarte duri ca răspuns la războiul Rusiei. Unii oameni din Germania au probleme în a se adapta la noua realitate, la “Zeitenwende”.

CaleaEuropeană.ro: Deci, dacă înțeleg corect, aceasta va fi o poziție de lungă durată a Germaniei și a Europei în ceea ce privește Rusia?

Christoph Heusgen: Așa cum am spus, Putin a comis o încălcare a civilizației. El a încălcat grav dreptul internațional. Iar noi trebuie să îi răspundem într-un mod foarte clar, apărând ordinea internațională bazată pe reguli, apărând, de asemenea, Ucraina. Și trebuie să îi facem pe Putin și pe gașca sa să răspundă pentru crimele pe care le-au comis, crime de război, crime împotriva umanității și crimă de agresiune. Nu există nicio cale de întoarcere pentru Putin în comunitatea politicienilor respectați și civilizați. 

CaleaEuropeană.ro: Și am văzut că războiul agresiv al Rusiei în Ucraina a adus schimbări strategice majore în Europa – Suedia și Finlanda sunt aproape membre NATO, Ucraina și Moldova au primit statutul de candidate la UE, Franța este mai implicată în NATO, mai ales în România, Germania are această abordare “Zeitenwende”. Dar războiul costă vieți omenești, amenință infrastructura critică, securitatea alimentară, prețurile la energie care cresc vertiginos și așa mai departe. Aveți în vedere o oboseală de război în materie de sprijin occidental pentru Ucraina sau această abordare “atâta timp cât va fi nevoie” va continua?

Christoph Heusgen: Pe asta se bazează Putin. Putin contează pe oboseala Ucrainei, Putin contează pe faptul că Europa și SUA vor deveni slabe, nu mai sunt gata să plătească pentru apărarea Ucrainei. Putin crede că, la un moment dat, fie vom face presiuni asupra Ucrainei pentru a obține o încetare a focului și un fel de acord de pace pe placul Rusiei. Dar Putin se înșeală. Asta au spus foarte clar reprezentanții ucraineni aici, la reuniunea noastră a liderilor de la Munchen, la București. Ucrainenii sunt hotărâți să își apere țara indiferent de ceea ce face Putin. El a aplatizat deja Mariupol, așa cum a aplatizat Groznîi și Alep. Dar el nu poate distruge determinarea ucrainenilor de a-și apăra țara. Și rămân optimist că Germania, Uniunea Europeană, NATO și partenerii noștri transatlantici vor rămâne alături de poporul ucrainean, în ciuda prețurilor mai mari la alimente și energie, în ciuda unei posibile recesiuni. 

Cred că Germania și comunitatea transatlantică vor trebui să își consolideze chiar și mai mult sprijinul față de Ucraina. Există o cerere pentru o conducere politică care să arate clar care este miza: dacă Putin câștigă acest război, el nu se va opri în Ucraina. El a pus ochii pe alte țări care la un moment dat în istorie au fost părți ale Rusiei, inclusiv Moldova sau țările baltice. Acest lucru înseamnă că atunci când ajutăm la apărarea Ucrainei ne apărăm propria libertate.

CaleaEuropeană.ro: Înțeleg din răspunsul dvs. foarte elaborat că, având în vedere poziția Ucrainei de a-și apăra țara și războiul distructiv al Rusiei în Ucraina, suntem departe de a atinge condițiile pentru discuții politice și de pace?

Christoph Heusgen: În prezent, nu văd așa ceva. În primul rând, trebuie să respectăm ceea ce intenționează să facă poporul și guvernul ucrainean. Înțeleg pe deplin că ucrainenii nu sunt pregătiți să renunțe la teritoriul lor, să cedeze în fața unui dictator care comite crime de război și crime împotriva umanității. În acest moment, văd o posibilitate de negociere doar dacă Rusia este pregătită să dea înapoi teritoriul care, conform dreptului internațional, aparține Ucrainei. De asemenea, ceea ce este foarte important este ca Rusia să plătească despăgubiri și să existe responsabilitate. În acest stadiu, nu văd dacă Rusia este pregătită pentru asta și, prin urmare, mă tem că acest conflict va continua.

CaleaEuropeană.ro: De când a început războiul, s-a pus un accent deosebit pe securitatea la Marea Neagră, o chestiune pentru care România a militat încă de la anexarea Crimeei. Ministrul de externe Aurescu a făcut apel la o listă transatlantică de acțiune pentru importanța regiunii Mării Negre. Cum poate NATO să se concentreze mai bine pe această parte a flancului estic, în Marea Neagră, și ce rol joacă sau ar trebui să joace România în această regiune?

Christoph Heusgen: Aurescu are dreptate. Blocada navală a Rusiei a demonstrat cât de critică este Marea Neagră. NATO trebuie să se concentreze mai mult pe această regiune. Dar NATO se orientează deja în această direcție.  Vor fi mai multe trupe NATO staționate aici. Faptul că reuniunea miniștrilor de externe ai NATO a avut loc la București este o demonstrație că NATO este serioasă, dar și o recunoaștere a rolului pe care România îl joacă ca partener cheie în cadrul Alianței. Și sunt convins că NATO este acolo pentru a rămâne și va rămâne angajat.