Interviu realizat de Dan Cărbunaru și editat de Robert Lupițu

Ororile extremismului, legionarismului și ale Holocaustului nu au început prin lagăre, ci prin vorbe, iar din acestea, mai târziu, s-a trecut la violență și exterminare. Aceasta este mărturia lui Octavian Fulop, ultimul supraviețuitor din București al Holocaustului din lagărele germane, care ne-a primit la el acasă, întâmpinându-ne cu o confesiune: “După 80 de ani (de la încheierea Holocaustului) nu m-am gândit că în România, vreodată, să mai poate fi în discuție asemenea lucruri și să fii îngrijorat de pericolul unor asemenea evenimente”.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat pe CaleaEuropeană.ro, Octavian Fulop a povestit momentele cumplite prin care a trecut, de la restricții pentru comunitatea evreiască la deportarea în lagărul de la Auschwitz și de la tăcerea societății la manipularea acesteia de către diverși oameni, precum și faptul că a fost martor la exterminarea romilor care au fost “forțați cu câini, cu bâte și cu ciomage ca să intre în camioane să fie duși la crematoriu”.

“În România acum sunt alte condiții istorice. Suntem în NATO, în Uniunea Europeană. Alte valori, deocamdată“, spune el, cu o voce lucidă, îmbrăcată deopotrivă în optimism și îngrijorare.

Dar, subliniază Fulop, istoria Holocaustului în România nu a început cu lagărele, iar “mișcarea legionară trebuie bine cunoscută”, declarându-se îngrijorat de elogierea anumitor persoane din trecut, care au fost condamnate drept criminali de război. “A fost răscoala legionară când oamenii, încă înainte de a avea Holocaustului, au fost agățați pe cârlige și li s-a dat foc“, a spus cel care avea 13 ani și jumătate când a fost deportat, împreună cu toată familia, în lagărele naziste de unde a fost eliberat de armata americană.

În vârstă de 94 de ani, Octavian Fulop are un mesaj și pentru oamenii politici, criticându-i pentru că nu au reacționat ferm și fără echivoc împotriva manifestației legionare de la Tâncăbești, de la începutul acestei săptămâni care se încheie cu un tur al doilea al alegerilor prezidențiale și în care România se confruntă cu un moment existențial, alegând între a rămâne o ţară a libertăţii sau a se prăbuşi într-o izolare toxică şi într-un trecut întunecat.

Supraviețuitorul Holocaustului li se adresează și tinerilor, inclusiv celor plecați în străinătate.

“Pentru mine, cel mai scump lucru este libertatea. Nu pot să vă descriu ce a însemnat deschiderea lagărului de la Gunskirchen. Acest moment – ce a însemnat libertatea – nu pot să-l descriu. Din experiența proprie, pot să spun că fără libertate nu există democrație, nu există cariere, nu poți să călătorești. Fără libertate nimic nu există. Pentru tineret vorbesc: drumul nostru este spre Occident. Am trăit regimul lui Horthy (unguresc), regimul sovietic, regimul comunist și trăiesc și acum. (…) Vom merge pe drumul cel drept până la urmă“, afirmă acesta.

Octavian Fulop îi îndeamnă pe cetățeni să voteze la alegerile prezidențiale cu candidata pro-europeană Elena Lasconi și face apel către cei care au optat pentru ultranaționalistul anti-NATO și anti-UE Călin Georgescu să facă un proces de conștiință pentru libertatea lor.

Totodată, supraviețuitorul Holocaustului îi îndeamnă pe toți românii să iasă la vot și încheie cu un angajament civic: “Dacă vor fi din nou manifestații, cu toate necazurile, cu fiul meu la braț, voi ieși alături și voi manifesta pentru Occident“. 

Holocaustul a început prin vorbe. Din vorbe s-a trecut la violență

CaleaEuropeană.ro: Doamnelor și domnilor, bine v-am regăsit pe Calea Europeană! De 18 ani încercăm să promovăm pentru publicul din România, în principal, valorile europene și occidentale, în principiu, valorile umanității. Astăzi, într-un moment important pentru România, în care ne pregătim să facem alegere nu doar în legătură cu cine va conduce România, dar și în legătură cu direcția în care această țară va merge, am considerat important și necesar să vorbim despre riscurile ale istorice pe care o deviere de la parcursul democratic ar însemna pentru fiecare dintre noi, pentru copiii noștri, pentru nepoții celor care sunt astăzi bunici. De aceea, îi mulțumesc foarte mult celui care ne-a primit astăzi în casa domniei sale. Îi mulțumesc domnului Octavian Fulop. Domnia sa este ultimul supraviețuitor al Holocaustului din lagărele germane din București. Mai sunt doar cinci supraviețuitori în întreaga țara din perioada aceea nenorocită, în care dezumanizarea și crimele au cuprins întreaga Europă și inclusiv România. Astăzi pare că suntem departe de acele vremuri, nu doar ca ani, dar și ca ton. Totuși acel “NEVER AGAIN”, avertismentul care trebuia pe fiecare dintre noi să ne țină departe de ceea ce s-a mai întâmplat, pare că totuși este posibil. Cel puțin prin discurs și prin modul în care sunt promovate anumite mesaje. Domnule Fulop, vă este teamă de ce se întâmplă acum în România?

© Octavian Fulop/ Arhivă personală

Octavian Fulop: Sunt îngrijorat. Teamă nu e. Vremurile s-au schimbat, dar îngrijorat sunt cu ce se întâmplă în România. Curând vom marca 80 ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, Ziua Mondială a Holocaustului. Eu am fost în mai multe lagăre. Am fost la Birkenau, Auschwitz II cum zice, lagăr de exterminare. Am fost în tranzit și la Auschwitz I. Am fost la Mauthausen, un lagăr foarte greu. Am fost la Melk – o filială a lagărului Mauthausen, tot un lagăr greu. Am fost eliberat în 1944 la Gunskirchen de trupele americane. Am și documentele respective de la armata americană, am fost în spital îngrijit de armata americană, altfel nu aș putea să fiu aici. Aveam 32 de kg când m-au internat ei într-un sanatoriu. Am ieșit de acolo cu mai multe și refăcut. Să intrăm în subiect. După 80 de ani nu m-am gândit că în România, vreodată, să mai poate fi în discuție asemenea lucruri și să fii îngrijorat de pericolul unor asemenea evenimente. Vreau să fac o paralelă înainte să intru în subiect cu ce s-a întâmplat atunci și cu ce se întâmplă acum. Eu sunt din Ardealul de Nord, născut la Miercurea Nirajului la 2 octombrie 1930. Mă numesc Fulop Octavian. Deși am fost deportat la 13 ani și jumătate cunosc niște evenimente cum s-a petrecut. La început au fost vorbe aruncate în presă: vinovați sunt evreii, romii, noi și ei, ei și noi, de tot. Totul era în jurnale și presă. Lucrurile au fost prin vorbe, la început. Nu cunoșteam partidele și așa mai departe. Mai târziu, din vorbe s-a trecut la violențe. Ce au însemnat violențele? Spărgeau geamurile la evrei și erau restricții la anumite meserii. Când urma să trec la liceu au introdus restricția. Copiii evrei nu puteau urma liceu de stat. Atunci a fost creat la Târgu Mureș liceul evreiesc. Și acolo erau niște probleme. De multe ori, când ieșeam de la școală eram atacați de niște golani, fără nicio măsură împotriva lor. Tata, care nu mai poate să facă meseria de comerciant de cereale din cauza restricției, a fost pe front în Ucraina. Fără arme, ci la muncă. Situația noastră materială a fost grea, iar bunicii erau modești. Anul doi l-am făcut de la distanță, n-am mai putut urma școala. Când s-a întors de pe frontul din Ucraina, de la cotul Donului, tata n-a mai putut exercita meseria. În aprilie 1944, Ungaria este ocupată de Germania hitleristă. Atunci a început fapta, deportarea. Am fost deportat la vârsta de 13 ani și jumătate din ghetoul de la Târgu Mureș cu familie cu tot – părinți, bunici, rude – la Auschwitz – Birkenau. La Birkenau era un lagăr de exterminare. Acolo i-am găsit pe cei deportați înaintea mea și pe țigani. Am fost martor la exterminarea lor totală – copii, bătrâni. Am fost martor al acestor evenimente. Noi, evreii, am fost condamnați.

Istoria Holocaustului în România nu a început cu lagărele. Mișcarea legionară trebuie bine cunoscută. Oamenii erau agățați pe cârlige și li se dădea foc

CaleaEuropeană.ro: Revin la ziua de astăzi. Vedem în presă și pe rețelele sociale, TikTok și așa mai departe, reprezentanți ai comunității rome care spun public că susțin o persoană care, în mod public, a făcut un omagiu unor lideri regionali. Cum credeți că este posibil așa ceva?

© Calea Europeană/ Robert Lupițu

Octavian Fulop: Nu cunosc ce s-a întâmplat cu romii în România. Eu am vorbit despre ce s-a întâmplat în Ardealul de Nord și în Germania. Ei au fost lichidați acolo. Noi eram oameni de categoria a doua, eram condamnați. În România acum sunt alte condiții istorice. Suntem în NATO, în Uniunea Europeană. Alte valori, deocamdată. Pe mine mă îngrijorează faptul că în România se întâmplă aceste discuții și evenimente. Unii nu cunosc. Eu am citit istoria a ceea ce s-a întâmplat cu romii în Transnistria. Unii oameni din România nu cunosc nici evenimentele de aici. După cât cunosc eu, totul a început cu aceeași teorie. Acum citesc cartea “Holocaustul – istorie neîncheiată”. De ce? Istoria Holocaustului în România nu a început cu lagărele. În România, mișcarea legionară trebuie bine cunoscută. Ea a avut niște evenimente. A fost răscoala legionară când oamenii, încă înainte de a avea Holocaustul, au fost agățați pe cârlige și li s-a dat foc. Unii au fugit în Germania să fie păziți de Hitler. După aceea a venit Pogromul de la Iași, 13.000 de oameni. Și “Trenul Morții” este cunoscut. Sub oblăduirea acelor conducători care erau atunci au devenit deportările în Transnistria. Pe mine mă îngrijorează că astăzi noi și diaspora putem susține un om cu anumite vederi.

Episodul legionar de la Tâncăbești: Mulți politicieni nu au avut o poziție categorică și echivocă de condamnare

CaleaEuropeană.ro: Cum vedeți dumneavoastră, cineva care a trăit acele vremuri, conexiunea de idei cu acei oameni pe care îi omagiază? 

Octavian Fulop: Despre aceste idei eu nu pot concepe ca noi să nu fim în Occident. Eu nu înțeleg tinerii care astăzi muncesc în străinătate. Au de muncă. De ce au plecat este altă problemă. Dar au putut să plece în Spania, în Germania, în America. Chiar dacă nu suntem încă în Schengen (terestru), mai vin înapoi, mai mănâncă o tobă, o sărmăluță, mai ia acolo cu ei, mai stau două ore la graniță, dar vin, nu sunt împușcați. Nu înțeleg. Tinerii pot să studieze. Nepotul meu a studiat în America și a găsit acolo loc de muncă. Treaba lui. Tinerii au această posibilitate. Totuși, mă îngrijorează cum fost să facă acest lucru. Mă mai îngrijorează altceva. De curând a avut loc o manifestare legionară cu drapele, cu cămașa verde și cu diagonala la Tâncăbești. Acolo a participat un europarlamentar, fără nicio măsură. Noi avem legi. Ce fac organele de stat? Avem legislația europeană, nu numai națională. Eu văd mulți politicieni care nu au o poziție categorică, echivocă să condamne această manifestare. 

Cel mai scump lucru este libertatea, fără ea nu există democrație: “Nu pot să vă descriu ce a însemnat deschiderea lagărului de la Gunskirchen”

CaleaEuropeană.ro: Puteți să le explicați oamenilor care ne urmăresc de ce este grav ce s-a întâmplat?

© Octavian Fulop/ Arhivă personală

Octavian Fulop: Este grav pentru că eu niciodată nu am gândit, eu fiind profesor de istorie, că în România se mai poate întâmpla așa ceva fără nicio reacție așa mai hotărâtă. Asta mă îngrijorează. Pe mine mă îngrijorează, deocamdată, că o bună parte a populației votează un extremist, cu poziție extremistă. Nu credeam că se mai poate întâmpla așa ceva. Pentru mine, la vârsta mea, nu contează. Dar este vorba de tineret, de perspectiva lui, de viitorul lui. Declarația care a fost făcută – Deveselu, NATO, Uniunea Europeană etc.. Sunt grave. Mă îngrijorează și elogierea anumitor persoane din trecut, care au fost condamnate drept criminali de război. Sunt printre cei puțini de la noi care nu refuză unde sunt invitați. Particip la diferite expuneri la tineret. Peste tot unde am fost, am fost ascultat cu atenție. Nu am primit răspunsuri nelalocul lor. În primul rând, vreau să spun așa: Holocaustul a existat. Eu sunt martorul, sunt aici și nu putem pune în discuție și nimeni nu a pus în discuție acest lucru, cel puțin în prezența mea. Pentru mine, cel mai scump lucru este libertatea. Nu pot să vă descriu ce a însemnat deschiderea lagărului de la Gunskirchen. Norocul meu în lagăr a fost că am avut voința și credința. Ce a însemnat acolo, când au deschis porțile… eu, încă unul de la Budapesta și doi din Slovacia am ieșit din lagăr. Cum am venit acasă cu încredere în România este un roman întreg. Acest moment – ce a însemnat libertatea – nu pot să-l descriu. Din experiența proprie, pot să spun că fără libertate nu există democrație, nu există cariere, nu poți să călătorești. Fără libertate nimic nu există. Pentru tineret vorbesc: drumul nostru este spre Occident. Am trăit regimul lui Horthy (unguresc), regimul sovietic, regimul comunist și trăiesc și acum. Eu am studiat istoria și dictatura carlistă. Și atunci a fost ceartă. Așa suntem noi, latinii. Sunt convins că cu toată situația care este în prezent, una disperată și care mă îngrijorează, contează România. Indiferent din ce partid ești. Vom merge pe drumul cel drept până la urmă. Asta va fi soarta. 

Ultimul supraviețuitor din București al Holocaustului din lagărele germane recomandă oamenilor să voteze pentru libertate occidentală

CaleaEuropeană.ro: Avem aceste emoții ale turului doi al alegerilor prezidențiale în care se confruntă doi candidați cu viziuni total diferite, un candidat pro-european, care crede și promovează valorile democratice, și un candidat care își ia lumină mai degrabă de la Est, cu un discurs care este axat pe un trecut în care s-au întâmplat lucrurile pe care generația dumneavoastră le-a trăit și a suferit de pe urma lor. Sunteți printre puținii care mai pot depune mărturie vie în legătură cu grozăviile care s-au întâmplat atunci, făcute tot de oameni. Un apel către partidele politice puteți să faceți.

© Calea Europeană/ Robert Lupițu

Octavian Fulop: Eu nu fac problema politică a partidelor. După mine, fără echivoc, partidele pro-occidentale trebuie să cheme alegătorii la vot pentru Occident. Fără echivoc. Omul trebuie să fie de stat, să ia responsabilitatea. Fiecare va vota în cabină cu cine vrea, asta e altă problemă. Eu pot să spun și să recomand votanților să voteze pe partea occidentală. Pot să fac acest lucru. Trebuie să fim foarte echivoci. Eu am citit atâta despre partide și scandaluri, țărăniștii și liberalii care erau atunci. Dar, România este România. Pentru mine nu este indiferent dacă România este sub papucul din Est sau libertate occidentală. La cei 94 de ani împliniți, nu am perspectivă mare. Dar tineretul are perspectiva. Ce va fi? Cum va fi? Asta mă îngrijorează. Pe mine mă îngrijorează că un număr de oameni conștienți, chiar și în străinătate, a votat împotriva progresului european. Mă îngrijorează și condamn cu fermitate extremismul în România și oriunde ar fi. Nu m-am gândit că în România poate fi. Eu vorbesc, dar nu vorbește toată lumea. Am vorbit despre evenimentele legionare. Eu nu știu cum este predat Holocaustul în școli, cum sunt pregătite cadrele didactice, cunosc sau nu cunosc. Eu am citit foarte mult. Ideea este că trebuie să fim foarte îngrijorați că în toate țările au început cu vorbe. Noi ne bazăm că în România va fi un guvern pro-european, dar e important și președintele. Cunosc Constituția și președintele are un rol mare. Eu când vorbesc cu oamenii îi rog să îmi pună întrebări și răspund. Istoria o cunoaștem dar ce facem pentru viitor? Trebuie să facem să nu repetăm niciodată istoria. Acesta este mesajul meu.

CaleaEuropeană.ro: Începe totul cu vorbe, dar într-o societate care tace. Vă îngrijorează acele vorbe care fac trimitere la ce a fost înainte sau tăcerea din societate?

Octavian Fulop: Tăcerea. Vă dau un exemplu referitor la cartea pe care o citesc și care vorbește foarte mult despre filosofi care au vorbit și au influențat poporul, unii fiind religioși. Eu nu pot să spun că poporul german nu era educat. Nu vorbesc nici despre faptul că poporul român ar fi needucat. De la Miercurea Niraj spre ghetoul din Târgu Mureș am trecut prin niște sate și comune. Nu a ieșit nimeni, poate de frică poate că nu. Dar poporul nu s-a ridicat, a fost o tăcere. Lumea a tăcut. De aceea v-am spus adineauri despre mișcarea legionară. Opoziția este echivocă, avem legislație europeană și românească, dar ce faci cu organele, ce fac oamenii politici? Nu manifestă opoziția. Pentru mine, tăcerea contează. Pe urmă avem influența și manipularea. Manipularea cu tăcerea.

Mesaj pentru cetățenii care merg la urne: Să pună votul pe Lasconi, pe continuitatea drumului european/ Pentru cei care votează cu Călin Georgescu: Să facă un proces de conștiință pentru libertatea lor/

© Calea Europeană/ Robert Lupițu

CaleaEuropeană.ro: Duminică urmează un vot foarte important din care și cei care tac și cei care vorbesc au aceeași putere, o ștampilă și un buletin cu două persoane. Care este mesajul dumneavoastră pentru oamenii care vor merge la vot?

Octavian Fulop: Să pună votul pe Lasconi, categoric. Să pună votul pe partea continuității drumului european. Acesta este mesajul meu pentru toată lumea: când intră în cabină și face ultima judecată trebuie să ne gândim foarte mult la ce facem. 

CaleaEuropeană.ro: Pentru cei care l-au votat în primul tur pe Călin Georgescu și care să pregătească acum din nou la vot ce mesaj aveți?

Octavian Fulop: Să se gândească bine când pun ștampila. Să facă un proces de conștiință pentru libertatea lor, a copiilor lor, a rudelor lor, pentru perspectiva României – est sau vest.

CaleaEuropeană.ro: Pentru etnicii romi, care în ultimele săptămâni au făcut o propagandă în favoarea lui Călin Georgescu, ce mesaje aveți?

Octavian Fulop: Din moment ce am fost acolo la exterminarea romilor și cum au fost forțați cu câini, cu bâte și cu ciomage ca să intre în camioane să fie duși la crematoriu, să votezi cu… ? Chiar dacă n-au fost romi din România, nu contează. 

CaleaEuropeană.ro: Romii din Transnistria au suferit foarte mult, există mărturii și despre canibalism…

Octavian Fulop: Despre canibalism, la Gunskirchen a fost unul dintre cele mai prăpădite lagăre unde am fost eliberat de americani. Dimineața când mă trezeam, vedeam un decedat aici și un decedat acolo. N-am văzut, dar am auzit că a fost canibalism și acolo.

“Dacă vor fi din nou manifestații, cu toate necazurile, cu fiul meu la braț, voi ieși și voi manifesta pentru Occident”

© Calea Europeană/ Robert Lupițu

CaleaEuropeană.ro: Cel mai important mesaj ar trebui să ajungă la cei care n-au fost la vot în primul tur. Au fost jumătate dintre români care au stat acasă. Pentru ei ce mesaje aveți?

Octavian Fulop: Să iasă la vot, să nu mai hotărască alții pentru ei. Să iasă la vot, să judece și în mod conștient să voteze pe cine trebuie. Să iasă la vot. Eu vreau să vă spun că dacă vor fi din nou manifestații, cu toate necazurile, cu fiul meu la braț, voi ieși alături și voi manifesta pentru Occident. 

CaleaEuropeană.ro: Duminică veți vota?

Octavian Fulop: Da, am votat tot timpul. Nici nu se pune problema. Am eu 94 de ani dar sunt conștient pe ceea ce fac. Este bine să cunoști istoria poporului nostru, cu petele albe și negre. Oricare popor are pete albe și negre. Cine nu cunoaște istoria, ea se poate repeta. Trebuie să avem grijă să nu se repete istoria. Aceasta este îngrijorarea mea și în legătură cu cei care nu votează. Să se gândească bine pe cine votează. Chiar dacă au votat într-un fel, acum pot vota în alt fel. Fiecare e liber să voteze. Pe mine nu m-a influențat nimeni. Asta înseamnă libertatea de a vota în mod conștient.

CaleaEuropeană.ro: Vă mulțumesc foarte mult că am avut această discuție! Pentru cei care ne urmăresc cred că este foarte important să nu uităm unde te poate purta istoria atunci când uiți, mai ales dramele prin care ai trecut. Mărturiile pe care acum și în urmă cu ani de zile domnul Fulop și alți supraviețuitori ai Holocaustului le-au depus, vin să ne aducă permanent în minte cât de mari sunt riscurile unei societăți să derapeze într-o direcție care a mai fost purtată. 

Adrian Furtună, sociolog și expert la Centrul Național de Cultură a Romilor, a prezentat într-un interviu pentru CaleaEuropeană, o scurtă istorie neștiută a comunității rome din timpul celui de-al Doilea Război mondial, istorie care a fost marcată de zeci de mii de deportări în Transnistria, care s-au lăsat cu alte zeci de mii de crime în rândul romilor, pe fondul unei mișcări extremiste de dreapta la acea vreme în țara noastră, care îi izola pe romi, neconsiderând-ui că fac parte din „neam”. De asemenea, Adrian Furtună a explicat și contextul politic actual și a discutat despre referirile greșite care se fac la religie și neam, pe fondul unei istorii necunoscute atât de romi, cât și de partea politică. 

Ororile romilor din Transnistria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: 25.000 de deportări, dintre care 12.000 de copii. Documentul regimului Antonescu care demonstrează ideea rasială, publicat în decembrie 1942

    ➡️ „Într-o perioadă de 10-15 ani, eugenismul („purificare” biologică), s-a cristalizat în crime la adresa umanității. În Transnistria, din cei 25.000 de romi deportați, 12.000 erau copii. Jumătate dintre ei au murit de foame, de frig, de tifos, doar din cauză că nu au fost considerați demni de a face parte din corpul național românesc, din societatea românească. Au fost definiți ca fiind un pericol public. Criteriile care s-au aplicat pentru a fi deportați a fost pe ideea ca vrem să ne apărăm de această plagă țigănească pentru că ei reprezintă un pericol la adresa noastră. De fapt, documentele de arhivă arată că ceea ce era în spate era o gândire bazată pe ideea rasială, pe ideea de sânge. ”

      ➡️ „Documentul publicat de Ministerul Justiției în decembrie 1942 arată clar ideologia din timpul regimului Antonescu vizavi de romi. Acest document a fost eliberat în contextul în care în perioada respectivă se eliberau certificate de origine etnică. Adică statul stabilea cine este român și cine nu este român. Documentul spune în mod clar: „Am onoarea a vă comunica că țiganii (romii) nu sunt români de sânge. Ideea de națiune, de neam implica această legătură de sânge.”

    ➡️ „Planurile Guvernului Antonescu vizavi de populația romă nu se rezumau la cei 25.000 de romi care au fost deportați. Există documente de arhivă care arată că Guvernul avea un plan mai amplu de a izola în totalitate populația romă de pe teritoriul României de la acea perioadă, doar pentu că exista ideea că romii nu pot face parte din națiunea română.”

Glorificarea din prezent a unor eroi ai neamului, un semnal de alarmă pentru comunități și pentru societatea civilă. Rereprezentanții extremei drepte din prezent când folosesc termenul de neam fac o trimitre la valori din trecut. Romii nu își cunosc istoria 

    ➡️ „În această perioadă se poate observa o glorificare a unor eroi ai nemaului, care a reprezentat pentru mine primul semnal de alarmă. Unele figuri precum Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu sunt celebrați, comemorați în spațiul public pe ideea că reprezintă eroi ai neamului. Utilizarea termenului de neam în acest context reprezintă un semnal de alarmă. Termenul de neam are o istorie. Ideea de neam în sine reprezintă o legătură de sânge între membrii acelei populații. În ceea ce privește tot aparatul lingvistic utilizat de extrema dreaptă, dacă reprezentanții extremei drepte de astăzi îl comemorează pe Antonescu sau pe Zelea Codreanu și dacă în perioada respectivă Antonescu folosește termenul de neam și am arătat documentul în care Antonescu folosește termenul de neam și dacă acești oameni de astăzi fac apel la imaginea lui Antonescu, lui Zelea Codreanu și utilizează termenul de neam în prezent, din punctul meu de vedere, ca sociolog, este o trimitere la niște valori din trecut.”

     ➡️ „Persoanele care se revendică în prezent de la acești eroi, ele nu au avut până în prezent o atitudine sau declarații vizavi de aplicarea unor măsuri coercitive în ceea ce privește populația romă. Tocmai, acest fapt i-a atras în această cursă și pe unii dintre romi, în sensul că au nevoie să aparțină. Vorbim despre o populație care de-a lungul timpului a fost marginalizată și slab reprezentată. În momentul în care, un lider carismatic oferă posibilitatea de a face parte din națiune, de a fi reprezentat, atunci această opțiune este tentantă și pentru romi.”

   ➡️ „Romii nu își cunosc istoria. Identitatea națională pe care romii și-au construit-o nu s-a bazat pe niște criterii concrete.  Atunci, acest tip de discurs la care facem apel la eroi salvatori ai neamului, la valorile trecutului, reușește să pună sub aceeași umbrelă pe acești oameni care nu au cunoștintă de propria istorie. Foarte mulți au fost atrași și pe ideea de reprezentare creștină. O altă extensie a curentului de dreapta este această parte de accentuare exacerbată a ideii de creștinism.”

 ➡️ „Acest discurs care face apel la apartenența religioasă se intrumentalizează. Nu cred că este calea mai potrivită în a defini cine este român sau nu, în funcție de trecutul național. Să fim atenți la discursul care îmbină religia și politica. Acest tip de discurs poate foarte ușor să excludă pe cei care nu se potrivesc acestor declarații.

 ➡️ „Despre ororile din Transnistria am început să vorbim acum 30 de ani, dar au tăcut în conștiința colectivă timp de 50 de ani. Pentru foarte mulți dintre romi era o rușină să vorbească despre Transnistria, pentru că societatea a pus această stigmă ca fiind oameni care nu merită să trăiască. Toți cei care au fost deportați purtau această stigmă de a fi fost considerați nefolositori comunității. Stigmă pusă de un sistem guvernamental.”

Adrian Furtună este absolvent al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Secția Sociologie a Universității din București, deține un Master în Cercetare Sociologică Avansată. Preocupările sale principale sunt în domeniul culturii romilor și evidențierea reprezentărilor sociale ale romilor în spațiul european. A lucrat o perioadă de trei ani pentru Centrul Rromilor “Amare Rromentza”, unde a realizat un film documentar despre Deportarea romilor în Transnistria și un raport de cercetare asupra stimei etnice de sine a elevilor romi. Pentru o perioadă de un an și jumătate a lucrat pentru think-tank-ul Policy Center for Roma and Minorities, unde a dezvoltat proiecte de intervenție în educație pentru copii romi și neromi provenind dintr-o zonă de ghetou din București. Din noiembrie 2011 este membru fondator al Centrului de Cercetări Culturale și Sociale “Romane Rodimata”, unde a realizat un documentar etnografic despre rudari și a coordonat un proiect de istorie orală asupra mitului “bărcilor de carton”. Adrian-Nicolae Furtună este rom și vorbitor nativ al limbii rromani.

Referindu-se la situația electorală actuală din România, Erika a avertizat că, atunci când oamenii simt că valorile și viziunea lor asupra lumii sunt amenințate, devin „foarte defensivi” .

„Ar trebui să  înțelegem de ce un procent atât de mare din populație simte că nu este ascultată. Cred că acesta este un punct foarte important de reținut și este ceea ce încercăm întotdeauna să prezentăm la Re-Imagine Europa. Suntem un grup de reflecție nepartizan, așa că lucrăm cu perspective diferite. Diversitatea este un punct forte pentru democrație. Oamenii folosesc aceleași cuvinte, dar ele pot înseamna lucruri diferite. Cuvinte precum libertate pot însemna lucruri  diferite pentru oameni diferiți. Dacă ne-am putea uni, am putea poate crea ceva care să funcționeze pentru toată lumea din societatea noastră”, a adăugat aceasta.

Întrebată despre instrumentele digitale și modul lor de a influența democrația, Erika a avertizat că tehnologiile digitale au schimbat complet lumea, spunând că unul dintre domeniile în care instrumentele digitale sunt utilizate greșit de către oameni este acela în care aceștia le folosec pentru a convinge alte persoane că viziunea lor, indiferent care este aceasta, este cea corectă.

„Sosirea tehnologiei digitale a schimbat complet lumea. Acesta este un punct  al activității pe care o desfășurăm la Re-Imagine Europa și aș putea să vorbesc ore în șir despre asta. Unul dintre lucrurile pe care le consider atât de importante pe acest subiect este că instrumentele digitale pot fi folosite atât în bine, cât și în rău. Din păcate, ceea ce vedem astăzi este că, instrumentele digitale pot schimba și modela toată structura de putere a informației, iar informația este cea mai importantă parte a oricărei societăți. Cu toate acestea, ceea ce am văzut că se întâmplă este că, din cauza algoritmilor și a altor lucruri, acestea nu sunt întotdeauna utilizate în modul în care ne-am dori. Și aici cred că avem un concept greșit despre ecosistemul informațional, pentru că încă ne gândim la el ca la o modalitate de a transmite mesaje”, a subliniat Erika Staël von Holstein.

Ea s-a declarat încrezătoare că lucrurile se pot schimba și că putem ajunge să folosim aceste instrumente digitale pentru a „ne consolida societățile”.

„În momentul de față, evident, mergem într-o direcție diferită. Dacă am reuși să facem această schimbare de mentalitate, am putea folosi toată această energie negativă care acum ne desparte, ca o modalitate de a găsi noua narațiune de care avem nevoie pentru a rezolva problemele reale cu care se confruntă cetățenii europeni de pe tot continentul. Dacă putem fi scuturați și să înțelegem că unii oameni trăiesc o realitate foarte diferită, dacă suntem suficient de curajoși și avem curajul să admitem că poate ceva nu funcționează perfect și că am putea îmbunătăți unele idei, cred că aceasta ar fi cea mai mare forță și cea mai mare oportunitate de a ne putea consolida”, a continuat aceasta.

De asemenea, Erika Staël von Holstein a precizat că încrederea în instituții este în scădere peste tot în lume, nu doar în Europa.

„Oamenii sunt foarte implicați în dezbaterile publice. Poate nu întotdeauna în modul în care ne-am dori sau în care am spera. Sunt multe critici și multă furie, dar acestea pot fi folosite și într-un mod pozitiv. Și depinde de noi să vedem dacă aceasta este doar o amenințare sau și o oportunitate. Este o chestiune de alegere”, a adăugat aceasta.

În finalul interviului, Erika a precizat că Re-Imagine Europa lucrează mult pentru a încerca să găsească diferite modalități pentru a comunica, atât în ceea ce privește modul în care depolarizăm societatea, cât și analizând ciclul neîncrederii, și de ce asistăm la această polarizare în creștere nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Ea a mai spus că Re-Imagine Europa abordează și probleme precum democrația și dezinformarea, agricultura, schimbările climatice și polarizarea, impozitarea și economia.

„Lucrăm foarte concret cu instituțiile europene, guvernele naționale, grupuri de reflecție, ONG-uri. Lumea devine din ce în ce mai nesigură, asistăm la o creștere a inegalității, la perturbări climatice constante, la o situație geopolitică din ce în ce mai nesigură. Aceste perspective diferite ne pot face mai puternici. Ele ne pot ajuta să vedem lucruri pe care noi poate că nu le vedem. În ciuda a tot ceea ce se întâmplă în lume, ceea ce mi se pare foarte interesant în acest moment este că Europa ascultă. Europa trebuie să găsească idei noi, idei mai bune despre cum să se descurce, iar oamenii sunt foarte deschiși să spună cum putem să facem asta într-un mod diferit. Iar acest lucru este foarte încurajator, deoarece în următorii 5-10 ani lumea se va schimba foarte mult și este șansa noastră să spunem ceea ce vrem, nu doar să ne plângem. Este foarte ușor să ne plângem de ceea ce nu ne place, dar trebuie să spunem, ce vrem și să venim cu alternative reale și cu  o dorința reală de a schimba sistemul în bine și nu doar de a distruge ceea ce am construit cu mult efort. Trebuie să avem curajul de a încerca să gândim diferit. Așadar, dacă am putea admite că trebuie vedem lumea cu alți ochi, atunci am putea face ceva uimitor. Și asta sper că putem face ca societate europeană pentru a reimagina Europa”, a conchis Erika Staël von Holstein .