Europa trebuie să se adapteze la peisajul geopolitic și geoeconomic instabil, sau va rămâne în urmă, este avertismentul transmis de Børge Brende, președintele și CEO-ul World Economic Forum, Arancha Gonzalez Laya, decanul Școlii de Afaceri Internaționale din Paris (Sciences Po), și Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru relații externe (ECFR).
Într-un articol de opinie pentru Politico Europe, cei trei sfătuiesc Europa să adopte interconectarea acolo unde climatul este sigur, consolidând în același timp autonomia acolo unde este posibil, o abordare pe care ei o plasează sub conceptul de ”interdependență strategică”.
”Dezbaterea strategică care are loc în prezent în multe dintre capitalele continentului se concentrează în mare măsură asupra necesității de a continua pe calea interdependenței cu partenerii străini sau de a croi o nouă cale a unei mai mari autonomii strategice. Dar pentru a fi cu adevărat sigură astăzi și pentru a rămâne bine poziționată în viitor, Europa trebuie să opteze pentru o cale de mijloc. Îmbrățișând interconectarea acolo unde este prudent și consolidând autonomia acolo unde este posibil, aceasta este o abordare care poate fi numită <<interdependență strategică>>”, explică cei trei.
Ei arată că o abordare axată doar pe autonomie nu este sănătoasă și că Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze pe a deveni ”un pilon mai puternic în cadrul NATO, atât pentru binele său, cât și pentru partenerii săi.
”Angajamentele tactice față de alianța transatlantică trebuie să fie dublate de structuri strategice europene mai puternice. O modalitate posibilă de a face acest lucru ar fi înființarea unui Consiliu European de Securitate informal, format din reprezentanți ai Consiliului UE și ai Comisiei Europene, pentru a simplifica coordonarea apărării și a permite acțiuni rapide și decisive” este sugestia acestora.
Alte aspecte atinse în materialul de opinie este dependența UE de gazul rusesc și riscurile ce au ieșit la iveală odată cu războiul ilegal declanșat de Moscova în Ucraina.
Chiar dacă UE a răspuns acestei crize prin diversificarea importurilor de energie, crescând considerabil alimentarea cu gaz natural lichefiat, abordarea aceasta prudentă este fezabilă doar pe termen scurt, semnalează autorii, care pledează pentru o reziliență pe termen lung axată sursele verzi de energie.
”Acest lucru înseamnă că Europa ar trebui să continue parteneriatele energetice cu aliații pentru nevoile pe termen scurt, dar trebuie, de asemenea, să abordeze dependența sa excesivă de surse externe pentru componentele ecologice. În loc să concureze în domeniul tehnologiilor mature, cum ar fi panourile solare, unde China controlează peste 80 % din producția mondială, UE ar trebui să vizeze sectoarele în care poate obține un avantaj competitiv. Domeniile emergente precum tehnologia bateriilor, în care inovarea este încă disponibilă, reprezintă o posibilitate în acest sens. În plus, pentru a asigura stabilitatea în tranziția sa ecologică, o rezervă de materii prime critice asemănătoare Rezervei strategice de petrol a SUA ar putea acționa ca un tampon împotriva șocurilor lanțului de aprovizionare”, arată autorii.
Nici la capitolul tehnologie Europa nu stă mai bine comparativ cu ai săi competitori, constată cei trei semnatari ai materialului, arătând că 80% dintre producătorii de semiconductori se află în afara blocului european, în vreme ce companiile americane și chineze domină piața Inteligenței Artificiale, quantum computing și cipurilor avansate.
”Pentru a schimba această situație, UE trebuie să își revizuiască peisajul de reglementare prin reducerea birocrației, eliminarea barierelor și înființarea de ghișee unice pentru a simplifica conformitatea digitală pentru întreprinderi”, sugerează ei.
”În plus, prin introducerea instrumentelor de reducere a riscurilor, cum ar fi programele de garantare a împrumuturilor care vor facilita investițiile, blocul trebuie să se asigure că fluxul de capital se îndreaptă către industriile critice. Pentru a fi clar, nu este vorba despre o lipsă de bani: UE se mândrește cu un excedent anual al contului curent de 2,5 % din PIB, pe care îl investește în străinătate. Alianțele cu țări din întreaga lume vor fi esențiale, inclusiv în domeniul comerțului, unde Europa trebuie să urmeze un program activ. Piața unică a UE, care reprezintă 15 % din PIB-ul mondial și 450 de milioane de consumatori, este atuul său economic, iar Europa ar trebui să se folosească de acest atu pentru a-și asigura resursele critice necesare industriilor sale digitale și ecologice”, mai arată Børge Brende, Arancha Gonzalez Laya și Mark Leonard.
Aceștia nu au uitat de nevoia de capital uman pentru a atinge echilibrul strategic, în contextul în care populația Europei aptă de vârstă se va diminua până în 2050 cu 20%, Germania fiind cel mai afectată.
Soluția propusă de ei este ca ”politicile privind migrația trebuie să fie strategice și mai bine adaptate la nevoile pieței muncii”.
”Interdependența strategică este mai mult decât un cadru politic, este o mentalitate – o mentalitate pe care liderii Europei trebuie să o adopte dacă vor să navigheze în lume așa cum este ea, nu așa cum doresc ei să fie. Investind în apărare, accelerând tranziția ecologică, încurajând inovarea, aprofundând legăturile comerciale globale și reformând politicile de migrație, ei pot asigura locul Europei ca lider global. Pentru că alternativa este un bloc fragmentat, stagnant, marginalizat în rivalitățile dintre marile puteri”, este concluzia trasa de cei trei.
