Connect with us

ROMÂNIA

Iulian Chifu: Dosarul Brexit. O analiză iniţială la cald

Published

on

Iulian Chifu 

Votul la referendumul din 23 iunie din Marea Britanie pentru ieşirea din Uniunea Europeană – Brexit, a avut un impact major la nivel emoţional, simbolic, cu costuri pe pieţele internaţionale. Deşi încă la cald, cu mult înainte de a avea primele evaluări şi date reale ale impactului unui asemenea proces, am elaborat o analiză pentru a avea primele evaluări, nu neaparat un studiu de impact, al situaţiei în Marea Britanie, Uniunea Europeană, NATO şi în lume după Brexit, încercând să identificăm efectele acestui eveniment.

Ce este Brexit? Pentru ce au votat britanicii?

chifu iulianFormularea întrebării la referendum şi susţinerii taberei Brexit – Nigel Farange, UKIP – Partidul Independenţei Marii Britanii, respectiv Boris Johnson, conservator, fost primar al Londrei – arată că cei care au stârnit valul de nemulţumire şi au determinat votul de ieşire din UE s-au bazat pe imaginea Independenţei şi pe naţionalismul britanic, valorificând în mare măsură imigraţia ca temă – imigraţia internă în UE, în primul rând, cu modelele şi exemplele de speculare a sistemului de asigurări sociale, în fapt cu impact minor, şi în mică măsură migraţia din afara UE. Obiectivul ar fi fost “repatrierea” deciziei de la UE la Marea Britanie, de la Bruxelles la Londra.

Esenţa revendicărilor viza mai degrabă deciziile politice, formulele integraţioniste federative la nivel european şi în mai mica măsură pe cele economice, acolo unde doar limitările în materie de piaţă liberă creau probleme. Deci, după spusele celor mai fervenţi combatanţi pentru Brexit, Marea Britanie nu-şi doreşte ieşirea din spaţiul de liber schimb, din piaţa unică, din comunitatea economică chiar, dar nu-şi doreşte limitări la nivel economice de niciun fel şi nu-şi doreşte decizie politică la nivel european.

În ceea ce priveşte populaţia, reacţia a fost una emoţional-umorală, în care doar sentimentele vechiului Albion au contat, naţionalismul şi excepţionalismul fostului Imperiu. Copleşită de revenirea unui număr mare de resortisanţi din colonii, asaltată ulterior de valurile de europeni, mai nou ameninţată cu refugiaţii din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, Marea Britanie a ales să respingă pe aceste dimensiuni orice ingerinţă în politica naţională şi să propună publicului o formulă izolaţionist- puritană ca alternativă.

După toate probabilităţile, britanicii au votat în necunoştiinţă de cauză şi au avut un şoc ei înşişi când au realizat situaţia şi rezultatul. Mai mult, structura de vârstă a votului a arătat că ieşirea a fost determinată de britanicii mai în vârstă, la pensie, nu de populaţia activă a Marii Britanii, care a trăit în UE. Şi aici clivajele au apărut, aşa cum au apărut între regiunile şi componentele Marii Britanii. Iar cele clasice s-au accentuat, ca efect major imediat.

Proceduri, norme juridice şi formule de recurs

Votul la referendum nu are decât relevanţă simbolică, politică şi de imagine. Este un vot consultativ şi urmează ca Parlamentul britanic să consemneze această realitate într-un document prin care să fie notificată Comisia Europeană privind decizia de activare a articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, respectiv posibilitatea ieşirii din UE.

Deja există referinţe şi recursuri puternice la acest gest. Există peste 2 milioane de semnături (minimum 100.000 pentru ca Parlamentul să ia în discuţie o petiţie publică) pentru a organiza un nou referendum cerând rămânerea în UE. Proiectul de legislaţie propus susţine ca, dacă la un referendum prezenţa e sub 75% şi procentul de vot sub 60%, decizia să fie luată după un nou referendum al cărei întrebare să vizeze exact situaţia inversă, adică menţinerea în UE. De altfel s-a vădit că britanicii nu ştiau, în cea mai mare măsură, pentru ce votează, că a fost o lipsă de informare şi asta s-a tradus în invadarea Google după vot, căutând ce înseamnă UE.

Chiar admiţând că acesta este votul, nu există un precedent pentru ieşirea unui stat din UE şi, în contextul viitoarei negocieri cu Comisia, nu se ştie care sunt poziţiile de la care pornesc părţile. Respectiv nu se ştie cât de departe sau cât de aproape vrea să rămână Marea Britanie de UE. În funcţie de mandatul Marii Britanii şi de mandatul UE, formula poate fi foarte apropiată, foarte integrată, în care doar formalitatea apartenenţei la UE să dispară, dar restul drepturilor şi îndatoririlor să rămână, sau din contra, relaţia să se transforme într-una în care UE negociază cu Marea Britanie cum ar face-o cu un stat oarecare. Integrarea economiilor UE şi UK este suficient de importantă pentru a reclama măcar rămânerea în piaţa comună şi continuarea unor contribuţii la bugetul UE.

Procedural, nu există un format clar al modului în care se va derula negocierea. Este clar faptul că Marea Britanie însăşi nu are un proiect, ba nu are nici un Guvern Brexit, deci astăzi şi încă doi ani suntem în acelaşi format ca până la referendum. După octombrie, la sosirea unui nou Guvern, ar putea fi formulată postura Marii Britanii, ce-şi doreşte, contextul de negociere, aşa cum şi Uniunea Europeană va trebui să-şi elaboreze un mandat de negociere. Aici fiecare ţară va veni cu propriile sale interese, iar mandatul va fi acomodat şi pus în acord până la începutul negocierilor. Aici trebuie şi România să-şi formuleze interesele şi să pregătească termenii mandatului său.

Precedentul britanic. Destrămarea Europei? Destrămarea Marii Britanii?

Unul dintre efectele negative ale precedentului britanic ar putea fi o succesiune de referendumuri de ieşire din UE, un efect de domino în deşirarea Europei. Sondajele astăzi arată că puţine state ar fi pe o asemenea poziţie. Însă evoluţiile pot fi impredictibile. Este clar că partidele populiste, naţionaliste, antisistem, xenofobe, naţionaliste, islamofobe, antiimigranţi vor primi un impuls simbolic major. Primul test sunt alegerile din Spania, acolo unde Podemos ar putea să câştige substanţial pe seama efectului de contagiune din Marea Britanie.

În mod pragmatic, Marea Britanie era singurul stat capabil să supravieţuiască pe termen mediu şi lung impactului ieşirii din UE. Este a doua economie a UE, are piaţa liberă, concurenţială, are abordare libertariană în economie. Nici un alt stat european nu ar putea să facă, pragmatic, acest pas: Germania este complet dependentă de piaţa europeană, statele mici sunt integrate deplin în economia comunitară, statele mari precum Franţa, Italia, Spania au deficite majore care, în caz de ieşire din UE şi de absenţă a împrumuturilor Băncii Centrale Europene la dobândă zero sau negativă, ar suferi un impact major.

Acest lucru nu înseamnă că Marea Britanie ar trebui să iasă din UE sau că va supravieţui impactului. Deja semnalele de pe pieţe imediat după anunţul rezultatului referendumului au dus la costuri majore, prăbuşirea lirei sterline, scăderea burselor, creşterea preţurilor cu precădere la benzină. Apoi, perspectiva separării Scoţiei şi Irlandei prin referendum, în ambele cazuri semnalul fiind dat, ar putea duce la o Mare Britanie mai mică, mai fragilă, mai greu adaptabilă, cu o rezilienţă mai scăzută.

Într-adevăr, ieşirea Marii Britanii din UE creează probleme Scoţiei, Irlandei de Nord şi Ţării Galilor – chiar dacă ultima a votat majoritar pentru ieşirea din UE. Cele trei regiuni trăiesc pe baza alocărilor bugetare din politica agricolă comună pentru cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, iar Marea Britanie nu-şi poate permite să compenseze aceste sume venite de la UE. În plus, baza de legitimitate pentru Scoţia (naţionalism scoţian dublat şi acoperit de dorinţa de a rămâne în UE) şi Irlanda (naţionalism irlandez, separatism, acoperit sub steagul rămânerii în UE, dar mai ales a liberei circulaţii cu Republica Irlanda şi reunificarea Irlandei) pot duce la rezultate solide la un referendum separatist (chiar dacă Irlanda a respins formal reunificarea cu Irlanda de Nord).

Cel mai probabil, forţele populist-naţionalist vor primi un impact pentru a promova ieşirea din UE dar, în perspectiva unor reforme serioase ale UE, dublate de pragmatismul şi costurile pe care le va arăta procesul în Marea Britanie, statele vor aştepta să vadă măcar ce se întâmplă cu Marea Britanie, înaintea oricărui gest în acest sens, aşa cum şi la nivelul Marii Britanii, în perioada de negociere de doi ani, costurile Brexit s-ar putea să aibă un impact major asupra populaţiei şi să determine cetăţenii să ceară, până la ieşire dacă nu imediat acum, un nou referendum de rămânere în UE. În orice caz, precedentul britanic nereuşit şi costisitor va întări poziţia UE şi va lua apetitul oricui de a încerca separarea de Uniune. Fireşte şi aici trebuie semnale consistente şi credibile la nivelul reformării Uniunii.

Negocierea ieşirii din UE. Responsabilitatea UE pentru Brexit

Poziţiile pe care s-au plasat acum statele fondatoare ale UE sunt cel puţin ciudate. Ele propun ieşirea rapidă a Marii Britanii din UE, motivaţia fiind evitarea contagiunii, a efectului de domino, a bolii lungi care afectează UE, dar şi accentuarea impactului acestei ieşiri pentru a descuraja credibil ulterior orice alt stat să mai dorească să repete experienţa. Mai mult, ideea absenţei unui statut privilegiat în raport cu UE, întârzierea negocierii unui acord de liber schimb cu UE şi SUA (ocupate de TTIP-acordul de liber schimb, comerţ şi investiţii) ar putea să accentueze prăbuşirea Marii Britanii.

Oricum, problemele Londrei se vor accentua pe termen scurt şi mediu: separatismul scoţian şi nord-irlandez, delocarea marilor bănci şi companii financiare din City, revenirea cetăţenilor europeni stabiliţi în Regat pe continent, căderea economică în recesiune severă – odată cu perspectiva serviciilor de a nu mai avea liber acces în UE. Absenţa unor acorduri de piaţă liberă şi rămânere în spaţiul economic european în continuare, sau măcar anunţarea acestei perspective poate duce la prăbuşirea reală a Marii Britanii.

Am identificat două tendinţe la nivelul UE:

– Tendinţa vindicativă, răzbunarea pe poltronul Marea Britanie, cu Cameron în frunte şi cu cei doi lideri ai Brexitului, împingerea rapidă pe scări a Marii Britanii afară din Europa şi fără nici un acord de liber schimb măcar, pentru a-i învăţa minte pe ei şi pe alţii.
– Găsirea vinovatului şi pasarea vinei. Comisia Europeană cu precădere, dar în general organismele europene în totalitatea lor, încearcă să evite orice asumare de responsabilitate pentru Brexit în interior, inclusiv evitarea unor reforme majore la nivelul organismelor UE. Or acest lucru este reprobabil şi nu ajută unei stabilizări a Uniunii şi unei reconstrucţii a încrederii şi a speranţei în proiectul european.

Trebuie spus foarte clar că UE are propriile responsabilităţi pentru Brexit. Mai mult, preşedintele Comisiei Europene, Juncker, nu a participat la campania pentru menţinerea Marii Britanii în UE şi Comisia în întregul său nu a investit în acest proces care afectează întreaga Uniune, susţinând integritatea UE, explicând ce e UE şi Comisia Europeană. Mai mult, dacă Cameron este premierul ieşirii din UE şi al destrămării Regatului Unit, în egală măsură, Jean Claude Juncker, doamna Mogherini, actuala Comisie sunt responsabili pentru această ieşire.

În principiu, sunt elemente reproşate în Marea Britanie pe care le găsim în reproşurile mai tuturor statelor şi a tuturor cetăţenilor care aleg reprezentarea în partide populiste, naţionaliste, anti-sistem, anti-imigraţie, xenofobe, islamofobe. Este vorba despre ruptura de cetăţeni, lipsa controlului democratic asupra Comisiei, aroganţa şi deciziile peste cetăţeni şi peste state, “puterea celor nealeşi”, dar mai ales a celor necontrolaţi – nu există formula controlului Parlamentului, a moţiunii de cenzură, a sancţiunii parlamentare şi a controlului cetăţenilor la adresa Comisiei, ci doar cea a statelor, a Consiliului. Mai putem adăuga reprezentarea neegală şi neproporţională a statelor, cu precădere a noilor membri, suprabirocratizarea activităţii europene, salarii enorme şi risipă de fonduri. Toate acestea sunt critici îndreptăţite, iar reformarea UE, a instituţiilor şi mecanismelor sale, este necesară ca reacţie la Brexit.

Recomandări, acţiuni imediate şi pe termen mediu

Până la evaluarea completă, la apariţia unui studiu de impact şi al decriptării evoluţiilor după Brexit, evaluarea prealabilă, la cald, lasă să se desprindă câteva elemente clare. În primul rând, criza Brexit reprezintă o ameninţare şi o oportunitate la toate nivelurile, pentru România şi pentru revizuirea componenţei propriilor instituţii, la nivel european, dar şi la nivel global.

La nivelul României se impune în mod direct o revizuire a abordărilor instituţionale şi a componenţei instituţiilor responsabile, care să se doteze cu specialişti în domeniul deciziei în criză. Trebuie contactate şi valorificate pe deplin toate resursele naţionale în materie, care să fie reunite într-o comisie permanentă de evaluare a impactului crizei Brexit, care să se reunească periodic şi să propună constant evaluări, în funcţie de evoluţia situaţiei, care să propună politici şi reacţii imediate.

La nivel naţional, trebuie elaborate studiile de impact şi identificate domeniile şi elementele de mandat obligatorii pentru a susţine interesele cetăţenilor români, ale României, ale resportisanţilor români din Marea Britanie. România are nevoie în egală măsură de UE puternică şi echilibrată, reformată şi relansată, aşa cum are nevoie de Marea Britanie puternică şi stabilă, partener important strategic al ţării nostre pe dimensiune de securitate şi apărare.

Abordarea României ar trebui să fie dirijată fie spre o inversare a procesului retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană, fie măcar spre menţinerea uşii deschise pentru revenirea în UE, în orice caz pentru menţinerea Londrei cât mai aproape de UE, menţinerea în spaţiul economic comun, în cât mai multe proiecte integraţioniste posibil, pentru participarea cu contribuţii la politicile UE, chiar dacă se va retrage din organismele politice şi de decizie.

Uniunea Europeană însăşi are nevoie de Marea Britanie pentru apărarea şi securitatea Europei. Marea Britanie e membru în Consiliul de Securitate al ONU, e membră în NATO, organizaţie extrem de importantă pentru securitatea Europei, iar Marea Britanie, alături de Franţa, reprezentau pilonii apărării Europei, fiind şi state nucleare. Dispariţia Marii Britanii, pornirile răzbunătoare şi sancţionatoare la adresa Londrei după momentul iniţial de emoţie nu ajută în nici un caz UE, cu atât mai puţin NATO şi România în gestionarea securităţii sale şi a apărării şi securităţii în Flancul Estic al NATO şi al UE.

Mai mult, plecarea Marii Britanii din UE creează un dezechilibru major de putere şi o redesenare a raportului de forţe european. Poate că se creează oportunităţi pentru Polonia şi România, la nivel individual, însă raportul nou de forţe riscă să creeze o Europă debalansată, europocentrică şi non-atlanticistă, iar perspectiva alegerii lui Donald Trump la Preşedinţia SUA şi o eventuală perioadă de izolaţionism al SUA ar avea un impact major asupra României şi a situaţiei sale de securitate. Mai mult, revenirea la politica de mare putere şi la o afacere franco-germană în relaţia cu Federaţia Rusă nu este în avantajul ţării noastre.

La nivelul UE ar trebui să intervină schimbări substanţiale, cu obiectivul democratizării, debirocratizării, reconstrucţiei încrederii şi speranţei la nivel european. Comisia europeană actuală trebuie măcar remaniată fundamental, dacă nu chiar aş opta pentru demiterea completă a actualei Comisii şi schimbarea ei cu reprezentanţi mai tineri, mai vivaci şi inventivi, cu viziune, care să redea speranţa Europei tinere în perspectivele europene.

Şi la nivelul familiilor politice europene se impune o reenergizare a proiectului european, relansarea ideilor şi viziunilor despre viitorul Europei într-o formulă a la carte, dar care să păstreze acquis-ul comun, principiile şi valorile neschimbate, să apere democraţia, libertăţile şi drepturile omului peste tot în lume, să menţină realizările UE de până în prezent şi să propună mai departe o Europă flexibilă, cu posibilitatea creşterii integrării sau a opţiunilor de a nu participa la anumite politici din partea statelor europene.

Va trebui să respingem o formulă de reconstrucţie a Europei cu două viteze – reuniunea celor şase state fondatoare nu a fost de bun augur. Relansarea dreptei europene credibile, ca şi a social democraţiei europene sunt importante, cu menţinerea regulilor democraţiei liberale care a fondat Uniunea Europeană. Am lansat de curând Manifestul Dreptei Europene, cred că e o bază şi pentru România, şi pentru dreapta europeană, deoarece de aici pleacă, cu precădere, cetăţeni nemulţumiţi către extrema dreaptă, aşa cum şi social-democraţia europeană trebuie relansată credibil, pentru a evita partide antisistem, anarhiste şi ale extremei stângi.

Am remarcat la nivel european tendinţa de a exporta problemele naţionale la nivel european. S-a întâmplat acum cu Marea Britanie a lui Cameron faţă cu creşterea UKIP, am văzut-o în Olanda şi Franţa la referendumul pentru Tratatul Constituţional, am văzut-o în Olanda la refedendumul pentru Acordul de Asociere cu Ucraina. Este inaceptabil un asemenea comportament şi el trebuie sancţionat. Când avem o problemă internă, de vină este UE, când e o reformă ce trebuie făcută şi a cărei costuri nu vrea să şi le asume un guvern naţional, e vina UE. Aşa cum astăzi blamarea Marii Britanii nu ajută, exportul de responsabilitate spre UE a fost unul reprobabil, care a erodat ideea europeană, în mod nejustificat.

Chestiunea generică a utilizării referendumului în exces, a lipsei leadershipului european şi reenergizării proiectului european, a împrospătării viziunii europene este, de asemenea, extrem de importantă. Astfel, democraţia permite instrumentul referendumului atunci când vorbim despre validarea unei opţiuni sau politici naţionale explicitate, despre o problema supusă dezbaterii publice în mod îndelungat şi unde decizia e neclară şi e necesar recursul ultim la popor. Însă în rest e nevoie de leadership, de lideri cu viziune şi proiecte care sunt validaţi, ulterior fiind lăsaţi să realizeze viziunea pe perioada mandatului câştigat. Recursul la refedendum în mod excesiv poate împinge spre populism, guvernarea cu ochii la sondaje şi cu ochii la media, la mediacraţie şi mediocraţie, spre followship, într-un cuvânt. Fiecare instituţie îşi are rolul ei, dar partidele şi liderii poltiici câştigă voturi şi conduc statele democratice, nu starurile şi moderatorii de showuri la televiziune, nici sondajele sau păreriştii fără responsabilitate şi fără control democratic.

Fără să dramatizăm, ar fi util la Consiliul European o Declaraţie pentru Unitatea Europei care să marcheze clar susţinerea pentru proiectul european, continuarea acestuia şi după Brexit, să dea încredere populaţiei şi cetăţenilor europeni. Declaraţia ar trebui să conţină şi perspectiva negocierii cât mai apropiate, mai integrate a acordului cu Marea Britanie, nu izolarea şi sancţionarea sa pentru votul la Brexit. Menţinerea perspectivei de revenire la UE sau de renunţare la ieşire ar trebui menţionată. De asemenea un mesaj special trebuie transmis statelor aspirante şi partenerilor externi: UE rămâne în forma pe care o are, va trece printr-o reformă profundă pentru a satisface cererile cetăţenilor şi ale statelor membre, va continua politicile sale şi va susţine politica de extindere în Balcanii de Vest şi statele asociate din Parteneriatul Estic, care vor fi sprijinite mai departe sa se apropie de UE si sa devina, in viitor, membri ai UE.

Iulian Chifu este un analist de politică externă român, fost consilier prezidențial, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning.

***Materialul reflectă opinia autorului***

.

JUSTIȚIE

Ziua Justiției. Premierul Ludovic Orban afirmă că trebuie îndeplinite toate recomandările Comisiei Europene şi respectate principiile şi valorile europene

Published

on

© Guvernul României/ Facebook

Justiţia trebuie să-şi recapete credibilitatea, a declarat duminică premierul Ludovic Orban, în mesajul transmis de Ziua Justiţiei, arătând că este timpul ca ceva să se schimbe, ”pentru ca dreptatea în România să nu mai depindă sub niciun motiv de interese mărunte sau de alternanţa politică rezultată firesc în urma alegerilor democratice”.

“Astăzi, când România marchează Ziua Justiţiei, este un bun prilej să reflectăm asupra parcursului recent al Justiţiei române, mai ales că 2020 este ultimul an cuprins în strategia actuală de dezvoltare a sistemului judiciar. Au fost şi paşi înainte, pe care trebuie să-i consolidăm, dar trebuie să analizăm obiectiv şi ceea ce nu s-a făcut din motive care ţin atât de mediul judiciar, cât şi de climatul politico-legislativ din ultimii ani. Obiectivele cuprinse în strategie au rămas, din păcate, în mare parte neîndeplinite. Atacuri la adresa independenţei Justiţiei, presiuni făcute asupra unor magistraţi şi imixtiunile politice în acest domeniu au alterat, din păcate, actul justiţiei şi au slăbit încrederea oamenilor în sistemul judiciar”, a precizat prim-ministrul, într-un mesaj transmis de Guvern.

El consideră că ”este timpul ca ceva să se schimbe, pentru ca dreptatea în România să nu mai depindă sub niciun motiv de interese mărunte sau de alternanţa politică rezultată firesc în urma alegerilor democratice”.

”Cetăţenii şi-au exprimat clar opinia în acest sens, la referendumul privind legile Justiţiei desfăşurat anul trecut, iar clasa politică şi toţi factorii decizionali trebuie să ţină cont de vocea lor. Justiţia trebuie să-şi recapete credibilitatea şi ţine de noi toţi – cei din mediul politic şi cel instituţional – să oprim orice fel de imixtiune din exteriorul ei şi să veghem la respectarea criteriilor de independenţă, imparţialitate, responsabilitate şi neimplicare politică în domeniul Justiţiei, aşa cum este firesc în orice stat de drept”, a menţionat Orban.

În context, şeful Guvernului a anunţat că Executivul pregăteşte o iniţiativă legislativă prin care ”să se repare ceea ce au stricat alţii la legile Justiţiei”.

”Aşa cum am promis la preluarea mandatului, pregătim la nivelul Guvernului o iniţiativă legislativă prin care să reparăm ceea ce au stricat alţii la legile Justiţiei şi vom demara consultări în acest sens. Succesul acestui demers depinde, însă, de abandonarea agendei retrograde a unor forţe politice parlamentare, fie în mod voluntar, fie prin alegeri. În ceea ce priveşte Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar şi planul de acţiune aferent care vor fi aplicate începând cu anul 2021, trebuie să ne raportăm la obiective realiste, care să ţină cont de stadiul în care ne aflăm acum”, a adăugat acesta.

În opinia acestuia, eforturile pentru ca lucrurile să intre pe un făgaş normal trebuie să vină şi din interiorul sistemului judiciar, care nu trebuie să mai permită sub nicio formă interferenţe de orice natură în actul de justiţie.

”Să nu mai avem situaţii în care anumite dosare să treneze, pentru ca legea să fie cu adevărat lege pentru toţi în România. Concomitent, acest lucru înseamnă îndeplinirea tuturor recomandărilor Comisiei Europene şi asumarea ireversibilă a respectării principiilor şi valorilor europene. Apreciez munca tuturor profesioniştilor din acest domeniu, judecători, procurori, avocaţi, grefieri şi toate celelalte profesii juridice, am încredere că vor acţiona în spiritul suprem al legii şi al dreptăţii şi le urez succes în nobila lor misiune”, a transmis Ludovic Orban.

Continue Reading

JUSTIȚIE

Ziua Justiției. Președintele Klaus Iohannis reafirmă prioritatea luptei împotriva corupției: Toleranța zero față de orice act de corupție va produce schimbări benefice la nivelul întregii societăți

Published

on

© Administrația Prezidențială

Lupta împotriva corupției rămâne o prioritate, fiindcă acest flagel împiedică dezvoltarea economică și socială, afectează consolidarea democrației și trebuie ferm combătut, a afirmat, duminică, președintele Klaus Iohannis, într-un mesaj trimis cu ocazia Zilei Justiției.

“Cu ocazia Zilei Justiției, felicit întregul personal din sistemul judiciar pentru activitatea pe care o desfășoară, mai ales în contextul dificil provocat de epidemia de COVID-19. Justiția are misiunea de a apăra drepturile, libertățile fundamentale și interesele legitime ale cetățenilor. Perioada traversată de România în ultimele luni și criza cu care se confruntă întreaga lume au adus cu sine transformări profunde în societățile noastre, iar protejarea dreptului la viață și a dreptului la sănătate a căpătat noi valențe”, a spus președintele, conform unui mesaj remis de Administrația Prezidențială.

Șeful statului a arătat că ultimele luni au generat schimbări care anterior erau greu de imaginat în domeniul justiției, iar tranziția spre mediul online ca mijloc de soluționare a litigiilor sau plusul de eficiență adus pentru justițiabili și pentru personalul din domeniul justiției sunt dovezi clare că folosirea noilor tehnologii și a beneficiilor acestora pentru înfăptuirea actului de justiție trebuie să devină o regulă, iar nu o excepție.

“Noile standarde atinse înseamnă, de fapt, o democrație mai funcțională, motiv pentru care încurajez toți actorii din sistemul judiciar să continue cu hotărâre eforturile în această direcție. Criza traversată a avut un impact puternic asupra profesiilor liberale și asupra economiei în general. Nu trebuie să uităm, însă, că în spatele codurilor de procedură și al dreptului material se află destinele oamenilor, iar valorile care călăuzesc activitatea tuturor celor implicați în înfăptuirea actului de justiție trebuie să rămână aceleași: dreptate, integritate, profesionalism, adevăr, umanitate, curaj. Doar prin respectarea acestor valori, justiția contribuie la construirea încrederii în stat și în lege”, a afirmat Iohannis.

Președintele a mai subliniat că în ultimii ani, agenda publică a fost dominată de încercări repetate de a subordona justiția politicului, iar întreaga energie a forțelor democratice din România s-a concentrat pe stoparea unor astfel de demersuri.

“A venit momentul ca tot acest potențial de schimbare și îmbunătățire a justiției, ca serviciu public, să fie valorificat într-un demers constructiv. Nevoia unei infrastructuri adecvate, o legislație clară, coerentă și predictibilă, un dialog constant și onest în interiorul sistemului judiciar și construirea unui consens cu privire la prioritățile acestuia sunt aspecte asupra cărora nu mai pot exista întârzieri. Totodată, lupta împotriva corupției rămâne o prioritate, fiindcă acest flagel împiedică dezvoltarea economică și socială, afectează consolidarea democrației și, de aceea, trebuie ferm combătut. Toleranța zero față de orice act de corupție va produce schimbări profunde și benefice la nivelul întregii societăți“, a spus Klaus Iohannis.

Președintele a transmis, în finalul mesajului său, întregul sprijin “tuturor celor care, în ciuda dificultăților întâmpinate sau riscurilor la care s-au expus, au rămas dedicați misiunii nobile a profesiei pe care au îmbrățișat-o, contribuind la un deziderat mereu actual în viața unui stat – o societate mai dreaptă”.

 “La mulți ani cu ocazia Zilei Justiției!”, a conchis Iohannis.

Ziua Justiţiei se sărbătoreşte în prima duminică a lunii iulie, anul acesta fiind marcată la 5 iulie. A fost instituită în anul 1994, prin Hotărârea nr. 364 a Guvernului României. Are menirea de a marca rolul şi importanţa puterii judecătoreşti, ale partenerilor justiţiei, ale tuturor oamenilor legii în încercarea de consolidare a statului de drept. Constituie, totodată, şi un bun prilej pentru consolidarea relaţiilor instituţionale.

Continue Reading

ROMÂNIA

Ambasadorul României în SUA: Ziua Independenței, un moment de recunoaștere a rolului vital al SUA în căutarea libertății de către români

Published

on

© Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii reprezintă un moment important de recunoaștere a rolului vital pe care SUA l-a jucat în dobândirea libertății și a destinului democratic ale României, a susținut, sâmbătă, ambasadorul român la Washington, George Cristian Maior.

Într-un mesaj prilejuit de aniversarea a 244 de ani de la adoptarea Declarației de Independență, ambasadorul român a subliniat că valorile Declarației de Independență au fost mult timp prețuite de români și reflectate și în Constituția țării noastre.

Ziua Independenței este un moment important pentru recunoașterea rolului vital pe care l-au jucat Statele Unite în căutarea libertății de către români. Apelul vizionar al Americii pentru destinul democratic al națiunilor a inspirat în mare parte mișcarea de unificare a României în 1918. Acum treizeci de ani, în 1989, eliberarea României de regimul comunist a avut un impact dramatic asupra viziunii dominante a Statelor Unite pentru o Europă întreagă și liberă. România a găsit de-a lungul istoriei un prieten apropiat și un aliat puternic în Statele Unite, angajat întotdeauna să încurajeze și să sprijine idealurile democratice ale țării noastre“, a spus Maior, într-un mesaj publicat pe pagina de Facebook a Ambasadei României în SUA.

Ambasadorul român a reiterat, totodată, relația strânsă de parteneriat pe care România și SUA o împărtășesc, bazată pe valorile democrației, drepturilor omului și statului de drept.

 

Statele Unite ale Americii celebrează la 4 iulie împlinirea a 244 de ani de la semnarea Declarației de Independență prin care cele 13 colonii din America de Nord își declarau independența față de Marea Britanie.

Mai mult, săptămâna viitoare, la 11 iulie, România și SUA marchează 23 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic bilateral.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending