Evoluțiile din ultima perioadă de pe front și capacitatea de lovire în adâncime a dronelor ucrainene au creat o realitate neașteptată pentru Rusia lui Putin: i-au eliminat adâncimea strategică. Toată logica rusă se baza pe spațiu și adâncime, încă de la Ecaterina a II-a – când, pentru a înfrânge tătarii și ca aceștia să nu mai dea foc Moscovei, Rusia a inventat Marea Strategie bazată pe acapararea și controlul teritoriului vecinilor și, respectiv, pe crearea conceptului de “vecinătate apropiată” și, ulterior, pe conceptul de “sfere de influență”. După atacul masiv asupra Kievului din noaptea de 1 spre 2 iunie – o catastrofă umanitară majoră și, totodată, o crimă de război și crimă împotriva umanității – atac purtat din furie și fără nici o noimă de către Rusia, Ucraina a reacționat chiar în timpul Forumului Economic de la Sankt Petersburg, sancționând Rusia și lovind-o adânc în zonele sensibile portuare, energetice și comerciale, cu relevanță militară, chiar înaintea venirii lui Vladimir Putin la reuniune. Situația a relevat distrugerea completă a descurajării credibile și a garanțiilor reciproce, dar și dispariția acum și pentru viitorul previzibil, a adâncimii strategice ca soluție.
Vulnerabilități și eșecuri interne: Rusia expusă tirurilor de drone ucrainene. Războiul adus acasă
Trauma care a creat Rusiei Marea Strategie a adâncimii strategice, a spațiului larg, vine de la arderea Moscovei de către tătari, în 1571. Pentru că nu a fost timp să aduni și să scoți trupele în fața Moscovei, la distanță, pentru a proteja orașul, au fost construite două soluții, de unde dăinuiește și astăzi Marea Strategie rusă: mai întâi crearea unor mari spații tampon între capitală și teritoriile virtual adversare și inamice; în al doilea rând, inventarea și organizarea unor trupe paramilitare, cazacii, proprietari și agricultori, dar cu meseria armelor, a căror rol era protejarea granițelor Imperiului și transmiterea alertei către capitală, pentru a bloca ajungerea trupelor în Moscova. Așa au apărut vecinătatea apropiată – spațiile din imediata apropiere de frontierele Rusiei, care trebuiau să fie conduse de națiuni subordonate Imperiului – și ideea de sferă de influență, sub controlul propriu exclusiv, care să garanteze ambele adâncimea strategică, în epoci istorice diferite.
Cele două concepte, unul de origine medievală și unul aparținând perioadei Războiului Rece, sunt profund vetuste și neconforme lumii bazate pe reguli și Chartei ONU, care marchează egalitatea suverană a statelor, nicidecum limitată de interesele vreunui vecin mai mare sau de aprehensiunea sa pentru percepții unilaterale despre risc. În plus, tehnologic, Uniunea Sovietică, ulterior Rusia, s-a demonstrat că nu poate să fie mai bine apărate de adâncimea strategică odată cu apariția rachetelor intercontinentale, și chiar cu zborul lui Mathias Rust din 28 mai 1987, când a survolat Rusia și aterizat cu un avion de mici dimensiuni în Piața Roșie din Moscova. Mitul adâncimii strategice ca element indispensabil de apărare s-a dovedit mai degrabă un instrument de restabilire neo-imperialistă și de justificare a agresiunii asupra vecinilor decât unul legitim de autoapărare. El a fost dublat de perceptul securității egale, inclus în preambulul documentului de la Helsinki, 1975, care a permis abuzul e limbaj și de interpretare potrivit căruia simpla percepție unilaterală a amenințării de către Rusia trebuia să determine limitarea suveranității statelor vecine sau mai îndepărtate din Europa.
În cadrul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, reacția Kievului, inovația, dar și hotărârea de a se apăra au dus la erodarea, dacă nu dispariția totală, a ideii de adâncime strategică clamată de Rusia. Astfel, Ucraina a demonstrat astăzi că poate aduce principalele orașe, centre industriale, infrastructură critică energetică în raza de acțiune a dronelor sale, fapt care subliniază lipsa relevanței geografiei și a distanței actuale. Astăzi, un sfert din teritoriul Rusiei care găzduiește 70% din populație este în raza de lovire a dronelor ucrainene. În această arie se află centre ale complexului militar-industrial precum Ekaterinburg, Chelyabinsk sau Perm, situate la mai bine de 1500 km de granițele Ucrainei, ca să nu mai vorbim despre Moscova și Sankt Petersburg, orașele cele mai importante ale Rusiei europene.
Însuși conceptul de “spatele frontului” a dispărut. Orașele din zona Uralului și fabricile au ajuns accesibile de pe teritoriul Ucrainei. Tot așa cum marile rafinării care deservesc partea europeană populată a Rusiei au fost ținte, precum cele din Kirishi, Moscova, Nijni Novgorod, Ryazan sau Yaroslavl, rafinării care produc peste 30% din benzină și 25% din motorina Rusiei. De asemenea, loviturile cu rază lungă de acțiune blochează furnizările logistice, producția energetică, exportul de combustibili, petrol și gaze, dar și operațiunile militare. Iar dacă aceste lovituri blochează marile furniture militare, exporturile de combustibili și aprovizionarea cu motorină a mașinii de război ruse, pe teren, dronele cu rază medie au preluat controlul asupra teritoriilor ocupate din Ucraina, atât podul terestru care leagă Rusia prin Donetsk, Luhansk și Zaporoje de Crimeea, cât și peninsula Crimeea însăși. Ucraina comunică, astfel, zilnic faptul că Rusia nu poate menține aceste teritorii, și chiar dacă Kievul nu le poate încă recupera astăzi, ele nu pot fi apărate și nici aprovizionate.
Situația cea mai complicată este în Crimeea. Aici lipsa transporturilor ritmice pe cale ferată și pe coridorul terestru, bombardat metodic de către Ucraina – că e vorba despre transporturi militare, muniție, carburanți, sau bunuri de larg consum, pe camioane sau tren – și blocajul de securitate peste podul de la Kerchi a determinat transporturi navale peste Azov cu camioanele de aprovizionare – expuse loviturilor cu drone navale sau submarine ale Ucrainei – și au creat cozi enorme la pompe ca și distribuția pe cartelă a combustibililor și a bunurilor de larg consum. Iar coridorul terestru și zonele ocupate din estul și sudul Ucrainei sunt ținte predilecte de fiecare dată când se produc mișcări de trupe sau există aprovizionări ale regiunii, punând sub presiune autoritățile ruse de ocupație. Iar la distanță strategică, dronele ucrainene lovesc orașele ruse, aducând războiul la ușa fiecărui ucrainean chiar mai mult decât au făcut-o mobilizarea parțială a lui Putin sau impactul economic al războiului. Asta a arătat slăbiciunile și vulnerabilitățile Rusiei și a schimbat încrederea rușilor în Kremlin și în Putin, ba chiar în propria armată.
Răzbunarea cu furie a lui Putin la Kiev, în lipsa argumentelor în linia întâi
Două dintre cele mai curajoase și temerare acțiuni care au subliniat vulnerabilitățile Rusiei și poziția sa de negociere tot mai fragilă au fost parada de la 9 mai din Moscova și Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, care a avut loc săptămâna trecută. În primul caz, Putin a trebuit să-i telefoneze președintelui american Donald Trump pentru a evita un atac asupra paradei sale. În perioda pregătirilor, au existat câteva alarme de atac aerian, care au alungat trupele pregătite pentru defilare în adăposturi. Tot astfel cum perspectiva unui atac a scos din piață tehnica militară și avioanele din paradă. Rezultatul a fost o ceremonie de nici 45 de minute doar cu trupe, cu un Putin care abia a apărut, după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a emis un ordin usturător și umilitor pentru ca trupele sale de drone să nu atace perimetrul Pieței Roșii, descris cu coordonatele exacte, în data de 9 mai, dând practic permisiunea ca parada să se desfășoare. O evoluție rușinoasă și un moment definitoriu pentru trupele ruse.
Tot evoluțiile de pe teren au subliniat faptul că ofensivele masive pe teren nu mai pot contracara și nici depăși în eficiență loviturile țintite cu precizie împotriva țintelor strategice în spatele liniilor inamice, în timp ce întregul teritoriu ocupat este, practic, transparentizat, iar infiltrările individuale și în grupuri mici sunt singurele care se mai pot ascunde de atacurile cu drone atotprezente. Ucraina a ajuns lider mondial în producția de drone – 3 milioane anul trecut, cu perspectivă de a atinge 6 milioane în acest an – întrerupând lanțuri logistice și de furnizări în linia întâi, dar lovind și în terminalele cu mărfuri destinate exportului. În plus, faptul că raza de acțiune nu a ajuns atât de adânc în teritoriul Rusiei este doar un punct de raportare temporal: perspectivele de a crește raza dronelor sunt mai sigure pentru Ucraina decât capacitatea Rusiei de a muta producția energetică, rafinării și producție militară la distanță, dincolo de raza de acțiune a dronelor, sau în subteran, acolo unde nu ar putea fi lovită producția militară. Și chiar dacă Rusia deține categorii de rachete cu impact major în orașele ucrainene, avantajul moral al lovirii exclusiv a țintelor militare și de infrastructură petrolieră pentru export și finanțarea mașinii de război ruse dă postura relevantă Ucrainei în fața Rusiei, care lovește civili și distruge locuințe, aprovizionarea cu energie și căldură și ucide în plină stradă oameni fără legătură cu linia frontului.
Pentru că linia întâi nu avansează substanțial, dar toacă în continuare 30.000 de militari ruși și mai mult pentru simple stagnări sau avansuri nerelevante, Rusia a amplificat acțiunile sale în adâncime, pentru a distruge hotărârea ucrainenilor de a rezista pe front. Dar efectele sunt contrare, și întăresc și mai mult decizia de a lupta pentru independență, în timp ce ura se acumulează, fapt ce va face foarte dificilă, în viitor, orice formă de reconciliere. Sub un pretext de lovire a unei școli, în fapt o unitate de pilotare a dronelor din Luhansk, în teritoriul ucrainean, la 22 mai, Rusia a lovit Ucraina, ca mișcare de retorsiune, în noaptea de 1 pe 2 iunie, cu 73 de rachete și 656 de drone. Un număr enorm și o lipsă de ținte militare evidente care au stârnit o reacție dură la nivel internațional. Ucraina a doborât 40 de rachete și aproape toate dronele, 602, mai exact, dar cele care au lovit au făcut ravagii în Kiev și marile orașe, ucigând cel puțin 22 de oameni, inclusiv copii, și rănind peste 140 de oameni. Principalele ținte sunt infrastructura energetică și civilă, nicidecum zone militare care nu se află în centrul Kievului. Peste 40.000 de locuitori s-au refugiat în metrou, un record în ultima perioadă.
Rusia anunțase că va lovi centrele de decizie din Kiev, după care a trebuit să retracteze că nu e vorba despre Președinție sau Rada Supremă, parlamentul ucrainean (deja lovit anterior, fără nicio noimă). Susținerea purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Perskov, a fost că ar fi vorba despre atacuri sistematice la adresa infrastructurii militare la Kiev și în alte orașe, bombardarea facilităților militar-industriale din 7 orașe ucrainene. De fapt, a fost vorba de a profita de numărul redus de rachete Patriot pe care le mai are Ucraina. Desigur, nimic de a face cu perspectiva încheierii păcii. De altfel, partea ucraineană a comunicat că oricât de multe rachete s-ar trage, ele nu vor schimba situația de pe linia întâi, acolo unde raportul de forțe s-a schimbat, iar Rusia pierde masiv, cu costuri majore de echipamente și oameni. Lucru demonstrat imediat, la 3 iunie, în atacul masiv cu drone al Ucrainei în Sankt Petersburg, acolo unde Putin și-a strâns toți prietenii – au fost anunțați 20.000 de participanți din peste 130 de state – pentru a demonstra că Rusia nu este izolată. Rezultatul a fost contrar, expunând oamenii din solda Kremliului și absența oficialilor, în schimb, la nici 600 metri, rezultatele atacului Ucrainei erau prezente în imagini și simțite în aerul cu fum gros de peste oraș.
Imaginile satelitare au probat marile lovituri ucrainene, care au avut loc de două ori în Sankt Petersburg în timpul conferinței la care a apărut Putin. Dronele au lovit terminalul petrolier și corveta Boykiy, aflată în flăcări în docul din Kronstadt. Ucraina a distrus terminalul de export petrolier cu cel puțin 5 lovituri și explozii în timpul raidurilor unui avion fără pilot automat care a lovit direct în terminal. Ceea ce trebuia să fie o ocazie de a profila Rusia ca o putere mondială geopolitică, militară și economică s-a dovedit a fi o exhibare de vulnerabilități în inima Rusiei și forța Ucrainei de a lovi aici. Cel puțin 5 rezervoare de petrol au fost distruse. Iar Davosul Rusiei, copiat după Forumul Economic Mondial, a mai adus câteva vești proaste: 54% dintre americani consideră războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina important pentru ei, încrederea în președintele Donald Trump a scăzut la 32%, cu o încredere în președintele Zelenski de 50%. Sondajul din SUA nu arată deloc vreo egalitate de putere a Rusiei lui Putin cu SUA sau China.
Moscova, Sankt Petersburg, Crimeea: spațiul de acțiune predilect al Ucrainei
Planificarea operațiunilor ucrainene are un scop direct, care s-a vădit săptămâna trecută, scopul principal este distrugerea mitului păcii căutat de Rusia, prin propaganda masivă proiectată la nivel global, în timp ce Ucraina și Europa ar fi fost spațiile războiului. Dar pentru a lansa orice fel de negocieri, Kievul avea nevoie să-și probeze poziția de forță, capabilitățile de lovire și să instaleze primele elemente de descurajare credibilă, care să ducă măcar la teste de abținere reciprocă în lovirea capabilităților energetice. De aceea, incendiul major de la terminalul petrolier din Sankt Petersburg și de la depozitele de petrol, din dimineața zilei de 3 iunie, au fost necesare, dincolo de valoarea de întrebuințare directă – distrugerea aprovizionării interne și a exporturilor pe bani ale Rusiei.
Cu terminalul petrolier de pe insula Kanoner în flăcări, lovitura a reamintit că regiunea Sankt Petersburg este vulnerabilă și deschisă, țintă a loviturilor multiple: în primăvară, Ucraina a lovit de mai multe ori portul Ust-Luga de la Marea Baltică, principalul terminal pentru exporturile de petrol din vestul Rusiei. De această dată, lovitura s-a făcut în fața unei mări de jurnaliști, politicieni internaționali – chiar dacă legați de Moscova, oameni de afaceri și bloggeri, impactul fiind major. De asemenea, când dronele ucrainene au ajuns la Sankt Petersburg, nici o alarmă nu fusese lansată, deși fusese verificată într-un exercițiu chiar în ajun.
Lipsa de pregătire și prevenire, de avertizare timpurie, a creat probleme majore unei elite care poate citi lesne nivelul de pericol la care s-a expus și amenințările reale care vin la adresa orașului de origine al lui Putin. În plus, lovirea corvetei Boiky are dublă relevanță, nu numai distrugerea unei capabilități militare, cât a unui vas care însoțește flota din umbra a Rusiei, tancurile petroliere care evită sancțiunile europene și americane. Și vorbim despre atacul din Moscova de după 9 mai, cea mai protejată regiune a Rusiei, dar și de cel din cea mai protejată bază militară, puternic apărată. La fel de disperată a părut implicarea zonei private în achiziții de echipamente de apărare anti-rachetă, care a devenit apanajul regiunilor și a companiilor, nicidecum a statului, care-și arată, astfel, limitele.
Putin a patronat epoca în care apărarea și-o face, pe bani și din bugete proprii, fiecare acasă, cât timp statul e înglodat în războiul de uzură din Ucraina, pe care singur l-a provocat. O nouă ruptură a contractului social, care amenință să ridice semne de întrebare și pretenții de autonomie a diferitelor regiuni, republicuțe sau teritorii etnice din Rusia, abandonate de metropolă în voia sorții și a propriei capacități de achiziție de material defensiv. Deși Rusia oficială a ignorat fumul și loviturile ucrainene din Sankt Petersburg, ca într-o secvență a celebrului film Don’t Look Up – Nu te uita în sus, o satiră a propagandei în fața evidenței, atât presa independentă, cât și bloggerii și oamenii de rând au încălcat interdicția oficială și au umplut internetul cu poze și imagini despre atacul sofisticat realizat cu dronele FP-2. Principalul efort de atac a fost purtat de Centrul de Antrenamente numărul 1 al SBS, comandamentul dronelor de atac ucrainene, aparținând serviciului de informații SBU și asistat de operatorii militari ai HUR, serviciul militar de informații ucrainean.
Ținta principală la Sankt Petersburg a fost terminalul petrolier care are o capacitate anuală de 10-12.5 milioane de tone. Dronele ucrainene au parcurs 1290 km până la lovitură. A fost a 20-a oară când s-au făcut atacuri la adresa Sankt Petersburgului de la începutul războiului, în ciuda negării directe și ostentative a acțiunii și a ignorării evidenței de către Vladimir Putin, în discursurile și răspunsurile la întrebările directe pe această temă, în marja Forumului. Dar aceste acțiuni vizibile le-au ascuns, poate, fără să vrea, pe cele la adresa sistemelor de apărare și depozitelor de combustibili, sau al navelor de patrulare din Crimeea ocupată tot săptămâna trecută.
Astfel, dronele ucrainene au lovit o navă de patrulare a poliției de frontieră ruse, clasa Svetlyak în Yurkyno, estul Crimeei, un vas de 50 metri lungime destinat protecției porturilor și infrastructurii maritime, dotat cu rachete antiaeriene Igla și mitraliere navale AK-176 precum și alte sisteme anti-aeriene. De asemenea, au lovit și au distrus un sistem antiaerian Pantsir-S1 în Strilkove, regiunea Kherson, și un sistem de navigație radio RSBN-4N lângă Saky, în Crimeea. Au mai fost lovite locomotive la Vladyslavivka și Rozdolne, transformatoare electrice la Bulavynske și Vuhlehirsk în regiunea ocupată de Donetsk și un depozit de carburanți la Makiivka. O dovadă în plus că întregimea teritoriilor ocupate de Rusia în Ucraina, inclusiv Crimeea, sunt ținte lesne de atins oricând de către Kiev, care crește presiunea și face de neapărat regiunile aflate azi sub controlul rus, în condițiile în care Rusia nu le mai poate aproviziona fără acordul Ucrainei. Din nou, poziționare credibilă, elemente de descurajare și pregătirea de negociere.
Nevoia te învață inovație și schimbare: războiul de secol 21 croit de ucraineni direct pe front, apărându-se de agresiunea rusă
Într-adevăr, nevoia te învață când ai hotărâre și voință politică și când renunți la lanțurile de comandă rigide și fixe pentru flexibilitate și eficiență. Și când ești sub atac. Războiul de drone lansat de Ucraina a schimbat regulile în secolul 21 și a reinventat avantajele și asimetriile relevante, eliminând definitiv adâncimea strategică în calitate de avantaj competitiv, precum și numărul, cantitatea și dimensiunea populației, ca argument suprem în războiul de uzură. Schimbarea regulilor de angajare în războiul modern este o materie obligatorie pentru lecții învățate din Ucraina, și ele pleacă cu precădere de la inovația militară, cu precădere războiul de drone.
Spațiul de luptă definit de Ucraina e marcat de descentralizare și de coordonarea și determinarea majoră făcută de tehnologie, cu precădere evoluția donelor, sisteme de contracarare a vehiculelor fără pilot aeriene C-UAS și sisteme de război electronic. Aceste trei componente sunt noile inovații cu capacitate de schimbare dramatică a teatrului de operații cunoscut. În această conjunctură a războiului de uzură propus de Rusia, marcat de mișcări masive de trupe și atacuri succesive, în valuri, Ucraina a demonstrat abilitatea de a menține linia frontului stabilă împotriva unei prezențe masive de capabilități, într-una dintre cele mai impresionante realizări militare ale secolului în care ne aflăm.
Occidentul a susținut întotdeauna Ucraina financiar, cu echipamente și capabilități militare, cu muniție, cu training și donații de echipament militar, dar și cu sprijin în materie de intelligence. Tot ceea ce nu putea intra sub interpretarea exagerată de cobeligeranță. Astfel, intervenția a transformat armata de tip sovietic a Ucrainei într-o armată modernă, flexibilă și adaptabilă la provocările actuale. Desigur, principala responsabilitate a revenit Ucrainei, cea care a dat forța militară și oamenii, și s-a dotat cu cea mai mare și mai bine pregătită armată europeană, de 700.000 de oameni, care a adus elementele definitorii ale actualei situații de fapt: cunoașterea inamicului – și cine putea cunaște mai bine Rusia și pe ruși, ca și organizarea lor armată, dacă nu Ucraina – scalarea inovației și adaptarea rapidă, sub presiune, adaptarea structurii militare ucrainene pentru supraviețuire, în primul rând.
Ucraina nu ar fi putut lupta cu succes vreodată într-un război de uzură în fața unui agresor cu o populație superioară, mult mai mare. De aceea a trebuit să inventeze ceva cu totul diferit, cu operațiuni descentralizate și agile, conduse cu echipamente mult mai ieftine, precum dronele FPV. De aici, integrarea noilor capabilități în doctrină și moduri de luptă, care au avut succes. Descentralizarea comenzii s-a făcut prin decizii mutate la nivelurile tactice în privința căilor alese și chiar a mijloacelor, structura centrală stabilind doar obiectivele. Libertatea privind modalitățile de utilizare a dus la reacții rapide ale unităților mici la evoluțiile din teren în timp real, fapt ce a creat un avantaj comparativ și calitate în acțiune. Aceasta, dublată de autonomia tactică, a împins către inovare și a accelerat utilizarea pe scară largă a dronelor, chiar dacă experții nu văd o răspândire și utilizare egală ca impact la nivelul tuturor unităților. Inovația militară a dus la recunoaștere completă și transparență a câmpului de bătălie, apărare activă și operațiuni ofensive de impact, deopotrivă.
Agilitatea s-a validat direct și prin crearea ecosistemului de cercetare și dezvoltare în condițiile unor limite bugetare extreme cunoscute – rapid, ieftin și cu maximă eficiență, soluții de aplicare imediată, dincolo de lanțirile de comandă obișnuită, cu legături directe la IMM-uri, microîntreprinderi și start-up-uri, în competiție, care inovează, testează și oferă soluții imediate. Și achizițiile au devenit dependente de unitățile din linia întâi, nicidecum de un comitet centralizat și expus corupției sau constrângerilor de tot felul. Investițiile nu se mai fac în lobby și vânzări, ci în testare, inovare, adaptare și soluționare de probleme, pentru supraviețuire și rezolvarea elementelor cruciale, atât în spațiul electronic, cât și fizic, care se modifică săptămânal.
Și Rusia s-a adaptat, investind în producția de drone, adoptând modelele iraniene Shahed și adaptându-le constant la evoluția teatrului de război. Dar și în materie de influență și război cognitiv – informațional, Rusia a evoluat și s-a mișcat pentru valorificarea în spațiul virtual, cu precădere a personalităților controversate, cu audiențe mari, precum Candace Owens – cea mai avidă în propagarea (și inventarea) teoriilor conspirației, (vezi cazul Brigite Macron) – și Andrew Tate misoginul macho, ambii cu audiențe substanțiale la nivelul audiențelor de tineri. Totuși, raportul de tehnologie, imaginație și resurse, dar și de realizări, este net în favoarea Ucrainei.
Negocierile de salvare a aparențelor: Putin a respins formula de ieșire onorabilă din război
Și ultima piesă a constructului strategic al Ucrainei a fost scrisoarea deschisă lansată de către președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru a marca dorința de pace și invitația la negociere reală, în contextul existent la zi. Scrisoarea este un document de comunicare strategică, dar și unul politic și unul de poziționare la nivel internațional, cu componente diplomatice evidente, dar și un element major de atac în cadrul războiului informațional global lansat de către Rusia. Și documentul, mușcător pe alocuri, marchează poziționarea în forță, dar și un nivel de dorință de a oferi o ieșire onorabilă din război. Din contră, refuzul previzibil al lui Putin s-a constituit într-un argument puternic pentru pasarea responsabilității pentru refuzul de a prelua această ofertă.
Scrisoarea este element de comunicare strategică și cu toți rușii, odată ce insistă și menționează de nu mai puțin de 6 ori existența lui Putin la putere de 26 de ani deja, un element care contrastează puternic cu capacitatea de acțiune în favoarea reprezentativității reale și a poporului, învârtind un cuțit relevant în rană și contrapunând avantajos această perspectivă celei a lipsei alegerilor din Ucraina pe timp de război și a sugestiei oferite de către președintele Zelenski să nici nu mai candideze după război. Scrisoarea a expus public direct și situația de fapt, deloc favorabilă Rusiei: dronele ucrainene au vizitat forumul de la St. Petersburg. Agenda bilaterală nu mai e făcută din cooperare economică și comerț, ci din război, lovituri și pierderi.
Războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei a fost definit ca atare, pentru că orice ar spune Putin despre NATO, geopolitică și limba rusă, războiul rămâne o alegere personală și fără un motiv real. Și chiar dacă liderul rus își dorește acest război, rușii devin din ce în ce mai inconfortabili cu realitatea și nu mai sunt bani să le fie cumpărată loialitatea și tăcerea. Pierderile armatei ruse au fost evocate, peste 30.000 de soldați uciși sau răniți serios, dincolo de posibilitatea de a reveni pe câmpul de luptă, cu 63% dintre ei uciși și doar 37% răniți și un raport din partea ucrainenilor de unul la 5 sau 6. Ucraina și-a păstrat independența, a primit sprijin, în timp ce Rusia a primit sancțiuni. Și războiul va continua până când va exista justiție pentru Ucraina, cu tot ceea ce înseamnă justiția internațională în acest caz de agresiune, în crimele de război și în crimele împotriva umanității. Zelenski a remarcat reziliența ucrainenilor, chiar și în vremuri de întuneric la propriu și frig în timp de iarnă.
Scrisoarea subliniază că războiul a fost adus pe teritoriul rus și a fost nevoie, pentru prima dată în istorie, ca rușii să recurgă la sprijinul nord-coreenilor pentru a putea lupta pentru a-și apăra propria țară. De asemenea, Rusia e complet dependentă de China, o altă premieră istorică. În același timp, a fost reamintită rebeliunea lui Prigojin și a grupării Wagner din 23 iunie, a cărei comemorare vine în curând, când propriile trupe s-au îndreptat către Moscova să-l dea jos pe Putin și conducerea militară rusă. Oboseala de război crește în Rusia, chiar dacă Putin planifică pentru războiul din următorii ani, 2027-2028, încearcă să atragă Belarusul de partea sa direct în război, imaginează o acțiune venită din spate, din Transnistria, în timp ce propagandiștii amenință toate statele vecine Rusiei. Războiul trebuie încheiat și este o alegere pe care Zelenski o pune în mâna și la decizia lui Putin, prin această scrisoare de poziționare.
Ucraina a propus încheierea războiului, onest, cu demnitate, cu garanții că nu va mai fi reluat, o încheiere a războiului care să fie stabilită direct printr-o întâlnire între cei doi lideri, într-o capitală a unui stat care a propus această discuție. Europa trebuie să fie parte a procesului, alături de Statele Unite. Elveția, Turcia sau statele Golfului sunt locurile potrivite unei întâlniri a celor doi, odată ce un lider ucrainean nu are ce căuta la Moscova, cum niciun rus nu are de ce să vină la Kiev, se mai scrie în scrisoare.
Desigur, Putin a respins propunerea lui Zelenski, de plano, dar și pentru a spune că o asemenea întâlnire se întâmplă după ce liniile sunt stabilite la niveluri inferioare și în cadrul capitulării Ucrainei. Putin a negat, la Sankt Petersburg, inclusiv evidența: oboseala de război, situația economică dificilă, inflația sau creșterea nemulțumirii publice. Și, deși Trump a salutat oferta, chiar insinuându-se drept inspirator al ei, iar troika europeană Macron-Starmer – Merz a anunțat discuții cu Zelenski duminică, la Londra, Putin a spus NU! Un Nu care a permis oficialilor ucraineni să sublinieze că Rusia a pierdut ocazia ultimei variante de ieșire decentă din război. Sau, cum a spus Putin explicit, viitorul și soarta se vor decide pe câmpul de luptă. Dar în noile condiții de echilibre alterate și asimetrii tehnologice construite de Ucraina în anii de război.
