Connect with us

EDITORIALE

Iulian Chifu: Legitimitate și negociere a la russe/ Logica lui Putin. La Kremlin

Published

on

de Iulian Chifu*

Vladimir Putin și-a ținut joi, 19 decembrie, ultra-regizata conferință de presă cu publicul. Desigur, multe au fost susținerile sale: Rusia e mare, s-a retras din Siria dar asta doar pentru că și-a atins toate obiectivele – nu știm dacă repatrierea lui Bashar al Assad cu tot cu averea făcea parte dintre acestea; în Ucraina e aproape-aproape de a-și atinge toate obictivele – semn că are mare nevoie de o pauză de reîncărcare înaintea asaltului următor; e gata să negocieze oricând cu Trump despre viitorul lumii – doar să se facă de 20 ianuarie; dar cel mai important, până să negocieze pentru pace, Zelenski trebuie mai întâi să se realeagă, pentru a fi un partener de dialog legitim.

Aici parcă s-a rupt realitatea și supra-realismul din mintea lui Putin în bucăți: deci nu numai că neagă existența statului ucrainean, legitimitatea acestuia de a exista independent și suveran, identitatea ucraineană diferită de cea rusă, că dorește suveranitate limitată de interesele Rusiei în tot spațiul post-sovietic – respectiv subordonarea fiecărui stat numit independent din fosta URSS voinței Kremlinului, cu câte un guvern marionetă, care a pupat inelul Țarului și s-a închinat, după caz, frăției slave, respectiv subordonării față de Marea Rusie Imperială. Mai nou, democrația nu mai e bună, legitimitatea alegerilor nu se reflectă pe prelungirea mandatului în vremuri de război în Ucraina – deși menționată în toate constituțiile democratice ale lumii și Zelenski trebuie să se realeagă pentru a primi dreptul de a sta la masă cu Putin și, firește, a capitula, după vrerea sa.

Mult-prea-alesul Putin, care și-a încălcat/pardon, și-a modificat Constituția după bunul plac, pentru a-și acorda președinția practic pe viață, e legitim. Cel care și-a ucis rând pe rând toți competitorii reali, de la Boris Nemtsov la Alexei Navalnâi, cu glontele, Noviciok-ul sau târârea în închisorile din străfundurile Siberiei și executarea acolo prin frig și tortură, acesta e legitim. El e ales. Cel care a declanșat războiul de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina e un legitim, dar președintele ales al țării sale nu. Pentru că nu a organizat alegeri la termen, în timp de război.

Desigur, la modul de a interpreta legea de către Putin, un pseudo-referendum organizat în bătaia puștii (și pierdut) în Crimeea, în martie 2014, e legitim. Cam cât pseudo-referendumurile organizate pe bucăți de regiuni din Ucraina și care se reflectă prin anexarea completă a Donetsk-ului, Lughanskului, Zaporoje-lui și Kherson-ului, acestea sunt legitime ele. Merită să fie modificată Constituția Federației Ruse și anexate bucățile de Ucraina contra tuturor angajamentelor Rusiei de la Războiul Rece până astăzi. Dar un președinte sub asediu la Kiev nu e legitim.

În schimb, fără a fi modificată în acest punct, aceeași constituție menționează că nu poate exista nici o ideologie de stat – a se citi comunistă – în schimb tolerează putinismul cu pretenții conservatoare și tradiționaliste velico-ortodoxe și care oscilează între ultra-naționalism rus și neo-imperialism pan-slavist înmuiat atent în cultul lui Putin atoate știutorul. Așa arată logica lui Putin. La Kremlin.

Desigur, mergând pe logica aceasta, Putin are dreptate. Doar că el trebuie să facă primul gest: încetarea agresiunii, retragerea de pe întreg teritoriul recunoscut internațional al Ucrainei și depunerea armelor în rastele, plus trimiterea oamenilor la casele lor, inclusiv a nord-coreenilor care mor cu sutele și umplu cu miile spitalele ruse, a dronelor iraniene și a tehnologiei cu dublă utilizare chineză. Apoi, desigur, la Kiev și în întreaga Ucraină pot avea loc alegerile generale și prezidențiale și putem valida legitim un nou guvern și președinte ales democratic.

Singura diferență este că la Kiev va fi ales un președinte la urne. Nu se știe cine va fi, și ar putea fi, desigur, altul decât Zelenski. Pentru că aici alesul se obține la vot, în competiție corectă, cu numărătoare deplină și exprimă votul poporului ucrainean. Nu ca la Moscova, acolo unde candidatul unic Putin, într-o competiție contra propriei umbre, deși ar fi lesne să ajungă al doilea, e declarat câștigător din oficiu imediat după încheierea formală a scrutinului.

Aici e spectrul urgiei și marea frică a lui Vladimir Putin: impactul democrației de lângă tine, din Ucraina, a unui succes al Ucrainei democratice, care ar putea inspira Rusia de sub el să-l trimită la o bine-meritată pensie, alături de întreaga conducere septuagenară pe care o perpetuează. Sau, poate, chiar în spatele gratiilor, dacă o formă de justiție care mai dăinuie prin vreun ungher al Rusiei sau măcar la Curtea Penală Internațională probează măcar una dintre multele sale infracțiuni, de la corupție la agresiune, crime de război sau îmbogățire fără justă cauză, răpiri, deportări și adoptări ilegale a copiilor ucraineni sau torturarea și uciderea prizonierilor de război.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

EDITORIALE

O scurtă cronologie a epocii Klaus Iohannis la cârma României

Published

on

România ultimului deceniu începe în noiembrie 2014. Klaus Iohannis câștigă alegerile prezidențiale, răsturnând diferența de 10% din primul tur și obținând aproape zece puncte procentuale peste favoritul Victor Ponta (premier în funcție și președinte PSD). Un uriaș val de simpatie și încredere care a intrat în zestrea proaspătului lider politic național, care fusese preferat de liberali (PNL + PDL) în locul lui Crin Antonescu în cursa pentru Cotroceni.

O încredere care i-a servit drept scut în bătălia cu un PSD care amenința statul de drept și rolul României în UE și NATO. Momentul din 2017 cu geaca roșie din Piața Universității s-a opus celui cu paltonul, la Paris, (chiar pe 10 februarie 2015), iar prezidarea ședinței de guvern din februarie 2017 cu celebra frază “cei doi elefanți” (referitoare la ordonanța de modificare a codurilor penale și la cea de grațiere) au rămas referințe ale luptei în favoarea unei Românii democratice, europene și transatlantice. Toate acestea, dublate de atașamentul sincer față de NATO și Uniunea Europeană și de propriul exemplu al unui etnic german minoritar care ajunge președinte într-o fostă țară comunistă, au creat premisele pentru cel mai laureat președinte român cu premii internaționale de calibru, în SUA și în Germania, culminând cu premiul “Carol cel Mare”, rezervat celor mai de seamă lideri europeni care au modelat Europa unită, de la origini până în prezent.

În 2019, după prima președinție a României la Consiliul UE și imprimarea “spiritului de la Sibiu” în Agenda Strategică care avea să ghideze Uniunea între anii 2019 și 2024, popularitatea lui Klaus Iohannis ajută PNL să câștige alegerile europene, iar alături de un USR cu un discurs reformist similar se naște speranța “României europene”. Pe acest determinism politic, guvernul PSD se prăbușește, iar Klaus Iohannis reușește să încredințeze PNL-ului condus de Ludovic Orban conducerea unui guvern minoritar. La finele aceluiași an, câștigă un nou mandat de președinte cu 6,5 milioane de voturi (peste 66%), România căpăta cel mai favorabil culoar de influență politică în UE și NATO, iar numele președintelui este vehiculat constant pentru conducerea Consiliului European, a Comisiei Europene sau a NATO.

În 2020, criza provocată de pandemie care a erodat democrațiile liberale nu a ocolit nici România. Președintele a fost prezent în cetate, a împărțit responsabilitatea comunicării cu guvernul și a decontat popularitate. Astfel, coaliția pro-europeană PNL, USR, UDMR de la finele lui 2020 girată de președinte avea ambiția de a fi prima guvernare reformistă și de construcție din mandatele lui Iohannis, dar diluată la vot pe axa PNL – USR, cu un PSD resuscitat și cu prima intrare a forțelor extremiste în Parlament.

Coaliția pro-europeană pică în 2021 din cauze multiple, de la jocuri politice de putere și imaturități în actul de guvernare și de derulare a unei coaliții, iar fostul guvern PNL, USR, UDMR este demis printr-o moțiune de cenzură votată de PSD, USR și AUR.

La finalul lunii noiembrie 2021, președintele Iohannis susține o coaliție PNL-PSD, evocând nevoia de stabilitate și singura opțiune existentă. S-a speculat mult pe seama faptului că președintele și-a “justificat” impopulara decizie de a readuce PSD la guvernare de faptul că apăruseră informații că Rusia pregătește un atac împotriva Ucrainei, iar România, țara NATO și UE cu cea mai mare graniță cu Ucraina, are nevoie de stabilitate. Există totuși un articol Washington Post documentat via administrația SUA și serviciile americane de informații care arată cum Statele Unite au informat la începutul lunii noiembrie aliații din NATO, în cadrul Consiliului Nord-Atlantic, că Rusia pregătește războiul.

Din 2022 și până în 2024, Klaus Iohannis a cedat treptat până la definitiv spațiul comunicării politice, îndeosebi în treburi interne. Cedarea treptată s-a produs în timpul guvernului Ciucă, când a jucat activ cartea atribuțiilor sale constituționale în politică externă și de securitate, cu participarea la toate reuniunile de coordonare SUA, UE, NATO, G7 în format restrâns, cu creșterea prezenței NATO și SUA în România, cu activarea în premieră a Forței de Reacție Rapidă a Alianței chiar pe teritoriul României, forță care a devenit ulterior scheletul grupului de luptă NATO în România, condus de Franța, cu introducerea abilă a Republicii Moldova pe agenda UE aproape la pachet cu Ucraina agresată de Rusia. A mai punctat, politic și strategic, prin sprijinul pentru Ucraina, inclusiv donarea unui sistem de rachete Patriot și un acord bilateral de cooperare în domeniul securității pe zece ani. A mai punctat, ca prestigiu, ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare și aderarea completă, în etape, a României la spațiul Schengen. Cele cuprinse în ultimele două fraze s-au produs în diferite intervale, când imaginea de lider moral al coaliției s-a dovedit mai puternică în erodare decât orice succes.

Cedarea definitivă a spațiului comunicării în 2023 s-a produs după rotativa guvernamentală și instalarea PSD la conducerea Guvernului, adică tocmai în momentul când președinții la final de mandat își pregătesc moștenirea, memoriile, ieșirea din scenă sau, după caz, saltul spre o funcție internațională de rang înalt, cea din urmă instanță fiind irosită pe parcursul anului 2024, atât pentru România, ca reputație, cât și pentru Klaus Iohannis.

Ultimele trei săptămâni preconizate de mandat, 30 noiembrie – 21 decembrie 2024 au început cu ultimul său discurs de Ziua Națională. Și-a recunoscut greșelile și le-a cerut românilor iertare pentru că a luat decizii care au nemulțumit și pe care nu le-a explicat suficient. Prea puțin, prea târziu?

Încă de la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale și de neîncetare a mandatului președintelui până când președintele nou ales nu va depune jurământul, Klaus Iohannis a justificat de ce rămâne în funcție – invocând corect și legal Constituția – și a precizat care sunt principalele priorități: o coaliție, un guvern, un nou calendar al alegerilor prezidențiale și un buget. A comunicat, dar n-au mai fost mulți să asculte. Pot fi ei blamați în vreun fel?

Președintele Iohannis și-a asumat să rămână în funcție până la alegerea noului președinte, însă lucrurile s-au schimbat odată cu posibilitatea ca suspendarea sa în Parlament să se producă la vot grație unei proceduri inițiate de forțele extremiste și de USR. O decizie tardivă de a demisiona? O decizie greșită? O decizie menită să elibereze supapa unui spațiu politic inundat și să reseteze jocul politic?

Există un obicei să ne devorăm președinții la final de mandat. Just este să lăsăm istoria și timpul să judece. În fond, Klaus Iohannis a fost cel care și-a asumat alegerea de a rămâne în istorie drept primul președinte al României care demisionează din funcție. O astfel de hotărâre este greu de luat pentru oricine, mai ales că o vei purta pe umeri pentru totdeauna.

Continue Reading

EDITORIALE

Iulian Chifu: Schimbare geopolitică – Ieșirea R. Moldova din constrângerile energetice ruse. Tiraspolul este la mutare

Published

on

de Iulian Chifu*

Criza energetică din Republica Moldova, generată de nerespectarea de către Rusia și Gazprom a contractului de furnizare de gaz către Chișinău până în 2026, contract în vigoare, a oferit multă suferință, cu precădere în regiunea separatistă nistreană, dar și o oportunitate de a ieși din constrângerile energetice ruse, din șantaj și condiționare politică. Astfel, Uniunea Europeană și-a asumat acoperirea costurilor pentru acoperirea decuplării de Rusia și pentru Transnistria, venind în compensarea absenței furnizării de gaze prin achiziția de gaze de pe piața europeană pentru regiunea separatistă și a compensării costurilor energiei electrice pentru dreapta Nistrului, teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău.

250 milioane de euro, trei etape, preocuparea pe termen lung 

Nu este vorba, în nici un punct, despre vreo vină sau lipsă de prevedere sau planificare din partea guvernului Republicii Moldova. Din contra, Chișinăul trage semnale de alarmă și a făcut multiple simulări relative la faptul ca Rusia să abandoneze Transnistria în brațele autorităților legitime practice peste noapte, obligându-le să reacționeze față de toți cetățenii, inclusive cei din stânga Nistrului, în ideea că guvernul pro-european nu va face față perspective curente. Rezultatul ar fi fost unul dezastruos dacă asemenea studii de impact și planificări nu aveau loc, și am asistat chiar la Chișinău la asemenea analize în contextual în care partidele pro-ruse protestau în fața clădirii în care autoritățile legitime și experții încercau să studieze cum ar arăta soluțiile în aceste cazuri.

Vedem despre prevederea și responsabilitatea cu care a abordat Chișinăul această perspectivă din modul în care a pregătit situația pe malul drept al Nistrului: pentru consumul de iarnă a fost achiziționat și stocat gazul necesar în România și Ucraina, iar pentru energia electrică s-au pregătit variante de avarie dincolo de producția proprie și importurile prin interconexiunea din România(Ucraina fiind ea însăși sub atac și cu resurse relative reduse de reacție). În plus, când s-a precizat criza, și Ucraina a reacționat oferind cărbune pentru termocentrala Moldavskie Gress din regiunea separatistă, în timp ce Chișinăul a propus soluții de achiziții comune.

Dar rolul cel mai important pentru a salva situația l-a avut Uniunea Europeană, cea care a oferit un sprijin de 250 milioane de euro pentru anul 2025 în trei etape pentru a salva situația pe malul drept, relative la creșterea prețului la energie electrică, compensat complet, și 60 milioane de euro pentru regiunea separatistă, condiționat, pentru acoperirea căldurii și energiei electrice pentru cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului.

Uniunea Europeană va acorda, în următorii doi ani, un ajutor de 250 de milioane de euro pentru depășirea crizei energetice și sporirea rezilienței în fața șantajurilor Rusiei. Anunțul a fost făcut de comisarul european pentru extindere, Marta Kos, în cadrul unei conferințe de presă comune cu președintele Maia Sandu. Este vorba despre compensații pentru facturile la energie electrică pe malul drept până la sfârșitul anului pentru consumatorii individuali, la care se va adăuga un fond pentru familiile vulnerabile, pentru școli, spitale de 20 milioane de euro pentru factura curentă. I se va adăuga un fond pentru afaceri, în valoare de 50 milioane de euro.

Banii vor fi alăcați și pentru planul de creștere al Republicii Moldova care va presupune reforma sistemului energetic și crearea premizelor independenței energetice. Este vorba despre construcția unor centrale termo-electrice pe gaz în Chișinău cu putere egală cu necesarul actual al Republicii Moldova, cu posibilitatea unei marje suficiente de dezvoltare, dar mai ales formule de energie regenerabilă care să crească de la 16% cât reprezintă astăzi în consum la 30% la orizontul lui 2030. Desigur, aceste pachete energetice sunt doar o parte din ajutorul oferit Republicii Moldova.

Direcțiile de utilizare a fondurilor europene: independență energetică, dezvoltare, energie curată

Președintele Maia Sandu a vorbit despre șantajul energetic al Rusiei și ajutorul oferit în acest sens de Uniunea Europeană: ”Am trecut prin multe încercări, dar nu am fost niciodată singuri. Când Gazprom a încercat să ne șantajeze, Uniunea Europeană ne-a ajutat cu gaze. Kremlinul folosește din nou energia ca armă de șantaj. Acum, din cauza acțiunilor Rusiei, pe malul stâng al Nistrului, oamenii stau în frig și întuneric, iar pe malul drept s-au majorat prețurile la electricitate”.

Pachetul de sprijin oferit de UE va fi folosit după cum urmează:

  • Pe malul drept, vor fi compensate parțial prețurile la energia electrică.
  • Pe malul stâng, sprijinul se va extinde până la sfârșitul sezonului de încălzire, dar va fi condiționat de respectarea drepturilor omului.
  • În următorii doi ani, vor fi făcute investiții în sectorul energetic.

Ca urmare a acestei injecții de fonduri, se conturează elemente concrete făcute pentru ca Republica Moldova să devină independentă energetic:

  • Nu mai suntem vulnerabili în fața șantajului cu gaze.
  • Linia electrică de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău va fi construită până la sfârșitul anului.
  • Vor fi construite alte două linii electrice de interconectare cu România, între care Suceava Bălți în Nord și o linie în zona de sud.
  • Peste 16% din energia consumată provine deja din surse regenerabile.

În următoarele săptămâni, Uniunea Europeană urmează să adopte planul de investiții pentru Republica Moldova, iar prima tranșă va ajunge în curând. Primii 100 milioane de euro vor ajunge până la jumătatea lunii aprilie.

Concret, ajutorul pe termen mediu pentru populație, în valoare de 250 de milioane de euro este destinat pentru:

  • compensații la energie electrică pentru toată populația Republicii Moldova până în decembrie 2025. Fiecare familie va achita primii 110 Kwh din factură la tariful care era înainte de creșterea prețurilor la energie. Acest ajutor va constitui în total 151 de milioane de euro. Consumul peste acest nivel va fi achitat de fiecare consumator la prețul curent majorat
  • Tot din acest ajutor, pe termen mediu, vor fi oferite compensații pentru afaceri de 15 milioane de euro suplimentar la ajutorul prevăzut de Guvern, ce va permite compensarea a 50% din costurile suplimentare la energie pentru sectorul agroalimentar.
  • Cu un buget de 20 de milioane de euro va fi acoperită în totalitate creșterea facturilor la energia electrică pentru instituțiile de importanță socială (școli, grădinițe, spitale, centre sociale etc) afectate de scumpire.
  • 50 de milioane de euro vor fi oferiți pentru finanțarea proiectele de eficiență energetică care se implementează prin programele Satul European, ODA și eco-voucher.

Partea de investiții în reziliența și independența energetică a Republicii Moldova vizează un plan de acțiuni pentru următorii 2 ani, care include eficientizarea energetică a clădirilor, creșterea ponderii energiei regenerabile, soluții de stocare a energiei, finalizarea liniilor de interconectare. Până în 2030, Guvernul își propune să avem minim 30% din producție de energie verde.

Premierul Republicii Moldova, Dorin Recean, a declarat că ”Kremlinul a creat o problemă umanitară, acum partenerii europeni vin să o rezolve. Pachetul oferit de UE ne va permite să continuăm acordarea compensațiilor, să evităm o criză umanitară și să investim în securitatea energetică a Republicii Moldova. Când falșii prieteni închid gazul, prietenii adevărați europeni deschid brațele și pornesc ajutoarele. Vom continua să lucrăm împreună cu partenerii noștri din Uniunea Europeană ca să asigurăm independența definitivă a întregii țări de șantajul gazului rusesc”.

Ajutorul de urgență al Uniunii Europene pentru Transnistria: Tiraspolul la mutare

Dacă vorbim despre anunțul Comisiei Europene privind acceptarea unei Strategii Cuprinzătoare pe doi ani pentru Independența și Reziliența Energetică a Republicii Moldova, având drept obiective protejarea Republicii Moldova de insecuritățile cauzate de aprovizionarea cu energie din Rusia și integrarea pe deplin în piața energetică a UE, nu a fost uitată nici regiunea separatistă, cea mai afectată de situația curentă și de refuzul autorităților separatiste de a accepta sprijinul de la Chișinău, tot așteptând reluarea livrărilor de către Rusia și Gazprom.

Pe lângă acest sprijin general, și ca parte a aceleiași strategii, UE este disponibilă să ofere 60 de milioane de euro pentru populația din regiunea transnistreană, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Deja în partea ajutorului de urgență, Comisia a oferit deja un sprijin în valoare de 30 de milioane de euro, anunțat pe 27 ianuarie. 10 milioane de euro vor permite Republicii Moldova să achiziționeze energie electrică de pe piețele europene pentru malul drept al Nistrului, contribuind astfel la reducerea prețurilor pentru consumatori iar 20 de milioane de euro sunt utilizate pentru achiziția de urgență a gazului necesar pentru a satisface nevoile de bază ale populației din regiunea transnistreană, până la data de 10 februarie. Rezervele înmagazinate prin bunăvoința Chișinăului și la solicitarea autorităților legitime, pentru TiraspolTransgaz, în sistemul de conducte din Republica Moldova și din România au fost epuizate la sfârșitul lui ianuarie.

Astfel, la 31 ianuarie a fost semnat un acord final al Guvernului Republicii Moldova cu Uniunea Europeană prin care Republica Moldova a primit 64 milioane de euro. Din suma respectivă, 30 de milioane de euro vor fi folosiți pentru a cumpăra gaz și energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului, respectiv, 20 de milioane euro vor merge pentru achiziționarea gazelor naturale ca ajutor umanitar destinat regiunii transnistrene, iar 10 milioane euro pentru achiziționarea energiei electrice pentru necesitățile malului drept al Nistrului. Altele 34 de milioane de euro vor veni ca suport bugetar.

Premierul Dorin Recean a explicat ce condiționalități va trebui să îndeplinească regimul de la Tiraspol pentru a accesa pachetul de ajutor de 60 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană pentru populația din stânga Nistrului:

  • Acțiuni concrete prin care se respectă drepturile omului și libertățile fundamentale în regiune, și care trebuie convenit cu Guvernul Republicii Moldova până a fi valorificat ajutorul.
  • Un plan asumat prin care se actualizează treptat tarifele la energie la prețurile de piață pentru consumatorii din regiune.
  • Companiile mari care exportă produse vor trebui să achite prețurile de piață pentru energie.
  • Excluderea consumatorilor industriali cu consum mare de energie din pachetul de sprijin.

Potrivit lui, banii oferiți de UE ar acoperi necesitățile energetice ale regiunii până la mijlocul lui aprilie. Mai concret, cele 60 de milioane de euro ar acoperi 70% din consumul social pe care l-au avut locuitorii din stânga Nistrului aflați sub controlul autorităților separatiste de la Tiraspol până la criză. Deja în perioada 1-10 februarie, stânga Nistrului primește gaze cumpărate de Chișinău dintr-un ajutor în valoare de 20 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană.

Deci autoritățile Republicii Moldova au la dispoziție până luni, 10 februarie, pentru a achiesa la oferta umanitară venită din partea Uniunii Europene și a conveni temele și modalitățile de control privind finanțarea și aprovizionarea cu gaz și energie electrică pe termen mediu. Ele trebuie discutate, convenite și comunicate Chișinăului, autorităților legitime și guvernului Republicii Moldova. Tiraspolul este la mutare, iar vineri, 8 februarie nu ajunsese încă la un acord în contactele avute.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Continue Reading

EDITORIALE

Iulian Chifu: Cum preia Trump Fâșia Gaza – Mecanismul ideilor de ruptură în procesele de pace blocate

Published

on

de Iulian Chifu*

Vizita premierului Netanyahu la Washington a dat posibilitatea să fie expusă o nouă mostră a turbulențelor introduse de epoca Trump în relațiile internaționale, în cele mai fantastice, inedite, surprinzătoare și de negândit modalități. Afirmându-și din nou reflexele de investitor imobiliar, Președintele SUA a reușit să reintroducă spiritul antreprenorial în perspectiva asupra Fâșiei Gaza pentru care a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât eliminarea populației arabe palestiniene prin strămutare în Egipt și Iordania și preluarea regiunii distruse de război de către Statele Unite de la Israel, pentru ca aici să fie construită o Rivieră mediteraneană strălucitoare. Desigur, tema a surprins propria administrație, majoritatea republicană din Congres și toate statele lumii, stârnind un strigăt de protest general, care a dus însă la reajustarea planului, dar fără ca acesta să fie retras din capul locului drept absurd, inaplicabil și ilegal potrivit dreptului internațional.

Planul imobiliar Trump pentru Fâșia Gaza

Planul îndrăzneț și improbabil al lui Donald Trump ar presupune proprietatea Fâșiei Gaza și transformarea sa într-o Rivieră a Orientului Mijlociu la Marea Mediterană. Proiectul a fost lansat fără preaviz marți, 4 februarie, în conferința de presă desfășurată alături de premierul Netanyahu, jubilant și surprins plăcut, la rândul său, de anunțul președintelui american pe care-l vizitează. A fost clar un proiect plecat de la președinte, deși ideea intervenției imobiliare în regiune pare să dateze din primul mandat Trump și să-i aparțină ginerelui său, Jared Kushner.

Trump este obișnuit al gesturilor și mai ales afirmațiilor care fac titluri pe social media și fac să se vorbească despre el zile și săptămâni în șir. Întreaga administrație americană a fost luată pe nepregătite, lucru vizibil chiar și prin lipsa de reacție și, ulterior, prin nuanțările introduse. Astfel, Secretarul său de stat, Marco Rubio, se afla în deplasare în Guatemala și a aflat de idee chiar în timpul conferinței comune de presă a președintelui Trump, potrivit propriilor declarații, reacționând târziu cu afirmația că va fi refăcută Fâșia Gaza locuibilă și splendidă.

Aspectul relevă și îndepărtarea șefului diplomației americane de la treburile Orientului Mijlociu, preluate de către Steve Witkoff, trimisul special al președintelui în regiune și prieten cu Donald Trump, persoana care-i relatase despre situația distrugerilor în regiune și imposibilitate locuirii în Gaza a oricărei ființe umane, o regiune distrusă și rămasă fără infrastructură, apă, căldură, electricitate, gaz, baza funcționalității unei vieți civilizate.

Alături de consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, par a fi singurii membri ai administrației care știau despre preocupările lui Trump, după ce acesta a introdus și tema expulzării populației palestiniene în statele arabe vecine, Egipt și Iordania, idee asupra căreia a continuat să insiste în ciuda reacțiilor vehemente ale celor în cauză și ale statelor arabe. De altfel, Regele Abdullah al Iordaniei este așteptat la Washington săptămâna viitoare.

Ideea de a “prelua” și “deține” Fâșia Gaza pe care ar primi-o de la Israel e strict ideea președintelui, niciodată digerată, gândită și ajustată de către echipa sa de consilieri și de persoane cunoscătoare a regiunii. Desigur, dreptul internațional și precedentele istorice nu au nimic de a face cu termenii de a prelua sau a deține/poseda decât dacă e vorba despre cucerire militară, preluare prin forță, pentru că despre cedare și transfer nu poate fi vorba.

Angajamentul lui Trump din conferința de presă vizează găsirea și distrugerea bombelor neexplodate, eliminarea armelor pe care le-ar găsi în regiune, înlăturarea clădirilor distruse, readucerea facilităților și reconstrucția ca un proiect imobiliar de top și de succes. Desigur, operațiunea reclamă eliminarea palestinienilor din regiune. Întrebat de reporteri despre trimiterea de trupe americane, Trump a răspuns că SUA va face ceea ce e necesar pentru Gaza, evitând să nege explicit această posibilitate. 

Planul nematurizat sau joaca de-a ucenicul vrăjitor 

O asemenea declarație făcută de către președintele Statelor Unite a stârnit nedumerire, reacții de consternare și revoltă la nivel internațional. Purtătoarea de cuvânt de la Casa Albă, Karoline Leavitt, a nuanțat cât a putut de mult, ulterior, elementele cele mai dure și criticate din plan, cu precădere cele care au stârnit reacții interne. Astfel, ea a insistat că ar fi vorba doar despre o relocare “temporară” a palestinienilor din Gaza, deși Trump spusese că nimeni nu ar trebui să se mai întoarcă vreodată în Fâșie, și și-a asumat rolul de a convinge Egiptul și Iordania să ia palestinienii pe teritoriul lor.

Apoi secretarul de presă de la Casa Albă a insistat că nu este vorba în nici un moment ca SUA să trimită trupe în Orientul Mijlociu, deși Trump nu respinsese ideea. Apoi a insistat că reconstrucția nu se va face din bani americani, ci obligațiile financiare și de securitate urmau să aparțină statelor arabe, asta deși președintele Trump vorbise despre o posesie pe termen lung a teritoriului de către Statele Unite. Cât despre epurarea etnică, încălcarea dreptului internațional și strămutarea în forță a palestinienilor, sprijinul pentru Trump a venit aici de la premierul Netanyahu care a salutat planul și a vorbit, în schimb, despre relocarea voluntară a palestinienilor.

Astfel, Ministrul apărării israelian a fost instruit de către premier să pregătească un plan de relocare a populației palestiniene pe baza “migrației voluntare” a locuitorilor Fâșiei Gaza. Ideea reașezată ar presupune ca cei din Gaza care ar dori să părăsească regiunea să o poată face, deși ambele frontiere, cu Egipt și Iordania, sunt blocate pentru circulația palestinienilor. Joi, 6 februarie, Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a insistat că planul Trump va dura ani buni pentru ca palestinienii “să fie integrați în statele gazdă” și să fie facilitate eforturile de reconstrucție pe termen lung “într-o Fâșie Gaza demilitarizată și fără amenințări, într-o eră post-Hamas”.

Propunerea stârnește din start temeri privind epurarea etnică forțată din Gaza și aceasta ar încălca dreptul internațional, și ar fi contrară poziției bipartizane de lungă durată a SUA privind soluția celor două state în Orientul Mijlociu, dar ar obliga și trupele americane să se implice direct în cel mai fierbinte loc al conflictului din regiune, o spun criticii lui Trump. Membrii cabinetului și ai Congresului au fost luați și ei prin surprindere de propunere, în condițiile în care fostul Director pentru National Intelligence în administrațiile Trump și Biden, deopotrivă, Beth Sanner, a susținut că nu există precedent, mecanism sau bază legală pentru așa ceva.

Desigur, planul Trump, schițat și nematurizat, fără a fi substanțiat și ajustat măcar în raport cu regulile dreptului internațional sau cu angajamentele internaționale în vigoare ale SUA, sau fezabilității drept criteriu de pornire, a fost respins de către palestinieni și statele arabe. Asta deși președintele a insistat că planul său ar avea un sprijin al națiunilor arabe, care au calificat proiectul drept non-starter, imposibil de utilizat ca bază pentru a dezvolta vreun proiect viabil de pace și reconstrucție în Gaza plecând de la elementele prezentate. Purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe al Qatarului, Majed al Ansari, stat cu un rol crucial în planul actual de pace în trei faze, a declarat miercuri că statele arabe plănuiesc să reconstruiască Gaza fără ca palestinienii să fie vreodată mutați.

Idei disruptive, ruptura în gândire și forcingul de voință pentru a avea o soluție

Trump a fost criticat că gândește ca un om de afaceri interesat de imobiliarele și de poziția la malul Mediteranei a Fâșiei, ca motor al reconstrucției, și a fost salutat de către extrema dreaptă israeliană. Planul ar elimina perspectiva statalității palestiniene pe deplin și ar crea o întreagă populație ostilă, care s-ar alătura celor din statele arabe, în perspectiva relocării palestinienilor din Gaza, idee vehiculată de Trump cu două săptămâni înaintea anunțării planului său. Există 5,9 milioane de refugiați palestinieni în regiune și în lume iar din 2022, palestinienii din Gaza au fost relocați intern aproape în totalitate, 90% fiind mutați de măcar o dată de către armata israeliană IDF, iar unii chiar de 10 ori, potrivit ONU. 

Soluția nu este fezabilă nici politic, nici social, și aici preocupările de securitate subliniază vulnerabilitatea planurilor de rezolvare în forță, într-o variantă simplistă, a problemei palestiniene în Gaza. Iar trecerea la faza întâi a planului actual de încetare a focului din Gaza a văzut emergența din nou în stradă a Hamas, după ce organizația fusese practic, distrusă de război. Fostul Secretar de Stat, Antony Blinken, a susținut recent că recrutările au fost mai rapide, pregătirea mai susținută decât viteza de eliminare a membrilor Hamas cunoscuți în Fâșie, iar reemergența Hamas nu are nici o opreliște acum sau în viitor. Mai ales că, în faza a doua, trupele IDF ar trebui să se retragă complet din Fâșie, pentru a putea recupera restul ostaticilor. 

De unde și de ce apar aceste idei disruptive ale lui Donald Trump și cum poate să funcționeze lumea cu ele? Ei bine, desigur, sunt idei proprii ale lui Trump, inedite, surprinzătoare și care fac zgomot și sunt determinate de lipsa vreunui tip de soluție venind din altă parte, tendința de a repeta aceleași idei și dorința de a mișca lucrurile. De aceea nu vorbim despre un plan bine întocmit și reglat de către aparatul Casei Albe, al Consiliului Național de Securitate sau al Casei Albe, cu consultarea experților în regiunea vizată, ci este ideea brută gândită de Trump, eventual pe loc, cu gradul de surpriză și agresivitate asociat, care trebuie să trădeze putere, și a cărui scop este să anime, să revitalizeze și să dea noi resorturi situațiilor blocate și înghețate din lipsă de idei proaspete.

Astfel, lipsa de alternative legitimează proiectul Trump, care e doar un crochiu, dar suficient de apăsat desenat și impus ca să oblige aparatul său și statele terțe, aflate sub presiunea impresiei de putere dominantă pe care o emană Trump la început de mandat pentru ca să lucreze pe temă și să scoată un proiect cât de cât fezabil. Acordurile Abrahams au pornit pe același calapod în prima administrației Trump și au conturat ideea inedită a păcii și recunoașterii bilaterale între Israel și diferite state arabe contra unor avantaje pe care SUA le-ar oferi chiar înainte ca schimburile și cooperarea bilaterală să le probeze viabilitatea.

Trump nu mai vrea reluarea acelorași idei care au dus la impas și blocaje, ci lucrul în jurul unor idei proaspete, inedite și surprinzătoare, rostite răspicat și impuse prin dovezi de forță și voință. Chiar dacă inițial sunt necizelate și inacceptabile, aparatul său, partenerii externi, cei vizați trebuie să vină cu idei și propuneri pentru a le face să funcționeze. Obiectivul fiind, firește, încheierea războaielor fără sfârșit. O formulă de guvernare în forță, prin voință, creând crize dure și obligând pe toată lumea să stea la planșeta de planificare pentru a retușa ce a gândit Trump și a o face să funcționeze cumva. Totul e să fie diferit de tot ceea ce s-a mai încercat anterior.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Continue Reading

Facebook

Concrete & Design Solutions

Concrete-Design-Solutions

INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”

Advertisement
POLITICĂ34 minutes ago

Ilie Bolojan promite să reprezinte România cu “decență” și “demnitate” din postura de președinte interimar, garantând partenerilor că “suntem o țară de încredere”

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI3 hours ago

Virgil Popescu este convins că relația România-SUA va continua să fie una puternică: Voi susține activ și din PE dezvoltarea parteneriatului pe energie pentru a ne atinge obiectivele de securitate energetică

INTERNAȚIONAL4 hours ago

SUA impun sancțiuni împotriva unei rețele rusești de criminalitate informatică

MAREA BRITANIE4 hours ago

Marea Britanie, următoarea țintă în războiul tarifelor demarat de Trump? Președintele american a criticat deficitul ”uriaș” pe care SUA îl au în relația cu Regatul Unit: Nu vor exista ”excepții”

PARLAMENTUL EUROPEAN5 hours ago

Îngrijorat de rata istorică a inflației, Parlamentul European solicită BCE să facă mai mult pentru a stopa acest fenomen

INTERNAȚIONAL6 hours ago

Summitul AI de la Paris: Marea Britanie și Statele Unite au refuzat să semneze declarația internațională privind inteligența artificială

COMISIA EUROPEANA6 hours ago

Uniunea Competențelor va asigura acces egal fetelor și femeilor la competențe-cheie pentru competitivitatea și reziliența UE, subliniază vicepreședintele executiv Roxana Mînzatu: Talentul nu are gen

POLITICĂ6 hours ago

Ilie Bolojan, desemnat președinte interimar al României începând cu 12 februarie după demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte

ROMÂNIA6 hours ago

Marcel Ciolacu, discuții cu directorul SG RECOVER al Comisiei Europene despre implementarea PNRR într-un „ritm dinamizat” la nivelul ministerelor: 2025 este anul investițiilor pentru România

GENERAL6 hours ago

Studiu: Populiștii de extremă dreapta folosesc cel mai des dezinformarea și știrile false pentru a obține avantaje politice față de partidele cu altă orientare politică

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI9 hours ago

Înainte de împlinirea a 48 de ani de la cutremurul din 1977, Gabriela Firea solicită fonduri europene suplimentare și prevenție reală pentru a proteja românii de consecințele unui viitor cutremur major

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI5 days ago

Vicepreședintele PE, Victor Negrescu, pledează pentru ”dialog și soluții pragmatice” care să contribuie la reconstruirea colaborării între UE și Regatul Unit: Putem asigura un viitor comun mai bun

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI6 days ago

Eurodeputatul Virgil Popescu subliniază importanța de a finaliza interconectarea rețelelor de energie electrică pentru o consolidare uniformă a competitivității în UE

POLITICĂ1 week ago

Candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale, validată de PSD: Avem nevoie să ne apărăm și să ne respectăm condiția de țară a UE, a NATO, a parteneriatului strategic cu Statele Unite

ROMÂNIA1 week ago

Guvernul a adoptat Bugetul pentru 2025. Ministrul Tánczos Barna: Prin acest buget, punem bazele unei noi viziuni prin care rezolvăm probleme structurale și consolidăm creșterea economică cu ajutorul fondurilor UE

ROMÂNIA1 week ago

Premierul Belgiei, discurs la Universitatea Harvard din SUA: Rusia a intervenit în alegerile din România, denunțăm asta!

U.E.2 weeks ago

Giganții europeni mută în cursa tehnologică globală: Vodafone a efectuat primul apel video în spațiu din lume dintr-o zonă fără acoperire, folosind un smartphone și sateliți comerciali

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

“Este timpul să repornim motorul inovării din Europa”: Comisia von der Leyen a lansat Busola competitivității, axată pe inovare, decarbonizare, securitate, simplificare, piața unică, finanțare și competențe

PARLAMENTUL EUROPEAN2 weeks ago

PE marchează Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului printr-o ședință solemnă dedicată celor șase milioane de victime. Povestea violoncelistului Pál Hermann, ucis de naziști, a răsunat în hemiciclu

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

În fața Curții de Justiție a UE, Ursula von der Leyen se angajează să exploreze noi căi pentru a proteja tratatele și valorile atemporale ale Uniunii într-o lume aflată în schimbare

Trending