de Iulian Chifu*

Președintele american Donald Trump a anunțat pentru luni, 14 iulie, o declarație importantă vizând Rusia. Fără să dea detalii despre conținutul acesteia, el a confirmat aprobarea legii Lindsey Graham din Congres cu sancțiuni majore la adresa Rusiei și a tuturor celor care fac comerț cu Putin, deci aprovizionează financiar mașinăria de război împotriva Ucrainei. Desigur, rămâne la dispoziția președintelui când și cum să acționeze. În replică Serghei Lavrov a încercat să blocheze mișcarea prin noi oferte și amânări care să tragă de timp în privința deciziei lui Trump de a reacționa, timp în care războiul să accelereze și Rusia să accentueze atacurile la adresa civililor uraineni, doar-doar se poate smulge capitularea.

Supărarea lui Trump: frustrare și dezamăgire

Joi, 10 iulie, Președintele American Donald Trump a anunțat că va face o declarație importantă despre Rusia luni. Cu aceeași ocazie, a confirmat susținerea sa pentru legea Graham din Congres care impune sancțiuni drastice Rusiei și aliaților săi care-i asigură linia de supraviețuire prezentă și viitoare. Cu această ocazie, Președintele Statelor Unite a reafirmat: “Sunt dezamăgit de Rusia, dar vom vedea ceea ce se va întâmpla în viitoarele două săptămâni. Cred că vom avea o declarație importantă vizând Rusia luni,” a mai adăugat, fără a da alte detalii. Între timp urma să aibă loc o întâlnire bilaterală la nivel de miniștri de Externe Lavrov-Rubio la Kuala Lumpur, la summitul ASEAN.

Declarațiile vin în linia precedentelor afirmații ale președintelui american care a subliniat frustrarea și dezamăgirea în privința președintelui rus Vladimir Putin și a reacției sale la diferitele propuneri și eforturi diplomatice ale sale și ale administrației sale. Acesta a făcut eforturi să smulgă o postură acceptabilă Rusiei inclusiv presându-l pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, dar rezultatul nu a fost sufficient pentru Putin, care menține pretenții maximaliste formulate la începutul războiului de agresiune. “Am primit nenumărate rahaturi(bullshit) pe care ni le-a aruncat Putin,” a declarat complet nediplomatic Trump marți, 8 iulie, într-o discuție cu presa. “Vreți să știți adevărul? Este simpatic tot timpul dar se dovedește să fie fără cuvânt”, a mai spus el cu referire la relația sa cu Putin.

Președintele Trump a mai închis o criză care a stârnit furtună în Partidul Republican și în Congres cu ocazia întreruperii furnizării armamentelor promise și angajate deja prin votul legislativului către Ucraina pe motivul reducerii periculoase a cantităților de muniție stocate în depozitele armatei americane. Trump a anunțat noul aranjament realizat prin intermediul NATO care ar urma să fie placa turnantă pentru livrarea armamentului american către Ucraina, în timp ce țările membre ar plăti pentru acest armament, o asigurare politică necesară președintelui Trump pentru a sublinia câștigul și absența grevării acestui ajutor militar pe spatele contribuabilului american.

“Vom trimite arme către NATO și NATO plătește armele 100%. Deci ceea ce facem este să trimitem armele către NATO și apoi NATO va da armele către Ucraina și NATO va plăti toate aceste arme. Trimitem armele către NATO și NATO va replăti către noi costul deplin al acestor arme,” a explicat Trump. Astfel, formal, SUA nu livrează Ucrainei și nu trimite gratuit arme, ci statele europene vor achiziționa aceste arme de la SUA, inclusiv muniția necesară, pentru a sprijini Ucraina, reechilibrând pretinsele contribuții și plăți excesive ale Americii în război.

Livrările de arme promise deja au fost reluate, în același timp, după o pauză determinată de Departamentul Apărării al SUA, la începutul lunii iulie. Pauza a dus la reținerea unui transport programat, într-un moment complet nepotrivit și periculos pentru Ucraina, în care Putin a profitat de lipsa muniției anti-aeriene și a lansat cele mai puternice atacuri cu rachete și drone din război asupra orașelor și civililor de pe tot cuprinsul Ucrainei. Pauza pare să nu fi fost coordonată și să reprezinte o surpriză pentru administrația Trump, inclusiv pentru Departamentul de Stat. Totuși Președintele Donald Trump a ținut să își reconfirme sprijinul pentru Pete Hegseth, Secretarul Apărării al SUA. El a anunțat joi, 10 iulie că nu știe nimic despre vreo pauză și că Hegseth face o treabă deosebită.

Trump a dat verde la avalanșa de sancțiuni

Dar ce ar însemna o supărare reală a lui Trump și ce efecte ar avea frustrarea sa, eventual o pornire de sancționare a lui Putin și a Rusiei? Pentru moment, președintele american a anunțat doar că așteaptă ca Senatul să treacă legea de sancțiuni bipartizană care impune tarife de 500% pentru orice bun importat din Rusia și penalizarea terților care ajută la ocolirea sancțiunilor, cu precădere vizând petrolul, gazul și uraniul rusesc. “E o lege care lasă președintelui să facă ce dorește, după cum știți. Cu alte cuvinte, este opțiunea mea dacă doresc să o utilizez. Vor trece o legislație majoră și foarte puternică de sancțiuni dar revine președintelui să decidă dacă și când dorește să o aplice”, a adăugat Trump. Este vorba despre legea senatorului Lindsey Graham cu 84 de co-semnatari din Senat, susținută să treacă atât de către președintele Trump cât și de lideul majorității republican din Senat, John Thune.

Președintele Trump pare să fi aflat, în modul cel mai neplăcut cu putință, faptul că nu poți negocia nimic cu Putin și că acesta nu face nici un compromis și nu lasă nimic de la el. Cu Rusia nu poți face vreo resetare, au descoperit mai toți președinții americani dinaintea sa, contemporani cu Putin. Chiar dacă îl apreciază pe Putin pentru puterea sa și capacitatea de a o impune la nivel intern și internațional, Trump a realizat că apropierea și recunoașterea omului puternic din fața sa nu-i aduce nici un avantaj și nu-l face pe Putin să marșeze conform așteptării și voinței sale. Ba mai mult, sunt momente în care percepe faptul că Putin își bate joc de el și-l ridiculizează public, o adevărată impunitate pentru ego-ul și personalitatea sa.

Președintele Trump a mizat întotdeauna pe forța și puterea americană, pe retorica sa, pe tarife și sancțiuni cu care să constrângă partenerii să urmeze propria sa voință. Însă cu Putin pare să nu-i fi mers: liderul rus nu dă doi bani pe viața propriilor oameni care mor pe capete în linia întâi – 100.000 morți de la începutul anului, susține Marco Rubio, Secretarul de Stat american – și nici pe situația lor economică, dirijând resursele bugetare și sociale către efortul de război. Trump a făcut deja un pas important anunțând că va susține Ucraina să se poată apăra singură, însă această transformare nu se știe dacă a ajuns la punctul în care să decidă și sancționarea drastică a Rusiei și a lui Putin. De notat este însă schimbarea poziției sale de la blamarea victimei agresiunii în război, Ucraina, către acuzarea directă a agresorului, Rusia, un pas major înainte pentru Kiev.

Termenii extrem de generoși ai încetării focului, formulă smulsă de la Zelenski, inclusiv propunerea de recunoaștere unilaterală a Crimeii și menținerea de facto a teritoriilor ocupate de către Rusia nu au fost mulțumitoare pentru Putin. Iar Trump nu mai înțelege de ce. Gândirea comună ar spune că Putin ratează avantaje pe care poate nu le-ar putea câștiga niciodată prin război. Dar liderul de la Kremlin vrea mai mult, nu numai să-i fie oferită victoria pe tavă de către America lui Trump. Din contra, comportamentul său riscă să-l antagonizeze definitiv pe președintele american, dar și să trădeze faptul că Putin nu se mai poate opri din război pentru că atunci când o va face, se va pune problema câștigurilor de război pentru costurile asumate și el va fi înlăturat din funcție și de la putere împreună cu generația septuagenară care-l susține.

Cât timp războiul este o chestiune existențială pentru Putin și puterea sa, dar și a grupării din jurul său, șansa de a încheia războiul este, practic, nulă. Putin își menține poziția că scopul războiului său de agresiune este recuperarea deplină a Ucrainei, care i-ar aparține de drept și nu ar trebui să fie sub controlul unui lider democrat pro-occidental, ci sub controlul unui lider de mucava, pro-rus, pe care l-ar instala el la Kiev și i-ar fi loial și subordonat. Pe de altă parte, el își dorește să folosească războiul pentru a recupera și răzbuna înfrângerea Uniunii Sovietice la prăbușirea Zidului Berlinului.

Pentru că varianta maximalistă pe care Putin o reclamă este retragerea completă a trupelor aliate din statele din Estul Europei foste comuniste, inclusiv Polonia și România. Acestea par a fi “cauzele profunde ale războiului” pe care le invocă mai de fiecare dată Putin, alături de îndemnul lui Lavrov ca să fie “respectate realitățile de pe teren” de astăzi, cu referire la cuceririle militare din Ucraina pe care Rusia nu le mai lasă din mână. Pentru că, nu-i așa, acolo unde a călcat soldatul rus este Rusia. Și asta arată că Putin nu a avut niciodată intenția de a încheia războiul, iar negocierile nu fac decât să prelungească perioada de liniște relativă și blocare a susținerii substanțiale a Ucrainei de către Statele Unite pentru a forța și mai departe ocupația și distrugerea statului vecin.

Tentativa rusă de blocare a deciziei prin propunerile transmise lui Rubio

În acest context, la cererea Ministrului de Externe rus, Serghei Lavrov, a avut loc în Malaesia întâlnirea cu Secretarul de Stat Marco Rubio. Potrivit comunicatelor oficiale și declarației secretarului de stat Rubio, singurii care au comunicat despre reuniune, principala temă(dacă nu singura) a fost războiul de agresiune din Ucraina. Prima reuniune la acest nivel din februarie anul acesta, după preluarea puterii la Casa Albă, a avut loc joi, 10 iulie, în contextul în care nemulțumirea lui Trump este în creștere și vizibilă în toate luările de poziție publice ale Președintelui Trump, dar și în postările sale.

În marja reuniunii ASEAN din Kuala Lumpur, discuția de 50 de minute a avut în principal, potrivit briefingului lui Rubio, tema războiului Rusiei în Ucraina, iar schimbul de opinii ar fi fost derulat într-un cadru “important”, “franc” și direct. Rubio și Lavrov ar fi împărtășit “niște idei despre viitoarele negocieri de pace”. Secretarul de stat a refuzat să ofere alte detalii, doar a spus că “a apărut o abordare nouă și diferită, care nu ar putea fi caracterizată drept ceva care să garanteze pacea, dar este un concept pe care-l va prezenta președintelui” Trump.

În cadrul briefingului de presă, Secretarul de Stat Rubio a subliniat faptul că Președintele Donald Trump este “dezamăgit și frustrat” că nu există mai mută flexibilitate din partea Rusiei pentru a încheia războiul. El i-a împărtășit această realitate și lui Lavrov. După Rubio, “președintele Trump a dedicat mult timp și energie pentru această temă și nu au fost făcut suficiente progrese pentru soluționarea conflictului”. De aceea partea americană “așteaptă să vadă o foaie de drum despre cum poate fi încheiat conflictul”. Întrebat despre strategia administrației pentru încheierea războiului, Rubio a insistat pe “dialogul cu ambele părți implicate”. Desigur, președintele are la îndemână sancțiunile împotriva Rusiei dar “are nevoie de flexibilitate despre cum se vor aplica sancțiunile, pentru a avea pârghiile necesare maxime pentru a putea purcede mai departe cu conversația și negocierile”.

Partea rusă nu a comunicat public, Lavrov evitând să dea declarații presei prezente la summitul ASEAN. Iar comunicatul părții ruse despre convorbirile de joi, 10 iulie, a menționat doar faptul că ministrul de Externe Lavrov “a comparat notele sale cu cele ale Secretarului de Stat Rubio pe un întreg spectru de teme” între care agenda bilaterală și situația globală, inclusiv “rezolvarea situației” din Ucraina, dar și situația din Siria și Iran. Comunicatul MAE rus mai menționează faptul că “cele două părți și-au reafirmat angajamentul reciproc pentru căutarea unei soluții pașnice pntru situațiile de conflict” și “restabilirea relațiilor economice și umanitare de cooperare la nivel bilateral” între SUA și Rusia.

Situația actuală reflectă o nesinguranță și imprevizibilitate asupra viitoarelor acțiuni ale președintelui Trump, dacă a atins greutatea strategică a argumentelor interiorizate și dacă este decis să treacă la utilizarea unor instrumente de constrângere solide împotriva Rusiei lui Putin pentru a obține pacea în Ucraina sau măcar încetarea focului. Din contra, manevrele lui Lavrov probează tentativa de a trage de timp și de a împinge orice decizie pentru dincolo de sezonul de luptă din această vară până la sosirea anotimpului ploios. Putin și Rusia consideră că mai pot extrage prin luptă avantaje pe care negocierile nu le pot oferi. Nici perspectiva încetării luptelor nu este una certă, după cum am văzut. Mai grav, Putin percepe această perspectivă drept amenințare existențială la adresa sa și a regimului pe care-l conduce. Totuși anunțul lui Trump de luni poate fi crucial și definitoriu pentru viitorul acțiunii Americii împotriva lui Putin.

* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

de Iulian Chifu*

China a devenit un adevărat actor de securitate global, dar și, în mod specific, un actor de securitate european și în Orientul Mijlociu. Și asta provine din propriile implicări în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, din sprijinul masiv acordat Iranului, nemulțumit de absența Rusiei din sprijinul direct, și de la propriile acțiuni în Marea Roșie. Nu mai adăugăm aici consimțământul – formal sau informal – pentru prezența trupelor nord-coreene în război, preponderent pe teritoriul Rusiei, dar și transferul de tehnologie și know how aferent plăților pentru acest sprijin și pentru rachete și muniție nord-coreeană. În plus, dăinuie public și amenințător, și credibil, totodată, avertismentul Secretarului General al NATO, Mark Rutte, relativ la perspectiva ca, în mod coordonat, Rusia și China să atace deodată NATO și Taiwanul.

Spionaj chinez în Ucraina după rachetele Neptun

Miercuri, 9 iulie, doi chinezi, un fost student și tatăl său, au fost arestați la Kiev fiind acuzați de încercarea de a extrage documente clasificate legate de sistemul de rachete RK-360MC Neptun, cel care a scufundat crucișătorul Moskva, nava amiral a Flotei ruse a Mării Negre, în 2022. Potrivit raportului SBU publicat pe canalul său de Telegram, studentul de 24 de ani a rămas în Ucraina după ce a fost exmatriculat în 2023 de la Universitatea tehnică din Kiev pentru că a ratat examenele. Tatăl său locuia în China și venea ocazional la Kiev să-și vadă fiul, în fapt să realizeze repatrierea materialului extras și să coordoneze informativ fiul. 

Tânărul suspect s-a arătat interesat de a obține documentația despre producția sistemului de rachete Neptun și a recrutat în acest sens un cetățean ucrainean care lucra la aceste sisteme militare avansate, dezoltate de către armata ucraineană. “Contra-informațiile SBU(serviciul de informații ucrainean) au expus spionul în fazele inițiale ale activității și l-au reținut în flagrant când transfera documentele clasificate,” se arată în raport. “Tatăl său(real sau legendat – n.n.) era responsabil de transmiterea materialului către serviciile de informații chineze, și a fost și el arestat.” Cei doi se confruntă cu acuzații potrivit Articolului 114, aliniatul 1 din Codul Penal al Ucrainei pentru spionaj și riscă 15 ani de închisoare.

Racheta R-360 Neptun este versiunea modernizată a rachetei anti-navă sovietică Kh-35 dezvoltată de Kiev și integrată în 2020 în dotarea forțelor armate ucrainene. Racheta Neptun are o bătaie de 300 km și e utilizată pentru lovirea țintelor navale și terestre. De la lovitura asupra crucișătorului Moskva, Ucraina a dezvoltat noi variante cu o rază de acțiune de 1000 km.

De la utilizarea sa, în 2022, când au aflat de existența acestei capabilități netestată, au existat numeroase încercări ale Rusiei de a identifica locul de producție și de stocare al rachetelor Neptun și nu mai departe de sfârșitul lui iunie anul acesta a fost arestat un trădător din cadrul Forțelor Armate ucrainene, de 33 de ani, parte a unității de protecție a rachetelor, care fusese recrutat de către GRU, serviciul rus de informații militare. Serviciul de informații rusesc solicitase date de geolocație a punctelor de lansare și antrenament din apropiere pentru a reuși distrugerea acestora.

Hărțuirea avioanelor germane deasupra Mării Roșii

Armata Populară Chineză a hărțuit un avion german aparținând misiunii UE de apărare a liberei circulații maritime în Marea Roșie împotriva atacurilor grupării Al Houthi din Yemen. Ministerul Afacerilor Externe german l-a convocat pe ambasadorul chinez la Berlin pentru a protesta față de acțiunea în care trupele chineze din regiune au hărțuit la începutul lui iulie cu un laser un avion de supraveghere care opera în Marea Roșie. Acțiunea agresivă asupra avionului civil contractat de Germania s-a făcut “fără nici un motiv”. Avionul și echipajul său, inclusiv personal al armatei germane, au reluat operațiunea după incident. Avionul german este localizat în Djibouti, acolo unde are o bază și Armata Populară Chineză.

Nu este prima oară când armata chineză utilizează laserele pentru a hărțui avioanele din zonă, în primul rând americane și australiene, care au acuzat anterior utilizarea acestor lasere în Indo-Pacific. Chiar dacă nu susțin direct gruparea Houthi în Marea Roșie – nici nu ar avea interes – hărțuirea vaselor și a aeronavelor care susțin apărarea apelor internaționale și a transportului din regiune duc la blocarea misiunilor, retragerea la bază și incapacitarea acestor capabilități să-și îndeplinească misiunea. Deci, indirect, acțiunile armatei chineze susțn activitatea agresivă a Houthi în regiune.

China a respins acuzațiile Germaniei legate de țintirea avionului militar cu un laser de pe o navă chineză, în condițiile adâncirii disputei diplomatice între cele două state. Ministerul de Externe german a comunicat ambasadorului chinez la Berlin că este “complet inacceptabil” acest comportament, în timp ce trimisul chinez pe lângă UE a fost și el convocat în același sens de către Serviciul de Acțiune Externă. China susține că relatarea și interpretarea Germaniei este “complet inconsistentă cu faptele cunoscute de către partea chineză”.

Partea germană reclamă că nava chineză care a tras cu raza laser a fost identificată în mod repetat și nu a comunicat cu aeronava de observație care o survola. Din precauție, aeronava a revenit la bază, potrivit ministrului german al Afacerilor Externe. Berlinul a reproșat “punerea în pericol a personalului german și afectarea operațiunii”. Și purtătorul de cuvânt al politicii externe a UE, Anouar El Anouni a calificat incidentul drept “periculos și inacceptabil”. “Acest act pune în pericol personalul și a compromis misiunea avionului,” a mai spus el.

Purtătoarea de cuvânt al Guvernului chinez, Mao Ning, a declarat într-o conferință de presă desfășurată miercuri, 9 iulie, că marina chineză efectua o operațiune de escortare a unor nave civile în Golful Aden și de-a lungul coastelor Somaliei, regiune cunoscută pentru piraterie. Ea susține că Germania și China ar trebui “să aibă o atitudine bazată pe fapte și să își întărească comunicarea la timp pentru a evita neînțelegeri și judecăți greșite”. China a înființat o bază navală în Djibouti în 2017 pentru a asigura libertatea de navigație și misiuni împotriva pirateriei, locația fiind alături de bazele militare ale SUA, Japoniei, Franței și altor state ce dețin instalații militare.

China nu vrea Rusia înfrântă. Și ar putea coordona cu Rusia operațiuni în Europa și Taiwan

A devenit celebră deja – și o dovadă clară de realpolitik împins către cinism – discuția dintre Ministrul Afacerilor Externe al Chinei, Wang Yi și șeful diplomației europene, Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al UE. La 2 iulie, în cadrul celui de-al 13-lea dialog de nivel înalt UE-Republica Populară Chineză, desfășurat la Bruxelles, Wang Yi ar fi spus explicit faptul că țara sa, China, nu-și dorește ca Rusia să piardă în Ucraina pentru că astfel Statele Unite și-ar întoarce atenția complet către contracararea Chinei. Wang a respins acuzațiile că ar ajuta financiar sau militar Rusia în cadrul efortului de război. Dacă s-ar fi implicat, susține Wang, Rusia ar fi câștigat deja.

Dacă afirmațiile nu s-au regăsit în comunicatele despre întâlnire ale nici unei părți, nici Ministrul Afacerilor Externe chinez, nici purtătoarea de cuvânt Mao Ning nu au confirmat și nu au infirmat faptul că ministrul Wang ar fi făcut aceste afirmații. Singurul comentariu este “China nu este parte a problemei din Ucraina” și faptul că Beijingul a susținut întotdeauna pacea, dialogul și o “soluție politică rapidă a crizei prin eforturi diplomatice” pentru că “prelungirea crizei ucrainene nu e în interesul nici unei părți”. La acest subiect trebuie să adăugăm poziția exprimată de către Secretarul General al NATO, Mark Rutte, cel care a susținut faptul că Rusia și China ar putea să-și coordoneze acțiunile pentru a concerta atacurile Rusiei asupra Europei și al Chinei asupra Taiwanului.

China vede într-adevăr înfrângerea Rusiei drept un caz limită, cea mai proastă situație pentru interesele sale, de aceea susține menținerea presiunii și amenințării Rusiei asupra NATO și flancului estic european, în ciuda afirmațiilor repetate formale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, potrivit cărora Rusia nu va ataca niciodată statele europene. Rațiunea ar putea fi mult mai subtilă, înfrângerea Rusiei și expulzarea din teritoriile ucrainene cucerite putând să ducă la o criză majoră la Kremlin și la pierderea unui partener relevant al Chinei. Amenințările s-ar înșirui, de la confruntare politică, eventual pentru înlăturarea și succesiunea lui Putin, lipsa resurselor financiare și materiale, dar și a mâinii de lucru ruse pierdută în război, umilința și pierderea reputației ca elemente intangibile ale războiului. Rusia nu ar mai amenința Occidentul și acesta ar fi cu mâinile libere și moralul recăpătat pentru a rediscuta pozițiile Chinei și sistemul său autoritar comunist.

Altfel, China a încercat să se situeze sub radar în privința sprijinului față de Rusia, în așa fel încât să nu încalce sancțiunile, să nu expună companiile sale de stat utile în comerțul cu SUA și statele europene și, într-o primă fază a conflictului, a cochetat chiar cu neutralitatea și statutul de mediator. Totuși, la 9 mai anul acesta, Xi Jinping a renunțat la ambele poziții, asumându-și susținerea Rusiei în război, ba chiar lăsând să se înțeleagă, în cunoscutul limbaj simbolic al Chinei, că vede Ucraina drept o primă confruntare a sa cu Statele Unite pentru supremația globală, prin intermediari. Altfel, diplomația chineză încearcă să mențină aparența echilibrului și interesul pentru pace pentru a fi consistentă cu imaginea pe care dorește să o proiecteze și viitorul rol de hegemon pe care și-l dorește.

Totuși nu poate fi negată susținerea unor componente retorice ale Rusiei în spațiul public de către China. Astfel, retorica rusă privind responsabilitatea NATO pentru instigarea și prelungirea războiului din Ucraina și apărarea pretinselor interese legitime ale Rusiei sunt multiplicate la nivel oficial, în presa de partid și de stat și în declarațiile oficialilor chinezi. Susținerea economică și financiară ocolind sau la marginea sancțiunilor este prezentă și indubitabil acționează și sprijină Rusia, inclusiv financiar și tehnologic, cu impact direct asupra confruntării și țintirii civililor. Produsele cu dublă utilizare, electronicele și microcipurile, sau componentele digitale sunt considerate a nu fi echipament militar complet. Dar fiecare asemenea sprijin costă vieți nevinovate de civili ucraineni aflați la distanță mare de linia de contact și de obiective militare.

China susține militar Iranul

Cea mai recentă probă de ingerință a Chinei vizează livrarea posibilă a 40 de avioane Chengdu J-10 de a 5-a generație stealth către Iran. Mass media iraniană apropiată forțelor armate iraniene, Defa Press, au speculat la 29 iunie vânzarea probabilă de avioane J-10 către Iran. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării chinez, Jiang Bin, a declarat la 8 iulie că Republica Populară Chineză e doritoare să vândă echipament militar chinezesc statelor prietenoase.

Sisteme anti-aeriene sol-aer HQ 9B ar fi fost livrate în ultimele două săptămâni ne spune la 9 iulie Middle East Eye. Numărul de sisteme anti-aeriene este neprecizat, dar ar fi rezultatul unui acord petrol contra arme care a intervenit după încetarea focului între Israel și Iran, potrivit unor surse neprecizate din lumea arabă. Teheranul a negat achiziția. Israelul distrusese sistemele S300 ruse în raidul din aprilie și octombrie și stabilise supremația aeriană pe partea de vest a Iranului, fapt ce a permis bombardierelor americane grele cu bombele bunker buster să ajungă liber deasupra site-urilor nucleare iraniene pe care le-au distrus.

Sistemele chineze HQ – 9 sunt similare ca specificații cu S300 rusești. China a vândut recent o variantă cu rază extinsă Egiptului. Iranul pare să se fi întors spre China pentru a-și completa apărarea antiaeriană distrusă pentru că Rusia nu a livrat sistemele S400 promise și a refuzat accelerarea calendarului de livrare, așa cum nici aparatele de vânătoare Su-35 plătite de Iran nu au fost livrate de Rusia și nici nu se întrevede vreo perspectivă în viitorul apropiat. Rusia și-a limitat ajutorul din cauza propriilor nevoi de război dar și unei lipse de dorință de a crește nivelul capabilităților armatei iraniene, un rival constant în istorie.

China, în schimb, nu are nici probleme de producție, nici de voință de a livra, nici vreo problemă etică. De aceea este înclinată să sprijine Iranul înlocuind brusc Rusia în aceste furnituri militare. Iranul folosește aceste achiziții și pentru a echilibra relația și dependența sa de Rusia prin China. Vânzarea ar fi un punct de inflexiune neașteptat, odată ce China joacă rolul actorului responsabil, care respectă regulile internaționale și nu livreză statelor aflate în confruntări, încercând să-și mențină neutralitatea în orice confruntare. Mai mult, ar fi prima livrare de echipament militar către Iran din ultimii 20 de ani, chiar dacă Beijingul a mai livrat între timp echipament cu dublă utilizare, componente de drone și combustibil pentru rachete.

Toate acestea ne arată nivelul de interferență al Chinei în teme de securitate în Europa și Orientul Mijlociu. Un lucru fără precedent, de altfel. China își reafirmă, treptat, statutul de actor global, dar și elementele de agresivitate și presiune, afirmarea ca putere majoră și dornică de ingerință directă pentru a-și proteja interesele sau pe cele ale statelor partenere apropiate. Desigur, China continuă să evite să facă paradă sau să fie excesiv de vizibilă în acțiunile de constrângere și forțare a terților pentru a-și menține imaginea de mediator și doritor de pace care este obligatorie pentru strategia sa de a se impune ca viitor hegemon global.

* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

de Iulian Chifu*

Vladimir Putin a întins prea mult coarda. A depășit liniile roșii și este în pragul determinării lui Trump să ia taurul de coarne. Atacurile la adresa orașelor și civililor ucraineni mult în spatele liniei de contact, utilizarea armelor chimice lansate din drone pe linia frontului, în locuri deschise, exasperarea în perspectiva epuizării resurselor la sfârșitul anului și situația economică complicată a Rusiei fac ca la Casa Albă, răbdarea lui Trump să se epuizeze. Și să determine schimbarea de abordare dramatică, cea care aduce sancțiuni masive pentru Rusia, ruși și sprijinitorii săi, prin legea Lindsey Graham, și sprijinirea Ucrainei în a-și produce singură armamentele necesare pentru a se apăra. Iar mesajul Chinei care nu și-ar dori prăbușirea Rusiei și ar trimite Iranului 40 de avioane stealth J10C, “ucigașul în rafală”, nu are cum să ajute la mai multă restrângere din partea Washingtonului.

Chiar și pentru Trump jocul lui Putin e deja prea mult

Președintele Donald Trump este un personaj histrionic, cu înclinație spre negocieri în forță și nu neapărat cel mai răbdător lider. Îi place ca percepția sa despre realitate să fie transpusă în fapte, ca ceilalți lideri să urmeze abordarea sa și ca realizările sale în domeniul păcii să fie recunoscute internațional, eventual printr-un premiu Nobel pentru Pace, așa cum Obama a obținut înainte chiar de a-și aplica programul cu care a câștigat alegerile, de zero arme nucleare. Apoi este la fel de cunoscută propensiunea sa, dechiderea și aprecierea față de omul puternic, liderul autoritar și longeviv, ca și față de forța sa exhibată, de unde aprecierea pentru Vladimir Putin. Dar pentru Trump, orice acțiune ce poate fi interpretată de terți drept bătaie de joc la adresa sa e inacceptabilă.

Vladimir Putin cunoaște bine slăbiciunile și limitele lui Trump. Și a împins jocul, pas cu pas, tot mai departe. Fără a-l contrazice inițial pe președintele american, a profitat de toate deschiderile sale, abținerea de a acționa imediat și impulsiv împotriva Rusiei și oferirea de spațiu pentru negocieri în care Putin nu a crezut niciodată, pentru a câștiga cât mai multe avantaje pe teren. Dar comportamentul său riscă distrugerea strategiei lui Trump în Ucraina și îi crează probleme interne din ce în ce mai mari, inclusiv cu propriul partid. Legea sa Mare și Frumoasă a trecut, instalând o victorie politică majoră – dar și costurile și responsabilitatea aferentă creșterii deficitului cu 3,5 triliarde în 10 ani – în schimb plierea parlamentarilor pe voința sa, în primul rând a republicanilor, vine cu costuri. Iar acum trebuie să se plieze pe doleanța subliniată de cele 84 de semnături (din 101) ale senatorilor care susțin bipartizan sancțiunile la adresa Rusiei și ale aliaților săi.

Nu este prima dată când Trump se supără în mod natural și autentic pe Putin. De la final de martie a devenit evident faptul că Putin nu are nici un interes să accepte abordarea lui Trump pentru un final negociat al războiului. Putin nu acceptă decât capitularea Ucrainei și formulează solicitări maximale, o pretenție calificată chiar de către vicepreședintele JD Vance drept excesivă, Putin dorind mult mai mult decât poate obține militar fără să facă nici o concesie el însuși. Respingerea formulei de încetare a focului pregătită de Trump și smulsă prin presiuni de la Zelenski, inclusiv prin umilirea sa în Biroul Oval, a stârnit critici directe și remarci dure la adresa lui Putin din partea lui Trump la final de aprilie și început de mai, inclusiv dublate de sugestia că va impune sancțiuni adiționale Rusiei.

De la simpla nemulțumire sau neplăcere în raport cu pozițiile și acțiunile lui Putin până la amenințarea să se oprească – din bombardarea civililor în Ucraina – că vin sancțiuni înfiorătoare, la care nu ar dori să recurgă și la observația că Putin se joacă cu focul, criticile lui Trump nu au fost urmate și de acțiuni și sancțiuni. Chiar și atunci când termenii încetării focului au fost respinși explicit de către Trump, în mai, atunci când negociatorii americani au fost scoși din sală la Istanbul, Rusia neacceptând negocierile în trei, cu mediatori americani, iar toate acestea dublate de atacuri masive și în creștere, Trump nu a reacționat cum s-ar fi așteptat toți cei din jurul său. Pare că Putin folosește fiecare discuție telefonică drept pretext că i-ar fi spus lui Trump că nu e de acord cu ce i se propunea pentru a-și amplifica acțiunile în Ucraina cu scopul de a o îngenunchia.

La 25 mai, președintele Donald Trump a criticat atacurile și bombardarea masivă peste zi a Kievului, Odesei și altor orașe pentru a scrie pe Truth Social că Putin a înnebunit(cu majuscule). Mai întâi a făcut o declarație mai nuanțată: “îl cunosc de multă vreme, am avut întotdeauna relații bune și m-am înțeles cu el, dar trimite rachete în orașe și omoară oamenii, și nu-mi place asta deloc. Suntem în pline negocieri și el trimite rachete în Kiev și alte orașe. Nu-mi place asta deloc.” Apoi a scris pe rețeaua sa o postare în care a spus că Putin “a ÎNNEBUNIT de tot!…Am spus întotdeauna că își dorește ÎNTREAGA Ucraină, nu doar o bucată din ea, și poate e chiar adevărat, dar dacă asta vrea, asta va duce la prăbușirea Rusiei!”

Frustrare și presiune: cât de mult e de ajuns pentru Trump?

Joi, 3 iulie, după o discuție telefonică cu Putin, Trump a răbufnit public, trădând frustrarea pentru că Putin “nu dorește să încheie războiul.” “Sunt foarte dezamăgit de conversația pe care am avut-o azi cu președintele Putin, pentru că nu a ajuns la ceea ce trebuia. Nu a ajuns la concluzia potrivită și sunt foarte dezamăgit” a repetat Trump “Nu cred că-și dorește să se oprească, și asta e foarte rău.” Trump a spus că nu a făcut nici un progres cu Putin pentru încheierea războiului, o afacere a lui Biden pe care el încearcă să o încheie.

În același timp, Kremlinul a comunicat despre convorbirea telefonică faptul că Trump “a ridicat tema încheieii ostilităților în Ucraina cât mai curând posibil,” dar că Putin a subliniat doar dorința de a continua negocierile cu Kievul și că a transmis clar lui Trump că Rusia “nu-și va abandona obiectivul de a eliminat cauzele fundamentale ale conflictului”, cu referire la extinderea NATO către Vest, sprijinul Occidentului către Ucraina, respingerea aderării Ucrainei la NATO și preluarea controlului complet al deciziilor la Kiev și în alte capitale ale Europei de Est. Tot MAE rus a subliniat că părțile nu au vorbit în nici un punct despre un summit față în față Putin- Trump.

La câteva ore după conversație, Rusia a lansat cel mai mare atac cu drone și rachete către Ucraina, 550 de drone, și zeci de rachete, în Kiev și alte orașe. Chiar a doua zi, la 4 iulie, de Ziua Independenței, Președintele Trump a subliniat presei că ia în discuție noi sancțiuni la adresa Rusiei: “Am fost foarte nemulțumit de discuția cu președintele Putin. Vrea să meargă până la capăt, să ucidă în continuare oameni, și asta nu e bine”, a spus Trump la bordul Air Force One. “Am vorbit despre sancțiuni mult. Și el înțelege ceea ce ar putea să vină.” Acesta poate fi un semnal consistent că strategia lui Trump ca să încheie războiul Rusiei în Ucraina prin diplomație s-a blocat, de unde frustrarea, critica și presiunea în creștere pentru a acționa și împotriva lui Putin, ca și faptul că răbdarea sa a ajuns la capăt.

Trump chiar a făcut totul pentru a-i da spațiu lui Putin și a-i oferi avantaje excepționale, chiar dacă nemeritate. În discuțiile cu Zelenski Trump a cerut ca Ucraina să renunțe la teritorii contra pace, iar lui Putin i-a oferit chiar să recunoacă unilateral anexarea Crimeii dacă încetează războiul. Apoi Trump a ajuns chiar să blocheze orice ajutor nou către Ucraina, ulterior să amâne ajutorul deja angajat, dar atacurile Rusiei nu au avut rezultatele scontate, în ciuda miilor de morți zilnici. Iar oprirea ajutorului pe motiv că depozitele americane sunt goale, că Biden a dat mult prea mult deja Ucrainei, vizează exact rachetele Patriot care sunt singurele ce pot doborî rachetele care vin, apoi rachetele aer-aer AIM-7 Sparrow și pe cele cu rază scurtă Stinger ce pot doborî dronele. Acest pas a avut loc la puțin timp după ce, anterior summitului NATO de la Haga, Președintele Trump spusese că evalueze să dea sisteme Patriot Ucrainei ca să se apere. Iar oprirea furnizărilor anunțată public de Pentagon și de Trump a avut loc înaintea discuției telefonice cu Putin tocmai pentru a pregăti un cadru adecvat negocierilor și compromisurilor așteptate. Care nu au mai avut loc.

La Washington, Trump a insistat că nu a oprit complet livrările de armament către Kiev. “Lucrăm cu ei(ucrainenii), încercăm să-i ajutăm, nu am oprit complet livrările.” Aceste dezvoltări urmează să testeze dacă, după frustrări exprimate public săptămâni în șir, după acomodarea obstrucționismului lui Putin, administrația Trump va trece și la o poziție mai dură. După cele mai dure declarații exprimate de Trump la adresa lui Putin care, potrivit criticilor, a considerat rezervele și bullying-ul la adresa lui Zelenski drept semnale pozitive să meargă înainte, obstrucționând obiectivul păcii al lui Trump.

Iar criticile abundă inclusiv din partea New York Post sau Wall Street Journal, ca și din partea republicanilor din Congres, care cer pe multiple voci lui Trump să ia măsuri, în timp ce Legea din 2025 pentru Sancționarea Rusiei, promovată bipartizan de senatorii republican Lindsey Graham și democratul Richard Blumenthal și susținută de 84 de senatori(din 100!) urmează să intre spre aprobare. După ce a aprobat intrarea legii în dezbatere în aprilie, ca instrument de presiune, și după votarea legii Trump, acum blocarea legii este cvasi-imposibilă de către Casa Albă, cu atât mai mult după lipsa de semnale coerente ale unor pași spre compromis veniți din partea Rusiei lui Putin. Toată lumea așteaptă să vadă dacă apar și acțiunile, și sancțiunile lui Trump după retorica puternică prezentată în public drept critică la adresa beligeranței excesive a lui Putin. Care a și forțat nota, numind drept “emoționale” exprimările lui Trump, chiar dacă a ținut să remarce public că nu vrea să-l supere neluând la timp apelul său telefonic, mulțumindu-i, totodată, pentru eforturile pentru pace dar respingându-i toate planurile.

Preocupări pentru tăierea aprovizionării cu arme a Ucrainei. Schimbări dramatice în planificarea strategică

Donald Trump și America au înregistrat costuri majore prin acțiunile lor în privința lui Putin și a Rusiei. Decizia de a sista aprovizionarea cu arme deja angajate și semnate se suprapune pe temele priorității livrărilor și blocării unor contracte plătite în avans de unii beneficiari, cu orientarea livrărilor către Israel(deși acesta tocmai elimină Patriot din sistemul său de apărare, compensat de producția proprie mai ieftină și mai eficientă). Blocarea distanței de tragere prin acțiune unilaterală a SUA în format electronic, de la distanță, relativă la HIMAS-urile livrate Ucrainei, pentru a nu trage adânc în teritoriul rus, în timpul administrației Biden, ca și lipsa de muniție pentru principalele arme de apărare cumpărate din SUA au ridicat semne mari de întrebare la nivelul tuturor clienților pentru arme americane.

Astfel, principala preocupare este aceea a libertății utilizării armelor cumpărate din America, în mod suveran, atunci când un stat are nevoie. În ofensivă sau, cu atât mai mult, în defensivă. Acestor perspective li se adaugă și probematica mai largă a deținerii pe teritoriul propriu sau în imediata apropiere, cu posibilitatea de a fi livrate imediat, a muniției,  pieselor de schimb și mentenanței pentru armamentele cumpărate. Menținerea unor mari cantități de muniție în depozite este nefuncțională și ineficientă la nivelul costurilor, dar și a creării de ținte pentru inamic din aceste depozite, iar aici lecțiile învățate din acțiunile Ucrainei cu drone ieftine ajută în mod deosebit la planificare și evitarea pierderilor inutile, auto-insuflate.

Deci SUA și-a asumat costuri pe care, poate, nici nu le preconiza, la nivelul industriei de apărare, a prestigiului Americii și a cinismului abordărilor sale sub Trump, toate pentru a putea atrage Rusia în negocieri reale, cu avantaje, eventual pentru a rupe Rusia de China și alianța sa nocivă în perspectiva confruntărilor în zona Indo-Pacificului. Totuși Putin, chiar dacă o fi semnalizat interesul în această direcție, a preferat să acumuleze toate profiturile, inclusiv anunțate public, și să nu miște nici un deget în sensul așteptărilor lui Trump privind încetarea agresiunii și eventuala realiniere strategică – celebru Kissinger pe invers cu referire la ruptura sino-rusă din anii 70, la care România a jucat un rol important.

Rusia de astăzi merge înainte cât mai repede pentru a atinge cât mai multe avantaje în cât mai scurt timp, pe perioada de vară, până la încheierea sezonului de lupte kinetice relevante. Iar Putin aduce 30.000 de militari din Coreea de Nord și sute și mii de mercenari de peste tot din lume drept carne de tun, alături de contractele tot mai costisitoare pentru proprii cetățeni, care se îndreaptă tot mai greu spre meserii care i-ar putea aduce pe front. După relevarea situației economice serioase care va face să se anunțe luna aceasta scăderea economică pe trimestrul doi al anului și stagnarea pe economia rusă, în octombrie, la începerea sezonului ploios, care va opri forțat luptele relevante, Rusia va fi în recesiune, cu perspectiva de a nu mai avea bani pentru a susține războiul decât luând masiv de la programele sociale și de la populație.

Nu întâmplător Serghei Lavrov și Putin însuși au anunțat reduceri la cheltuielile militare. Desigur, o formulă de război informațional pentru aplanarea presiunilor publice la adresa Kremlinului, dar și ca instrument pentru a contrasta cu creșterea bugetelor militare la nivel NATO, la 5% din PIB. Rusia este deja mult deasupra acestor cheltuieli și investiții militare. Mai mult, mențiunea explicită a interesului Chinei de a vedea Rusia că obține victoria sau, măcar, de a nu pierde războiul, alături de ezitările și tangajele neclare ale administrației Trump în materie, au permis amplificarea războiului, fapt care astăzi ar trebui să determine anumite consecințe majore. Altfel costurile inclusiv interne pentru Trump se vor acumula și este neclar dacă Marea Lege Minunată a sa va putea compensa nemulțumirea publică inclusiv a republicanilor în perspectiva alegerilor de la jumătatea mandatului, la finalul lui 2026.

Evitarea criticilor: lecția învățată de Zelenski

Poziția lui Trump de a lua o decizie clară și a acționa împotriva lui Putin a fost facilitată și de către Volodimir Zelenski. Acesta a învățat, în modul cel mai neplăcut cu putință, că e mai bine să evite criticarea lui Trump, chiar după tăierea ajutorului militar, pentru a nu deturna atenția și a crea o terță țintă care să-l rupă de perspectiva sancționării dure a Rusiei. Din contra, Zelenski a descoperit că vorba dulce mult aduce și că mulțumirile pentru ajutorul constant acordat de către SUA Ucrainei, chiar cu numirea unor sume neconforme cu realitatea, fac mai mult bine țării sale și-i dau mai multe șanse să obțină ce-și dorește, să se poată apăra iar Trump să recționeze dur la adresa lui Putin.

Fără a critica în vreun fel lipsa de consecvență și nerespectarea angajamentelor semnate deja, inclusiv votate de Congres, evitând vreo referire la motivația necredibilă a Pentagonului că stocurile sale sunt reduse și e expusă America fapt ce ar fi determinat stoparea livrărilor, Zelenski a postat, vineri, 4 iulie, după discuția cu Trump: “Am avut o conversație foarte importantă și utilă cu președintele Trump”, mulțumind pentru cele circa 185 milioarde de dolari din resursele plătitorilor de taxe americani oferite Ucrainei pentru a rezista în cei peste trei ani de invazie rusă.

“Noi, în Ucraina, suntem recunoscători pentru sprijinul oferit. Ne-a ajutat să protejăm vieți, să salvgardăm libertatea și independența noastră. Am realizat foarte multe lucruri împreună cu America și susținem toate eforturile făcute pentru a stopa uciderile și a restaura pacea justă, durabilă și demnă.” În același sens a continuat, în declarații, postări și mesajele sale zinice către ucraineni: “Un acord nobil pentru pace este necesar. Azi am discutat despre situația curentă inclusiv despre loviturile Rusiei și dezvoltările din prima linie. Președintele Trump este foarte bine informat și îi mulțumesc pentru atenția cu care se apleacă asupra Ucrainei.” Discuția a inclus “oportunități pentru apărarea aeriană și am căzut de acord să lucrăm împreună pentru a crește protecția cerului nostru și am avut o conversație detaliată despre industria de apărare și capabilități, respectiv despre producția în comun. Suntem gara să facem proiecte comune cu Statele Unite și credem că acest lucru este de o importanță critică pentru securitate, mai ales când vorbim despre drone și tehnologiile asociate,” a mai menționat Zelenski, cu o referire indirectă și la planul Germaniei de a procura Patriot-uri pentru Ucraina, mai ales după ce schimbul de intelligence a subliniat desfășurarea în linia întâi a dronelor ruse cu arme chimice interzise.

De altfel, chiar președintele Trump a recunoscut că a avut o discuție telefonică și cu Cancelarul german Friedrich Merz despre posibilitatea de a trimite sisteme Patriot Ucrainei, pentru că “Merz simte că trebuie să fie protejați”. Trump nu a confirmat luarea unei decizii finale în materie. Andriy Yermak, șeful administrației prezidențiale ucrainene, a descris discuția telefonică drept foarte importantă și substanțială, fapt confirmat de către Volodimir Zelenski despre discuția care a durat 40 de minute. Simplul fapt că nici Casa Albă, nici Președinția Ucrainei nu au dat publicității alte detalii ale convorbirii arată că, într-adevăr, aici s-au putut schimba mesaje importante și că singurul indiciu îl vom putea primi la momentul în care apar public rezultatele actelor, sancțiunilor și deciziilor lui Donald Trump. Care nu par, de această dată, să se lase prea mult așteptate.

* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.