Japonia a pus vineri bazele politicilor de apărare și securitate ale țării pentru anii următori, semnalând că Tokyo este mai pregătit ca niciodată să renunțe la unele dintre constrângerile postbelice asupra armatei sale, relatează CNN și AFP, preluat de Agerpres.

După luni de dezbateri, guvernul premierului Fumio Kishida a adoptat revizuiri la trei documente cheie de securitate, schițând o nouă poziție dură într-o regiune în care China continuă să își încordeze mușchii în apropierea Taiwanului, amenințările nucleare și cu rachete ale Coreei de Nord persistă, iar invazia sângeroasă a Rusiei în Ucraina a alimentat temerile că unele țări din Asia ar putea urma exemplul acesteia.

„Mediul de securitate din jurul Japoniei se schimbă rapid”, a declarat premierul Fumio Kishida într-o conferință de presă după aprobarea documentelor. „Îmi voi îndeplini cu hotărâre misiunea de prim-ministru de a proteja și apăra națiunea și poporul în fața unui moment de cotitură în istorie.”

Kishida a explicat că guvernul său a efectuat o simulare pentru a stabili dacă capacitățile de apărare existente sunt suficiente pentru a proteja țara. „Înțelegerea mea este că actualele capabilități nu sunt suficiente”, a spus acesta, adăugând că Japonia trebuie să își consolideze forțele în anumite domenii, cum ar fi contraatacul. Kishida a subliniat, de asemenea, că țara trebuie să își fortifice apărarea cibernetică, deoarece „linia de demarcație dintre contingență și perioada de pace devine din ce în ce mai neclară”.

“Strategia de securitate națională” (NSS), politica de bază pentru diplomație și apărare, a fost revizuită pentru prima dată de când a fost creată în 2013. Noua NSS se îndepărtează de “Conceptul de bază al forței de apărare”, care la vremea respectivă urmărea o dezvoltare echilibrată și minimă a forței de apărare. Celelalte două documente, “Strategia națională de apărare” și “Planul de dezvoltare a forțelor de apărare”, au fost redenumite.

NSS descrie Japonia ca fiind „în mijlocul celui mai sever mediu de securitate postbelic” și subliniază că se confruntă cu amenințări din partea Coreei de Nord și a Chinei, care au lansat în mod repetat rachete în apropierea țării. Documentul afirmă că Japonia va „pregăti o bază solidă pentru cel mai rău scenariu”.

De asemenea, având în vedere intruziunile repetate ale Chinei în apele teritoriale din jurul Insulelor Senkaku (cunoscute în China sub numele de Insulele Diaoyu), NSS notează că China reprezintă „cea mai mare provocare strategică cu care s-a confruntat vreodată” – o întărire a limbajului de la „preocupare a comunității internaționale”.

Îngrijorările sunt din ce în ce mai mari cu privire la dezvoltarea militară a Chinei, pe care documentele o descriu ca fiind lipsită de transparență. Acestea notează, totodată, că „China nu a negat posibilitatea utilizării forței asupra Taiwanului”.

Întrebat la conferința de presă despre opinia sa despre China, Kishida a folosit, de asemenea, cuvântul „provocare” pentru a descrie recenta atitudine a Beijingului față de ordinea internațională. În același timp, premierul a recunoscut că Japonia și China au „o responsabilitate importantă” în regiunea Indo-Pacific și că este „indispensabil” ca vecinii să construiască o relație stabilă și constructivă.

În acest context, noile documente prezintă politici precum creșterea cheltuielilor pentru apărare la 2% din produsul intern brut și dobândirea unei capacități de contraatac pentru a lovi amplasamentele de lansare a rachetelor inamice, care va schimba politica anterioară de „a nu avea mijloacele de a ataca o țară adversă”.

Articolul 9 din Constituția postbelică a Japoniei prevede că „poporul japonez renunță pentru totdeauna la război ca drept suveran al națiunii și la amenințarea sau utilizarea forței ca mijloc de soluționare a diferendelor internaționale”, iar „dreptul de beligeranță al statului nu va fi recunoscut”.

Cu toate acestea, guvernul a considerat mult timp că capacitatea de contraatac este constituțională atât timp cât sunt îndeplinite trei condiții pentru utilizarea forței: să se fi produs sau să fie iminent un atac armat, să nu existe nicio altă modalitate de a opri un atac și să se limiteze utilizarea forței la minimul necesar.

De altfel, utilizarea contraatacurilor este definită ca fiind „măsurile minime necesare de autoapărare” și se limitează la „ținte militare”, cum ar fi bazele de rachete.

Documentele revizuite afirmă, de asemenea, că centrul puterii globale „se deplasează către Asia-Pacific” și avertizează, fără a da nume, că „unele țări” încearcă să își sporească influența și să exercite presiuni economice asupra altor națiuni prin restricționarea importurilor de resurse naturale și prin acordarea de împrumuturi într-un mod care ignoră capacitatea beneficiarilor de a suporta datoriile.

În acest sens, documentele precizează că Japonia urmărește să stabilească și să extindă o „rețea multistratificată” cu aliații săi și cu țările cu aceeași abordare, inclusiv SUA, Australia, Coreea de Sud, India și națiunile ASEAN.

În special, cooperarea cu SUA va rămâne esențială pentru a spori eficiența descurajării. Documentele includ pentru prima dată crearea unui „Comandament comun permanent”, care va fi responsabil de coordonarea între ramurile terestre, maritime și aeriene ale Forțelor de autoapărare și armata americană. De asemenea, Japonia își va extinde gama de rachete produse pe plan intern și va achiziționa rachete de croazieră Tomahawk fabricate în SUA.

În context, documentele prevăd majorarea cheltuielilor pentru apărare la un total de 313 miliarde de dolari în perioada de cinci ani cuprinsă între anul fiscal 2023 și anul fiscal 2027, reprezentând o creștere de 1,5 ori mai mare decât în planul actual. Bugetul – incluzând bugetul Gărzii de Coastă, al infrastructurii publice, al cercetării științifice și tehnologice – se va apropia de 2% din PIB-ul actual în anul fiscal 2027.