Daniel Fried, fost ambasador al SUA în Polonia și expert în cadrul Atlantic Council, a analizat luni într-un interviu pentru CaleaEuropeană.ro strategia administrației Trump față de Europa și războiul din Ucraina, dar și modul în care România ar trebui să demareze interacțiunile cu noua administrație de la Casa Albă, subliniind că România nu ar trebui să aleagă între Statele Unite și Europa, ci să îndemne Europa să facă mai mult în privința puterii sale militare. Interviul a fost realizat în contextul participării diplomatului american la conferința internațională ”Unmanned Systems Forum. Smart Approach, Fast Development”, organizată de New Strategy Center la București.

Fried, care a ocupat poziția de ambasador al SUA în Polonia între 1997-2000 și a fost asistent al secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice din 2005 până în 2009, precizează “există o dezbatere aprinsă în cercurile lui Trump” despre alianța cu Europa, iar discuțiile se concentrează pe un posibil plan de pace pentru Ucraina. Planul propus ar include “un armistițiu pe linia actuală a frontului și securitate pentru Ucraina”, bazată pe desfășurarea unor trupe europene cu sprijin american. Fried consideră că acest plan “ar putea funcționa”, dar avertizează că nici SUA, nici Europa nu trebuie să recunoască anexările rusești.

El subliniază că “aderarea la NATO este cea mai bună cale de a asigura securitatea Ucrainei”, dar dacă administrația Trump nu acceptă acest pas, europenii ar putea prelua inițiativa, cu condiția unui sprijin american. În acest context, Fried laudă inițiativele președintelui Macron și premierului britanic Starmer, care “iau în considerare acest lucru” și încearcă să obțină un acord cu SUA.

Pe de altă parte, Fried avertizează asupra tensiunilor dintre administrația Trump și Ucraina, menționând că “Trump pare frustrat de Zelenski” din cauza unor divergențe privind un acord asupra mineralelor rare. De asemenea, el critică poziția administrației americane la ONU, afirmând că “nu înțeleg de ce proiectul de rezoluție al SUA este atât de slab”.

Referitor la România, Fried încurajează administrația de la București să colaboreze inteligent cu echipa lui Trump: „Polonia profită de această oportunitate și sper că și România o va face”.

Totodată, el critică implicarea vicepreședintelui J.D. Vance și administrației americane în politica altor țări, inclusiv în politica românească, și subliniază că “americanii trebuie să stea departe de politica românească”.

“America ar trebui să stea departe de politica partidelor peste tot. Avem destule probleme acasă”, a insistat el.

Fried consideră că o Europă mai puternică militar este necesară, afirmând că “România nu ar trebui să aleagă între Statele Unite și Europa”, ci să contribuie la o alianță echilibrată.

“România nu ar trebui să aleagă între Statele Unite și Europa, dar cu siguranță ar trebui să îndemne Europa să își construiască capacitatea militară și industria de apărare. Indiferent de cum va acționa administrația Trump, avem nevoie de mai multă putere europeană. Și asta nu înseamnă să alegi Europa în detrimentul Americii. Este doar alegerea securității“, a spus el.

Interviul integral:

CaleaEuropeană.ro: Domnule ambasador Daniel Fried, cum putem înțelege noi, pe acest mal al Atlanticului, pe partea europeană a Atlanticului, ceea ce administrația Trump dezvoltă în prezent în strategia de politică externă a SUA cu privire la alianța cu Europa, dar și în ceea ce privește încheierea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei?

Daniel Fried: Cred că există o dezbatere aprinsă în cercurile lui Trump și în cadrul administrației americane cu privire la alianța SUA cu Europa, iar modul în care se conturează această dezbatere este legat de Ucraina. Echipa lui Trump s-a mișcat foarte repede pentru a schița un plan de pace pentru Ucraina, care, de fapt, are un anumit potențial – aceasta este vestea bună. În esență, este vorba despre un armistițiu pe linia actuală a frontului și despre securitate pentru Ucraina, care ar implica trupe europene desfășurate pe teren în Ucraina, cu sprijin american, sperăm. Cred că europenii ar insista asupra sprijinului american.

Acest plan ar putea funcționa. Există șanse mici ca Ucraina să recucerească întreg teritoriul ocupat de Rusia în viitorul apropiat, dar nici SUA, nici Europa și nici Ucraina nu ar trebui și nu vor trebui să recunoască anexarea rusă. Așadar, am avea, practic, o linie de armistițiu de facto, similară cu cea din Coreea de Sud, și o Ucraină liberă, în proporție de 80%, asemănătoare cu Germania de Vest în timpul Războiului Rece. Acest lucru ar putea funcționa dacă Ucraina este securizată.

Cred că aderarea la NATO este cea mai bună cale de a asigura securitatea Ucrainei. Dacă administrația Trump nu este pregătită pentru acest pas, atunci intră în discuție forțele europene cu sprijin american. Aceasta ar fi o mișcare importantă, iar vestea bună este că europenii, în frunte cu francezii și britanicii, iau în considerare acest lucru, cu condiția să aibă sprijin american.

CaleaEuropeană.ro: Va exista acest sprijin?

Daniel Fried: Nu știu. Prim-ministrul britanic, Keir Starmer, merge la Washington pentru a afla dacă administrația Trump este pregătită să încheie un astfel de acord.

CaleaEuropeană.ro: La fel ca și președintele francez Macron.

Daniel Fried: Da, el este acolo astăzi. Macron a arătat leadership pe această temă, la fel și Starmer. Să vedem dacă reușesc să ajungă la un acord. Dacă acest plan funcționează, răspunsul la problema securității Ucrainei ar putea, de asemenea, să răspundă și la întrebarea dumneavoastră despre relațiile transatlantice și NATO.

Administrația Trump a insistat și a subliniat clar că Europa trebuie să facă mai mult pentru propria sa apărare. Și au dreptate. Fiecare președinte american, începând cu Eisenhower, a cerut Europei să își asume mai multă responsabilitate. Europa nu a făcut acest lucru. Asta este responsabilitatea lor. Armata germană s-a deteriorat față de perioada Războiului Rece. Armata britanică nu poate desfășura mai mult de o brigadă odată. Situația este dezastruoasă. Europenii trebuie să facă mai mult, iar ei știu asta. Polonezii deja fac mai mult, desigur.

Marele acord posibil cu administrația Trump ar fi ca Europa să își asume o mai mare responsabilitate, iar SUA să sprijine securitatea Ucrainei. Astfel, vom putea face față lui Putin și vom reconstrui NATO pe baze mai echilibrate în ceea ce privește contribuțiile dintre SUA și Europa. Asta, dacă totul merge bine.

Există însă și alte semnale care nu sunt atât de bune. În ultima săptămână, americanii au intrat într-un conflict cu Zelensk. Unul dintre principalii negociatori ai administrației Trump, Steve Witkoff, a spus că Ucraina ar fi provocat războiul pentru că vorbea despre aderarea la NATO.

CaleaEuropeană.ro: Este aceasta o strategie de negociere sau depășește orice linie diplomatică?

Daniel Fried: Nu înțeleg de ce ar ajuta poziția de negociere a SUA în fața Rusiei să critice Ucraina. Și nici nu înțeleg de ce proiectul de rezoluție al SUA din Adunarea Generală a ONU, care va fi votat astăzi, este atât de slab.

CaleaEuropeană.ro: Este acest lucru legat de acordul întârziat privind mineralele și pământurile rare?

Daniel Fried: Este posibil. Trump pare frustrat de Zelenski din mai multe motive. Nu suportă să fie criticat, iar Zelenski l-a criticat. Nu suportă să fie contrazis, iar Zelenski a refuzat să semneze acest acord privind mineralele. Nu am văzut proiectul acestui acord și există mai multe variante. Unii spun că ar fi fost o exploatare colonială a Ucrainei, pe care nicio guvernare nu ar trebui să o accepte. Pe de altă parte, ieri, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a scris un articol în Financial Times, susținând că acest acord ar fi „win-win”, că este structurat pentru a ajuta dezvoltarea Ucrainei și pentru a atrage investiții.

Adevărul este că nu știu care variantă este corectă. Dar ceea ce este clar e că administrația Trump și-a dat seama că imaginea sa era proastă și a încercat să schimbe narativul.

CaleaEuropeană.ro: Întâlnirea de la Riad a fost o formă de presiune sau o concesie?

Daniel Fried: Nu a fost o formă de presiune. Ar putea fi un pas rezonabil dacă americanii rămân la un plan dur. Acest plan nu ar trebui să includă nicio recunoaștere a suveranității Rusiei asupra teritoriilor anexate, nicio excludere a aderării Ucrainei la NATO, nicio limitare a armatei ucrainene, nicio interdicție a trupelor străine în Ucraina. Iar Putin, vă dați seama, este puțin probabil să accepte oricare dintre aceste lucruri. Deci, la un moment dat, dacă oamenii lui Trump fac o ofertă corectă cu privire la Ucraina, o încetare a focului în loc, ceea ce înseamnă că, pentru moment, Rusia ar rămâne în posesia teritoriilor cucerite ilegal. Dacă Putin refuză acest lucru, recomandarea mea ar fi că atunci trebuie să reacționăm unilateral pentru a sprijini Ucraina și pentru a-i arăta lui Putin că nu poate câștiga. Acum, acestea sunt doar speculații. Pentru a vă răspunde la întrebare, nu sunt sigur dacă întâlnirea de la Riad este considerată o concesie sau o presiune. Cred că rezoluția slabă a ONU prezentată de americani este o concesie și că este o greșeală. Cred că discuțiile americanilor cu europenii despre o forță de securitate în Ucraina reprezintă o formă de presiune. Așa că sper ca Trump și Macron să ajungă astăzi la o înțelegere. Aceasta ar fi o mare presiune asupra lui Putin.

CaleaEuropeană.ro: Și din acest punct de vedere, cum putem înțelege mai bine în această parte a Europei ce face administrația americană? Pentru că, pe de o parte, președintele Trump l-a asigurat pe președintele Duda al Poloniei că prezența SUA în Polonia va păstra aceeași linie sau se va intensifica, iar aici, în România, avem, de asemenea, acorduri majore de securitate cu Statele Unite. Credeți că Rusia va încerca să revină la cererile din 2022, cerând revenirea la status quo-ul din 1997?

Daniel Fried: Da, îmi amintesc acele cereri. Rusia vrea să împingă Occidentul înapoi la granițele Cortinei de Fier. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să permitem acest lucru. Polonia are ceva capital politic cu lumea lui Trump. Le place Polonia. Probabil că le place și România. Le plac țările est-europene, ceea ce ei consideră a fi țări est-europene din cauza anticomunismului sau a conservatorismului social sau orice altceva. Aceasta este o oportunitate. Polonia profită de ea și sper că și România o va face, apropiindu-se de Trump, lucrând cu oamenii lui Trump. Dar întrebarea dvs. sugerează că înțelegeți lucrurile la fel ca mine, și anume că nu știm cum va ateriza administrația Trump. Prin urmare, trebuie să facem, noi, prietenii lumii libere, dacă pot spune așa, trebuie să facem tot ce putem pentru a lucra cu administrația Trump și cu republicanii pentru a promova o strategie a lumii libere și pentru a sprijini Ucraina. Este greu cu Trump. Dar nu uitați, Trump urăște să fie văzut ca un învins.

CaleaEuropeană.ro: Premierul român a spus că țara noastră nu trebuie să aleagă între Statele Unite și Uniunea Europeană pentru că este o greșeală teribilă de politică externă. Dar cum putem să ajungem la administrația Trump, noi ca administrație românească, când am văzut discursul vicepreședintelui J.D. Vance la München, când a menționat anularea alegerilor din România și a repetat cumva aceeași replică la conferința CPAC de săptămâna trecută de la Washington?

Daniel Fried: Cred că americanii trebuie să stea departe de politica românească. Desigur, nu e niciodată grozav când alegerile prezidențiale sunt anulate. Nici eu nu am fost încântat de asta, dar nu există niciun motiv pentru care J.D. Vance ar fi trebuit să intervină în politica românească. Și adevărul este că, atunci când americanii încearcă să facă politică în alte țări, de obicei se termină prost. Să vă dau doar un exemplu. J.D. Vance a susținut în mod demonstrabil și Alternativa pentru Germania. Dintre principalele partide politice germane, AFD este cel mai puțin probabil să facă ceea ce vrea administrația Trump ca Germania să facă, adică să cheltuiască mai mult pentru apărare și să respingă agresiunea rusă. Ei nu cred în niciunul dintre aceste lucruri. Deci, de ce sprijină J.D. Vance un partid din Germania care nu este prietenos cu obiectivele americane? Ei bine, este din cauza afinității ideologice. Dar acea afinitate ideologică nu promovează interesele americane, deci nu este în concordanță cu America pe primul loc. Vedeți problema mea. Este incoerent. Este ilogic. Iar America ar trebui să stea departe de politica partidelor peste tot. Avem destule probleme acasă. Doar să lucrăm cu guvernul pe care ni-l dă poporul român. Acum, în ceea ce îl privește pe premierul dumneavoastră, cred că are dreptate. România nu ar trebui să aleagă între Statele Unite și Europa, dar cu siguranță ar trebui să îndemne Europa să își construiască capacitatea militară și industria de apărare. Indiferent de cum va acționa administrația Trump, avem nevoie de mai multă putere europeană. Și asta nu înseamnă să alegi Europa în detrimentul Americii. Este doar alegerea securității.

CaleaEuropeană.ro: Am avut împreună un interviu și în decembrie, când Curtea Constituțională a României a anulat alegerile, și ați menționat aceeași frază pe care ați spus-o astăzi, invocând și faptul că este o situație excepțională după ingerințe străine. Pe baza a ceea ce ați văzut în ultimele două luni, cum ar trebui România, în acest moment, să discute cu administrația Trump, ar trebui să considerăm că acest subiect creează cumva probleme în relația noastră, sau nu ar trebui?

Daniel Fried: Eu cred că alegerile prezidențiale trebuie să meargă mai departe într-un mod liber și corect. Am toată încrederea din lume că specialiștii români și alți europeni care urmăresc aceste lucruri pot depista și expune interferențele străine și campaniile de influență. Dar depinde de politicienii români să câștige alegerile, să găsească o modalitate de a se adresa poporului român cu privire la care este cea mai bună alegere. Asta nu e treaba mea. Asta e treaba politicienilor români, de dreapta, de stânga, de centru. Mi-ar plăcea să văd alegeri democratice și un guvern, știți, un președinte cu care să putem lucra bine. Acesta este obiectivul. Asta ne face să trecem peste această problemă actuală.

CaleaEuropeană.ro: Dar credeți că aceste alegeri vor fi libere de diferite presiuni de interferență străină, așa cum am văzut modelul din Est, din Rusia, în ultimele două luni, nu numai în România, ci și în Georgia, Moldova? Guvernul francez a fost foarte deschis cu privire la aceste interferențe.

Daniel Fried: Modul în care ați pus întrebarea face ca răspunsul să fie simplu. Desigur, există interferențe străine. De ce nu ar exista? Rusia intervine în tot felul de alegeri. Noi știm acest lucru. Deci, dacă mă întrebați dacă pot garanta că nu vor exista interferențe străine, bineînțeles că nu. Întrebarea este mai degrabă dacă instituțiile românești și într-adevăr instituțiile private, grupurile societății civile, vânătorii de roboți, căutătorii de troli, pot identifica acest lucru și îl pot expune în timp real. Sunt încrezător că poporul român, dacă va înțelege ce se întâmplă, va răspunde bine. Adică nu vor fi fraieriți de străinii care intervin. Iar interferența străină poate veni din orice sursă. Orice interferență străină este o idee proastă și ar trebui să fie expusă și este posibil ca instituțiile de stat sau instituțiile private să facă acest lucru. Și asta sper să se întâmple. Aceste interferență nu pot fi o declarație politică într-un fel sau altul. Este doar o interferență străină care trebuie să fie expusă imediat.

Corespondență din München

România rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite, unul dintre statele europene aflate într-o comunitate de destin și solicită o participarea Europei, inclusiv a României, în negocierile de pace din Ucraina, Bucureștiul având printre argumente și faptul că a donat pentru apărarea Ucrainei 25% din zestrea sa cea mai modernă de apărare antirachetă, a declarat ministrul de externe Emil Hurezeanu într-un interviu acordat pentru CaleaEuropeană.ro, la Conferința de Securitate de la München, în cadrul căreia a asigurat că discursul vicepreședintelui american J.D. referitor la alegerile din România nu reprezintă un sprijin pentru curentele anti-occidentale din țara noastră.

În cadrul Conferinței de Securitate de la München, ministrul Hurezeanu a precizat că a avut întâlniri – cu generalul Keith Kellogg, emisar special al președintelui SUA pentru Rusia Ucraina, cu membri ai Congresului american – care au reconfirmat că parteneriatul strategic dintre România și SUA se menține solid, în ciuda unor declarații critice.

“Generalul Kellogg, care este un mandarin al relațiilor de securitate, cunoaște bine România de multă vreme. Una din fiicele lui a lucrat în prima fază a războiului din Ucraina la Brăila, pentru a-i ajuta pe refugiații ucrainieni (…) A repetat cuvintele pe care ni le-a adresat colegilor militari la o reuniune din iunie anul trecut, din Statele Unite, când a spus că America are în România un aliat loial, puternic și durabil”, a afirmat Hurezeanu.

Referindu-se la discursul vicepreședintelui J.D. Vance, care a menționat anularea alegerilor prezidențiale din România, Hurezeanu a explicat că aceste afirmații reflectă preocupările interne ale SUA privind procesele electorale și nu reprezintă un sprijin pentru curentele anti-occidentale din România.

“Din discursul vicepreședintelui Vance, critic și foarte direct îndreptat spre situația din România, nu a reieșit că administrația nouă a Statelor Unite, nici măcar vicepreședintele însuși, sprijină curentele anti-occidentale din România“, a spus ministrul de externe, precizând că decizia anulării alegerilor aparține celei mai înalte instanțe judiciare din România și că serviciile de informații au oferit probele pe care le-au avut și le-au putut face publice.

Șeful diplomației române a explicat că “există o sensibilitate americană la probleme legate de alegeri”, amintind faptul că reprezentanții administrației Trump și susținătorii acesteia au criticat administrația Biden, iar “partizanii administrației Trump, în mod radical au intrat în Capitoliu la câteva zile după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor”. “Cred că aici a fost o vulnerabilitate a propriei experiențe, apropo, a propriei atitudini legate de alegeri”, a argumentat Hurezeanu.

Ministrul a evidențiat, de asemenea, importanța participării României și a celorlalte state europene în negocierile de pace pentru Ucraina, având în vedere sprijinul consistent oferit de acestea Kievului și sprijinul pace durabilă și justă în regiune.

Potrivit lui Hurezeanu, emisarul special pentru pace al președintelui Trump “a acceptat punctele noastre de vedere, le a confirmat, a spus că n-are nicio îndoială” cu privire la viziunea românească asupra viitoarelor negocieri de pace. 

“Nu vrem ca Ucraina să piardă. Acest război nu trebuie pierdut de Ucraina și în niciun caz nu trebuie câștigat de Rusia“, a subliniat ministrul de externe, considerând că modul în care administrația Trump a abordat discuțiile la Conferința de Securitate prin afirmația că Europa va fi consultată, dar exclusă de la tratative a reprezentant “o operațiune de testare” a unității și coeziunii europenilor, aceea că Statele Unite împreună cu Rusia poate să treacă peste capul europenilor.

Șeful diplomației române a precizat că reuniunea europeană de urgență găzduită de președintele francez Emmanuel Macron ar putea avea rolul de a pregăti un summit al Consiliului European în format 27 cât mai curând posibil și că România are toate argumentele pentru a lua parte la aceste discuții, neconfirmând participarea noastră la Paris.

“Vrem să participăm alături de aliații noștri din NATO și din Uniunea Europeană la tratativele de pace și vrem să fim parte și la reconstrucția Ucrainei, pentru că rolul nostru în acest război de ajutorare a Ucrainei a fost dintre cele mai importante (…) Nu avem doar frontiera cea mai lungă cu Ucraina, ci am sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ucrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți de 16 ucrainieni. Am cedat Ucrainei unul din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Suntem una din țările care respectă pactele, tratativele. Suntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română”, a conchis Hurezeanu.

Interviul integral:

Calea Europeană: Bună ziua, doamnelor și domnilor și bun găsit de la München prin corespondență specială Calea Europeană de la Conferința de Securitate. Îl avem alături de noi pe domnul ministru de externe Emil Hurezeanu, care a participat în aceste trei zile la conferință și la foarte multe întâlniri. Domnule ministru, vă mulțumim pentru interviu și bine ați venit pe Calea Europeană! 

Emil Hurezeanu: Vă mulțumesc și eu!

Calea Europeană: Domnule ministru, după întâlnirile pe care le-ați avut cu oficiali americani și îi numesc aici pe Richard Grenell, trimisul special al lui Donald Trump pentru probleme globale, generalul Keith Kellogg, emisarul special al președintelui SUA pentru Rusia și Ucraina, dar și foarte mulți congresmeni americani. Am văzut și discursul vicepreședintelui SUA J.D Vance, în care nominalizat România și vom discuta ulterior. Cum evaluați viitorul Parteneriatului Strategic România-SUA, pornind de la aceste prime contacte cu administrația Trump și credeți că mesajele transmise la München indică o schimbare de paradigmă în relația transatlantică și în relația cu România?

Emil Hurezeanu: Încep cu a doua parte a întrebării: Nu! Nu putem vorbi de o schimbare a paradigmei relațiilor noastre cu Statele Unite în ce privește parteneriatul strategic și așa mai departe, pentru că e vorba de o fază preliminară. Reprezentanții oficiali ai administrației Trump, care au fost în aceste zile la München, au avut roluri și partituri diferite și și-au dozat aceste partituri în funcție de interlocutori, în funcție de reacția interlocutorilor și în funcție de contextele, și ele în schimbare ale Conferinței de Securitate. Cine era în audiență când era vorba de discuțiile pe scena principală? Cine era de cealaltă parte a mesei, când era vorba de discuții bi sau multilaterale în cadre mai largi? De exemplu, generalul Kellogg, care este un mandarin al relațiilor de securitate, cunoaște bine România de multă vreme. Una din fiicele lui a lucrat în prima fază a războiului din Ucraina la Brăila, pentru a-i ajuta pe refugiații ucrainieni, care a fost în mai multe rânduri România și care are o părere foarte consolidată despre parteneriatul româno-american, despre foarte buna lui funcționare și despre loialitatea și competența partenerilor militari, în primul rând români, pe care-i cunoaște de multă vreme. El este emisarul președintelui Trump pentru Ucraina. A luat notă de cerințele noastre. Vrem în continuare să consolidăm parteneriatul, vrem să menținem bazele, vrem să jucăm același rol important pe flancul estic, alături de Polonia și țările baltice, dar cu posibilitățile noastre mult mai extinse când e vorba de relațiile cu Statele Unite pentru că avem două din cele mai importante baze americane din Europa, pe care vrem să le menținem. Părerea noastră despre continuarea tratativelor în ceea ce privește posibila pace în Ucraina este bine definită. Vrem ca această pace să asigure suveranitatea, integritatea Ucrainei. Vrem să fie o pace durabilă. Vrem să participăm alături de aliații noștri din NATO și din Uniunea Europeană la tratativele de pace și vrem să fim parte și la reconstrucția Ucrainei, pentru că rolul nostru în acest război de ajutorare a Ucrainei a fost dintre cele mai importante.

Calea Europeană: Dacă îmi permiteți, în acest punct de vedere, afirmația generalului Kellogg după întâlnirea cu dumneavoastră, după întâlnirea cu mai mulți oficiali europeni, după întâlnirea cu președintele ucrainean Zelenski, a fost cea legată de excluderea Europei din negocierile de pace dintre SUA, Rusia și Ucraina, dar că Statele Unite vor consulta aliații europeni. Keith Kellogg u se va afla la Bruxelles pentru întâlniri cu NATO și Uniunea Europeană, înțelegem că va fi și o întâlnire cu reprezentanții României, Poloniei și țărilor baltice, dar această abordare pare să ridice serioase îngrijorări pentru întreaga regiune. Pentru Europa pare că este o discuție și o pace făcută peste capul europenilor și aș dori să vă întreb cum afectează această abordare interesele noastre de securitate? Cum ne vom coordona cu partenerii, pentru că urmează și un summit pe care președintele francez Emmanuel Macron îl convoacă de urgență la Paris? Unde ne situăm?

Emil Hurezeanu: Ați trecut prea ușor de la discuțiile pe care Kellogg le-a avut cu mine, cu alți parteneri ai Statelor Unite, aici, la München, la concluziile lui de ieri, de la prânzul unei fundații ucrainiene la care erau de față mai toți înalții reprezentanți americani, dar și mulți miniștri de externe din țări ale Uniunii Europene. Partiturile și rolurile emisarilor americani au fost diferite și s-au schimbat de la context la context. Am avertizat la începutul acestei conversații. În discuția cu mine, generalul Kellogg a acceptat punctele noastre de vedere, le a confirmat, a spus că n-are nicio îndoială, a repetat cuvintele pe care ni le-a adresat colegilor militari la o reuniune din iunie anul trecut, din Statele Unite, când a spus că America are în România un aliat loial, puternic și durabil. I-am repetat aceste cuvinte. L-am întrebat dacă mai este valabilă, în perspectiva noii administrații, acest enunț, această formulă și el a spus: “Bineînțeles, suntem în continuare de acord cu ceea ce ați făcut cu rolul vostru acum și cu rolul vostru în viitor, în contextul regional, în contextul războiului din Ucraina, în contextele mai largi ale parametrilor de securitate europeni și americani în Europa“. Apoi lucrurile s-au schimbat. E adevărat că el a făcut această afirmație. În această dimineață am avut o întrunire oarecum restrânsă, cu 13 miniștrii ai afacerilor Externe din Uniunea Europeană, condusă de Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene. Aici am observat că diverși colegi, de exemplu, Kaja Kallas în această calitate oficială, au avut întâlniri cu secretarul de stat Marco Rubio, în care acesta a căutat să dilueze oarecum afirmațiile generalului Kellogg și să spună că nu va fi chiar așa. Adică că Europa nu va fi exclusă. Este foarte greu să excluzi Europa, cu cel mai mare număr de membri ai Alianței Nord-Atlantice, în condițiile tratatelor și pactelor pe care europenii le au de-a lungul deceniilor, de la Al Doilea Război Mondial încoace, cu Statele Unite, din contextul pregătirilor pentru pace. E adevărat că președintele Trump dorește o relație directă bilaterală cu administrația de la Moscova. E adevărat că președintele Trump urmărește probabil ca acel “burden-sharing“, adică împărțirea, distribuirea poverii cheltuielilor de apărare și de război, să fie transformat într-un fel de “burden-shifting”, adică să nu mai existe cheltuieli americane, în general legate de situația din Ucraina și legate de europeni și ca europenii să asume toate cheltuielile în ceea ce- privește. În contextul războiului din Ucraina, 53% din fondurile de apărare ale ucrainienilor sunt furnizate din propriul buget, 25% de europeni și 20% de americani. Suntem în situația în care, chiar și în această situație, când e vorba de continuarea războiului, cel puțin până la sfârșitul anului, putem vorbi de o balanță. Nu vrem ca Ucraina să piardă. Acest război nu trebuie pierdut de Ucraina și în niciun caz nu trebuie câștigat de Rusia. Suntem interesați să asistăm la o pace justă, durabilă, care să respecte așteptările tuturor aliaților euro-atlantici ai Ucrainei. Suntem conștienți că aici nu este vorba numai de securitatea și de pacea în Ucraina, ci și de securitatea și pacea în Europa. În fine, credem că ofensiva înalților demnitari americani în Europa, apoi la Moscova, în curând va avea mai multe, mai multe, mai multe fețe, încă nu este definită, nu există concluzii. Ultimele decizii le va lua președintele Trump în cunoștință de cauză și că toate aceste declarații ale înalților oficiali americani au avut și un rol de testare care urmărește care este reacția europenilor. Dacă europenii răspund în mod diferit sau nu în mod unitar, coerent, coeziv, la aceste propuneri care uneori sunt lansate fără multe menajamente. Asistăm, poate la o schimbare. Un coleg european spunea că nu mai vedem în America o altă țară, este o țară o țară nouă, o țară diferită cu evoluții complicate, uneori dramatice, ci o altă planetă. Trebuie să ne obișnuim cu paradigme noi, cu parametri noi.

Calea Europeană: Și dacă trebuie să ne obișnuim cu paradigme noi, m-aș întoarce un pic la ce ați spus legat de întâlnirea cu Keith Kellogg și felul în care s-a referit la România anul trecut, spunând că are încredere că vom rămâne un aliat fiabil și de încredere și acum v-a reconfirmat acest lucru. Însă, între timp, ceva s a întâmplat în România. Am avut acele interferențe și acele modalități de interferențe specifice actorului de la de la Răsărit, care au condus la un proces electoral viciat, așa cum a constatat Curtea Constituțională și am avut acele alegeri prezidențiale anulate. Și a venit, colac peste pupăză, dacă pot să folosesc această afirmație deloc diplomatică, discursul lui J.D. Vance de aici, de la München, unde a fost puternic critic față de Europa, folosind anularea alegerilor din România ca muniție pentru discursul său legat de retragerea democrației europene, renunțarea la discursul liber. Din perspectiva afirmațiilor generalului Kellogg și discuțiilor pe care le-ați avut cu reprezentanți american credeți că astfel de declarații alimentează curentele antioccidentale în țara noastră și ar da senzația că Statele Unite ar susține un curent anti-occidental în România? Și care este poziția României față de această narațiune?

Emil Hurezeanu: Din discursul vicepreședintelui Vance, critic și foarte direct îndreptat spre situația din România, nu a reieșit că administrația nouă a Statelor Unite, nici măcar vicepreședintele însuși, sprijină curentele anti-occidentale din România. Dimpotrivă, s-a referit în mod explicit, tehnic, aproape, la calitatea, pe care domnia sa o consideră îndoielnică a anulării alegerilor, pornind de la probe șubrede, le-a declarat el, oferite de serviciile de informații. Serviciile de informații au oferit probele în măsura în care le-au avut și în măsura în care au putut să o facă. În acel moment, Consiliul Suprem de Apărare a Țării le-a desecretizat. A existat o hotărâre a Curții Constituționale care este cea mai înaltă instanță judiciară din țară. Putem discuta cât de elocvente, de cât de definitive de blindate au fost aceste probe, dar nu doar probele serviciilor secrete au dus, au dus la anularea legilor, ci o hotărâre a unei curți legale, a celei mai înalte instanțe judiciare din România. Există apoi posibilitatea discutării situației în continuare prin apariția unor probe noi. S-a văzut între timp că toți aliații europeni, dar și oficiile competente din ale fostei administrații administrații Biden din Statele Unite au confirmat îngrijorările României. Nu sunt deloc convins că Statele Unite, chiar prin vocea vicepreședintelui, prin discursul său critic, bineînțeles, la adresa situației legate de alegerile, de consecințele anulării celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial, acestea nu echivalează cu o încurajare a curentelor anti-occidentale. După România a avizat și Germania, care are săptămâna viitoare alegeri. Faptul că vicepreședintele nu a dorit să îl întâlnească pe încă cancelarul Olaf Scholz, ci a întâlnit-o pe Alice Weidel, care este șefa partidului populist, anti-occidental anti-european din Germania și care are șanse să obțină un scor important în alegerile de sâmbăta trecută, ne arată că există o sensibilitate americană la probleme legate de alegeri. Să nu uităm că administrația Trump actuală, reprezentanții ei, suporterii și alegătorii între timp majoritari ai acestei administrații au criticat administrația Biden pentru așa zisa falsificare a alegerilor din 2020. A existat apoi acel incident în care suporterii, partizanii administrației Trump, în mod radical au intrat în Capitoliu la câteva zile după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor. Deci suntem într-o situație în care mulți membri ai administrației Trump percep cu îngrijorare felul în care alegerile, la un moment dat pot să aibă loc, pot să fie în interpretare sau în percepția celor care le interpretează, diferite de ceea ce cred ei că trebuie să fie alegerile. Deci cred că aici a fost o vulnerabilitate a propriei experiențe, apropo, a propriei atitudini legate de alegeri.

Calea Europeană: Putem să vorbim despre două viziuni concurente între Europa și Statele Unite asupra înțelegerii sistemului democratic, unde vedem o prevalență a normelor și a încadrării respectării dreptului la liberă exprimare prin norme, pe când în Statele Unite poate vorbim de o abordare mai conservatoare, dar care vrea să stimuleze altfel libertatea, dacă permiteți acest mic comentariu pentru a adresa o întrebare legată de relația cu Statele Unite. A apărut în spațiul public din România ideea că secretarul de stat, ar fi urmat să aibă o întâlnire cu delegația română, cu dumneavoastră. A fost în discuție în așa ceva? Trebuia să aveți o întâlnire cu Marco Rubio și a fost ea anulată, deoarece în programul Departamentului de Stat nu a apărut această chestiune. A fost o întâlnire programată și nu s-a întâmplat?

Emil Hurezeanu: N-a apărut nici în programul meu. Există intenții de a sta de vorbă cu secretarul de stat Rubio. Încă înaintea instalării inaugurării noii administrații am avut o discuție cu diplomații americani de la București în care voiau să fixeze o întâlnire telefonică. Căzusem de acord, încă de la sfârșitul lui ianuarie. Lucrurile se precipită. Planul de pace pentru Ucraina și multitudinea interlocutorilor reali, posibili, utili pentru Statele Unite în această perioadă, au condus doar la programarea unor întâlniri aici la München, care este prima platformă în care ne puteam întâlni fără probleme cu interlocutorii pe care i-ați numit. Mai mulți senatori republicani, mai mulți senatori democrați și generalul Kellogg. N-am avut o întâlnire planificată cu secretarul de stat Marco Rubio. Ea însă oricând poate să aibă loc. Nu aici, la München. Nu a fost planificată o astfel de întâlnire.

Calea Europeană: Ați spus că ați avut întâlnirea cu șefa diplomației europene, Kaja Kallas, o întâlnire de coordonare informală între miniștrii de externe europeni, prima după ce am avut această cascadă de declarații. Urmează summitul pe care președintele francez Emmanuel Macron îl găzduiește la Paris. Cum vede România acest proces? Participăm? Suntem într-o situație diferită când avem un președinte interimar nou instalat.

Emil Hurezeanu: Da, există un președinte interimar, dar care are putere practic constituțională, legală, de reprezentare. Nu poate convoca Parlamentul, nu poate avea discursuri în Parlament, poate numi sau rechema ambasadori și poate exercita drepturile autorității prezidențiale fără niciun fel de îngrădiri când e vorba de reprezentare la Consiliul European sau în alte forumuri mai mult sau mai puțin formale. În ceea ce privește întâlnirea pregătită sau propusă de președintele Macron pentru luni, la Paris, lucrurile ne păreau oarecum cunoscute, pentru că formula franceză, după reanimarea triunghiului Weimar – Franța, Germania și Polonia -, a fost extinsă. Participă aici și Spania, Italia și Marea Britanie. Au mai avut astfel de întâlnire, de această dată în așteptarea unui Consiliu European. Probabil el va avea loc cât se poate de repede, la care să participe toți cei 27. Nu este completă acum formula și se mai fac eforturi de amenajare, de extindere a formulei participanților la summitul de la Paris. Danemarca și Olanda au fost cooptate în numele statelor nordice și pornind de la faptul că Danemarca, de exemplu, a finanțat susținerea Ucrainei mai mult decât Franța, Italia, Spania și Portugalia la un loc. Suntem în situația în care să solicităm, cu argumente pe care nu este nevoie să le producem. Toată lumea știe asta și apreciază asta. Nu avem doar frontiera cea mai lungă cu Ucraina, ci am sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ucrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți de 16 ucrainieni. Am cedat Ucrainei unul din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Vom primi în schimb un nou Patriot și avem și alte alte compensații din partea unor state asemănătoare în atitudinea față de Ucraina. Noi nu vom înceta să pretindem acest lucru. Suntem de la început și fără abatere una din țările care a făcut cel mai mult pentru Ucraina. Suntem una din țările care vrea o pace justă, durabilă, cu participarea tuturor părților interesate. Suntem una din țările care respectă pactele, tratativele. Suntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română. Militarii noștri au murit împreună cu militarii americani în teatrele de război din întreaga lume. Pro-americanismul românilor a fost recunoscut decenii în șir, alături doar de cel al polonezilor, ca una dintre garanțiile cele mai stabile ale continuității influenței americane în Europa, în general, și în Europa de Est, în special. Nu facem nicio diferență între ele. Dimensiunile pot fi în schimbare, amenajate. Putem vorbi de o geometrie variabilă a adaptării normelor și regulilor pornind de la noile realități. Și în lume, și în interiorul țărilor. Din cauza asta, tema Conferinței de la München este multipolarizarea. Nu doar în lume, între Statele Unite, Rusia. Și Europa trebuie să fie unul din poli. Trebuie să ni-l dorim, să îl configurăm și să întărim. Asta este și dorința noastră, în așa fel încât să fim recunoscuți și să fim parte și a procesului de pace, chiar dacă deocamdată unul sau altul din emisari, într-o operațiune de testare, consideră că o pace cu Ucraina pe care o gestionează Statele Unite împreună cu Rusia poate să treacă peste capul europenilor. Aici este un accident de parcurs, este o testare, este semantică a procesului de pace, care poate fi contrazisă și de alte semanticii, și de alte sensuri, și de alte interpretări, și ele precis vor reveni chiar și în discursurile oficialilor americani. Deci ce se întâmplă? Ordinea mondială, fie ea multilaterală, așa cum a fost creată după al Doilea Război Mondial, în primul rând la inițiativa învingătorului, învingătorul democrației liberale împotriva despotismului, împotriva nazismului. Datorită Americii s-a creat Uniunea Europeană. Datorită Americii avem Alianța Nord-Atlantică. Datorită Americii avem modelul de dezvoltare și de securitate care ne-a adus atât cât ne-a adus pace și prosperitate tuturor celor care facem parte din această constelație în ultimele decenii. Este imposibil ca Statele Unite să renunțe la acest model performant. El poate fi reamenajat. Trebuie să fim atenți, trebuie să fim lucizi și să fim gata să participăm la formulele noi, să fim atenți la propriile noastre evoluții și la acomodările sau calibrările, pe care să le avem în primul rând cu partenerii europeni, dar fără să renunțăm la partenerii americani.

Calea Europeană: Domnule ministru, vă mulțumesc pentru acest interviu de la Conferința de Securitate de la München.

Emil Hurezeanu: Mulțumesc.

Corespondență din München

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a subliniat sâmbătă că România rămâne un aliat de încredere al Washingtonului și că prezența militară americană pe teritoriul național va continua să fie consolidată, în pofida faptului că administrația republicană a președintelui Donald Trump redefinește relațiile cu aliații europeni, iar vicepreședintele J.D. Vance a lansat, de la tribuna Conferinței de Securitate de la München, critici dure la adresa unor decizii recente din Europa, citând anularea alegerilor prezidențiale din România și avertizând că amenințarea principală pentru democrația europeană nu vine dinspre Rusia sau China, ci din interior, printr-o renunțare treptată la valorile fundamentale comune cu Statele Unite.

Într-un interviu acordat CaleaEuropeană.ro la München, Tîlvăr a precizat că va aloca în 2025 “peste 30% din bugetul său de apărare pentru achiziții militare”, peste criteriul NATO de 20%, ajustările bugetare pentru a atinge pragul de 3% din PIB nefiind “prevăzute pentru moment”.

Oficialul român a salutat inițiativa Comisiei Europene de a excepta investițiile în apărare de la calculul deficitului bugetar, o măsură care ar permite statelor membre să își dezvolte capabilitățile militare fără a încălca regulile fiscale ale Uniunii Europene.

“Deși România se află în procedură de deficit excesiv, planul fiscal aprobat de Uniunea Europeană pentru reducerea acestuia permite statului nostru să abordeze aceste investiții suplimentare într-un mod strategic, fără a compromite obiectivele fiscale de lungă durată. În acest context, România ar putea canaliza aceste fonduri suplimentare către direcții prioritare, cum ar fi întărirea capacităților de apărare antiaeriană și antirachetă, un domeniu crucial în cadrul politicii integrate de apărare aliată anunțate la nivelul NATO”, a precizat Angel Tîlvăr.

În ceea ce privește relația strategică cu Statele Unite, Tîlvăr a subliniat că România rămâne un aliat de încredere al Washingtonului și că prezența militară americană pe teritoriul național va continua să fie consolidată. 

“Prezența militară americană pe teritoriul României este rezultatul unui angajament comun în cadrul Parteneriatului Strategic și NATO. Aceasta nu doar că susține securitatea națională, dar joacă un rol crucial în întărirea stabilității regionale. România rămâne un partener solid în acest proces, investind continuu în modernizarea capabilităților de apărare și în dezvoltarea infrastructurii necesare pentru găzduirea trupelor și echipamentelor americane. (…) România are toate garanțiile că prezența militară americană nu doar că va rămâne la același nivel, dar va fi consolidată pe măsură ce continuăm să dezvoltăm infrastructura necesară și să desfășurăm exerciții comune“, a explicat ministrul apărării.

În acest context, discursul vicepreședintelui SUA J.D. Vance de la Conferința de Securitate de la München, care a menționat România într-o retorică mai amplă despre declinul democrației și libertății de exprimare în Europa, nu afectează angajamentele strategice dintre București și Washington, a precizat ministrul Tîlvăr.

“România respectă principiile statului de drept și ale democrației, iar în ceea ce privește aspectele legate de libertatea de exprimare, suntem un stat democratic care susține valorile fundamentale ale Uniunii Europene și ale Alianței Nord-Atlantice. (…) Parteneriatul cu Statele Unite va rămâne o componentă-cheie a securității noastre naționale“, a asigurat ministrul.

Interviul integral

CaleaEuropeană.ro: Domnule ministru, la ultima reuniune a miniștrilor apărării din NATO, noul secretar american al apărării a cerut Europei să își asume mai multe responsabilități pentru propria apărare pentru că SUA nu se vor mai concentra în primul rând pe Europa. Cum răspunde România acestei solicitări și ce măsuri concrete luăm pentru a contribui mai mult la securitatea europeană?

Angel Tîlvăr: În urma cerinței exprimate de noul secretar american al apărării, care a subliniat necesitatea ca statele europene să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare, România răspunde printr-un angajament ferm și clar, în conformitate cu principiile sale fundamentale de securitate și solidaritate transatlantică. În primul rând, este esențial de subliniat că România a fost și continuă să fie un partener activ în cadrul Alianței Nord-Atlantice, angajându-se constant în consolidarea securității colective a Europei. De la Summitul NATO din 2017, România și-a asumat responsabilitățile în mod plenar, alocând anual 2% din PIB pentru apărare, un obiectiv fundamental al Alianței. În anul 2024, România a depășit acest prag, execuția bugetului Ministerului Apărării Naționale pentru anul 2024 fiind de 2,26%. În ceea ce privește dezvoltarea capacităților de apărare, România a continuat să investească în modernizarea infrastructurii și achiziționarea de echipamente de ultimă generație astfel vă exemplific achiziționarea de – Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare – HSAM/Patriot, Sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare MLRS – HIMARS, Sisteme de instalații mobile de lansare rachete antinavă – SIML, Avion multirol al Forțelor Aeriene, F-16, F-35, reflectând astfel o preocupare constantă pentru creșterea eficienței forțelor armate. În acest sens, pentru anul 2025, România a alocat peste 30% din bugetul său de apărare pentru achiziții, mult peste pragul minim de 20% recomandat de NATO, ceea ce reprezintă un angajament clar față de întărirea capabilităților sale de apărare, alături de întărirea securității continentale. În paralel, România continuă să își modernizeze infrastructura strategică, iar un exemplu semnificativ în acest sens este extinderea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu. Aceste lucrări, în valoare de 2,5 miliarde de euro, includ construirea de piste noi, platforme pentru armament și hangare pentru avioanele militare. Aceste investiții sunt esențiale pentru creșterea capacității de reacție rapidă a Alianței în regiunea Mării Negre și în Europa de Est, demonstrând angajamentul României față de securitatea colectivă și față de îndeplinirea obiectivelor de apărare comune.

CaleaEuropeană.ro: În perspectiva summitului NATO de la Haga, lucrează România la un plan pentru creșterea bugetului apărării la peste 3% din PIB, așa cum procedează alți aliați de pe flancul estic, dar și alți parteneri strategici, precum Franța?

Angel Tîlvăr: În perspectiva summitului NATO de la Haga, România este conștientă de provocările și necesitatea consolidării apărării comune, iar măsurile pe care le ia în această direcție sunt clare și strategice. România continuă să investească semnificativ în dezvoltarea capacităților sale de apărare și se angajează să depășească, cu siguranță, performanțele anilor anteriori. Privim spre dezvoltare și adaptare constantă în domeniul apărării, având convingerea că doar prin investiții continue și progresiv crescute putem răspunde adecvat provocărilor de securitate. România înțelege că, pentru a putea apăra și proteja eficient, este esențial să investim mai mult, mai rapid și să ne consolidăm capabilitățile, având în vedere contextul de securitate în continuă schimbare. Aceste investiții au ca scop nu doar consolidarea securității naționale, dar și susținerea securității regionale, europene și transatlantice, într-un context de securitate globală tot mai complex. România va continua să își asume responsabilitățile de apărare, contribuind activ la securitatea europeană și transatlantică. Deși ajustările bugetare pentru a atinge pragul de 3% din PIB nu sunt prevăzute pentru moment, suntem angajați în dezvoltarea și implementarea unor proiecte care vor consolida semnificativ capacitățile noastre de apărare și vor sprijini securitatea colectivă a Alianței.

CaleaEuropeană.ro: Comisia Europeană a anunțat la Conferința de Securitate de la München că va propune activarea clauzei de exceptare a investițiilor în apărare din regula deficitului bugetar. România este una din țările aflate în procedură de deficit excesiv, dar are un plan fiscal aprobat de UE pentru reducerea deficitului. Va profita România de această oportunitate și în ce direcții prioritare ar putea fi canalizate aceste fonduri suplimentare, mai ales că la nivelul NATO a fost anunțată politica integrată de apărare antiaeriană și antirachetă aliată?

Angel Tîlvăr: România salută anunțul Comisiei Europene privind activarea clauzei de exceptare a investițiilor în apărare din regula deficitului bugetar, o măsură care reprezintă o oportunitate importantă, având în vedere angajamentele României față de consolidarea apărării și securității naționale și regionale. Deși România se află în procedură de deficit excesiv, planul fiscal aprobat de Uniunea Europeană pentru reducerea acestuia permite statului nostru să abordeze aceste investiții suplimentare într-un mod strategic, fără a compromite obiectivele fiscale de lungă durată.

În acest context, România ar putea canaliza aceste fonduri suplimentare către direcții prioritare, cum ar fi întărirea capacităților de apărare antiaeriană și antirachetă, un domeniu crucial în cadrul politicii integrate de apărare aliată anunțate la nivelul NATO. Investițiile în sisteme moderne de apărare antiaeriană și antirachetă ar contribui semnificativ la protejarea teritoriului național și a Alianței, mai ales în contextul provocărilor emergente din regiunea Mării Negre și în fața noilor amenințări globale.

Pe lângă aceste priorități, România ar putea utiliza fondurile suplimentare pentru modernizarea infrastructurii de apărare, inclusiv pentru dezvoltarea unor capacități comune de apărare în cadrul inițiativelor NATO și UE, precum EDA, PESCO și EDIRPA. Astfel, România ar sprijini atât securitatea proprie, cât și întărirea securității colective în regiunea europeană. Aceste investiții vor avea un impact direct asupra eficienței și interoperabilității forțelor armate române și ale aliaților, consolidând capacitatea de reacție rapidă a Alianței și contribuind la un răspuns eficient la orice provocare de securitate.

CaleaEuropeană.ro: Administrația Trump pare să redefinească relația cu aliații europeni, iar acest lucru ar putea avea implicații directe pentru Parteneriatul Strategic România-SUA și pentru prezența militară americană pe teritoriul nostru. Ce garanții avem că această prezență va rămâne la același nivel sau chiar se va consolida?

Angel Tîlvăr: Răspunsul României la noile provocări internaționale și regionale este ferm ancorat în angajamentele noastre față de NATO, Uniunea Europeană și Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Acestea formează pilonii fundamentali ai politicii noastre de apărare și securitate, esențiali în fața incertitudinilor geopolitice și schimbărilor majore din peisajul internațional. În acest context, consolidarea cooperării cu SUA și întărirea parteneriatului transatlantic sunt esențiale, nu doar pentru România, ci și pentru întreaga regiune a Europei de Est, având în vedere provocările generate de acțiunile agresive ale Federației Ruse.

Prezența militară americană pe teritoriul României este rezultatul unui angajament comun în cadrul Parteneriatului Strategic și NATO. Aceasta nu doar că susține securitatea națională, dar joacă un rol crucial în întărirea stabilității regionale. România rămâne un partener solid în acest proces, investind continuu în modernizarea capabilităților de apărare și în dezvoltarea infrastructurii necesare pentru găzduirea trupelor și echipamentelor americane. Un exemplu concret este extinderea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu, care va sprijini operațiuni militare comune și va întări legătura strategică dintre România și SUA. Această extindere va oferi facilități suplimentare pentru desfășurarea de exerciții comune și pentru operațiuni în regiunea Mării Negre.

România sprijină activ inițiative internaționale precum Black Sea Security Act, care subliniază importanța securității în această regiune strategică și promovarea unui climat de stabilitate și cooperare între aliați. De asemenea, continuăm să organizăm și să participăm la exerciții în comun cu Statele Unite și ceilalți parteneri NATO, ceea ce întărește pregătirea operativă și interoperabilitatea forțelor noastre.

În cadrul NATO, România se află într-o poziție cheie pentru a contribui la întărirea flancului estic al Alianței. Colaborarea noastră cu Statele Unite și ceilalți aliați va continua să evolueze, pe baza unui parteneriat de încredere reciprocă și interese comune. În acest sens, România va depune toate eforturile necesare pentru a asigura un răspuns coordonat și eficient la provocările de securitate ale Europei și ale întregii comunități transatlantice.

Astfel, România are toate garanțiile că prezența militară americană nu doar că va rămâne la același nivel, dar va fi consolidată pe măsură ce continuăm să dezvoltăm infrastructura necesară și să desfășurăm exerciții comune, contribuind astfel la un mediu de securitate stabil și previzibil în regiune.

CaleaEuropeană.ro: Pe scena Conferinței de la München, vicepreședintele SUA J.d. Vance a criticat anularea alegerilor din România, inserând acest episod într-un discurs mai larg despre declinul democrației și libertății de exprimare în Europa. Cum este interpretată această poziție la nivelul administrației de la București în perspectiva Parteneriatului Strategic cu SUA?

Angel Tîlvăr: România respectă principiile statului de drept și ale democrației, iar în ceea ce privește aspectele legate de libertatea de exprimare, suntem un stat democratic care susține valorile fundamentale ale Uniunii Europene și ale Alianței Nord-Atlantice.

În ceea ce privește Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, România continuă să fie ferm angajată în dezvoltarea acestuia, în special pe componenta de apărare. „Foaia de parcurs dedicată cooperării la nivelul apărării pentru perioada 2020-2030”, semnată în 2020, definește clar pașii strategici ce vor ghida cooperarea bilaterală pe termen lung. România își respectă angajamentele prevăzute în acest document pentru consolidarea capabilităților de apărare și securitate comune.

Parteneriatul nostru cu Statele Unite rămâne un element solid și strategic al securității naționale, iar România va continua să depună toate eforturile pentru a sprijini stabilitatea regională și globală. România își reafirmă statutul de stat democratic, de membru activ al NATO și al Uniunii Europene, angajându-se să apere principiile fundamentale ale democrației și drepturile fundamentale ale cetățenilor săi. Parteneriatul cu Statele Unite va rămâne o componentă-cheie a securității noastre naționale și a securității colective în cadrul Alianței, iar România va continua să joace un rol activ în consolidarea relațiilor bilaterale și în cadrul cooperării internaționale în domeniul apărării.

CaleaEuropeană.ro: La Conferința de Securitate de la München ați purtat discuții cu reprezentanții companiei Lockheed Martin. Ce noutăți în materie de înzestrare putem aștepta în 2025?

Angel Tîlvăr: În cadrul Conferinței de Securitate de la München, am avut discuții constructive cu reprezentanții companiei Lockheed Martin, un partener de încredere în domeniul tehnologiilor de apărare. În cadrul acestor discuții, am abordat modalități concrete de eficientizare a proceselor de operaționalizare a capabilităților militare, un obiectiv esențial pentru România în contextul modernizării forțelor armate. Un aspect important al acestor discuții a fost aprofundarea colaborării pentru îmbunătățirea interoperabilității și adaptabilității echipamentelor, asigurând astfel o mai bună integrare a acestora în structurile NATO.

De asemenea, am subliniat deschiderea din partea Lockheed Martin de a dezvolta parteneriate cu companiile românești de profil, ceea ce ar putea contribui la transferul de tehnologie, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea unui sector de apărare mai puternic în România. Aceasta reprezintă o oportunitate semnificativă, având în vedere că România are un interes continuu de a investi în modernizarea echipamentelor și tehnologiilor de apărare, atât în scopul consolidării capacităților naționale, cât și pentru a sprijini obiectivele comune ale NATO.

În ceea ce privește anul 2025, România se poate aștepta la progrese semnificative în materie de înzestrare, cu posibilitatea de a beneficia de noi platforme și soluții tehnologice care să contribuie la întărirea securității naționale și regionale. În acest sens, colaborarea continuă cu Lockheed Martin va facilita implementarea unor soluții avansate care să răspundă nevoilor strategice actuale ale României și ale Alianței.