Lumea internațională a intrat într-o nouă epocă marcată de o gândire de sumă zero, în care actorii principali, statele, caută un avantaj relativ prin protecționism, interes propriu și respingerea cooperării reciproc avantajoase, iar pe fondul tensiunilor geopolitice în creștere și al incertitudinii economice tot mai mari, multe guverne nu se mai concentrează asupra beneficiilor absolute ale cooperării globale, ci sunt din ce în ce mai îngrijorate de faptul că au mai puțin de câștigat decât alții. Concret, actorii cheie din comunitatea transatlantică, din autocrațiile puternice și din așa-numitul Sud Global au devenit nemulțumiți de ceea ce ei percep ca fiind o distribuție inegală a beneficiilor absolute ale ordinii internaționale, iar din punctul de vedere al multor state în curs de dezvoltare, ordinea internațională nu și-a respectat niciodată promisiunea de a livra în beneficiul tuturor. În tot acest eșafodaj, Europa de Est, teatrul asupra căruia Rusia a lansat un război prin acțiunea sa militară la scară largă împotriva Ucrainei, este plasată sub “umbrele unei zone gri”.
Acesta este șapoul cu care prestigioasa Conferință de Securitate de la München (MSC) debutează raportul său anual, intitulat “Lose-Lose?”. Al zecelea astfel de raport anual, dat publicității la începutul săptămânii care se încheie cu lucrările Conferinței, documentul servește ca platformă de ghidaj și inițiere a conversațiilor strategice care vor avea loc anul acesta, în perioada 16-18 februarie la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei pentru o ediție aniversară, fiind cea de-a 60-a ediție a faimoasei reuniuni consacrate securității transatlantice și internaționale. În ajunul împlinirii a doi ani de la invazia ilegală a forțelor armate ruse în Ucraina, MSC va reuni influenți lideri transatlantici, dintre care se disting președintele francez Emmanuel Macron, vicepreședintele SUA Kamala Harris, cancelarul german Olaf Scholz, președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen, secretarul general al NATO Jens Stoltenberg. România va fi reprezentată de ministrul de externe Luminița Odobescu și de ministrul apărării naționale Angel Tîlvăr. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este așteptat la München, în timp ce Rusia nu a fost invitată din nou să participe, într-o nouă mostră de izolare internațională pentru războiul declanșat împotriva Ucrainei.
“Raportul din acest an reflectă o tendință descendentă în politica mondială, marcată de o creștere a tensiunilor geopolitice și a incertitudinii economice. (…) Segmente mari ale populației din țările G7 consideră că țările lor vor fi mai puțin sigure și mai puțin bogate peste zece ani. Nu este de mirare, așadar, că multe guverne își regândesc angajamentul internațional, acordând mai multă atenție vulnerabilităților care vin odată cu interdependența și cine beneficiază mai mult de pe urma cooperării. Dar, în timp ce strategia de reducere a riscurilor în diferite moduri este un răspuns necesar la un mediu geopolitic în schimbare și mai periculos, o concentrare mai mare asupra câștigurilor relative ale cooperării riscă să submineze beneficiile absolute ale cooperării. Trebuie să evităm să ajungem în tot mai multe situații în care toată lumea pierde care vin odată cu fragmentarea ordinii globale”, a declarat Christoph Heusgen, președintele MSC și fost consilier pentru politică externă al Angelei Merkel, cel care l-a înlocuit în conducerea Conferinței pe veteranul diplomat Wolfgang Ischinger.
O ediție jubiliară a Conferinței precedată de declarații tari care subminează alianța transatlantică
Raportul, care stabilește temele majore conferinței, identifică o tendință de îndepărtare a cooperării globale către o gândire tranzacțională, care exclude cooperarea dincolo de câștigurile înguste și pe termen scurt, subliniază The Guardian.
Publicarea raportului a avut loc la câteva zile după ce fostul președinte american Donald Trump a declarat sâmbătă că ar “încuraja” Rusia să atace orice țară membră a NATO care nu își îndeplinește obligațiile financiare față de alianța de apărare, în remarci pe care Casa Albă le-a repudiat ca fiind “îngrozitoare și nebunești”.
Pe fondul consternării aliaților, într-un gest rar, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reacționat într-un comunicat de presă la afirmațiile lui Trump, spunând că acestea “subminează securitatea Alianței” și expun “soldații americani și europeni la un risc sporit”. La rândul său, președintele Consiliului European Charles Michel a apărat “Alianța Transatlantică” în fața “declarațiilor nesăbuite” ale lui Trump privind solidaritatea articolului 5, subliniind că UE trebuie să își dezvolte urgent autonomia strategică.
Aflat în competiție cu Trump pentru un nou mandat la Casa Albă, preşedintele Joe Biden a denunţat afirmaţiile “îngrijorătoare şi periculoase” ale celui pe care l-a etichetat drept unul dintre “lacheii” președintelui rus Vladimir Putin.
Nu în ultimul rând, șeful diplomației europene, Josep Borrell, a reacționat subliniind că NATO nu poate fi o “alianţă a la carte” a cărei funcționare să depindă de “starea de spirit” a liderului SUA. “Ea există sau nu există”, a atenționat Borrell.
Alianța transatlantică în fața unui exercițiu de echilibru dificil
După rapoartele din 2020 – “Westlessness“, din 2021 – “Beyond Westlessness: Renewing Transatlantic Cooperation, Meeting Global Challenges”, din 2022 – “Turning the Tide – Unlearning Helplessness“, din 2023 – “Re:vision”, raportul “Lose-Lose?” constată că “partenerii transatlantici și statele care împărtășesc aceleași idei se confruntă cu un exercițiu de echilibru dificil”.
Astfel, pe fondul unei rivalități geopolitice în creștere, aceștia trebuie să investească în apărare și descurajare, limitând în același timp, în mod selectiv, urmărirea beneficiilor reciproce la statele care împărtășesc aceleași idei politice; totuși, acest lucru nu trebuie să ducă la un cerc vicios, în care temerile legate de beneficii inegale să cuprindă tot mai multe probleme, iar cooperarea cu sumă pozitivă să fie limitată la tot mai puține state.
Mai presus de toate, aceste evoluții nu trebuie să submineze eforturile transatlantice de a construi parteneriate mai puternice cu țările din Sudul Global și de a reforma împreună ordinea existentă astfel încât să funcționeze în avantajul unui grup mult mai larg de cetățeni globali, arată raportul Conferinței.
Munich Security Index: Rusia, principala amenințare doar pentru Marea Britanie și Japonia la nivel G7
Asemenea anilor anteriori, raportului Conferinței îi este atașat “Munich Security Index, un sondaj privind 32 de riscuri percepute în 11 țări importante, care arată că alegătorii europeni sunt din ce în ce mai îngrijorați și de migrația cauzată de schimbările climatice și de război, precum și de amenințarea terorismului islamic radical.
Deși Rusia nu dă semne că intenționează să înceteze atacul neprovocat asupra Ucrainei, la doi ani după ce a lansat o invazie la scară largă, germanii consideră acum că probleme precum migrația și amenințarea islamului radical sunt preocupări mai imediate decât amenințarea de la Kremlin. În timp ce Rusia era percepută ca fiind amenințarea numărul unu în Germania în Indexul de securitate de la München de anul trecut, aceasta a coborât acum pe locul șapte în raportul anual, punctează Politico Europe.
Modelul este reprodus în întregul grup de țări G7. În timp ce Rusia a rămas anul trecut principalul risc pentru cinci țări din G7, doar cetățenii britanici și japonezi o mai consideră astfel. Italienii, de exemplu, plasează Rusia pe locul 12 în privința amenințărilor
Sensibilitatea tot mai mare față de câștigurile relative față de anumite țări este vizibilă și în atitudinile publice, potrivit sondajului. Respondenții din statele G7 sunt mult mai reticenți ca țările lor respective să coopereze cu China, Rusia și alte țări nedemocratice decât cu democrații precum SUA sau membrii UE. Acest lucru se reflectă acum în scăderea investițiilor străine directe în China, se arată în raport.
Navigând în jurul marilor teme ale raportului: Europa de Est, sub umbrele unei zone gri
Preocupările legate de câștigurile relative iau forma unor convingeri de sumă zero. Nici Europa de Est nu este ferită de convingerea că câștigurile unui alt actor implică în mod necesar pierderi pentru ceilalți.
“Această gândire nu este nicăieri mai pronunțată decât în acțiunile autocrațiilor pentru propriile sfere de influență. În Europa de Est, ambițiile imperiale ale Moscovei au dus deja la război și au subminat toate viziunile pentru o ordine de securitate cooperantă în viitorul apropiat. Rezultatul este o situație în care toată lumea pierde, în care Ucraina riscă să piardă cel mai mult, cu însăși supraviețuirea sa ca stat independent, în timp ce războiul lui Putin are, de asemenea, un impact masiv asupra populației rusești. Iar europenii nu mai pot culege dividendele păcii, fiind nevoiți să cheltuiască mai mult pentru propria lor apărare și pentru a sprijini Ucraina”, relevă raportul.
Întrebările cheie care guvernează raportul la acest capitol sunt: 1) Cum influențează războiul Rusiei împotriva Ucrainei Europa de Est? 2) Cum afectează războiul și repercusiunile sale zona gri dintre UE și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte? 3) Ce ar trebui să facă membrii UE și NATO pentru a scoate țările din această zonă gri?
Capitolul prezintă două tabere – cea occidentală și cea rusească -, în care prima respinge ca “învechită logica sferelor de influență”, iar cea de-a doua îmbrățisează abordarea “micro-imperiului”.
Autorului raportului au patru constatări esențiale cu privire la situația geopolitică a Europei de Est:
– Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a distrus ceea ce mai rămăsese din arhitectura de securitate cooperantă a Europei și a forțat țările din Europa de Est să aleagă o tabără. Pentru ucraineni, alegerea este clară, o majoritate covârșitoare susținând integrarea în UE și NATO.
– Războiul Rusiei a obligat UE să privească extinderea ca pe un instrument geostrategic pentru a scoate țările din zona gri. Dar nu este clar cât de repede se poate întâmpla acest lucru și dacă toți membrii sunt dispuși să suporte costurile. Extinderea NATO este, de asemenea, pe ordinea de zi, dar dezacordurile interne stau în calea unui progres rapid.
– “Imperiul” rus post-sovietic se extinde în prezent doar până în Belarus. Deși Rusia nu a reușit să atragă în tabăra sa Ucraina, Georgia, Moldova și Balcanii de Vest, încă mai poate să le strice ambițiile către UE și NATO.
– Membrii UE și NATO ar trebui să susțină rapid promisiunea de a micșora zona gri a Europei de Est și de a ajuta Ucraina să învingă Rusia cu o susținere substanțială și cu asistență politică, financiară și militară.
Navigând în jurul marilor teme ale raportului: Consolidarea apărării în Indo-Pacific. Orientul Mijlociu, Sahelul, atmosfera încălzită a schimbărilor climatice și tehnologia (deconectarea nodului gordian)
Potrivit raportului, percepția riscului unui conflict militar în Indo-Pacific între China și Taiwan a crescut brusc. Teama față de o Chină tot mai încrezătoare în sine a făcut un salt important – în special în Japonia, urmată de India, SUA, Germania și Franța.
În general, nemulțumirea față de situația economică din lume este în creștere, continuă raportul, după cum remarcă Deutsche Welle: “În ciuda realizărilor extraordinare din perioada de după Războiul Rece, actorii-cheie din Occident, autocrațiile puternice și țările din așa-numitul Sud Global au devenit cu toții nemulțumiți de status quo – și de propria lor parte din proverbiala plăcintă”,
Globalizarea în ansamblu a trecut în marșarier. Concurența și o nevoie mult mai mare de securitate prevalează în mod clar în lumea de astăzi. La nivel global, mai puțin capital se îndreaptă în special către China, iar intensificarea rivalității geopolitice a îngropat credința că globalizarea bazată pe piață duce la o distribuție echitabilă a profiturilor. Potrivit raportului, statele prioritizează “reziliența și securitatea în detrimentul eficienței”.
Influența militară tot mai mare a Rusiei în regiunea Sahel a jucat, de asemenea, un rol în analiza MSC. Expulzarea trupelor franceze de către junta militară din Niger în 2023 este doar un exemplu al scăderii interesului Franței în regiune, în timp ce Rusia pare să încerce să decupleze țările din Sahel de Europa și SUA.
Și în acest caz, autorii Raportului de securitate de la München din acest an văd doar învinși. “Populația din regiune, la rândul ei, pierde șansa de a avea pace și progres democratic, deoarece fiecare lovitură de stat din 2020 încoace a fost urmată de niveluri mai mari de violență.”
Potrivit raportului, neîncrederea sporită la nivel mondial se reflectă și în percepția pericolului reprezentat de atacurile cibernetice și în consecințele negative ale utilizării inteligenței artificiale (AI).
“Cândva un motor al globalizării reciproc avantajoase, progresul tehnologic a devenit o cursă pentru dominație geopolitică”, susține analiza. Această afirmație este susținută de rezultatele sondajului Munich Security Index, potrivit cărora respondenții din SUA apreciază această amenințare ca fiind deosebit de ridicată, urmată de India. În general, se pare că oamenii se tem din ce în ce mai mult de campaniile de dezinformare din lumea digitală.
Conferința de Securitate de la München reprezintă cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale și a devenit, de la înființarea sa în 1963, o întâlnire esențială anuală pentru comunitatea strategică internațională. MSC s-a transformat într-un forum independent dedicat promovării soluționării pașnice a conflictelor și a cooperării internaționale și dialogului. În plus, față de conferința emblematică anuală din februarie, MSC găzduiește în mod regulat alte evenimente de mare amploare în capitalele din întreaga lume.
CaleaEuropeana.ro va relata, pentru al șaptelea an consecutiv, de la acest important for de dezbateri consacrat securității și apărării la nivel internațional. (Urmăriți aici corespondența premieră CaleaEuropeană.ro de la ediția din 2018, aici corespondența de la ediția din 2019, aici corespondența din 2020, aici relatările din 2021, aici corespondența virtuală din 2022, aici corespondența de la ediția din 2023 și aici corespondența din 2024).
