Antonio Tajani și Mairead McGuinness sunt considerați a fi principalii favoriți în a deveni candidatul desemnat al grupului PPE, cel mai mare grup politic din Parlamentul European, pentru funcția de președinte al legislativului european în cadrul alegerilor care vor avea loc pe 17 ianuarie 2017.
Popularii își vor alege candidatul pentru funcția de președinte al Parlamentului European marți, în timpul sesiunii plenare de la Strasbourg, ultima din acest an, prilej cu care actualul lider al instituției, Martin Schulz, va înmâna pentru ultima oară premiul Saharov pentru libertate și gândire.
Cine sunt principalii candidați ai PPE
Potrivit EU Observer, patru eurodeputați ai popularilor europeni – Antonio Tajani, Mairead McGuinness, Alain Lamassoure și Alojz Peterle – își dispută votul colegilor eurodeputați din PPE pentru a deveni candidatul grupării de centru-dreapta la președinția Parlamentului European.
Antonio Tajani – este un om politic italian experimentat, fiind eurodeputat în perioada 1994-2008. Din 2008 și până în 2014 a fost membru al Comisiei Europene conduse de Jose Manuel Barroso, fiind vicepreședinte al instituției, responsabil pentru industrie. Din 2014 a revenit ca membru al Parlamentul, fiind încă de atunci vicepreședinte al instituției conduse de Martin Schulz.
Mairead McGuinness – fostă jurnalistă, eurodeputata irlandeză este membră a PE din 2004, fiind vicepreședinte al grupului PPE în Parlamentul European între 2013 și 2014. De la începutul acestei legislaturi, McGuinness este vicepreședinte al Parlamentului European. Candidatura sa la alegerile interne din cadrul grupului PPE pentru a deveni candidatul grupului la șefia PE este susținută de premierul irlandez, Enda Kenny.
Alain Lamassoure – eurodeputatul francez este membru al Parlamentului European încă din 1989, ocupând în mai multe legislaturi funcția de președinte al Comisiei pentru bugete și a mai multor delegații ale PE pentru relațiile cu țări terțe.
Alojz Peterle – este membru al Parlamentului European din 2004 de la aderarea Sloveniei la UE, perioadă în care a activat în mai multe comisii importante ale PE, precum afaceri externe, drepturile omului sau subcomisia pentru securitate și apărare.
Printre numele vehiculate de presa de la Bruxelles pentru o candidatură PPE la șefia PE se numără și Manfred Weber, actualul lider al popularilor europeni și reales de curând în fruntea grupului PPE.
2017 începe așa cum se încheie 2016: cu lupta pentru putere
În ultimele luni au existat multiple tensiuni între cele mai mari grupuri politice din Parlamentul European – PPE (215 eurodeputați și S&D (189 eurodeputați) – cu privire la viitorul leadership al instituției.
Popularii europeni l-au criticat inițial pe social-democratul Martin Schulz pentru încercarea sa de a rămâne în fruntea Parlamentului European, în ceea ce ar fi fost un moment fără precedent: trei mandate consecutive. Schulz este deja primul președinte al PE cu două mandate consecutive în două legislaturi diferite (2012-2014 și 2014-2016).
Mai mult decât atât, PPE a arătat că prin prezentarea unui candidat socialist la șefia instituției, S&D încalcă un acord politic încheiat la începutul acestui legislaturi. Potrivit acestei înțelegeri, socialiștii europeni urmau să dețină funcția de președinte al Parlamentului European în prima parte a legislaturii (iulie 2014-ianuarie 2017), urmând ca popularii europeni să dea liderul instituției pentru a doua parte a mandatului PE (ianuarie 2017 – iunie 2019).
Gianni Pittella, candidatul socialiștilor europeni

FOTO: European Parliament/ Flickr
La începutul lunii, socialiștii și democrații europeni au decis să îl susțină pe liderul grupului în PE, eurodeputatul italian Gianni Pittella pentru candidatura sa la președinția Parlamentului European, ceea ce pune sub semnul întrebării acordul politic al marii coaliții dintre centru-stânga și centru-dreapta.
Un acord politic încălcat în 2002
Astfel de înțelegeri s-au practicat între populari și socialiști încă după primele alegeri pentru Parlamentul European, în 1979. Același principiu a fost respectat și în perioada 2004-2009, însă există și o excepție: în legislatura 1999-2004, după primii doi ani și jumătate în care reprezentantul PPE, francezul Nicole Fontaine a deținut președinția PE, între 2002-2004 popularii au sprijinit un candidat liberal, pe irlandezul Pat Cox, în detrimentul socialiștilor.
Guy Verhofstadt, un candidat al compromismului?
Împreună, PPE și S&D au majoritate fragilă în Parlamentul European, însumând 404 eurodeputați din totalul celor 751. O majoritate simplă înseamnă 376 de europarlamentari.
Astfel, dacă atât popularii, cât și socialiștii vor decide să se confrunte pentru șefia Parlamentului European, ambele formațiuni vor avea nevoie de mai multe grupuri politice pentru a întocmi o majoritate, inclusiv de liberali și de verzi.
EU Observer notează că ALDE evaluează posibilitatea de a-l lansa pe Guy Verhofstadt ca pe un candidat de compromis, un anunț urmând a fi făcut în zilele următoare, în timp ce Verzii nu par dispuși să prezinte o candidatură pentru președinția PE.
Viitorul președinte al Parlamentului European va fi ales pe 17 ianuarie 2017.
.