Liderii celor mai mari grupuri politice din Parlamentul European – PPE, S&D, ALDE și Verzii – au adoptat miercuri o declarație comună referitoare la noul program al Comisiei Europene pe care îl consideră drept un ”fundament” în raport cu care noul președinte al Comisiei Europene trebuie să se angajeze pentru a obține ”o majoritate largă și stabilă” în Parlamentul European.
Declarația, semnată de Manfred Weber (PPE), Udo Bullmann (S&D), Guy Verhofstadt (ALDE), Ska Keller și Philippe Lamberts (Verzii), reprezintă un acord comun asupra unui proces politic care are drept scop definirea unei ”ambiții comune pentru următoarea perioadă legislativă”.
Cele patru grupuri pro-europene, care vor totaliza peste 500 de eurodeputați în noul Parlament European, vor demara discuțiile la data de 12 iunie cu scopul de a finaliza înainte de viitorul Consiliu European, din 20-21 iunie, când liderii țărilor membre sunt așteptați să discute și, eventual, să decidă desemnările pentru funcția de președinte al Comisiei Europene, dar și pentru celelalte poziții cheie, între care președintele Consiliului European, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate și președintele Băncii Centrale Europene.
”Suntem puternic încurajați de numărul substanțial crescut de concetățeni care au participat la alegeri. Este intenția noastră comună de a ne angaja într-un mod constructiv unul cu celălalt, ținând cont de cerințele lor de schimbare, pentru a demonstra că Uniunea Europeană poate livra pentru toți” se arată în textul menționat semnat de liderii celor patru grupuri, care transmite un mesaj politic aparte: deși liderii Consiliului European trebuie să decidă asupra persoanei desemnate să îi succeadă lui Jean-Claude Juncker în fruntea Comisiei Europene, Parlamentul European este cel care trebuie să întrunească o majoritate pentru ca respectivul candidat să fie ales în funcție.
Ce spune Tratatul de la Lisabona?
Potrivit aliniatului 7 al Articolului 17 din Tratatul de la Lisabona, procedura de numire a președintelui Comisiei Europene este definită după cum urmează: ”Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după consultări adecvate, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, va propune Parlamentului European un candidat pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. Acest candidat va fi ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor săi. În cazul în care candidatul nu obține un vot majoritar de aprobare în Parlament, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, va propune în termen de o lună un nou candidat care va fi ales de Parlamentul European în baza aceleiași proceduri”.
Semnalul grupurilor politice dublează sensul declarației Conferinței Președinților din 28 mai, în care președintele Parlamentului Europena și liderii de grupuri politice și-au reafirmat susținerea pentru procedura Spitzenkandidat, cea prin care candidatul partidului care câștigă alegerile europene este desemnat președintele Comisiei Europene.
Din această perspectivă, favorit să devină viitorul președinte al Comisiei Europene este candidatul PPE, Manfred Weber, însă procesul este amplu contestat de președintele Franței și mai mulți lideri liberali, Emmanuel Macron criticând voalat ”lipsa de experiență” la nivel înalt a lui Weber, care nu a deținut nicio funcție de top guvernamentală de-a lungul carierei sale politice.
Calculele politice post-alegeri indică faptul că PPE are prima șansă în aceste negocieri, în condițiile în care popularii europeni dispun de cele mai variate scenarii pentru a forma 0 majoritate pro-europeană în jurul lui Manfred Weber: fie alături celelalte trei grupuri politice (S&D, ALDE – En Marche, Verzii), fie doar cu S&D și cu Verzii, fie împreună cu S&D și ALDE-En Marche.
Situația este însă complicată, în condițiile în care, pentru prima dată, grupurile PPE și S&D nu mai pot forma o majoritate fără implicarea unui al treilea grup politic, iar popularii europeni nu dețin majoritatea necesară în Consiliul European pentru a-și propulsa, cu ușurință, candidatul la șefia Comisiei Europene.
În prezent, statusul tratativelor urmează a fi influențat de o primă discuție în rândul celor șase prim-miniștri desemnați de cei 28 de lideri europeni să coordoneze informal negocierile și de dialogul instituțional și politic pentru care președintele Consiliului European Donald Tusk a fost mandat să negocieze un ”pachet de patru nume” pentru funcțiile menționate, ținând cont de un echilibru de gen, geografic, demografic și de afiliere politică.