Alegerile pentru Parlamentul European care se vor desfășura în cele 28 de state membre ale UE, începe de joi și până duminică, vor da startul pentru ”marea vânătoarea de posturi europene”, scrie Reuters într-un material dedicat diferitelor nume care ar putea conduce instituțiile Uniunii Europene în următorii cinci ani, tratative care vor avea prima lor înfățișare pe 28 mai, la două zile după alegerile europene, când șefii de stat sau de guvern se vor reuni la Bruxelles.

Reuters transmite că orice acord va fi obținut în urma acestor tratative trebuie să pună în balanță interesele statelor și ale marilor familii politice europene, prezentând totodată și o serie de 17 nume de oameni politici europeni, unii dintre ei candidații cap de listă la șefia Comisiei Europene, alții foști prim-miniștri și politicieni cu o istorie în poziții cheie naționale, europene și internaționale. Separat, alte cinci nume sunt evocate pentru a deveni viitorul președinte al Băncii Centrale Europene.

Mai mult, numele celor vehiculați pentru a deveni viitori lideri cheie în angrenajul instituțional european apar în condițiile unor diferențe majore de viziune politică între principalii lideri europeni, în speță Emmanuel Macron și Angela Merkel, unde președintele francez nu susține crearea unei legături automate între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European și numirea unui președinte al Comisiei Europene, procedura cunoscută sub denumirea de ”Spitzenkandidat”. De asemenea, negocierile pentru viitorul șef al Comisiei se extind și către alte funcții cheie precum cele de președinte al Consiliului European, de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate – ambele funcții numite de șefii de stat sau de guvern -, dar și cele de președinte al Băncii Centrale Europene sau poziții cheie de comisari europeni. Totodată, și funcția de președinte al Parlamentul European, deși decisă de membrii săi, intră în această ecuație pentru a menține balanța între interesele de reprezentare politică. De altfel, CaleaEuropeană.ro a analizat, pe larg, cum arată situația privind ”urzeala tronurilor” în Europa, plasată între rezultate electorale, putere politică și jocuri de culise.

Cine se urcă pe tronul pe care îl va elibera Jean-Claude Juncker?

©️ European Parliament

Potrivit Reuters, între pretendenții la succesiunea lui Jean-Claude Juncker la șefia Comisiei Europene se regăsesc, firește, candidații cap de listă ai marilor familii politice europene – Manfred Weber (PPE) și Frans Timmermans (PES -, însă alte nume luate în calcul sunt Michel Barnier, Margrethe Vestager, Kristalina Georgieva sau Christine Lagarde.

Apariția acestora din urmă este o consecință a opoziție președintelui Franței de a accepta procedura Spitzenkandidat. 

Reuters notează că Manfred Weber ar putea fi ajutat să ajungă președinte al Comisiei Europene de ”un rezultat bun al PPE” la scrutinul european, în vreme ce Frans Timmermans ”este tras în jos de slaba performanţă a socialiştilor la alegerile naţionale şi care se prefigurează a fi la fel la cele europene”.

©️ EPP/ Flickr

În ce-l privește pe Michel Barnier, negociatorul-șef al UE pentru Brexit ”caută în spatele scenei să capitalizeze respectul liderilor europeni” și ”ar putea fi agreat deopotrivă de preşedintele liberal Emmanuel Macron şi de cancelarul conservator german Angela Merkel”.

Margrethe Vestager face parte din ”Team Europe”, echipa de candidați propusă de cuplul electoral ”ALDE și formațiunea lui Emmanuel Macron”, iar Christine Lagarde este invocată ”de cei care cred că liderii europeni vor dori ca pentru prima dată o femeie să conducă UE”, ea fiind apreciată pentru ajutorul dat de FMI europenilor în timpul crizei din zona euro.

Includerea Kristaline Georgieva în această ecuație a apărut după ce Bloomberg a scris că, la Summitul de la Sibiu, liderii europeni au considerat-o pe Kristalina Georgieva drept unul dintre principalii competitori la preşedinţia Comisiei Europene. ”Este sprijinită discret de unele guverne est-europene pentru a deveni primul preşedinte al Comisiei Europene provenit dintr-o ţară fostă comunistă”, scrie Reuters.

Consiliul European: Ce fost sau actual lider național se va așeza pe scaunul ”facilitatorului de consens”

Mai departe, Reuters prezintă și o serie de posibilități pentru funcția de președinte al Consiliului European, instituție oficializată în 2009 după Tratatul de la Lisabona și care a fost condusă până acum de doi foști prim-miniștri și lideri proeminenți din partea PPE, Herman van Rompuy și Donald Tusk. Prin cutumă, președintele Consiliului European este cel care trebui să construiască un consens între liderii europeni și cu Comisia Europeană.

©️ EU Council

Interesant și faptul că actualul șef al Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a făcut o pledoarie pentru ca viitoarele poziții cheie în instituțiile UE să fie ocupate având în vedere și un echilibru geografic între Est, Vest, Nord și Sud, precum și o balanță de gen.

Între numele liderilor vehiculați apar Dalia Grybauskaite, președinta Lituaniei aflată la final de mandat, Mark Rutte, premierul Olandei, Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al Comisiei Europene și fost prim-ministru al Letoniei, Andrej Plenkovic, premierul Croației, Charles Michel, premierul Belgiei, și Angela Merkel, cancelarul Germaniei.

Deși Reuters nu menționează explicit funcția pentru care ar putea candida, printre politicienii favoriți să ocupe poziții cheie la Bruxelles se află și Alexander Stubb, fost contracandidat al lui Manfred Weber și fost prim-ministru al Finlandei, sau Hella Thorning-Schmidt, fost premier al Danemarcei.

©️ Guy Verhofstadt/ Facebook

Guy Verhofstadt sau Manfred Weber spre șefia Parlamentului European

Reuters scrie că Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al Belgiei și actual lider al grupului ALDE în Parlamentul European, ar putea deveni noul președinte al Parlamentului.

”Un federalist european notoriu, el aspiră să devină preşedinte al Parlamentului European. La fel cum s-a întâmplat în actuala legislatură cu Martin Schulz şi Antonio Tajani, el ar putea împărţi cu altcineva mandatul, probabil cu Weber, fiecare câte doi ani şi jumătate”, precizează Reuters, numele lui Weber apărând în contextul în care nu ar fi numit președinte al Comisiei Europene.

Ascensiunea lui Pedro Sanchez în Spania aduce spaniolii mai aproape de poziții cheie europene

© Spanish Foreign Ministry

Reuters analizează și ascensiunea lui Pedro Sanchez în Spania, un fost fief politic al popularilor europeni și acum condus de socialiști. Din perspectiva influenței pe care noul premier spaniol o are în rândul familiei social-democrate europene, doi dintre miniștrii săi sunt priviți ca favoriți pentru poziții la nivel european: Josep Borrell, ministru de externe şi fost preşedinte al Parlamentului European, și Nadia Calvino, ministru al economiei și fost director general al departamentului pentru buget al Comisiei Europene.

Conform Reuters, printre posturile europene aflate în discuţie se numără şi cel de preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), post râvnit deopotrivă de Franţa şi Germania. Printre posibilii viitori ocupanţi ai acestuia sunt evocaţi germanul Jens Weidmann, francezul Francois Villeroi de Galhau, finlandezul Olli Rehn, danezul Klaas Knot, toţi actuali şefi ai băncilor centrale din ţările lor, precum şi finlandezul Erkki Liikanen, fost preşedinte de bancă centrală.

—

Alegerile pentru Parlamentul European din 23-26 mai, considerate unele cruciale pentru viitorul UE, vor da startul procesului specific și complex de schimbare la vârful instituțiilor europene. Noul Parlament European se va reuni de la 1 iulie 2019, în timp ce mandatul actualei Comisii Europene se încheie la 31 octombrie 2019. Ulterior, la 30 noiembrie 2019 își vor finaliza mandatele și președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, care deține și poziția de vicepreședinte al Comisiei Europene. În ceea ce privește viitorul președinte al Consiliului European.