Connect with us

EDITORIALE

Migrantul roman, actor important al diplomatiei publice nationale

Published

on

IMG_1773La o zi de la aniversarea Zilei Internationale a Migrantilor (18 decembrie, potrivit Organizatia Natiunilor Unite), Caleaeuropeana.ro abordeaza, cu un interviu extrem de interesant, subiectul migrantilor romani, in perspectiva europeana. Cu siguranta, fenomenul este unul dintre argumentele cele mai complexe legate de evolutia societatii romanesti din ultimul deceniu. Subiectul, din punctul meu de vedere, nu s-a bucurat niciodata de o atentie deosebita din partea mass-mediei si nici din partea decidentilor, asa cum ar fi fost normal pentru o tara cu o diaspora atat de importanta si influenta pe plan international, in mod special in unele state membre ale Uniunii Europene. Argumentul in sine nu poate fi sintetizat prin politici sau masuri simpliste, demarate fortat doar in cazuri exceptionale si, chiar si atunci, ele rezultand tentative timide de a replica atacurilor tarilor receptoarea. Lipsa de interes pentru politici in vederea integrarii sociale urbane nationale si, probabil, lipsa unei deschideri din partea celor care provin din zonele rurale si-a aratat, cu timpul, efectele si acolo unde migrantii nostri s-au stabilit, din diferite motive. Sunt peste trei milioane de oameni si, probabil, tot atatea sunt motivele sau punctele de vedere, care i-au impins sa ia o decizie atat de importanta, in afara de motivatia clasica, care suna cam asa: “in cautarea unui trai mai bun”.
Din pacate nu am vorbit destul si nici nu am profitat de aceasta resursa pentru progresul societatii si pentru imbunatatirea imaginii tarii. In general, au iesit la suprafata aspectele mai putin placute a fenomenului, cum ar fi criminalitatea sau neintegrarea, fiindca sunt cele mai usor de constatat si sunt un excelent instrument mediatic de propaganda politica. Experienta “occidentala”, castigata de migrantii nostrii, nu este de subestimat. Ar trebui sa profitam de eforturile facute de cei care s-au stabilit peste hotare si s-au adaptat mediului civilizat din tarile gazda, unde majoritatea activitatilor se desfasoara sub supravegherea unui cadru legal solid. Aceasta invatare ar fi un exemplu extrem de pozitiv de dat mai departe catre conationalii nostrii ramasi in tara. De-a lungul timpului s-a incercat readucerea romanilor acasa. Pacat ca organizatorii acestor “targuri” uitasera ca cei care s-au stabilit in strainatate, nu sunt singuri acolo unde sunt si ca, intre timp, familiile lor s-au bucurat de venirea pe lume a unor copii. Evident, ofertele nu erau atractive si, asa cum spuneam mai devreme, copiii migrantilor necesita integrare sau reintegrare in societatea romaneasca. Nu mai vorbim de aspectele psihologice legate de adaptarea acestora. Pe scurt, “targurile” erau departe de obiectivul propus.
Un alt aspect de subliniat este acela legat de relevanta pe care Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene o acorda, conform articolului 40, cetateanului UE si o perfectioneaza prin legislatia comunitara in vigoare in contextul electoral. Este vorba de dreptul cetateanului Uniunii Europene de a vota si de a fi ales, in cadrul alegerilor locale sau parlamentare europene, in statul membru de resedinta. O comunitate numeroasa de imigranti poate starni interesul grupurilor politice locale si, cu siguranta, daca cetatenii Uniunii Europene isi exercita dreptul la vot, preferintele lor vor conta.

Vremurile s-au schimbat, tehnologia si retelele de socializare fac parte din ce in ce mai mult din zilnicul nostru si le folosim in diferitele domenii de activitate, chiar si in politica si diplomatie. Diplomatia a evoluat si, in contextul global, noua tendinta pare a fi diplomatia publica. Aceasta se poate defini prin capacitatea unui stat de a se promova si de a fi formator de opinie, in cel mai eficient mod, in fata publicului si, in mod special, in fata altor state. Diplomatia publica se deosebeste de diplomatia traditionala, fiindca nu se mai limiteaza doar la relatiile institutionale clasice intre state si actorii pot fi chiar si cetatenii simpli sau organizatiile. Este un mijloc de comunicare viabil si ar putea fi baza si partenerul ideal al strategiei de promovare nationale a Romaniei, in vederea imbunatatirii perceptiei din partea altor natiuni.

Romania sufera de pe urma „incapacitatii sale” de a se promova, in ciuda bogatiilor naturale, culturale istorice si umane. Fenomenul migrantilor face partea din istoria noastra contemporana si influenteaza societatea romaneasca si viitorul nostru. Din acest motiv, este necesara o viziunea ampla, programata si implementata prin strategii inteligente pentru valorificarea acestei resurse si pentru a face din migratie un fenomen controlat, sigur si informat, dar si unul care sa aduca un plus economic si de imagine natiunii de origine. Un individ, inainte de a capata statutul de migrant, trebuie sa se informeze si sa fie informat. O buna parte din migrantii romani au luat drumul catre tarile occidentale motivati de simplul fapt ca o ruda sau prieten era deja stabilit in statul sau orasul respectiv. Asa se explica si parasirea masiva a unor sate sau comune romanesti. Binenteles, acesta nu este modelul de migratie de care Romania avea nevoie. Consecintele sociale nu au intarziat sa apara, abandonul copiilor si lasarea lor in grija bunicilor, fiind printre acestea. Din nefericire multi n-au avut de ales, mediul rural aratandu-se, deseori, fara orizont.
Avem circa trei milioane de potentiali ambasadori imprastiati in toata lumea si comunitati semnificative chiar in tarile unde Romania este perceputa in mod negativ. Ei pot juca un rol fundamental in aceasta campanie, dar integrarea trebuie sa porneasca si din tara de origine.

Alexandru Padure

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

EDITORIALE

Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Ce înseamnă anunțul lui Emmanuel Macron pentru securitatea euro-atlantică

Published

on

© NATO/ Flickr

Anunțul disponibilității Franței de a contribui cu forțe militare la prezența NATO din România nu este numai o declarație de intenții, ci are potențialul de a transforma prezența NATO în sudul flancului estic și la Marea Neagră. De a ridica practic această prezență la nivelul dimensiunii de nord a flancului estic, un obiectiv de coerență și abordare unitară pe întreg flancul pentru care România luptă de la debutul crizei de securitate din Ucraina, din 2014.

Actualmente, prezența NATO pe flancul estic cuprinde o prezență înaintată avansată (eFP) pe dimensiunea sa de nord și una înaintată adaptată (tFP) pe dimensiunea de sud.

Prezența din nordul flancului estic este desfășurată astfel: patru batalioane aliate de circa 1000 de soldați fiecare instalate în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Cel din Polonia este condus de SUA, cel din Estonia de Marea Britanie, cel din Letonia de Canada și cel din Lituania de Germania. Decizia privind înființarea acestor structuri a fost luată la summitul NATO de la Varșovia din 2016 și implementată începând cu anul 2017. În cazul batalionului NATO din Polonia condus de SUA națiunile participante din punct de vedere militar sunt, pe lângă Statele Unite și Polonia, Marea Britanie și România

Prezența NATO din partea de sud a flancului estic se învârte în jurul Brigăzii Multinațională de Sud-Est de la Craiova, aprobată tot cu prilejul summitului NATO de la Varșovia din 2016.

Mai există, este adevărat, unitățile NATO de integrare a forțelor din România și Bulgaria sau prin Comandamentul Multinațional de Sud-Est de la București, aprobate la summitul NATO din 2014, și Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu, cel din urmă aflat în faza de capacitate operațională inițială după ce a fost aprobat la summitul NATO din 2018. Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu va asigura un lanț de comandă militară între unitățile aliate pe care România deja le găzduiește și Comandamentul Aliat al Forțelor Întrunite de la Napoli.

Pe de altă parte, prezența solidă aliată în România este reprezentată de prezența militară americană la bazele Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii, precum și cea a misiunilor de poliție aeriană de la Marea Neagră, asigurate prin rotație de forțe aeriane al aliaților din Marea Britanie, Canada, Italia, Spania și Germania.

“Forțele armate franceze contribuie la securitatea aliaților noștri europeni, în special prin intermediul sistemului prezenței înaintate avansate al NATO. Așa cum a indicat Emmanuel Macron, suntem pregătiți să mergem mai departe cu noi misiuni în România, în funcție de deciziile luate în mod colectiv”, a spus ministrul francez al armelor, Florence Parly, într-o declarație în care a explicat anunțul lui Emmanuel Macron, făcut într-un discurs către lideri militari ai forțelor terestre franceze și după ce a prezentat prioritățile președinției franceze a Consiliului UE.

Această afirmație se traduce astfel: Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România. Însă, pentru o astfel de desfășurare militară sub umbrelă aliată este necesară o decizie oficială la nivelul Alianței Nord-Atlantice.

Terenul pentru o astfel de decizie ar putea fi netezit la reuniunea miniștrilor apărării aliați din luna februarie și adoptată oficial la summitul NATO de la Madrid din luna iunie, o reuniune în sine crucială pentru că va consfinți adoptarea Conceptului Strategic al NATO. Pentru acest document programatic o miză aparte pentru România va fi ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Acel nivel de prioritate prin care NATO nu va mai aplica optici diferite pentru cele două zone ale flancului estic, ci le va trata unitar. Și ce decizie cu rezonanță ar putea fi consemnată în declarația summitului de la Madrid din 2002, la 25 de ani de la precedentul summit aliat din capitala iberică, când aderarea României la Alianță a fost amânată pentru 2002-2004.

Ideea amplasării unui batalion NATO sub coordonarea Franței în România, o țară aliată care înțelege că securitatea sa decurge din apartenența la NATO și din Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, poate fi și rezultatul unui proces de reflecție pe care mediul decizional și strategic francez îl derulează de câțiva ani privind implicarea Parisului în securitatea la Marea Neagră.

Mergând dincolo de apetența președintelui francez pentru un dialog cu Rusia, poziție pe care aliații NATO de pe flancul estic au privit-o cu scepticism, o astfel de implicare militară franceză în România ar semnifica că Parisul și Bucureștiul ar fi capetele unei punți de reașezare a rolului militar al Franței în cadrul Alianței, care s-a retras din structurile militare ale NATO în 1966 și a revenit abia în 2009, dar fără a se afirma decisiv în teatrele de operații ale NATO, precum Afganistan, sau pe flancul estic. Însă, în 2022, Franța asigură pentru prima dată conducerea Forței de Reacție Rapidă a NATO, un alt element important în analiza unei astfel de decizii.

O astfel de decizie ar oferi și un plus de credibilitate și claritate pentru politica președintelui francez, care înainte de a face anunțul disponibilității pentru o prezență în România, a prezentat în plenul Parlamentului Europeande la Strasbourg prioritățile președinției franceze a Consiliului UE, care a debutat la 1 ianuarie, pledând pentru o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru o nouă ordine de securitate europeană bazată pe reguli și care să fie apoi prezentată Rusiei și negociată cu aceasta.

În pofida acestor chestiuni semantice ale președintelui francez, care pot genera îngrijorări în partea de est a Uniunii Europene și a NATO privind politica față de o Rusie agresivă, o astfel de prezență militară suplimentară pe flancul estic în România constituie o respingere directă și fără echivoc a pretențiilor nefondate de securitate ale Moscovei, care solicită, între altele, încetarea oricăror activități și prezențe aliate pe teritoriul statelor care au aderat la NATO după 1997, anume toate țările din Europa de Est.

Tot în sens strategic, dacă prezența franceză sub umbrelă NATO se va concretiza înseamnă și că gestul României, de a participa militar la misiunea Takuba condusă de Franța în Mali, a fost un deschizător de drumuri, mesajul fiind că Bucureștiul susține ambițiile Franței pentru apărarea europeană, dar în complementaritate cu NATO, iar Parisul ar putea răspunde printr-un gest în care arată că NATO rămâne principalul pilon de securitate și apărare colectivă în Europa. Și ce răspuns și desprindere ar fi acestea din partea Parisului și al lui Emmanuel Macron, cel care în ajunul summitului aniversării septuagenare a NATO, în 2019, afirma pe nedrept că Alianța Nord-Atlantică este în “moarte cerebrală”.

Continue Reading

EDITORIALE

Patrulaterul diplomatic Geneva-Bruxelles-Viena-Brest. Câteva adnotări despre securitatea europeană și a României

Published

on

© Cătălin Crudu Photography

2022 a debutat intens pe scena securității euro-atlantice. Geneva, oraș simbol al diplomației pentru stabilitate strategică și pace. Bruxelles, teren al familiei transatlantice. Viena, platformă diplomatică a unei organizații poate insuficient întrebuințată. Brest, cel mai mare port nord-atlantic al Franței, ales să găzduiască conversațiile țărilor UE privind busola strategică a apărării europene. Toate cele patru au fost teatre ale dialogului cu și despre așa zisele garanții de securitate cerute de Rusia, pe care cred că este mai corect calibrat să le numim pretenții nefondate de securitate. Un patrulater de discuții și poziționări, deoarece este injust ca din această săptămână crucială pentru securitatea europeană să nu alăturăm dialogului SUA-Rusia, Consiliului NATO-Rusia și reuniunii OSCE și întrunirile miniștrilor apărării și de externe din Uniunea Europeană, sub auspiciile președinției franceze a Consiliului. Este injust pentru că europenii sunt îndreptățiți să își negocieze propria securitate, firește, în parteneriat solid cu SUA și NATO.

Într-un timp în care Statele Unite insistă să se concentreze pe ascensiunea Chinei, persuadând și aliații și partenerii din UE, NATO și Asia-Pacific că o concurență strategică, politică, economică, tehnologică și de model cu regimul de la Beijing este singura cale de a apăra democrația și valorile ordinii liberale, o întrebare necesită clarificări și un potențial răspuns: Poate Occidentul politic și reunit în acțiuni concertate să facă față simultan competiției sistemice cu China și imprevizibilității unei Rusii în declin, dar ale cărei singure ingrediente de superputere rămân forța militară, nucleară și diplomația ca armă redutabilă de negociere?

Europa de Est și România nu mai sunt un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri

Cum s-a ajuns la acest patrulater? Pachetul de propuneri de securitate formulat de Federația Rusă la finele anului trecut, precedat de concentrările de trupe și tehnică militare la granița cu Ucraina, de retorica “sferelor de influență” și de antecedentele numite Transnistria, Osetia, Abhazia, Crimeea sau Donbas, a reprezentat cartea de intrare a Kremlinului pe lista “prioritar și urgent” a diplomației occidentale. Conținutul acestui pachet nu poate fi interpretat ca o bază de negocieri sau ca “garanții de securitate”. Tocmai din acest motiv, diplomații și liderii europeni și americani s-au ferit să numească aceste întâlniri SUA – Rusia, NATO – Rusia sau reuniunea OSCE ca reuniuni de negocieri. De garanții de securitate nu poate să încapă vorba. Așa cum sunt ele formulate, propunerile Rusiei vizează trasarea unei linii de demarcație, atât în prezent și pentru viitor, cât și în trecut. Epoca sferelor de influență a dispărut în Europa și odată cu ea și ordinea internațională bipolară. Dacă țări precum Ucraina se află încă sau vor mai rămâne un timp într-o zonă “gri” de alianțe și de influențe, în ce privește Europa de Est care astăzi este și flanc NATO și flanc UE, această regiune din care face parte și România nu mai este un târg pe un șervețel al procentajelor între marile puteri.

Rusia cunoaște aceste aspecte, cum cunoaște și faptul că în definițiile cu care relațiile internaționale operează, garanțiile de securitate nu sunt specifice actorului cu spirit revanșard. Însă, momentul ales de Rusia pentru a se angaja cu SUA și NATO nu este unul la întâmplare. 

Se teme Rusia de miza geostrategică a României – recunoașterea și mai puternică a Mării Negre pe agenda NATO?

Summitul din vara anului trecut dintre Joe Biden și Vladimir Putin de pe malul lacului Geneva a probat o apetență comună pentru un tango între diplomație și încordare a mușchilor prin sancțiuni de partea occidentală și prin build-up militar, atacuri hibride și cibernetice sau geopolitica gazului dinspre Kremlin. Conceptul Strategic la care NATO lucrează pentru a fi aprobat la summitul de la Madrid din luna iunie va consfinți despărțirea de precedentul astfel de document, perimat fie numai și prin faptul că definea Moscova drept partener. Repoziționată prin măsuri de reasigurare, descurajare și apărare față de Rusia după anexarea ilegală a Crimeei și destabilizarea estului Ucrainei în 2014, Alianța Nord-Atlantică a parcurs un drum de aproape un deceniu în care a acționat pentru a descuraja orice potențial atac rus împotriva unui stat aliat. Dar a făcut-o gradual, proporționat, defensiv și… dezechilibrat. Întărirea flancului estic al NATO s-a produs cu două unități de măsură, una mai înaintată la Marea Baltică și o alta mai adaptată la Marea Neagră, zonă unde a și izbucnit actuala stare de tensiuni între NATO și Rusia. 

Acțiunile din prezent ale Federației Ruse, de la acumulări de trupe la așezarea la aceeași masă cu NATO, pot fi și avertismente, dar și temeri că direcția pe care noul Concept Strategic al Alianței o va imprima va spori importanța pe care SUA și aliații o acordă Mării Negre, ceea ce în mod particular este o miză geostrategică și pentru România. Un prim semnal al acestei direcții s-a conturat în toamna anului trecut, când mai mulți experți americani de politică externă și de securitate au fost audiați în Congresul SUA pe tema definirii unei strategii a Statelor Unite pentru regiunea Mării Negre, în timp ce șefii diplomațiilor americană și română deschideau, la Departamentul de Stat, o rundă de dialog strategic bilateral.

O recunoaștere și mai puternică a Mării Negre pe agenda Alianței Nord-Atlantice ar avantaja în primul rând România, care este tributară împărțirii litoralului aliat al acestei regiuni cu Bulgaria, o țară cunoscută pentru dorința de a nu supăra Moscova, și cu Turcia, un stat aliat cu propriile sale ambiții și cu relații delicate cu administrațiile de la Washington sau Paris.

Încă o dată, America și-a dovedit angajamentul pentru securitatea europeană

În același interval al summitului Biden-Putin de anul trecut, marii lideri europeni, Angela Merkel și Emmanuel Macron, au încercat să facă loc unui summit UE-Rusia, blocat însă de restul țărilor membre. Între timp, nu este încă foarte clar ce fel de relație vor dezvolta Kremlinul și noua cancelarie de la Berlin, condusă de social-democratul Olaf Scholz și cu o reprezentantă a Verzilor titulară la portofoliul externelor. Pentru Emmanuel Macron, situația este diferită. Având în palmares tentative de a readuce Rusia la dialog și de resuscita concepte precum Europa “de la Lisabona la Vladivostok”, președintele francez are câteva mize politice. Prima este să recâștige fotoliul de la Elysee, așa că are nevoie să apară ca un lider național și european ferm și capabil să rezolve astfel de situații. A doua este să bifeze obiectivele președinției franceze a Consiliului UE, între acestea figurând și Busola Strategică a apărării și securității europene, un document pentru care UE are nevoie de consensul tuturor statelor membre, inclusiv al celor de pe flancul estic care își identifică securitatea și apărarea sub umbrela NATO și care resping orice fel de duplicare sau paralelism ale apărării europene cu alianța atlantică. De aici a apărut, poate, și atitudinea Rusiei de a ridiculiza Europa, inclusiv prin expulzarea unor diplomați germani, polonezi și suedezi chiar în ziua vizitei șefului diplomației UE la Moscova sau prin a recunoaște doar Statele Unite ca partener de negocieri pentru securitatea europeană.

Dar, elementul central și de neclintit al tuturor discuțiilor petrecute la Geneva, Bruxelles, Viena sau Brest a fost cureaua de transmisie transatlantică, fapt care poate încurca și determina Federația Rusă să reconsidere o invazie în Ucraine, chiar dacă posibilitatea une intervenții punctuale rămâne. Secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, nu a poposit la Geneva pentru discuții cu partea rusă fără ca înainte miniștrii de externe din țările NATO să se reunească în regim extraordinar pentru a se informa și a-și armoniza pozițiile. Secretarul general al NATO nu a condus Consiliul NATO-Rusia fără ca înainte să organizeze o reuniune a Comisiei NATO – Ucraina și nu înainte de a discuta cu liderii instituțiilor UE. Președintele SUA Joe Biden a vorbit în ultimele săptămâni cu 16 lideri europeni, în timp ce șeful diplomației americane s-a consultat în format separat cu miniștrii de externe de pe flancul estic al NATO. Consiliul NATO-Rusia și reuniunea OSCE de la Viena nu s-au desfășurat decât după ce Statele Unite i-au informat pe aliații europeni și pe ambasadorii țărilor UE despre rezultatele discuțiilor cu Rusia.

Brest: piesa care închide patrulaterul diplomatic al unei săptămâni consacrate securității europene

Reciproca a funcționat. Reuniunile de la Brest ale miniștrilor apărării și de externe din UE, importante pentru că ele au avut un caracter informal și au depășit sfera punctajelor și ale “talking points” prestabilite în cadrul întrunirilor ordinare au fost urmate de conversații ale șefului diplomației UE și ale ministrului francez de externe cu secretarul de stat al SUA.

Insist asupra simbolisticii desfășurării acestor reuniuni la Brest, cel mai mare port la Oceanul Atlantic al Franței, pentru a discuta Busola Strategică a apărării europene concomitent cu situația de securitate din vecinătatea estică și complicatele raporturi între Europa și Rusia. În declarația reconcilierii pe care Joe Biden și Emmanuel Macron au adoptat-o în octombrie trecut la Roma, în marja summitului G20, SUA recunoșteau importanța eforturilor apărării europene în complementaritate cu NATO, în timp ce Franța făgăduia să țină la curent Statele Unite cu prioritățile sale pentru o Europă suverană.

2022 este preconizat să pună pe aceeași traiectorie Busola Strategică a UE, Conceptul Strategic al NATO, noua declarație comună de cooperare UE-NATO și implicarea SUA în proiectele apărării europene. Legătura dintre acestea este un proces independent discuțiilor ce au fost purtate între SUA și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, sau la OSCE. Însă, această partitură comună transatlantică poate fi o formă de disuasiune a Rusiei.

Revendicările Rusiei vizează securitatea României. Cum acționează Bucureștiul?

Revendicările împachetate de Rusia în documentul ce a servit ca punct de plecare a discuțiilor de la Geneva, Bruxelles, Viena și Brest nu sunt o noutate în sine. Însă forma lor și faptul că acestea nu au mai fost pure declarații politice, articole de propagandă sau retorici agresive au pus în discuție inclusiv securitatea României. Cred că este pentru prima dată după aderarea la NATO când, dacă dăm la o parte retorica privind sistemul antirachetă de la Deveselu sau interceptările aeriene de la Marea Neagră, securitatea României este vizată de un document oficial al unui actor al cărui comportament agresiv este definit de Strategia Națională de Apărare a Țării ca o amenințare.

Solicitarea Rusiei ca NATO să își retragă prezența militară din statele care au aderat la Alianță după 1997 nu are cum să fie luată în calcul. Numai avansarea acestei propuneri trebuie însă să dea de gândit decidenților și clasei politice. De asemenea, o re-izbucnire a ostilităților în estul Ucrainei ar aduce conflictul la aproximativ 1.000 de kilometri de solul României, în timp ce distanța față de Crimeea ocupată și militarizată este de doar 400 de kilometri. Dacă adăugăm acest risc la seria de provocări interne – criza prețurilor la utilități cu efect direct asupra nivelului de trai al cetățenilor, lipsa culturii unei guvernări de mare coaliție, implementarea PNRR sau ascensiunea unui partid a cărui unealtă de popularitate o reprezintă agresivitatea – este limpede că traversăm momente delicate.

Din poziția în care se află, Bucureștiul a întreprins câteva demersuri în raport cu pretențiile Rusiei. Le-a respins prin vocea prezidențială în cadrul unui discurs concentrat pe politica externă a României și prezentat în fața ambasadorilor străini la București, deci și a reprezentantului Rusiei și a propus, la nivelul Uniunii Europene, pregătirea în avans a unui set de sancțiuni care să fie activate în cazul în care Moscova lansează o ofensivă militară la adresa Ucrainei. Separat, Bucureștiul se află pe agenda de consultări pe care Statele Unite o desfășoară constant cu aliații europeni, iar în ultima vreme ele s-au derulat și în format B9 la nivel prezidențial și pe linia miniștrilor de externe, precum și între consilierii prezidențiali pentru securitate națională sau între conducerile serviciilor de intelligence. Aceste acțiuni oferă indicii că România se pregătește împreună cu aliații pentru diferite scenarii.

Dar este nevoie de mai mult. Obiectivul României de prezervare a arhitecturii de securitate existente în Europa presupune ca Alianța Nord-Atlantică să eleveze nivelul de prioritate acordat regiunii Mării Negre. Dacă Federația Rusă renunță la diplomație sub pretextul respingerii propunerilor sale și mai face încă un pas în Ucraina, măsurile de descurajare pe dimensiunea sudică a flancului estic necesită o recalibrare, iar România în acest spirit trebuie să acționeze.

Continue Reading

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

Facebook

ROMÂNIA11 hours ago

Guvernul salută decizia OCDE privind începerea negocierilor de aderare cu România: Apartenența la OCDE va consolida profilul internațional al României

ROMÂNIA11 hours ago

Klaus Iohannis salută decizia OCDE de a deschide negocierile de aderare cu România: Rămânem angajați să atingem obiectivul de aderare

INTERNAȚIONAL11 hours ago

OCDE a decis deschiderea negocierilor de aderare a României la “clubul țărilor dezvoltate ale lumii”

MAREA BRITANIE13 hours ago

Regatul Unit nu va ezita să adopte ”cele mai grele” sancțiuni decise vreodată contra Rusiei, dacă Moscova recurge la o nouă agresiune împotriva Ucrainei

COMISIA EUROPEANA15 hours ago

Stella Kyriakides: Comisia Europeană va sprijini Planul României de Combatere a Cancerului în toate etapele sale

CONSILIUL UE15 hours ago

Șeful diplomației UE pledează pentru crearea forței europene de reacție rapidă: Tensiunile cu Rusia, cel mai recent exemplu că Europa este în pericol

INTERNAȚIONAL15 hours ago

Premierul Poloniei, îngrijorat de refuzul Berlinului de a furniza arme Ucrainei: Este o „mare dezamăgire” că Germania blochează sprijinul Estoniei pentru Kiev

ROMÂNIA15 hours ago

Transparency International: România, printre cele mai corupte trei țări din UE, alături de Ungaria și Bulgaria

U.E.16 hours ago

Opoziția din Ungaria îi cere lui Viktor Orban să-și anuleze vizita în Rusia de pe 1 februarie, în contextul situației ”tensionate” privind Ucraina

PARLAMENTUL EUROPEAN16 hours ago

Supraviețuitoarea Holocaustului Margot Friedländer, în vârstă de 100 de ani, se va adresa eurodeputaților pentru a marca Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului

ROMÂNIA17 hours ago

Șeful diplomației române, Bogdan Aurescu: Vom continua să condamnăm public, fără ezitare, orice încercare de a nega sau distorsiona Holocaustul

ROMÂNIA20 hours ago

Președintele Klaus Iohannis: Suntem un model de bune practici în regiune prin extinderea și consolidarea programelor educaționale despre istoria evreilor și a Holocaustului

INTERVIURI5 days ago

INTERVIU Patriciu Achimaș-Cadariu: Noul Plan Național de Combatere a Cancerului este echivalentul unui ”PNRR al cancerului”. Există proiecte destinate finanțărilor europene

Daniel Buda6 days ago

Parlamentul European a adoptat cu largă majoritate rapoartele lui Daniel Buda prin care este asigurată bunăstarea animalelor în timpul transportului, protejând în același timp interesele fermierilor

COMISIA EUROPEANA6 days ago

Ursula von der Leyen, la Forumul Economic Mondial: Vom propune o Lege Europeană privind Cipurile în februarie

PARLAMENTUL EUROPEAN7 days ago

Liderul Renew Europe îndeamnă președinția franceză la Consiliul UE să fie foarte „îndrăzneață” în ceea ce privește sprijinirea tinerilor și egalitatea de gen

CONSILIUL UE7 days ago

De la pupitrul democrației europene, Emmanuel Macron pledează pentru o perspectivă clară de aderare la UE pentru țările din Balcanii de Vest, regiune ”aflată în inima continentului european”

CONSILIUL EUROPEAN7 days ago

Emmanuel Macron promite că Parlamentul European va dobândi drept de inițiativă legislativă și cere apărarea statului de drept, al cărui sfârșit ar însemna o întoarcere la regimuri autoritare și la bâlbâiala istoriei

U.E.7 days ago

Emmanuel Macron subliniază urgența abordării schimbărilor climatice pentru ca UE să poată asigura progresul economic promis

CONSILIUL EUROPEAN7 days ago

Emmanuel Macron cere o propunere comună europeană împreună cu NATO pentru “o nouă ordine de securitate” care “să fie negociată cu Rusia”

Advertisement

Team2Share

Trending