NATO nu ar trebui să îl numească pe premierul olandez demisionar, Mark Rutte, în funcția de secretar general fără a purta mai întâi o discuție mai amplă despre viitoarele provocări ale Alianței, a declarat ministrul leton de externe, Krišjānis Kariņš, el însuși un potențial candidat la această poziție.
“Particularitatea funcției de conducere a NATO este că nu există o procedură de numire foarte clară. Știm cu toții că trebuie să ajungem acum la un consens între 32 de state. Ceea ce a lipsit puțin este o discuție sinceră și deschisă despre ceea ce căutăm la un lider și, mai ales, care este sarcina acelui lider. Cum vedem noi, în mod colectiv, evoluția NATO pe parcursul unui mandat de patru ani?”, a transmis Kariņš, într-un interviu pentru The Guardian.
Comentariile lui Krišjānis Kariņš vin după ce președintele român Klaus Iohannis a anunțat săptămâna aceasta că va candida pentru acest post și încearcă să atragă sprijinul statelor din prima linie care se simt jignite de nivelul de consultare prealabilă înainte ca SUA, Regatul Unit, Franța și Germania să își anunțe sprijinul pentru Rutte, în ceea ce a fost conceput ca un fapt împlinit.
“Există un sentiment în rândul noilor state membre – și 20 de ani nu mai este atât de nou – și pare să fie destul de universal: este poate momentul potrivit pentru a deschide discuția și a privi și aceste țări ca o sursă potențială de lider? Argumentele și preocupările noastre sunt într-adevăr auzite sau nu?“, a adăugat șeful diplomației letone, ex-prim-ministru al țării sale.
Kariņš, care s-a întâlnit cu președintele Klaus Iohannis săptămâna trecută la București cu ocazia Congresului PPE, a pledat pentru nevoia de consultare între aliați în stabilirea viitorului secretar general al NATO.
“Secretarul general este persoana care trebuie să lucreze la chestiunile consensuale și să îi aducă pe toți laolaltă. Această persoană trebuie să aibă sprijin în rândul capitalelor, dar pentru a avea acest sprijin, trebuie să vorbești cu toate capitalele“, a spus el.
Candidat oficial la șefia NATO, Klaus Iohannis a prezentat și un decalog pentru viitorul Alianței. care cuprinde cele trei sarcini cardinale al NATO – apărarea și descurajarea, cooperarea cu partenerii, prevenirea și gestionarea crizelor -, victoria Ucrainei în lupta sa existențială și aderarea sa la NATO și UE, interoperabilitatea și baza industrială de apărare, finanțarea apărării, reziliența, dialog consolidat între structurile politice și militare ale Alianței, întărirea parteneriatului NATO – UE, creșterea investițiilor în inovare și reprezentarea geografică echilibrată în pregătirea deciziilor.
Cei mai noi membri ai NATO, din statele baltice și din Europa de Est, consideră că au realizat o analiză mai bună a amenințării reprezentate de Rusia înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022 și au un istoric superior în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare.
În linie pentru a fi cel de-al 14-lea secretar general, Rutte ar fi al patrulea olandez care ocupă această funcție.
Puțini se îndoiesc de experiența lui Rutte, inclusiv de capacitatea sa de a crea un consens în cadrul unui guvern de coaliție, dar detractorii săi spun că nu a fost un entuziast timpuriu al aderării Ucrainei la UE, iar recordul olandez de cheltuieli în domeniul apărării – doar 1,64% din PIB în 2022 – reprezintă un dezavantaj. În funcție de modul în care sunt punctate cifrele, Letonia este, în schimb, pe cale să se apropie de 3% din PIB pentru apărare în acest an. De altfel, ministrul de externe leton a spus și în trecut că funcția de secretar general al NATO ar trebui să revină unei țări care investește minim 2% din PIB pentru apărare.
Secretarul general al NATO este selectat printr-o metodă opacă cunoscută sub numele de “cafeaua decanului” – o referire la o întâlnire convocată de decanul ambasadorilor NATO la care se ajunge la un consens la o cafea.
“Ceea ce este ciudat este că această discuție are loc între ambasadori, dar factorii de decizie reali sunt șefii de stat sau de guvern. Ambasadorii, în calitate de diplomați, înțeleg limbajul discuțiilor opace. Șefii de guvern aleși, și eu am fost la masă, înțeleg arta limbajului direct și când este necesar, și cred că avem nevoie de un pic mai mult din acest limbaj direct, punând lucrurile pe masă. Sunt absolut convins că este eminamente rezolvabilă, dar undeva, de-a lungul liniei, lipsește această discuție“, a mai adăugat Krišjānis Kariņš.
