Minisummitul dintre cei șase prim-miniștri europeni reprezentanți ai celor trei mari familii politice de la nivelul UE destinat identificării unui compromis pentru viitori șefi ai instituțiilor UE s-a încheiat vineri seară la Bruxelles fără progrese notabile, cu trei săptămâni înainte ca liderii europeni să se reunească pentru Consiliul European la care este așteptată o propunere concretă în acest sens.

Cina găzduită de premierul Belgiei cu scopul impulsiona negocierile încordate de departajare a pretendenţilor la cele mai înalte funcţii din UE ”a fost constructivă”, însă ”au fost identificate provocări”, relatează Politico Europe.

Procesul în sine, unul în premieră, este o metodă informală pe care liderii europeni au decis-o la Summitul din 28 mai, și anume ca șase lideri naționali, câte doi din fiecare familie politică majoră – PPE, PES și ALDE, să identifice căi de compromis pentru desemnarea, în principal, a viitorului președinte al Comisiei Europene, poziția asupra căreia există cea mai mare dificultate în tratative și a cărei ulterioară deblocare ar deschide calea spre o înțelegere mai rapidă pentru celelalte funcții: președintele Consiliului European, președintele Parlamentul European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, nefiind ignorată în negocieri nici poziția de președinte al Băncii Centrale Europene, chiar dacă această numire ar trebui să fie una ”independentă politic”.

Minisummit încheiat cu o declarație fadă

”Obiectivul reuniunii informale a fost acela al unui schimb de părere între principalele familii politice reprezentate în Consiliul European asupra viitoarelor priorități ale Uniunii Europene. Reuniunea a fost constructivă, a existat convergență asupra elementelor de pe agenda strategică. Provocări au fost identificate”, se arată într-o declarație comună semnată de premierii liberali Charles Michel (Belgia) și Mark Rutte (Olanda), premierii social-democrați Pedro Sanchez (Spania) și Antonio Costa (Portugalia) și prim-miniștrii din partea popularilor europeni Andrej Plenkovic (Croația) și Krišjānis Kariņš (Letonia).

Conform comunicatului, cei şase premieri au convenit “să consulte propria familie politică şi să rămână în contact strâns unii cu alţii”.

Cei șase reprezintă cele mai mari familii politice europene din Parlamentul European în urma alegerilor din 23-26 mai, ale căror rezultate modifică în premieră balanța de putere la nivelul hemiciclului, PPE (179 de mandate) și S&D (153) având nevoie de un al treilea grup politic (fie ALDE – 106 mandate, fie Verzii – 74) pentru a forma o majoritate în jurul unui candidat pentru șefia Comisiei Europene. În egală măsură, nici PPE și nici S&D nu pot forma separat o majoritate cu celelalte familii politice fără a fi nevoie să implice în această coaliție forțe eurosceptice și populiste.

Viitorul președinte al Comisiei Europene, ”felul principal” al dineului. Sau ”ultima cină pentru Spitzenkandidat”

AFP notează că “felul principal” al dineului informal de vineri a fost succesiunea la postul de preşedinte al Comisiei Europene, deţinut în prezent de Jean-Claude Juncker, scrie Agerpres. Pe de altă parte, Politico Europe relatează că reuniunea de vineri a fost ”ultima cină pentru Spitzenkandidaten”, cu referire la faptul că marile familii politice înregistrează o dificultate în a întruni un consens pentru a pune în aplicare acest proces prin care candidatul familiei politice ce câștigă alegerile europene să devină viitorul președinte al Comisiei Europene.

PPE, partidul care a obținut cele mai multe mandate în viitorul Parlament și care revendică poziția de lider al Comisiei pentru candidatul său Manfred Weber, a profitat de două ocazii politice ulterioare alegerilor pentru a-și reafirma poziția. Mai întâi, șefii de stat sau de guvern din PPE (între care Angela Merkel și Klaus Iohannis), reuniți în ajunul Consiliului European din 28 mai, și-au reconfirmat susținerea pentru Manfred Weber, pentru ca ulterior acesta să fie reales lider al grupului PPE din Parlamentul European, într-o nouă dovadă de sprijin politic. Deși continuă să dețină și cele mai multe poziții la masa Consiliului European – 8 lideri naționali – și popularii europeni sunt descurajați de căderea guvernului lui Sebastian Kurz în Austria, dar și de jocul politic incert pe care îl practică premierul maghiar Viktor Orban, al cărui partid a fost suspendat din forurile PPE. În schimb, popularii europeni dau semnale că nu sunt dispuși să piardă din mână președinția Comisiei Europene, însă sunt deschiși la negociere pentru celelalte poziții.

De cealaltă parte, socialiștii europeni nu dau semnale să renunțe la candidatura lui Frans Timmermans pentru fotoliul de președinte al Comisiei Europene, fiind relativ încurajați și de victoriile social-democrate la alegerile din Finlanda și din Danemarca, care au reechilibrat balanța de putere în Consiliul European. Astfel, la Consiliul European din iunie, socialiștii europeni ar putea fi reprezentanți de 7 lideri naționali, în defavoarea liberalilor, care de la 8 lideri vor fi reprezentați de 6.

În ce-i privește pe liberali și pe președintele francez Emmanuel Macron, aceștia se opun unei legături automate între rezultatele alegerilor europene și persoana desemnată să devină viitorul președinte al Comisiei Europene. Emmanuel Macron se manifestă critic la adresa lui Manfred Weber, pe care îl vede lipsit de ”experiență” întrucât nu a deținut nicio funcție de top guvernamentală de-a lungul carierei sale politice, germanul fiind până în prezent doar parlamentar și lider al grupului PPE, dar fără experiență executivă. De altfel, noua alianță a liberalilor europeni și a partidului lui Emmanuel Macron a respins ideea promovării unui Spitzenkandidat, ALDE și En Marche venind în campanie cu o echipă condusă de comisarul european Margrethe Vestager și cu liderul liberalilor din PE, Guy Verhofstadt.

Ce urmează? Trei date cheie: 12 iunie, 20-21 iunie și (?) 30 iunie (?)

Procesul informal început vineri între cei șase prim-miniștri nu substituie mandatul pe care președintele Consiliului European, Donald Tusk, l-a primit pe 28 mai de la șefii de stat sau de guvern. Acesta prevede un dialogul instituțional și politic prin care Tusk să negocieze, în numele Consiliului European un ”pachet de patru nume” pentru funcțiile menționate, ținând cont de un echilibru de gen, geografic, demografic și de afiliere politică.

Pe de altă parte, mesajul politic care a însoțit acest anunț al lui Donald Tusk a fost unul care reliefează dificultatea negocierilor dintre Consiliul European și Parlamentul European, în prima instituție neexistând consens pentru susținerea procedurii Spitzenkandidat, în vreme ce Parlamentul și-a reafirmat deja susținerea pentru această procedură pe care o argumentează drept ”democratică” ca legătură între voturile cetățenilor și cei desemnați să-i reprezinte pe europeni.

”Consiliul European își va exercita rolul în alegerea președintelui Comisiei, adică – în conformitate cu tratatele – nu poate exista un automatism. În același timp, nimeni nu poate fi exclus: a fi un candidat principal (n.r. – Spitzenkandidat) nu este o descalificare, ci, dimpotrivă, poate crește șansele. Tratatul este clar: Consiliul European trebuie să propună, iar Parlamentul European trebuie să aleagă. Prin urmare, viitorul președinte al Comisiei trebuie să aibă sprijinul majorității calificate în cadrul Consiliului European și al majorității membrilor Parlamentului European”, a spus Tusk, la 28 mai, exprimându-și speranța că la summitul Consiliului European din iunie va exista ”claritate cu privire la aceste poziții”.

Separat, liderii celor mai mari grupuri politice din Parlamentul European – PPE, S&D, ALDE și Verzii – au adoptat miercuri o declarație comună referitoare la noul program al Comisiei Europene pe care îl consideră drept un ”fundament” în raport cu care noul președinte al Comisiei Europene trebuie să se angajeze pentru a obține ”o majoritate largă și stabilă” în Parlamentul European.

Declarația, semnată de Manfred Weber (PPE), Udo Bullmann (S&D), Guy Verhofstadt (ALDE), Ska Keller și Philippe Lamberts (Verzii), reprezintă un acord comun asupra unui proces politic care are drept scop definirea unei ”ambiții comune pentru următoarea perioadă legislativă”.

Cele patru grupuri pro-europene, care vor totaliza peste 500 de eurodeputați în noul Parlament European, vor demara discuțiile la data de 12 iunie cu scopul de a finaliza înainte de viitorul Consiliu European, din 20-21 iunie.

Nu în ultimul rând, posibilitatea de a convoca un summit european pe 30 iunie, în caz de eşec al summitului de pe 20 şi 21 iunie, a fost evocată la finele acestei săptămâni în cadrul instituţiilor europene, noul Parlament European urmând a se reuni de la 1 iulie.