Suplimentarea numărului de trupe NATO prin cele patru batalioane ce urmează a fi amplasate în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania, dar și constituirea unei prezențe înaintate adaptate în zona de sud-est a teritoriului aliat, cu o componentă terestră formată dintr-o brigadă multinațională situată în România, reprezintă decizii importante pentru viitoarele abordări de securitate euro-atlantice, însă acestea nu sunt unicele subiecte asupra cărora miniștrii Apărării din țările membre ale Alianței au căzut de acord.
Un subiect deopotrivă delicat și sensibil – spațiul cibernetic – va fi recunoscut drept un domeniu operațional la summitul NATO de la Varșovia.
”Considerând spațiul cibernetic drept un domeniu operațional ne va da posibilitatea de a ne proteja mai bine misiunile și operațiunile”, a declarat Jens Stoltenberg, conform unui comunicat al Alianței, admițând, astfel, că apărarea cibernetică ar putea fi luată în calcul pentru aplicabilitatea articolului V al NATO – cel care prevede principiul apărării colective: un atac împotriva unui membru este un atac împotriva tuturor membrilor.
”Atacurile cibernetice pot declanșa principiul apărării colective, deoarece considerăm că acestea pot produce numeroase prejudicii. Majoritatea conflictelor și crizelor de azi au o dimensiune cibernetică”, a mai adăugat acesta, potrivit Euronews.
Transformarea spațiului cibernetic într-un domeniu operațional presupune includerea alături de celelalte spații în care NATO activează: terestru, maritim și aerian.
Ce spune articolul V din Tratatul Atlanticului de Nord?
Nucleul funcționării NATO, așa cum numeroși specialiști au definit articolul V din Tratatul fondator al Alianței, statuează că:
„Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice. Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după ce Consiliul de Securitate va adopta măsurile necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale”.
Prima și unica dată când acesta a fost invocat a avut loc după atacurile de la 11 septembrie 2001 din SUA. Acest articol este privit și de majoritatea statelor membre, mai ales cele de pe flancul estic, ca fiind cea mai consistentă formă a garanțiilor de securitate pe care Alianța le oferă membrilor săi, consacrând astfel și principiul apărării colective.
Prin nominalizarea spațiului cibernetic drept domeniu operațional, ceea ce presupune și recunoașterea sa ca zonă de conflict, NATO ar putea lua în calcul includerea unui atac de acest fel în dimensiunea activării articolului V.
Apărarea cibernetică în cadrul NATO
Dimensiunea apărării cibernetice a fost inclusă pentru prima dată pe agenda NATO la summitul aliat de la Praga din 2002, reuniunea care a decis aderarea României la organizației. ”Consolidarea capabilităților noastre de apărare împotriva atacurilor cibernetice” reprezintă formula agreată membrii Alianței de atunci.
Inclusă și sub forma îmbunătățirii protecției sistemelor informatice ale Alianței la summitul din 2006 de la Riga, apărarea cibernetică a devenit un domeniu prioritar în 2008. Ca urmare a atacurilor cibernetice împotriva Estoniei din 2007, NATO a lansat la începutul lui 2008 prima sa politică în domeniul apărării cibernetice.
Ulterior, Conceptul Strategic de la Lisabona din 2010, cel mai recent document strategic aliat, a definit viziunea NATO asupra spațiului cibernetic:
”Atacurile cibernetice devin din ce în ce mai frecvente, mai organizate și mai costisitoare în prejudiciile aduse autorităților guvernamentale, companiilor și, potențial, rețelelor de transport și de aprovizionare și altor infrastructuri critice; acestea pot amenința stabilitatea, securitatea și prosperitatea națională și euro-atlantică. Militarii străini și serviciile de intelligence, crima organizată și grupurile teroriste și/ sau extremiste pot reprezenta sursa ale acestor atacuri”.
Decizia pe care Jens Stoltenberg a anunțat-o după ministeriala pentru Apărare NATO, ultima reuniune aliată dinaintea summitului de la Varșovia, vine în completarea angajamentului aliat asumat în 2014 în Țara Galilor, prin care politica în domeniul apărării cibernetice a fost recunoscută drept o sarcină prioritare a apărării colective NATO.
Spațiul cibernetic: miză comună pentru NATO și UE și utilitatea Centrului de Excelență din Letonia
De la momentul izbucnirii crizei de securitate în Ucraina și a resuscitării tensiunilor între lumea euro-atlantică și Rusia, mijloacele de confruntare hibridă, în special, și amenințările cibernetice, în general, au căpătat noi nuanțe și au produs noi îngrijorări.
Centrul de Excelență pentru Comunicare Strategică al NATO de la Riga, Letonia, joacă un rol important în identificarea tipologiei și profilului utilizatorilor, care prin mijloace hibride și cibernetice, pot deteriora securitatea euro-atlantică.
Domeniul cibernetic este, totodată, și o piatră de temelie pentru intensificarea cooperării NATO-UE. Acordul Tehnic pentru Apărare Cibernetică, semnat în februarie 2016, permite celor două organizații să se coordoneze mai bine în schimb de bune practici și informații în confruntarea cu provocările cibernetice.
Recunoașterea spațiului cibernetic ca un domeniu operațional pentru NATO reprezintă o nouă bornă pe care Alianța, ca actor instituțional de apărare colectivă, o atinge în procesul său de adaptare la provocările contemporane. Includerea atacurilor cibernetice în rândul amenințărilor ce extind aplicabilitatea articolului V constituie la rândul ei o provocare pe care NATO, probabil, urmează să îi identifice o definiție la summitul de la Varșovia de peste câteva săptămâni.
.